Illegality of board-authorised remuneration for technical secretaries lacking statutory basis under commercial company law and labor code contract requirements

Şedinţa publică din data de 16 mai 2019

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I Cererea de chemare în judecată

1. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 10.06.2015, sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.A. a formulat contestaţie prin care a solicitat anularea în parte a încheierii nr. 27/28.05.2015 a Curţii de Conturi a României - Departamentul IV şi a Raportului întocmit de Curtea de Conturi nr. 520/06.03.2015 cu ocazia controlului privind situaţia, evoluţia şi modul de administrare a patrimoniului public şi privat al statului, precum şi legalitatea realizării veniturilor şi efectuării cheltuielilor pe perioada 2012-2014.

II sentinţa pronunţată de instanţa de fond

2. Prin sentinţa nr. 928 din 18 martie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a luat act de renunţarea la judecată cu privire la capătul de cerere privind suspendare executare act administrativ. A admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. Sa prin B., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României. A anulat parţial încheierea nr. 27/28.05.2015 a Curţii de Conturi a României-Departamentul IV şi Raportul întocmit de Curtea de Conturi nr. 520/06.03.2015, cu privire la Punctul nr. 1 al încheierii curţii de Conturi. A respins în rest acţiunea ca nefondată.

III Recursul formulat de reclamantă

3. Împotriva sentinţei nr. 928 din 18 martie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal au formulat recurs reclamanta S.C. A. S.A., prin administrator special C., şi pârâta Curtea de Conturi a României.

4. Recurenta pârâtă a solicitat casarea în parte a hotărârii atacate, rejudecarea şi în fond respingerea în tot a acţiunii ca neîntemeiată, cu invocarea dispoziţiilor art. 488 pct. 8) C. proc. civ., şi anume aplicarea greşită în cauză a dispoziţiilor art. 129 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 şi art. 3, art. 4, art. 8 alin. (1), art. 10 din Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

5. În motivarea recursului, a arătat că echipa de audit a constatat că S.C. A. S.A. a acordat în mod nelegal în perioada martie 2012 - decembrie 2014 persoanelor numite în secretariatul tehnic al AGA/CA drepturi de natură salarială în sumă totală de 114.804 RON, în condiţiile în care legislaţia în vigoare nu prevedea remunerarea acestora.

6. Potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (5) din Legea nr. 31/1991, preşedintele poate desemna, dintre angajaţii societăţii, unul sau mai mulţi secretari tehnici care să ia parte la executarea anumitor operaţiuni legale, fără a se prevedea şi acordarea unor drepturi salariale suplimentare. Prin urmare, este la latitudinea preşedintelui de a desemna, dintre angajaţii societăţii, unul sau mai mulţi secretari tehnici care să ia parte la executarea anumitor operaţiuni prevăzute de lege, nefiind stabilită prin lege o indemnizaţie pentru munca prestată, de unde rezultă că intră în atribuţiile prevăzute în fişa de post.

7. În mod eronat instanţa de fond a pornit de la premisa că, dacă nu este expres interzis de lege, se poate adăuga la aceasta, apreciind că era necesar ca societatea, prin Consiliul de Administraţie al S.C. SEM S.A., prin Hotărârea nr. 1/09.01.2012, să aprobe o remuneraţie netă de 750 RON/şedinţă/persoană pentru una dintre persoanele numite în secretariatul CA/AGA, respectiv d-na D. (salariat în cadrul societăţii). Instanţa de fond a reţinut că legalitatea HCA nr. 1/09.01.2012 nu a fost contestată, prin urmare hotărârea produce efecte şi trebuie pusă în aplicare, aceasta fiind izvorul legal al obligaţiei de remunerare a secretarului tehnic.

8. Argumentele prezentate nu sunt întemeiate, deoarece Curtea de Conturi nu a contestat legalitatea deciziilor organelor de conducere (CA/AGA), ci a constatat acordarea unor drepturi băneşti fără bază legală.

9. În acest caz, HCA nr. 1/09.01.2012, invocată ca fiind temeiul legal în remunerarea secretarilor tehnici ai CA/AGA, excede cadrului legal, respectiv prevederilor art. 129 din Legea nr. 31/1990, conform cărora legiuitorul nu a prevăzut remunerarea secretarilor tehnici pentru munca prestată, legiuitorul a prevăzut suportarea pe cheltuiala societăţii numai a serviciilor oferite de un notar public.

