Territorial competence in administrative contentious actions brought by a union on behalf of public servants under Article 10 of Law 554/2004

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii

1.1. Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti la data de 11.02.2019, sub nr. de Dosar nr. x/2019 şi disjunsă sub nr. de Dosar nr. x/2019, reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din MAI în numele mai multor membri de sindicat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, a solicitat obligarea pârâtului la aplicarea Legii nr. 284/2010 în perioada cât aceasta a fost în vigoare în sensul acordării şi plăţii tuturor sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi a tuturor celorlalte drepturi salariale la care are dreptul în perioada de aplicare a legii; obligarea la aplicarea Legii nr. 153/2017, începând cu data de 01.07.2017, în sensul acordării şi plăţii a tuturor sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi a tuturor celorlalte drepturi salariale la care are dreptul conform acesteia; obligarea la aplicarea prevederilor Legii nr. 153/2017, începând cu data de 01.07.2017, în mod special a art. 7 alin. (1), raportat la art.

1. din H.G. nr. 1/2017 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, în sumă de 1450 RON. respectiv raportat la art. 1 din H.G. nr. 846/29 noiembrie 2017 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, în sensul garantării/plăţii unui salariu de funcţie, fără adaosuri - sporuri, indemnizaţii, compensaţii ori alte tipuri de majorări salariale - la un nivel egal sau mai mare decât salariul de bază minim brut pe ţară în sumă de 1900 RON, respectiv raportat la art. 1 din H.G. nr. 937/07.12.2018, în sensul garantării/plăţii unui salariu de funcţie, fără adaosuri - sporuri, indemnizaţii, compensaţii ori alte tipuri de majorări salariale - la un nivel egal sau mai mare decât salariul de bază minim brut pe ţară în suma de 2080 iei şi 2.350 RON pentru personalul încadrat pe funcţii pentru care se prevede nivelul de studii superioare, cu vechime în muncă de cel puţin un an în domeniul studiilor superioare; obligarea pârâtei la acordarea sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu (adaosuri) prin raportare la salariul de funcţie stabilit la 1450 RON pentru perioada 01,02.2017-31.12.2017; obligarea pârâtei la acordarea sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu (adaosuri) prin raportare la salariul de funcţie stabilit la 1900 RON pentru perioada 01.01.2018-31.12.2018; obligarea pârâtei la acordarea sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu (adaosuri) prin raportare la salariul de funcţie stabilit la 2080 RON şi 2.350 RON pentru personalul încadrat pe funcţii pentru care se prevede nivelul de studii superioare, cu vechime în muncă de cel puţin un an în domeniul studiilor superioare; obligarea pârâtei la plata diferenţelor salariale dintre salariile efectiv încasate şi salariilor cuvenite conform Legii nr. 284/2010, pentru perioada cât aceasta a fost în vigoare, respectiv conform Legii nr. 153/2017, începând cu 01.07.2017, actualizate cu rata inflaţiei, împreună cu dobânzile legale aferente.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin Sentinţa civilă nr. 3524 din 15 mai 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2019, a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii privindu-i pe membrii de sindicat A., B. şi C. ai reclamantului Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Arad, la pronunţarea acestei soluţii instanţa raportându-se la dispoziţiile art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, în vigoare de la 02.08.2018.

2.2. Prin Sentinţa civilă nr. 641 din data de 02 octombrie 2019 a Tribunalului Arad, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele şi pentru membrii de sindicat A., B. şi C., împotriva pârâtului Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Arad, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal litigii de muncă şi asigurări sociale şi Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, şi s-a suspendat, din oficiu, judecata cauzei, înaintându-se dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

La pronunţarea acestei hotărâri, Tribunalul Arad a reţinut că prezentul litigiu nu poate fi disociat de legislaţia muncii, el privind un raport de muncă al funcţionarului public, motiv pentru care îi sunt aplicabile şi prevederile din legislaţia muncii, cu care se completează prevederile Legii Statutului funcţionarilor publici.

În raport de cele statuate de către Înalta Curte în cuprinsul Deciziei nr. 1/21.01.2013, pronunţată în interesul legii, a reţinut că sindicatul nu are doar un drept de reprezentare, acesta acţionând în numele membrilor săi, având legitimare procesuală activă şi nefiind doar un simplu mandatar. De altfel, în legea nouă, respectiv în cuprinsul dispoziţiilor art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011, privind dialogul social, se dispune expressis verbis faptul că "în exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. (1) şi (2), organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă". Ca atare, sindicatul are calitate procesuală activă de a acţiona în numele membrilor săi în calitate de reclamant, iar, potrivit Deciziei nr. 1/21.01.2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în interesul legii, în Dosar nr. x/2012, "în determinarea competenţei teritoriale potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, se va ţine seama de sediul sindicatului - reclamant".

Prin urmare, în condiţiile în care Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în calitate de reclamant, are sediul în Municipiul Bucureşti, rezultă că aparţine Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, competenţa teritorială de soluţionare a litigiului.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte reţine că acţiunea a fost formulată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din MAI în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat A., B. şi C., funcţionari publici, fiind aplicabile, în stabilirea competenţei materiale, dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, conform cărora "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

Astfel, fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată, în vigoare la data acţiunii, 11.02.2019, conform cărora "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.".

De asemenea, potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol, competenţa de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

Anterior modificării prin Legea nr. 212/2018, art. 10 din Legea nr. 554/2004 nu făcea distincţie după cum acţiunea era introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public sau privat.

Deci, textul legal instituie o competenţă teritorială exclusivă, de la care nu se poate deroga, referindu-se expres şi la situaţia în care acţiunea este introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public.

Reclamanţii-membri de sindicat domiciliază în judeţul Arad şi acţiunea a fost formulată în numele lor de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din MAI. Astfel, în cauză, sindicatul are calitatea de reprezentat şi nu de reclamant.

Prin urmare, competenţa de soluţionare a acţiunii în primă instanţă revine Tribunalului Arad, competent după domiciliile reclamanţilor.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Arad, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanţii A., B., C. prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din MAI în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră în favoarea Tribunalului Arad, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 ianuarie 2020.

GGC - OB