Judge’s Challenge to CSM Reputation-Protection Rejection Dismissed as Unfounded

Deliberând asupra prezentei contestaţii, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Cadrul procesual

I.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată la data de 10 mai 2018, sub nr. x/2018, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, precizată şi completată la 30 octombrie 2018, contestatoarea A. a formulat, în contradictoriu cu intimaţii Inspecţia Judiciară, Consiliul Superior al Magistraturii a României, Marea Lojă Naţională a României, B., Agenţia Naţională de Integritate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, contestaţie împotriva Hotărârii nr. 26 din 11 ianuarie 2011 a Plenului CSM, în baza art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, precum şi cerere de chemare în judecată a altei persoane care ar putea pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamantul (respectiv a Agenţiei Naţionale de Integritate), în baza art. 68 C. proc. civ., solicitând: - constatarea nulităţii Hotărârii nr. 26 din 11 ianuarie 2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii; - constatarea nulităţii Raportului nr. x din 19 octombrie 2017 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate; - constatarea nulităţii Rezoluţiei nr. x/2016 din 24 iunie 2016 a Inspecţiei Judiciare; - constatarea stării de incompatibilitate a numitului B., inspector-şef al Inspecţiei Judiciare; - nulitatea Raportului nr. x/2016 întocmit de Inspecţia Judiciară; - apărarea sistemului judiciar şi a reputaţiei magistratului A.; - obligarea ÎCCJ să sesizeze Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

I.2. Apărările intimatului

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, invocând inadmisibilitatea cererii de anulare a Raportului nr. x/2016, întrucât motivele de nelegalitate invocate reprezintă veritabile obiecţiuni care nu au fost cuprinse în obiecţiunile la raport formulate de contestatoare şi la care i s-a răspuns prin răspunsul ataşat la acest raport. Pe fond, a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, neexistând niciun motiv de nelegalitate a hotărârii contestate.

I.3. Prin Decizia nr. 4486 din 12 decembrie 2018, pronunţată în Dosar nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a disjuns capetele de cerere nr. x, 3 şi 4 din cererea de chemare în judecată (nulitate Raport ANI nr. 38336/2017, nulitate Rezoluţie nr. 1096/2016 a Inspecţiei Judiciare şi constatarea stării de incompatibilitate a inspectorului-şef B.) şi a declinat competenţa de soluţionare a acestora în favoarea Curţii de Apel Cluj - SCAF.

În consecinţă, Înalta Curte a rămas învestită cu soluţionarea capetelor de cerere nr. x, 5, 6, 7 din acţiunea principală precizată şi completată, referitoare la: anularea Hotărârii nr. 26 din 11 ianuarie 2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, nulitatea raportului care a stat la baza acestuia, cererea de apărare a reputaţiei şi cererea de obligare a ÎCCJ să sesizeze Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

În şedinţa publică din 8 mai 2019, contestatoarea personal a precizat (pentru toate cele trei dosare similare pe care le-a avut pe rolul aceluiaşi complet la acea dată, respectiv: nr. 1263/1/2018, nr. 1272/1/2018 şi nr. 1974/1/2018) că nu mai susţine cererea de obligare a ÎCCJ să sesizeze Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, faţă de pronunţarea Curţii Constituţionale care a dezincriminat, practic, spălarea de bani.

Prin urmare, Înalta Curte va reţine că în prezenta cauză contestatoarea a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ actul administrativ reprezentat de Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 26 din 11 ianuarie 2018, conform art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, solicitând totodată pronunţarea şi asupra legalităţii raportului (operaţiunii administrative) ce a stat la baza emiterii acesteia şi, în final, pe fondul cererii de apărare a reputaţiei contestatoarei soluţionate prin hotărârea contestată.

I.4. În cauză, contestatoarea a solicitat încuviinţarea probei cu următoarele înscrisuri: raportul Inspecţiei Judiciare, hotărârea de excludere din magistratură, rămasă definitivă prin Decizia nr. 336 din 13 decembrie 2017 pronunţată în Dosarul nr. x/2017 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, raportul Agenţiei Naţionale de Integritate, raportul asupra incompatibilităţii inspectorului-şef B., Statutul Marii Loje Naţionale din România, Protocolul privind organizarea cooperării între Serviciul Român de Informaţii şi Inspecţia Judiciară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin, potrivit legii, solicitând ca, "în cazul în care nu se regăsesc la prezentul dosar, ci doar în Dosarul nr. x/2018, să fie ataşate".

