Scope of ANCPI's competence to issue normative instructions for uniform application of land registry laws regarding credit assignments

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată formulată şi înregistrată la data de 11 aprilie 2016 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. de Dosar x/2016 reclamanta A. SA a solicitat, în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună:

- anularea actului administrativ asimilat constând în refuzul nejustificat al Pârâtei de a emite instrucţiuni prin care să asigure aplicarea unitară, la nivelul instituţiilor subordonate, a dispoziţiilor art. 31 alin. (7) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi a publicităţii imobiliare;

- obligarea Pârâtei la emiterea instrucţiunilor necesare efectuării, în mod unitar, de către birourile teritoriale de cadastru şi publicitate imobiliară a următoarelor categorii de înscrieri:

- notarea Contractului de cesiune de creanţe autentificat sub nr. x din 26 septembrie 2013 de către B.N.P. B. ca urmare a admiterii de către instanţele judecătoreşti a plângerilor reclamantei formulate împotriva încheierilor de carte funciară prin care, anterior, se respinseseră cererile de notare a cesiunii;

- radierea menţiunilor referitoare la respingerea cererilor de notare şi a cererilor de reexaminare precum şi radierea menţiunilor referitoare la existenţa litigiilor având ca obiect plângerea împotriva acestor soluţii;

- obligarea Pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 2731 pronunţată în data de 26 septembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. SA în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei nr. 2731 din data de 26 septembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal recurenta-reclamantă A. SA a formulat recurs, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În susţinerea recursului recurenta a menţionat că sentinţa atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii sub aspectul competenţei ANCPI (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.).

Sub aspectul competenţei ANCPI, prima instanţă a considerat că "pentru a fi în prezenţa unui refuz nejustificat al pârâtei Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară în privinţa soluţionării cererii reclamantei este necesar, de plano, ca soluţionarea acestei cereri să fie de competenţa autorităţii publice care a fost învestită, însă, nu se poate vorbi de un refuz nejustificat al unei autorităţi publice în ce priveşte soluţionarea unei cereri câtă vreme autoritatea publică învestită nu are competenţa funcţională recunoscută de lege în privinţa cererii cu care a fost învestită".

Astfel, deşi, în cuprinsul hotărârii, instanţa a citat art. 4 din Legea nr. 7/1996, ce reglementează principalele atribuţii (listă exemplificativă, iar nu exhaustivă) ale ANCPI, inclusiv pe cea de la lit. s) "îndeplineşte şi alte atribuţii ce au legătură cu activitatea specifică", prima instanţă a considerat apoi că ceea ce a solicitat subscrisa (emiterea unui ordin care să asigure interpretarea unitară a legii de către birourile teritoriale) nu intră în competenţa părţii adverse pentru simplul fapt că nu este inclusă în mod expres în acea enumerare: "în cuprinsul acestor atribuţii nu se regăseşte şi cea referitoare la emiterea de norme interne privind interpretarea şi aplicarea prevederilor legale referitoare la condiţiile în care se realizează notarea contractelor de cesiune".

Curtea a considerat că o atribuţie nu intră în sfera competenţelor ANCPI:

- pe de o parte, pentru că nu se regăseşte într-o listă de funcţii pe care ea însăşi a identificat-o ca fiind, în orice caz, nelimitativă;

- pe de altă parte, nemotivând în niciun fel de ce respectiva atribuţie nu se încadrează într-o funcţie despre care ea însăşi a remarcat că are o sferă de aplicare extrem de largă (art. 4 lit. s) din Legea nr. 7/1996: "îndeplineşte şi alte atribuţii ce au legătură cu activitatea specifică".

În acest context, consideră recurenta, sunt pe deplin întrunite premisele art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sub forma nemotivării sau a motivării contradictorii a hotărârii a cărei casare se solicită.

În sentinţa atacată, s-a făcut o greşită interpretare a dispoziţiilor ce guvernează competenţa ANCPI (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.).

Arată recurenta că argumentarea pe care o face instanţa este însă confuză şi eronată, întrucât ANCPI are în atribuţiile sale şi pe aceea de a asigura aplicarea unitară a legislaţiei în vigoare - acest aspect rezultă din art. 6 alin. (3) lit. a) din Regulament şi, deşi nu este contestat de către Curte, în interpretarea pe care o dă aceasta, este neclar cum s-ar exercita această atribuţie.