10. În susţinerea cererii se mai invocă prevederile art. 3 alin. (3), art. 4, art. 8 alin. (1), art. 10 şi art. 35 alin. (1) din Codul muncii. Din cele reţinute în actul de control, în baza documentelor puse la dispoziţie de entitatea verificată, rezultă că la S.C. SEM S.A. au fost numiţi secretari tehnici ai AGA şi ai CA atât persoane din rândul salariaţilor, d-na D., cât şi persoane din afara entităţii, d-na E., salariat al S.C. F. S.A.. Pentru activitatea desfăşurată de aceste două persoane în cadrul şedinţelor AGA şi CA nu au fost încheiate alte contracte individuale de muncă, în conformitate cu prevederile art. 35 din Codul muncii. În acest caz, între secretarii tehnici ai AGA şi CA şi S.C. A. S.A., în calitate de angajator, raporturile de muncă nu se regăsesc printre situaţiile reglementate de Codul muncii, iar activitatea secretarilor tehnici ai CA şi AGA, remunerată în baza unor hotărâri ale CA, nu are la bază niciuna din formele contractuale strict reglementate de Codul muncii.

11. În mod greşit instanţa de fond a primit ca întemeiate argumentele invocate prin cererea de chemare în judecată, întrucât acestea nu au fost susţinute cu probe. Astfel, pentru ca activitatea desfăşurată de d-na D. să fie considerată muncă suplimentară trebuia să prezinte foile de prezenţă/pontaj aferente perioadei martie 2012 - decembrie 2014 în care, pentru secretarii tehnici ai CA şi AGA, salariaţi ai societăţii, să fie pontate ore lucrate suplimentar peste norma zilnică de 8 ore legal reglementată.

12. În lipsa unor forme contractuale, respectiv a contractelor de muncă încheiate în temeiul prevederilor Codului muncii care să conţină atribuţiile, drepturile şi obligaţiile ce le revin în calitate de secretari tehnici ai CA şi AGA, şi în condiţiile neevidenţierii unor ore suplimentar lucrate, nu se justifică efectuarea de cheltuieli prin acordarea de indemnizaţii salariaţilor S.C. SEM S.A. numiţi secretari tehnici ai AGA şi CA.

13. Instanţa de fond nu a reţinut nici efectele puterii lucrului judecat pe care le-a invocat prin apărările formulate în cauză, având în vedere că într-un caz similar s-a pronunţat Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2186/28.06.2013 în dosarul nr. x/2013. În consecinţă, în lipsa unui contract care să conţină clauze care să prevadă drepturile si obligaţiile secretarului tehnic, plata indemnizaţiilor acordate secretarului tehnic în perioada martie 2012 - decembrie 2014 nu are niciun temei, nici măcar contractual, entitatea efectuând cheltuieli de natură salarială în sumă totală brută de 114.804 RON fără bază legală, în condiţiile în care an de an a înregistrat pierderi (5.312.920 RON în 2012, 21.323.226 RON în 2013 şi 8.038.827 RON în 2014).

14. Apreciază că plăţile efectuate de societate cu titlu de indemnizaţie de şedinţă pentru personalul propriu desemnat să asigure secretariatul tehnic al AGA şi al CA exced cadrului legal, întrucât salariaţii proprii beneficiau de un salariu potrivit muncii prestate conform atribuţiilor stabilite prin fişa postului, în baza contractului individual de muncă. Astfel, chiar dacă acestora le-au fost stabilite atribuţii în plus prin fişa postului, privind asigurarea secretariatului tehnic, ceea ce este important este faptul că legea nu a reglementat şi acordarea unei indemnizaţii pentru retribuirea personalului propriu care desfăşoară o astfel de activitate.

15. Pe cale de consecinţă, societatea nu putea decide prin organele de conducere efectuarea unor plăţi suplimentare. Prin adoptarea hotărârii CA, practic s-a adus o completare la dispoziţiile Legii nr. 31/1990.

16. Un alt aspect care trebuie avut în vedere la soluţionarea litigiului este acela că acordarea acestor drepturi de natură salarială nu a fost stabilită prin încheierea unui act adiţional la contractul individual de muncă preexistent şi nici prin încheierea unui alt contract prin care să se stabilească remuneraţia pentru activitatea desfăşurată de personalul propriu desemnat să asigure secretariatul tehnic al AGA şi CA. În aceste condiţii, nu se poate reţine că acordarea drepturilor de natură salarială a avut temei legal.

17. Recurenta reclamantă a solicitat, cu invocarea dispoziţiilor art. 488 pct. 8) C. proc. civ., casarea în parte a sentinţei şi admiterea contestaţiei în totalitate.