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei formulate împotriva Hotărârii nr. 26 din 11 ianuarie 2018 a Plenului CSM

Analizând cauza sub toate aspectele, prin prisma motivelor invocate de contestatoare şi a apărărilor formulate prin cererile depuse la dosar, pe baza dovezilor administrate şi a prevederilor legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin Hotărârea nr. 26 din 11 ianuarie 2018 a Plenului CSM s-a respins cererea de apărare a reputaţiei profesionale şi a sistemului judiciar în ansamblul său formulată de judecătorul A. în raport cu aspectele semnalate în emisiunile difuzate de postul de televiziune C. în data de 15 februarie 2016 şi în intervalul 24 februarie 2016 - 28 februarie 2016, precum şi în articolele publicate pe portalul D. în data de 26 februarie 2016.

Pentru a dispune astfel, Plenul a reţinut că, prin Raportul nr. x/2016 întocmit de Inspecţia Judiciară în urma verificărilor efectuate potrivit legii, s-a opinat în sensul respingerii cererilor de apărare a reputaţiei formulate de judecătorul A.

În esenţă, membrii Plenului au apreciat că subiectele abordate în emisiunile televizate, precum şi în articolele de presă în discuţie se circumscriu unei activităţi de informare a publicului desfăşurată în limite normale, fără a se putea identifica elemente de natură a aduce atingere reputaţiei şi independenţei profesionale a judecătorului A. ori sistemului judiciar în ansamblul său.

Criticile aduse de mass-media au fost determinate de activitatea didactică desfăşurată de magistrat, respectiv de calitatea persoanei care a angajat activitatea magistratului de prestare servicii didactice şi, nu în ultimul rând, de calitatea acesteia de parte în dosar, reacţia presei nefiind disproporţionată din această perspectivă şi nici de natură a afecta reputaţia profesională şi independenţa magistratului în cauză sau a sistemului judiciar în ansamblul său.

Înalta Curte reţine că judecătorul A. a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 26 din 11 ianuarie 2018, iar în motivarea acesteia, la pct. II "aspecte care ţin de nelegalitatea hotărârii contestate", a invocat nelegala alcătuire a plenului CSM, susţinând că, din "garant al independenţei justiţiei", prin protocolul semnat cu Serviciul Român de Informaţii, Consiliul Superior al Magistraturii este caracterizat în doctrina specialitate ca fiind "unitate de elită a SRI", de vreme ce, în conformitate cu art. 3 lit. a) din acest protocol, părţile se obligau "să valorifice eficient posibilităţile pentru identificarea anticipată şi în timp util a unor fapte care ar putea afecta înfăptuirea justiţiei sau realizarea securităţii naţionale", iar singurul consilier al preşedinţilor CSM din anul 2011 şi până în prezent este numita E., fost ofiţer DIPI.

Aceste alegaţii nu au nicio relevanţă pentru legala alcătuire (structură, cvorum) a Plenului Consiliului care a adoptat hotărârea contestată, astfel cum este reglementată această alcătuire de dispoziţiile Legii nr. 317/2004.

A mai invocat contestatoarea şi încălcarea secretului deliberării, deoarece la deliberare ar fi rămas şi secretarul general al CSM şi alte persoane din aparatul propriu al CSM.

Înalta Curte arată că, potrivit art. 9 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, "Plenul Consiliului Superior al Magistraturii funcţionează ca instanţă de judecată pentru soluţionarea contestaţiilor formulate de judecători şi procurori împotriva hotărârilor pronunţate de secţiile Consiliului Superior al Magistraturii, cu excepţia celor date în materie disciplinară."