Nevoia de a asigura aplicarea unitară a legislaţiei în vigoare se raportează la instituţiile subordonate ANCPI, printre care se numără, în mod evident, şi oficiile teritoriale de carte funciară - ideea derivă din prevederile art. 6 alin. (3) lit. a) din Regulament ("monitorizează şi coordonează activitatea instituţiilor subordonate, asigurând aplicarea") coroborate cu cele ale art. 2 din acelaşi Regulament (în subordinea Agenţiei funcţionează 42 de oficii de cadastru şi publicitate imobiliară).

ANCPI este o persoană juridică (art. 1 din Regulament: "Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (...) este instituţie publică cu personalitate juridică (...)" care, astfel, ca orice persoană juridică, "îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin organele sale de administrare" (art. 209 alin. (1) C. civ.), iar potrivit art. 10 din Regulament:

"conducerea Agenţiei se asigură de consiliul de administraţie şi de către directorul general". Dintre aceste două organe însă, doar directorul general asigură conducerea activităţii curente a Agenţiei şi a instituţiilor subordonate" (art. 15 alin. (1) din Regulament), având deci competenţa funcţională de drept comun. Oricum însă, atribuţia care interesează în speţă este menţionată în mod expres în competenţa acestuia, la art. 16 alin. (1) lit. g) din Regulament: "Directorul general îndeplineşte următoarele atribuţii: g) organizează, coordonează şi controlează aplicarea actelor normative de către aparatul propriu al Agenţiei şi de instituţiile subordonate acesteia".

În exercitarea atribuţiilor sale, directorul general emite ordine cu caracter normativ şi individual - art. 15 alin. (3) din Regulament.

ANCPI are obligaţia de a asigura aplicarea unitară a legislaţiei de către oficiile teritoriale de cadastru şi publicitate imobiliară, iar această atribuţie se exercită prin intermediul directorului general, care emite ordine în acest sens.

În sentinţa atacată, sunt interpretate greşit dispoziţiile de drept material ce guvernează modul de derulare a activităţii registratorului de carte funciară (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.)

Instanţa de fond a interpretat greşit prevederea legală pe care ea însăşi se bazează. Astfel, ceea ce se dispune prin art. 30 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 este că registratorul de carte funciară va respinge acele cereri de notare a unui act juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută în mod expres de lege sau atunci când nu sunt respectate alte dispoziţii legale.

Cu alte cuvinte, art. 30 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 statuează tocmai că registratorul de carte funciară este obligat să vegheze la respectarea legii şi să o respecte el însuşi. Dimpotrivă, art. 30 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 nu îi permite registratorului de carte funciară, astfel cum pare să considere Curtea, să acţioneze în orice mod, fie el şi arbitrar sau nelegal. Independenţa registratorului de carte funciară există, dar nu se poate manifesta decât într-un cadru legal.

A. nu a contestat nicicând încheierile şi sentinţele instanţelor din plângerile împotriva încheierilor de carte funciară în care subscrisa a avut calitatea de petent. Constatările în sens contrar din partea primei instanţe constituie fie o încălcare a unor principii fundamentale ale procesului civil (art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.), fie o aplicare greşită a normelor de drept material (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.).

Contrar celor reţinute de prima instanţă, ar fi fost cel puţin ilogic ca A. să conteste încheierile şi sentinţele instanţelor din plângerile împotriva încheierilor de carte funciară în care subscrisa a avut calitatea de petent, în contextul în care a avut câştig de cauză în aceste litigii şi ea însăşi a depus aceste înscrisuri în dovedirea interesului său pentru promovarea cererii de chemare în judecată. Aceste hotărâri din partea instanţelor au fost înfăţişate tocmai pentru a arăta ce variaţii mari există în aplicarea lor (şi, implicit, a art. 31 din Legea nr. 7/1996 şi a art. 62 din Anexa la Ordinul ANCPI nr. 700/2014) de către birourile teritoriale.