18. În motivarea recursului, cu privire la punctul 2 din încheierea curţii de Conturi, efectuarea de plăţi nedatorate în suma de 568.846 RON pentru servicii de pază decontate la tarife supraevaluate, a arătat că instanţa de fond s-a pronunţat exclusiv prin raportare la normele de aplicare a Codul fiscal, H.G. nr. 44/2004, respectiv elementele pe baza cărora se justifică prestarea efectivă a serviciilor de pază, ignorând lipsa de culpă contractuală, respectiv respectarea întru totul a principiului forţei obligatorii contractului.

19. Nu poate fi dovedită nicio formă de culpă contractuală care să poată susţine o acţiune în pretenţii împotriva prestatorilor de servicii de pază, în aceste condiţii eventualul "prejudiciu creat" societăţii nu poate fi recuperat. Fundamentarea tarifului contractual trebuia să cuprindă aceste sporuri, întrucât obligativitatea acordării acestora se întemeiază pe lege, acordarea efectivă/sau nu a acestor sporuri ţine de raportul juridic salariat-angajator, raport faţă de care este terţ absolut. În acest sens s-a exprimat şi Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, pe care a învestit-o cu o acţiune în pretenţii împotriva uneia dintre societăţile prestatoare. Cât timp contractul nu a fost reziliat, anulat sau modificat, acesta urmează a se aplica în condiţiile stabilite de părţi, în mod legal fiind plătite tarifele stabilite prin contract.

20. Nerespectarea dispoziţiilor legale de către prestatorul de servicii nu poate atrage vreo răspundere a reclamantei, ci numai a celui în sarcina căruia este apreciată săvârşirea faptelor ilicite de către instituţiile competente. În aceste condiţii, măsura Curţii de Conturi nu poate avea efecte legale pe planul recuperării prejudiciului.

21. Cu privire la punctul 3 din încheierea Curţii de Conturi, efectuarea de plăţi nedatorate în sumă estimată de 9600 RON pentru servicii de formare profesională, a arătat că art. 194 alin. (2) din Codul muncii prevede: "Cheltuielile cu participarea la programele de formare profesională, asigurată în condiţiile alin. (1), se suportă de către angajatori", toţi salariaţii care au fost desemnaţi prin deciziile nr. 299 si 300/06.12.2012 emise de conducere având stabilite responsabilităţi şi atribuţii în ceea ce priveşte implementarea, raportarea şi evaluarea sistemului de control intern managerial/managementul riscului, deci nu se poate susţine că au existat salariaţi ce au beneficiat de cursurile de formare în mod neîntemeiat.

22. Apreciază că toate cheltuielile efectuate cu organizarea cursului de perfecţionare se justifică, toţi angajaţii care au participat şi au absolvit acest curs au contribuit în mod direct şi concret la aplicarea în practică a cunoştinţelor dobândite, în scopul în care s-a organizat cursul şi pentru nevoile concrete ale sistemului de control managerial/managementul riscului.

23. Pe de altă parte, chiar dacă salariaţii nu ar fi primit atribuţii conform tematicii de curs, aceştia prin participare au îndeplinit o sarcină de serviciu, decizia de a fi instruiţi prin aceste cursuri a fost decizia conducerii, astfel că nu pot fi aplicabile dispoziţiile art. 254 din Codul Muncii. Menţinerea acestei măsuri impuse de Curtea de Conturi presupune recuperarea pretinsului prejudiciu produs de salaratii participanţi la cursul de formare în condiţiile dispuse de Codul Muncii, să existe o faptă din vina sa şi în legătură cu munca. Similar criticilor de la punctul 2 din Decizia Curţii de Conturi, măsura nu poate avea efecte legale pe planul recuperării prejudiciului.

IV Apărările formulate în cauză

24. Intimata pârâtă Curtea de Conturi a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de reclamantă ca nefondat. A arătat că instanţa de fond a făcut corect aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 şi a reiterat apărările formulate la fond.

V Considerentele Înaltei Curţi asupra excepţiei tardivităţii recursului formulat de reclamantă şi asupra recursului formulat de pârâtă

25. Examinând excepţia de tardivitate a recursului formulat de reclamantă, conform dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., care prevăd că instanţa se va pronunţa asupra excepţiilor de procedură şi de fond care fac de prisos dezlegarea în tot sau în parte a pricinii, reţine următoarele:

26. Conform dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

27. Sentinţa recurată a fost comunicată reclamantei recurente la data de 12.07.2016, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de comunicare de la dosarul de fond. Reclamanta a formulat recursul la data de 29.07.2016 (comunicat prin e-mail, dosarul de recurs, şi fax, dosarul de recurs).