Or, în speţă, intimatul CSM (Plenul) nu a fost învestit cu soluţionarea unei contestaţii la o hotărâre a uneia dintre secţii, ci în mod direct cu o cerere de apărare a reputaţiei profesionale, el neacţionând deci, în cauză, ca o instanţă de judecată, pentru a se pune problema "secretului deliberărilor" în sens judiciar, iar compunerea Consiliului şi procedura votului apar a fi fost respectate.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 27 din Legea nr. 317/2004, "(1) Consiliul Superior al Magistraturii se întruneşte în plen şi în secţii, la convocarea preşedintelui, a vicepreşedintelui sau a majorităţii membrilor plenului ori, după caz, ai secţiilor.

(2) Lucrările Plenului Consiliului Superior al Magistraturii se desfăşoară în prezenţa a cel puţin 15 membri, iar lucrările secţiilor se desfăşoară în prezenţa majorităţii membrilor acestora.

(3) Hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii şi hotărârile secţiilor se iau cu votul majorităţii membrilor prezenţi".

De asemenea, potrivit art. 29 alin. (4) din acelaşi act normativ, "Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii, în plen şi în secţii, se iau prin vot direct şi secret şi se motivează."

Este, deci, necesar personal care să numere voturile (după exprimarea secretă a acestora de către membrii Consiliului), precum şi să cunoască argumentele opiniei majoritare ce vor constitui motivarea hotărârii adoptate.

În plus, nu s-a invocat şi dovedit vreo depăşire a atribuţiilor secretarului general şi personalului din aparatul propriu al Consiliului prevăzute prin art. 48 şi art. 69 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Superior al Magistraturii aprobat prin Hotărârea CSM nr. 326/2005, respectiv, o intervenţie a vreuneia dintre aceste persoane în procesul de deliberare şi votare, de natură a influenţa în vreun mod rezultatul votului, critica fiind vădit neîntemeiată.

A detaliat, totodată, contestatoarea împrejurări legate de Dosarul nr. x/2012, în care a dispus indisponibilizarea unor conturi, ceea ce, în opinia sa, ar fi putut leza interesele financiare ale continuatorilor în drepturi ale fostei Securităţi, însă aceste împrejurări excedează controlului judiciar din prezenta cauză.

La pct. III "aspecte de netemeinicie" din motivarea contestaţiei, contestatoarea a susţinut că hotărârea contestată a validat raportul inspecţiei judiciare care a avut în vedere existenţa, la acel moment, a unei prezumţii puternice de săvârşire a unei abateri disciplinare ca urmare a exercitării unei acţiuni disciplinare împotriva sa, în temeiul Rezoluţiei nr. 1096/IJ/623/DIJ din 24 iunie 2016, acţiune care în opinia sa este expresia unui abuz de putere, fiind exercitată cu rea credinţă de către o persoană aflată în stare de incompatibilitate (respectiv, de inspectorul-şef B., care avea simultan calităţile de judecător şi de mason).

Înalta Curte reţine că, în conformitate cu art. 30 "Libertatea de exprimare" din Constituţia României, precum şi cu art. 10 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale: "1. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică statele sa supună societăţile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare. 2. Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţă publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii sau a moralei, protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti."

Contestatoarea s-a plâns intimatului Consiliul că, prin aspectele semnalate în emisiunile şi articolele apărute în presa audio-vizuală în perioada de referinţă, s-au încălcat obligaţiile de informare obiectivă a publicului şi, prin aceasta, a fost afectată reputaţia sa profesională, dar şi imaginea sistemului judiciar în ansamblul său.

Într-adevăr, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat, în jurisprudenţa sa, invocată chiar de contestatoare, faptul că sistemul de justiţie este o instituţie esenţială într-o societate democratică, iar presa este unul din mijloacele prin care opinia publică poate verifica dacă magistraţii îşi exercită responsabilităţile în conformitate cu scopul încredinţat, fiind însă necesară protejarea magistraţilor împotriva unor atacuri neîntemeiate şi având în vedere că aceştia au obligaţia de rezervă, neputând ieşi public cu puncte de vedere proprii în orice condiţii.