Art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sub forma încălcării unor principii fundamentale ale procesului civil

În speţă, în măsura în care, sub aspectul obiectului cererii, instanţa a ignorat faptul că A. nu a atacat încheierile şi sentinţele din plângerile împotriva încheierilor de carte funciară, aceasta a încălcat mai multe principii ale procesului civil, respectiv: dreptul de dispoziţie al părţilor - art. 9 alin. (2) C. proc. civ.: "Obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor" (subl. ns. - RDA); contradictorialitatea, pentru că instanţa nu a supus dezbaterii o eventuală reîncadrare juridică a ceea ce s-a cerut prin acţiunea introductivă de instanţă; art. 14 alin. (6) C. proc. civ.:

"instanţa îşi va întemeia hotărârea numai pe motive de fapt şi de drept, pe explicaţii sau pe mijloace de probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii" şi art. 22 alin. (4) C. proc. civ.:

"judecătorul dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire. în acest caz judecătorul este obligat să pună în discuţia părţilor calificarea juridică exactă".

Art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin aplicarea greşită a normelor de drept material

Textul invocat de către instanţă - art. 31 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 - este aplicabil doar pentru plângeri împotriva încheierilor de carte funciară. Situaţia de fapt din speţă presupune însă o cu totul altă ipoteză: A. a câştigat deja plângerile împotriva încheierilor de carte funciară, deci disputa care a condus la promovarea acţiunii nu are nicio legătură cu aceasta; în practică însă, punerea în aplicare, de către oficiile teritoriale ale ANCPI, ale dispozitivului acelor hotărâri relevă o aplicare neunitară a legii de către acestea; de aceea, subscrisa solicită ca ANCPI, în calitatea acestuia de supervizor al aplicării unitare a legii de către structurile sale teritoriale, să emită un ordin în acest sens.

Sentinţa atacată nu motivează/motivează în mod contradictoriu efectuarea de către birourile teritoriale de carte funciară, a înscrierilor conform dispozitivului hotărârilor judecătoreşti din plângerile împotriva încheierilor de carte funciară (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.).

Arată recurenta că potrivit exemplelor date rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că birourile de cadastru şi publicitate imobiliară nu respectă dispozitivul hotărârilor judecătoreşti de infirmare a soluţiilor de respingere a cererii de notare a Contractului de cesiune autentificat.

Cu toate acestea, fără nicio motivare sau tentativă de a înlătura susţinerile subscrisei, Curtea de Apel a conchis sumar că "în cazurile prezentate de reclamantă oficiile teritoriale au efectuat înscrierile conform dispozitivului hotărârilor judecătoreşti" (pag. 11, primul paragraf din sentinţa atacată).

Ceea ce urmează imediat acestor constatări este ceva profund contradictoriu, "în condiţiile în care instanţa de judecată s-a pronunţat asupra tuturor cererilor deduse judecăţii" (pag. 11, primul parag. din sentinţa atacată).

Consideră recurenta că este irelevant dacă alte instanţe sesizate cu alte cereri, respectiv, cu plângerile A. împotriva încheierilor de carte funciară s-au pronunţat asupra tuturor capetelor de cerere, este de neînţeles cum faptul că instanţa s-a pronunţat, în dispozitiv, asupra tuturor capetelor de cerere, constituie o justificare pentru ca birourile teritoriale de carte funciară să acţioneze într-un mod vădit contrar acelui dispozitiv sau, împotrivă, o justificare pentru faptul că au acţionat conform acelui dispozitiv.

În opinia A., plângerea adresată instanţelor judecătoreşti în temeiul art. 31 alin. (3) din Legea nr. 7/1996 are în vedere, prin ipoteză, nemulţumirea celui care o formulează cu privire la modul în care a fost soluţionată o cerere de înscriere - intabulare, înscriere provizorie ori notare, după caz - sau de radiere.

Când plângerea formulată în condiţiile art. 31 alin. (3) din Legea nr. 7/1996 este promovată de către persoana căreia i s-a respins o cerere de notare, cum a fost cazul pentru A., scopul ei este, în mod evident, acela de a obţine, prin intermediul hotărârii judecătoreşti de admitere a plângerii sale, înscrierea actului sau a faptului juridic care a făcut obiectul cererii de înscriere înaintate iniţial biroului de cadastru şi publicitate imobiliară competent.

Ca atare, hotărârea de admitere a plângerii astfel formulate nu are absolut nicio utilitate pentru cel care a promovat-o, dacă nu conduce la înscrierea actului sau a faptului juridic a cărui înscriere s-a cerut iniţial biroului de cadastru şi publicitate imobiliară.

