Conflict of interest: no illicit patrimonial interest where public officer enforces mandatory statutory rights and objective administrative acts

Şedinţa publică din data de 24 mai 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată, reclamantul A. a formulat contestaţie împotriva Raportului de evaluare din dată de 06.11.2015, întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, solicitând ca după citarea părţilor şi examinarea probatoriului ce va fi administrat în cauză, să se pronunţe în sensul admiterii contestaţiei şi anulării Raportului de evaluare din data de 6 noiembrie 2015, întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 83 din 21 martie 2016, a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul A. a declarat recurs.

În motivarea recursului se arată că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004, precum şi ale prevederilor art. 76, 70 din Legea nr. 161/2003, apreciind că raportul de evaluare al Agenţiei Naţionale de Integritate din data de 06.11.2015 a fost legal întocmit.

Recurentul susţine că raportul de evaluare este nelegal, având în vedere că s-a apreciat că ar fi încălcat dispoziţiile legale referitoare la conflictul de interese, pe motiv ca ar fi aprobat şi semnat documente în favoarea soţiei sale, B., documente vizând:

- reluarea activităţii de către B. la Primăria Căşeiu;

- promovarea acesteia în gradul profesional consilier superior, clasa I, gradaţia 4;

- acordarea sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă, pentru personalul primăriei, printre care şi B..

În opinia recurentului, aprobarea şi semnarea acestor documente s-a făcut cu respectarea legii, iar el nu a urmărit să creeze vreun beneficiu soţiei sale, în detrimentul altor angajaţi ai Primăriei Căşeiu.

Reluarea activităţii de către B. la Primăria Căşeiu s-a realizat cu respectarea legii, iar aceasta nu a dobândit calitatea de angajată a Primăriei Căşeiu ca urmare a funcţiei deţinute de recurent în această unitate administrativ-teritorială şi în calitate de soţ.

Recurentul arată că este primar al Comunei Căşeiu din anul 1996, iar C. a fost angajată la Primăria Căşeiu la data de 01.05.2000, dată la care nu erau căsătoriţi şi nici nu exista vreo relaţie care să determine o situaţie de conflict de interese.

Recurentul mai precizează că s-au căsătorit după 11 ani de la data la care C. a devenit angajată a Primăriei Căşeiu, respectiv la data de 20.05.2011.

Deci, angajarea acestei persoane la Primăria Căşeiu, cu 11 ani înainte de încheierea căsătoriei, s-a făcut exclusiv pe criterii de competenţă profesională.

Urmare intrării în concediu de maternitate, raporturile de serviciu ale funcţionarului public B. au fost suspendate de drept, în temeiul dispoziţiilor art. 94 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 188/1999 republicată privind Statutul funcţionarilor publici.

Recurentul consideră că prin semnarea actelor privind reluarea activităţii de către B., în calitate de primar, nu a urmărit să creeze vreun avantaj în favoarea soţiei sale, ci a restabilit situaţia anterioară intrării acesteia în concediul de maternitate, asigurând condiţiile pentru reluarea activităţii acesteia, aşa cum prevăd dispoziţiile imperative ale art. 94 alin. (3) din nr. 188/1999.

De asemenea, promovarea funcţionarului public B. în gradul profesional consilier superior, clasa I, gradaţia 4 s-a făcut cu respectarea legii.

În calitate de primar, prin emiterea dispoziţiei de numire în grad profesional superior, doar a luat act de raportul final al concursului, întocmit de comisia numită în acest sens. Procedând astfel, a respectat prevederile art. 128 alin. (2) din H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici.

Acordarea sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă nu a fost o măsură de natură să creeze un conflict de interese.

Aşa cum se reţine chiar în raportul de evaluare din data de 06.11.2015, întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă nu a fost acordat exclusiv funcţionarului public B., ci a fost acordat pentru personalul primăriei.

Nu prezintă importanţă gradul profesional al funcţionarului public ori relaţiile, de rudenie sau afinitate dintre aceasta şi primar, întrucât acest tip de spor asigura respectarea dreptului la viaţă si sănătate, care este recunoscut tuturor persoanelor, fără discriminare.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Agenţia Naţională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere următoarele considerente.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin raportul de evaluare nr. x/06.11.2015 din dată de 06.11.2015 emis de Agenţia Naţională de Integritate, s-a constatat că reclamantul a încălcat, regimul juridic al conflictelor de interese, întrucât în perioada exercitării mandatului de primar al comunei Căşeiu, judeţul Cluj, a aprobat şi semnat documente privind reluarea activităţii de către B. (soţia primarului), promovarea acesteia în gradul profesional consilier superior, clasa I, gradaţia 4 şi acordarea sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă, pentru personalul primăriei, printre care şi B., contrar prevederilor art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004, art. 76, 70 şi 71 din Legea nr. 161/2003.

Înalta Curte are în vedere faptul că potrivit dispoziţiilor art. 70 din Legea nr. 161/2003:

"Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin, potrivit Constituţiei şi altor acte normative".

Art. 76 din acelaşi act normativ prevede:

"(1) Primarii şi viceprimarii, primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti sunt obligaţi să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziţie, în exercitarea funcţiei, care produce un folos material pentru sine, pentru soţul său ori rudele sale de gradul I.