Referindu-se la restrângerea libertăţii de exprimare în scopul garantării autorităţii şi imparţialităţii puterii judecătoreşti, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârea pronunţată în Cauza Bradford vs. Danemarca, a mai decis că "interesul de a proteja reputaţia şi a asigura autoritatea magistraţilor este superior aceluia de a permite o discuţie liberă asupra imparţialităţii acestora".

De asemenea, în Cauza Pager şi Oberschlick vs. Austria, a statuat că "activitatea justiţiei nu poate fi discutată fără să se aibă în vedere anumite limite pentru a nu submina autoritatea acesteia, comandament deosebit de important într-un stat de drept".

În această ordine de idei, Înalta Curte a arătat constant în jurisprudenţa sa că reputaţia profesională este o consecinţă a integrităţii de care trebuie să dea dovadă fiecare judecător sau procuror în exercitarea profesiei sale, fiind în strânsă legătură cu principiile independenţei, imparţialităţii şi integrităţii, care guvernează această activitate profesională.

Reputaţia profesională semnifică, practic, părerea publică referitoare la modul în care judecătorul sau procurorul îşi exercită profesia, noţiunea fiind una distinctă de aceea de reputaţie a persoanei fizice în sensul dreptului comun.

Din acest motiv, apărarea reputaţiei de către Consiliul Superior al Magistraturii se impune a fi dispusă atunci când o împrejurare sau acţiune bine determinată a avut drept urmare formarea în mod nejustificat a unei păreri publice nefavorabile cu privire la activitatea profesională a judecătorului sau procurorului, fiind deci de natură să aducă atingere reputaţiei profesionale a magistratului în cauză.

Or, din probele administrate în cauză Înalta Curte constată că magistratul A. a susţinut faptul că, printr-o serie de emisiuni difuzate de postul de televiziune C. şi unele articole publicate pe site-ul acestuia şi pe portalul "D." în cursul lunii februarie 2016, a fost afectată, atât reputaţia sa, cât şi imaginea sistemului judiciar în ansamblul său, inducându-se ideea că nu a respectat procedurile judiciare în exercitarea atribuţiilor de judecător în cadrul Curţii de Apel Bucureşti şi că ar fi săvârşit infracţiuni de corupţie şi spălare de bani prin predarea, pe parcursul a două săptămâni, la Poiana Braşov, a cursului "Prevenirea fraudei şi a corupţiei în vederea protejării intereselor financiare ale Uniunii Europene" unor funcţionari ai A.P.I.A.

Din cuprinsul raportului întocmit de Inspecţia judiciară ca urmare a verificărilor efectuate în baza art. 30 din Legea nr. 317/2004, reiese însă că în emisiunile şi articolele de presă invocate s-au dezbătut, de fapt, diverse conotaţii ale nerespectării de către contestatoarea A. a regimului incompatibilităţilor şi interdicţiilor stabilit de Constituţie şi de Legea nr. 303/2004 (funcţia de judecător este incompatibilă "cu orice alte funcţii publice sau private, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior, precum şi a celor de instruire din cadrul Institutului Naţional al Magistraturii şi al Şcolii Naţionale de Grefieri, în condiţiile legii"), punându-se accentul pe aspectul soluţionării în stare de incompatibilitate şi chiar de conflict de interese a unui dosar în care parte era persoana juridică prezumată că ar fi suportat remuneraţia activităţii de lector şi a sejurului la Poiana Braşov ale contestatoarei.

Gravitatea unor astfel de încălcări fiind incontestabilă, este şi motivul pentru care Inspecţia Judiciară înseşi s-a sesizat din oficiu, încă de la primele ştiri apărute în mass media, prin procesul-verbal din 11.02.2016, începând verificări prealabile, care au continuat cu emiterea rezoluţiei de începere a cercetării disciplinare a judecătorului în cauză.

Pe de altă parte, tonul mai virulent al unui invitat ori chiar ale moderatorului emisiunii "Sinteza zilei" sau exprimările insinuante, tendenţioase din articolele apărute online nu sunt de natură să diminueze nici importanţa (gravitatea) faptelor, nici interesul pentru aducerea acestora la cunoştinţa publicului larg şi dezbaterea în presa audio-vizuală, nefiind justificată - prin raportare strictă la situaţia de fapt din prezenta cauză - susţinerea contestatoarei din cererea de apărare a reputaţiei profesionale, astfel cum a fost precizată, că ar fi fost vorba de un adevărat "linşaj mediatic".