Or, art. 31 alin. (7) din Legea nr. 7/1996 - menţionat mai sus - vizează chiar acest aspect. Astfel, înscrierea făcută în temeiul hotărârii judecătoreşti îşi produce efectele de la înregistrarea cererii de înscriere la biroul teritorial tocmai pentru că înscrierea care se poate efectua în temeiul hotărârii prin care s-a anulat încheierea cenzurată pe calea plângerii introduse la instanţă nu poate fi decât aceeaşi cu înscrierea solicitată iniţial biroului teritorial.

Prin urmare, conform art. 31 alin. (7) din Legea nr. 7/1996, simpla anulare a încheierii de respingere a cererii de notare a Contractul de cesiune autentificat este suficientă pentru ca biroul teritorial să dispună notarea acestei cesiuni, fără să fie nevoie ca instanţa să menţioneze expres în dispozitivul hotărârii de admitere a plângerii obligaţia biroului de a nota cesiunea respectivă (dar, cu atât mai mult, atunci când o menţionează).

Prin prisma aceleiaşi raţiuni, este evident că orice menţiune în cartea funciară referitoare la încheierile de respingere a cererilor de notare şi a cererilor de reexaminare sau cu privire la litigiile ce au ca obiect plângerea împotriva acestor soluţii trebuie radiată din oficiu.

4. Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de recurenta-reclamantă a formulat întâmpinare intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, solicitând respingerea recursului, ca nefondat şi pe cale de consecinţă menţinerea sentinţei recurate.

Se solicită a se avea în vedere că adresa ANCPI nr. x din 13 octombrie 2015 nu constituie un act administrativ în înţelesul Legii nr. 554/2004, ci reprezintă răspunsul instituţiei la solicitările A. SA privind punerea în aplicare a dispozitivului hotărârii judecătoreşti prin care s-a admis plângerea împotriva încheierii de carte funciară formulată de reclamantă.

Totodată, se solicită a se constata faptul că răspunsul ANCPI nu reprezintă instrucţiuni în sensul celor prevăzute de art. 6 alin. (3) lit. a), coroborate cu cele ale art. 15 alin. (1) şi alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, aprobat prin H.G. nr. 1288/2012, cu modificările ulterioare.

Răspunsul la întâmpinare

Recurenta - reclamantă a formulat Răspuns la întâmpinarea intimatei - pârâte, în cuprinsul căruia arată că aceasta nu a adus nici un argument împotriva motivelor de casare expuse în cererea de recurs, aceasta limitându-se a repeta câteva din argumentele de la fond, însuşite eronat de prima instanţă.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, a fost fixat termen pentru soluţionarea recursului de faţă.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496 - 499 din C. proc. civ.

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Referitor la motivul de recurs prev. de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii

Înalta Curte constată că sentinţa de fond a respectat exigenţele prev. de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., astfel că aceasta cuprinde împrejurările de fapt şi motivele de drept care au format convingerea instanţei, a răspuns argumentelor invocate de părţi. De fapt, nemulţumirea recurentei vizează soluţia pronunţată de instanţa de fond, apreciind că a interpretat greşit normele legale incidente în cauză, acest motiv fiind încadrat de fapt în prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Este incoerentă cererea de recurs în dezvoltarea motivului de recurs întemeiat pe disp. art. 488 pct. 8 - atunci când în cadrul acestui motiv se arată aspecte pe care le încadrează când la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., când la art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Referirea recurentului la art. 488 pct. 5 C. proc. civ. şi la principiile fundamentale ale procesului civil - dreptul de dispoziţie al părţilor, art. 9 alin. (2) C. proc. civ. şi contradictorialităţii conform art. 22 alin. (4) C. proc. civ. - este redundantă iar extragerea unui raţionament din presupunerea că instanţa de fond a ignorat să vadă sau să analizeze o altă perspectivă din împrejurările de fapt ale speţei în cauză, se îndepărtează se la argumentele instanţei de fond.