(2) Actele administrative emise sau actele juridice încheiate ori dispoziţiile emise cu încălcarea obligaţiilor prevăzute la alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută".

Din modul în care este definit conflictul de interese în art. 70 din Legea nr. 161/2003, rezultă că pentru a considera că o persoană s-a aflat în conflict de interese se impun a fi îndeplinite mai multe condiţii:

- persoana respectivă să exercite o demnitate publică sau o funcţie publică dintre cele indicate expres în lege;

- acea persoană să aibă un interes de natură patrimonială;

- acel interes personal de natură patrimonială să-l influenţeze în îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin.

Deci, persoanelor care deţin funcţiile enumerate în art. 76 din Legea nr. 161/2003 (între care şi primarii) le este interzis să emită un act administrativ, să încheie un act juridic sau să emită o dispoziţie prin care să producă un folos material pentru cei indicaţi în text.

Fără a nega rolul şi importanţa pe care reglementarea regimului conflictului de interese o are în prevenirea şi combaterea folosirii abuzive a funcţiilor sau demnităţilor publice, în speţă, nu se poate constata existenţa conflictului de interese, aşa cum susţine recurenta Agenţia Naţională de Integritate, iar prevederile legale incidente în cauză sunt cele care determină inexistenţa conflictului de interese.

Nu pot fi reţinute nici susţinerile recurentei potrivit cărora, în condiţiile în care legea stabileşte în sarcina primarului obligaţia de semnare a actului, acesta avea posibilitatea de a-şi delega atribuţiile.

Potrivit art. 65 din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală:

"Primarul poate delega atribuţiile ce îi sunt conferite de lege şi alte acte normative viceprimarului, secretarului unităţii administrativ-teritoriale, conducătorilor compartimentelor funcţionale sau personalului din aparatul de specialitate, precum şi conducătorilor instituţiilor şi serviciilor publice de interes local, în funcţie de competenţele ce le revin în domeniile respective".

Aşa cum s-a arătat anterior, condiţia existenţei unui interes de natură patrimonială este una dintre condiţiile existenţei conflictului de interese, iar în lipsa îndeplinirii acestei condiţii nu se poate considera că persoana s-a aflat în conflict de interese.

Sensul noţiunii de interes de natură patrimonială este acela de folos material necuvenit dobândit de soţul sau rudele de gradul I sau personal de cine deţine funcţia publică prin semnarea sau încheierea unui act juridic.

Înalta Curte constată că aprobarea şi semnarea documentelor s-a făcut cu respectarea legii, iar recurentul-reclamant nu a urmărit să creeze vreun beneficiu soţiei sale, în detrimentul altor angajaţi ai Primăriei Căşeiu.

C. a fost angajată la Primăria Căşeiu la data de 01.05.2000, iar recurentul-reclamant s-a căsătorit cu aceasta după 11 ani de la data la care a devenit angajată a Primăriei Căşeiu, respectiv la data de 20.05.2011.

Raporturile de serviciu ale funcţionarului public B. au fost suspendate de drept, în temeiul dispoziţiilor art. 94 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 188/1999 republicată privind Statutul funcţionarilor publici potrivit căruia:

"(1) Raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcţionarul public se află în una dintre următoarele situaţii (...): j) concediu de maternitate, în condiţiile legii;"

Prin semnarea actelor privind reluarea activităţii de către B. recurentul-reclamant, în calitate de primar, a restabilit situaţia anterioară intrării acesteia în concediul de maternitate.

De asemenea, Înalta Curte reţine că recurentul, în calitate de primar, prin emiterea dispoziţiei de numire în grad profesional superior, doar a luat act de raportul final al concursului, întocmit de comisia numită în acest sens. Procedând astfel, a respectat prevederile art. 128 alin. (2) din H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici.

Acordarea sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă nu a fost o măsură de natură să creeze un conflict de interese

Nu în ultimul rând, instanţa de control judiciar apreciază că acordarea sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă a fost acordat pentru personalul primăriei, iar nu în mod particular şi exclusiv funcţionarului public B., ţinându-se cont de dispoziţii legale şi criterii obiective în acest sens.

Interpretarea de către instanţa de fond a noţiunii de interes personal în materia conflictului de interese în sensul că ar viza inclusiv acordarea unor drepturi dobândite în temeiul legii contravine implicit scopului urmărit prin reglementarea conflictului de interese, şi anume, acela de a susţine integritatea, corectitudinea şi transparenţa în luarea deciziilor administrative.

De altfel, această premisă este confirmată chiar de titlul Legii nr. 161/2003 "privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei", precum şi de prevederile dispoziţiilor art. 71 din aceeaşi lege potrivit cărora: "Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităţilor publice şi funcţiilor publice sunt: imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public."

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt întemeiate, iar instanţa de fond în mod greşit a reţinut că recurentul-reclamant ar fi încălcat dispoziţiile referitoare la conflictul de interese.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând, va admite acţiunea reclamantului A., cu consecinţa anulării Raportului de evaluare nr. x/06.11.2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 83/2016 din 21 martie 2016 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând, admite acţiunea reclamantului A. şi dispune anularea Raportului de evaluare nr. x/06.11.2015 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate-Serviciul de Integritate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 mai 2019.