În acest context, Înalta Curte observă că, în timp ce hotărârea contestată, cererea de apărare a reputaţiei profesionale şi aspectele semnalate în presă vizează împrejurări punctuale, contestatoarea este cea care îşi extinde apărările la un complex de împrejurări faptice fără legătură directă cu cauza, de natură să abată atenţia de la realitatea că aspectele respective s-au confirmat cel puţin în parte, în ceea ce priveşte săvârşirea abaterii disciplinare constând în nerespectarea regimului incompatibilităţilor şi interdicţiilor, aşa cum rezultă din decizia definitivă depusă la dosar chiar de către magistratul în cauză şi pe care acesta, practic, o contestă, considerând că este în contradicţie cu Raportul nr. x/2016, pe care hotărârea judecătorească l-a avut însă în vedere (a se vedea pct. 2.1. din Decizia nr. 336 din 13 decembrie 2017).

Cât priveşte criticile aduse de contestatoare Raportului nr. x/2016 întocmit de Inspecţia Judiciară, Înalta Curte nu poate primi apărarea intimatului din întâmpinare referitoare la inadmisibilitatea formulării acestor critici direct prin contestaţie, iar nu mai întâi pe calea obiecţiunilor la raport, având în vedere natura juridică a raportului inspecţiei (care nu este un act administrativ propriu-zis sau asimilat) şi prevederile exprese ale art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, care îndrituiesc instanţa învestită cu acţiunea în anulare să se pronunţe şi cu privire la legalitatea operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului administrativ contestat.

În schimb, nu poate fi reţinut vreun aspect de nelegalitate sau de netemeinicie a acestui raport, Înalta Curte constatând că a fost întocmit, conform art. 53 din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie de către Inspecţia Judiciară aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1027/2012, la solicitarea Consiliului Superior al Magistraturii şi nu s-a invocat nerespectarea termenului pentru efectuarea verificărilor, cuprinde toate menţiunile prevăzute de art. 54 alin. (1) şi este avizat de persoanele prevăzute la alin. (3) al aceluiaşi articol, fiind comunicat în termenul legal contestatoarei pentru formularea de obiecţii.

Pretinsa stare de incompatibilitate a inspectorului şef nu a fost până în prezent constatată printr-o hotărâre judecătorească definitivă, ci, dimpotrivă, chiar contestatoarea a depus la dosar copia Raportului Agenţiei Naţionale de Integritate nr. x, prin care s-a constatat că nu există indicii privind starea de incompatibilitate a inspectorului B.

De asemenea, în ceea ce priveşte susţinerea contestatoarei privind tratarea situaţiei sale de incompatibilitate în două proceduri separate, atât de către Agenţia Naţională de Integritate, cât şi de către Consiliul Superior al Magistraturii, în condiţiile în care "la acest moment, au rămas în circuitul civil, atât raportul Agenţiei Naţionale de Integritate, cât şi hotărârea Înaltei Curţi menţionată anterior prin care a fost sancţionată disciplinar", se constată că, în cauză, cererea de apărare a reputaţiei nu a fost respinsă pentru că "între timp a fost sancţionată disciplinar", aşa cum eronat afirmă contestatoarea, ci pentru că atât raportul întocmit de Inspecţia Judiciară în urma verificărilor, cât şi Plenul, ca urmare a analizării cererii şi documentelor aferente cazului, au apreciat că semnalările din presă nu au fost de natură să vatăme reputaţia contestatoarei, raportat la faptele aduse la cunoştinţa publicului, apte de a constitui cel puţin abateri disciplinare, şi la împrejurarea că între timp s-a şi declanşat cercetarea disciplinară în legătură cu aceste pretinse fapte.