Motivul de recurs prev. de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte competenţa ANCPI

Aspectele de fapt şi de drept relevante

Reclamantul A. SA a solicitat, în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună:

- anularea actului administrativ asimilat constând în refuzul nejustificat al Pârâtei de a emite instrucţiuni prin care să asigure aplicarea unitară, la nivelul instituţiilor subordonate, a dispoziţiilor art. 31 alin. (7) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi a publicităţii imobiliare;

- obligarea Pârâtei la emiterea instrucţiunilor necesare efectuării, în mod unitar, de către birourile teritoriale de cadastru şi publicitate imobiliară a următoarelor categorii de înscrieri:

- notarea Contractului de cesiune de creanţe autentificat sub nr. x din 26 septembrie 2013 de către BNP B. ca urmare a admiterii de către instanţele judecătoreşti a plângerilor reclamantei formulate împotriva încheierilor de carte funciară prin care, anterior, se respinseseră cererile de notare a cesiunii;

- radierea menţiunilor referitoare la respingerea cererilor de notare şi a cererilor de reexaminare precum şi radierea menţiunilor referitoare la existenţa litigiilor având ca obiect plângerea împotriva acestor soluţii.

Regulamentul de organizare şi funcţionare a ANCPI, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1288/2012:

Art. 5 lit. f): "Agenţia Naţională exercită următoarele funcţii: (...) c) de monitorizare, coordonare şi control".

Art. 6 alin. (3) lit. a): "În realizarea funcţiei de monitorizare, coordonare şi control, Agenţia Naţională are următoarele atribuţii: a) monitorizează şi coordonează, prin direcţiile de specialitate, activitatea instituţiilor subordonate cu privire la îndeplinirea obligaţiilor legale, asigurând aplicarea unitară a legislaţiei în vigoare".

Art. 15 alin. (1) - (3): "(1) Directorul general asigură conducerea generală a activităţii curente a Agenţiei şi a instituţiilor subordonate şi aplică hotărârile consiliului de administraţie. (2) Directorul general este ordonator secundar de credite. (3) În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, directorul general emite ordine cu caracter normativ şi individual. Ordinele cu caracter normativ se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I".

Potrivit art. 4 din Legea nr. 7/1996 privind legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare Agenţia Naţională are următoarele atribuţii principale:

a) coordonează şi controlează executarea lucrărilor de cadastru şi asigură înscrierea imobilelor în registrul de publicitate imobiliară la nivelul întregii ţări;

b) controlează executarea lucrărilor de cartografie, topografie, geodezie, fotogrammetrie şi teledetecţie la nivelul întregii ţări;

c) elaborează regulamente şi norme, promovează tehnici, procedee şi metodologii de specialitate compatibile cu cele ale Uniunii Europene, conform progreselor ştiinţifice şi tehnice în domeniul cadastrului, geodeziei, cartografiei şi publicităţii imobiliare;

d) autorizează persoanele fizice şi juridice care pot executa lucrări de specialitate din domeniile cadastrului, geodeziei şi cartografiei, pe teritoriul României, în condiţiile legii speciale care reglementează înfiinţarea uniunii profesionale a acestora;

e) organizează şi administrează fondul naţional de geodezie şi cartografie, precum şi baza de date a sistemului integrat de cadastru şi carte funciară;

f) asigură, în condiţiile legii, executarea, completarea, modernizarea şi menţinerea în stare de utilizare a reţelei geodezice naţionale;

g) asigură executarea şi actualizarea hărţilor oficiale;

h) avizează conţinutul topografic al hărţilor, planurilor, atlaselor, ghidurilor şi al altor documente cartografice destinate uzului public;

i) pune la dispoziţia autorităţilor publice şi a altor instituţii interesate, în condiţiile legii, situaţii statistice de sinteză privind terenurile şi construcţiile;

j) îndeplineşte sarcinile ce rezultă din angajamentele internaţionale în domeniul său de activitate;

k) participă la organizarea şi coordonarea măsurătorilor în vederea aplicării legilor funciare;

l) avizează tehnic expertizele efectuate de către experţii judiciari în specialitatea topografie, geodezie şi cadastru cu privire la corectitudinea datelor topografice utilizate, la solicitarea instanţelor de judecată. Avizele menţionate mai sus vor fi date de oficiul teritorial în baza unui regulament comun, elaborat de Agenţia Naţională şi Ministerul Justiţiei;

m) asigură înscrierea drepturilor reale ce se constituie, se transmit, se modifică sau se sting, la cererea notarului public sau a titularului dreptului ori a celorlalte persoane interesate;

n) asigură înscrierea căilor de atac împotriva înregistrărilor de carte funciară;

o) asigură înscrierea altor raporturi juridice, drepturi personale, interdicţii, incapacităţii şi litigii judiciare în legătură cu bunul imobil;

p) asigură formarea profesională continuă şi pregătirea personalului prin intermediul Centrului de Pregătire Profesională al Agenţiei Naţionale, instituţie fără personalitate juridică, prin Institutul Notarial Român sau prin alte entităţi abilitate;

q) realizează, actualizează şi administrează registrul electronic naţional al nomenclaturilor stradale;

r) realizează şi întreţine geoportalul INSPIRE al României şi asigură compatibilitatea acestuia cu geoportalul INSPIRE al Uniunii Europene, îndeplineşte alte atribuţii care îi revin prin Ordonanţa Guvernului nr. 4/2010 privind instituirea Infrastructurii naţionale pentru informaţii spaţiale în România, republicată;

s) îndeplineşte şi alte atribuţii ce au legătură cu activitatea specifică.

Înalta Curte constată faţă de obiectul dedus judecăţii că instanţa de fond a interpretat corect că nu există reglementată atribuţia ANCP de a emite norme interne privind interpretarea şi aplicarea prevederilor legale privind notarea contractelor de cesiune, în contextul în care oricum s-a învederat că nu există o practică neunitară în ceea ce priveşte punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti.

Corect a apreciat instanţa de fond că nu există un refuz nejustificat de soluţionare a cererii reclamantei-recurente, se observă că din exemplele date de recurent practica neunitară se referă la soluţionarea cererilor reclamantei prin care aceasta a considerat că lucrările de cadastru şi publicitate imobiliară încalcă dispozitivul hotărârii judecătoreşti.

Nu este fondat motivul de recurs prin care recurentul susţine că ANCP îndeplineşte şi alte atribuţii ce au legătură cu autoritatea specifică (art. 4 Legea nr. 7/1996 lit. s) şi ar trebui în coroborare cu celelalte dispoziţii din Regulament (art. 15 alin. (1) şi (3), art. 16 alin. (3) lit. a) să soluţioneze cererea reclamantei privind cele pretinse prin cererea de chemare în judecată.

Aceste dispoziţii legale nu pot fi interpretate în sensul că ANCPI ar avea competenţă de a da instrucţiuni privind soluţionarea unitară a genului de speţă cu care se confruntă reclamanta la nivelul birourilor teritoriale de cadastru, acest lucru este în afara prevederilor legale.

Aşa cum s-a arătat directorul ANCPI a emis Ordinul nr. 700/2014 privind Aprobarea Regulamentului de Avizare recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară, emis în aplicarea unitară a legii şi nu a unei situaţii de fapt particulare.

Instanţa de fond nu a interpretat greşit prevederile art. 30 alin. (2) din Legea nr. 7/1996.

Recurentul din nou încearcă să generalizeze şi să expună o eventuală situaţie de fapt în care registratorul de carte funciară ar acţiona nelegal în ceea ce priveşte modul de soluţionare a cererilor de înscriere în cartea funciară.

Din nou, această eventuală situaţie particulară, invocată de recurent, nu poate fi un argument pentru emiterea unor Instrucţiuni cu caracter particular speţei reclamantei-recurente.

Instanţa de fond a prezentat în succesiune prevederile legale care vizează activitatea registratorului şi apoi procedura de urmat şi controlul judecătoresc aferent, subliniind că acestea exced controlului de contencios administrativ, conform acestor dispoziţii legale.

Registratorul de carte funciară are obligaţia de a înscrie operaţiunile dispuse prin dispozitivul hotărârii judecătoreşti rămasă definitivă, fără să adauge sau să completeze dispozitivul acesteia.

Referirea instanţei de fond este în sensul de a fi contestate încheierile care sunt vătămătoare pentru recurenta-reclamantă, intrarea în amănunte de speţă excede cadrului cererii de chemare în judecată în contencios administrativ.

Faptul că unele birouri teritoriale acţionează vădit contrar unor dispoziţii ale unei hotărâri judecătoreşti definitive nu constituie un argument pentru a se constata practică neunitară şi nu justifică solicitarea pentru a se emite Instrucţiuni care să rezolve afacerile judiciare ale reclamantei-recurente.

O practică neunitară nu trebuie să se raporteze la un singur agent economic sau o speţă, trebuie să fie evidenţiate probleme sistemice şi solicitări de la mai multe persoane care invocă un drept încălcat sau în interes legitim pentru aplicarea unitară a unei dispoziţii legale.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Faţă de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. SA împotriva Sentinţei civile nr. 2731 din 26 septembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 mai 2019.

GGC - LM