Pe de altă parte, nu poate fi ignorată împrejurarea că faptele luate în discuţie în emisiunile şi articolele de presă menţionate în cererea de apărare a reputaţiei soluţionată prin hotărârea CSM contestată nu doar că au făcut obiectul cercetării disciplinare a judecătorului A., ci această cercetare a fost finalizată prin decizia civilă nr. 336 din 13 decembrie 2017, pronunţată în Dosar nr. x/2017 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, hotărâre judecătorească prin care s-a statuat în mod definitiv cu privire la existenţa abaterii disciplinare, a formei de vinovăţie şi a sancţiunii aplicate.

Or, sub pretextul contestării hotărârii date cu privire la cererea de apărare a reputaţiei profesionale, nici contestatoarea nici o altă persoană sau instanţă nu poate repune în discuţie fondul unui litigiu definitiv judecat.

În sfârşit, prin respingerea cererii de apărare a reputaţiei profesionale nu se poate considera nici, aşa cum fără temei susţine contestatoarea, că i-ar fi fost restrâns dreptul de petiţionare garantat constituţional sau că ar fi fost încălcate prevederile constituţionale referitoare la supremaţia legii şi a Constituţiei şi la dreptul la informaţie (art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (2) şi art. 31 din Constituţia României).

Astfel, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, "Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei", iar conform art. 30 alin. (1), acesta "are dreptul şi obligaţia de a se sesiza şi din oficiu pentru a apăra judecătorii şi procurorii împotriva oricărui act care le-ar putea afecta independenţa sau imparţialitatea ori ar crea suspiciuni cu privire la acestea. De asemenea, Consiliul Superior al Magistraturii apără reputaţia profesională a judecătorilor şi procurorilor". Dispoziţiile sunt similare celor cuprinse în art. 75 din Legea nr. 303/2004.

În speţă, sesizat cu cererea de apărare a reputaţiei profesionale care a făcut, în prealabil, obiectul verificărilor finalizate prin Raportul nr. x/2016, Plenul CSM nu a refuzat examinarea acesteia, ci a dispus efectuarea verificărilor prevăzute de Regulament, după care, analizând raportul inspecţiei şi probele propuse inclusiv de către petentă, a constatat, prin Hotărârea nr. 26 din 11 ianuarie 2018, cu majoritatea voturilor membrilor prezenţi, că nu există elemente pe baza cărora să se poată conchide că a fost adusă atingere reputaţiei profesionale a magistratului contestator ori imaginii sistemului judiciar în ansamblul său.

Din cuprinsul actului administrativ contestat reiese că intimatul a procedat la analizarea în concret a cazului, iar nu doar formal, că toate probele pertinente propuse de contestatoare au fost avute în vedere de Plen, fiind expuse în hotărâre argumentele care susţin respingerea cererii şi înlăturarea afirmaţiilor contestatoarei, chiar dacă acestea îl nemulţumesc pe magistratul în cauză.

Hotărârea contestată este, în opinia Înaltei Curţi, întemeiată şi la adăpost de criticile de nelegalitate aduse de către contestatoare, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii exercitându-şi competenţa şi dreptul de apreciere asupra cererii de apărare a reputaţiei fără exces de putere şi ajungând în mod temeinic şi legal la concluzia că în speţă nu se poate reţine că a fost afectată reputaţia profesională a magistratului şi, cu atât mai puţin, imaginea sistemului judiciar în ansamblul său, faţă de modul în care informaţiile au fost prezentate în presă şi de contextul factual existent la acea dată.

Toate celelalte susţineri din contestaţia precizată şi completată vizează capetele de cerere disjunse şi declinate prin Decizia nr. 4486/12.12.2018, nefăcând obiectul analizei în prezenta cauză.

III. Soluţia Înaltei Curţi asupra contestaţiei şi temeiul de drept al acesteia

Faţă de împrejurările de fapt şi de drept expuse, în baza art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, coroborat cu art. 1 şi art. 18 alin. (1), (2) din Legea nr. 554/2004, art. 15 alin. (1) - (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a C.S.M şi art. 53, 54 din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie de către Inspecţia Judiciară, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1027/2012, Înalta Curte va respinge contestaţia ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 26 din 11 ianuarie 2018, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 mai 2019.

GGC - LM