28. Faţă de data comunicării sentinţei recurate, 12.07.2016, termenul de 15 zile fiind calculat pe zile libere, conform art. 181 C. proc. civ., nefiind luate în calcul ziua în care începe să curgă şi nici ziua în care termenul se împlineşte, ultima zi de depunere a fost joi, 28.07.2016.

29. Or, recursul a fost depus de reclamantă la data de 29.07.2016, cu depăşirea termenului legal de 15 zile, ceea ce atrage decăderea din exercitarea dreptului la recurs, potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel.

30. Pentru aceste considerente, recursul formulat de reclamantă este tardiv, urmează a fi admisă excepţia de tardivitate şi respins recursul ca tardiv formulat.

31. Examinând sentinţa recurată prin prisma motivului de casare invocat prin recursul formulat de pârâtă, prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

32. Ca urmare a acţiunii privind "Controlul privind situaţia, evoluţia şi modul de administrare a patrimoniului public şi privat al statului, precum şi legalitatea realizării veniturilor şi a efectuării cheltuielilor" la S.C. A. S.A., Curtea de Conturi a României - Departamentul IV a întocmit Raportul de control înregistrat sub nr. x/06.03.2015 şi a emis Decizia nr. 13/08.04.2015, prin care au fost dispuse măsuri în sarcina conducerii entităţii verificate pentru înlăturarea neregulilor financiar - contabile şi a abaterilor de la legalitate şi regularitate constatate, în temeiul prevederilor art. 33 alin. (3) şi art. 43 lit. c) din Legea nr. 94/1992, republicată.

33. S.C. A. S.A. a fost înfiinţată în baza H.G. nr. 760/2010 privind înfiinţarea societăţilor comerciale "G." - S.A., "H." - S.A., "I." - S.A., "J." - S.A. şi "A." - S.A. prin reorganizarea Societăţii Comerciale K. - S.A. Are ca obiect principal de activitate lucrări de construcţii a proiectelor utilitare pentru energie şi telecomunicaţii - cod CAEN 4222.

34. În perioada 01.01.2012 - 25.11.2014, S.C. A. S.A. a funcţionat sub autoritatea Ministerului Economiei, având capital social majoritar de stat, unic acţionar fiind Statul Român, prin S.C. F. S.A..

35. Împotriva măsurilor dispuse la pct. I.1, II.4, II.5 şi II.6, în temeiul pct. 204 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi nr. 155/2014, S.C. A. S.A. a formulat contestaţie, respinsă prin încheierea nr. 27/2015 de către Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României.

36. Prin cererea admisă în parte prin sentinţa recurată, reclamanta a solicitat anularea în parte a încheierii nr. 27/2015, cu privire la soluţia pronunţată în contestaţie pentru măsurile dispuse la pct. II.4, II.5 şi II.6 din Decizia nr. 13/2015. Prin sentinţa recurată au fost anulate parţial încheierea nr. 27/28.05.2015 a Curţii de Conturi a României - Departamentul IV şi Raportul întocmit de Curtea de Conturi nr. 520/06.03.2015, cu privire la punctul nr. 1 din încheierea curţii de Conturi (măsura dispusă la pct. II.4 din Decizia nr. 13/2015).

37. Recursul formulat de pârâtă cu privire la anularea în parte a actelor emise de Curtea de Conturi, în ceea ce priveşte pct. 1 din încheierea curţii de Conturi (pct. II.4 din Decizia nr. 13/2015) este fondat.

38. Curtea de Conturi a constatat că reclamanta a efectuat nelegal cheltuieli de natură salarială în cuantum de 114.804 RON, în perioada martie 2012 - decembrie 2014, pentru persoane numite în secretariatul tehnic al adunării generale a acţionarilor/consiliului de administraţie (52.087 RON indemnizaţii brute acordate pentru remunerarea a 2 persoane în calitate de secretari ai adunării generale a acţionarilor, 62.717 RON indemnizaţii brute acordate pentru remunerarea a 2 persoane in calitate de secretari ai consiliului de administraţie); a reţinut că Hotărârea Consiliului de Administraţie nr. 1/09.01.2012, invocată ca fiind temeiul legal în remunerarea secretarilor tehnici ai CA/AGA, excede cadrului legal, respectiv prevederilor art. 129 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale.

39. S-a reţinut încălcarea prevederilor art. 129 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, art. 1 şi art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, o valoare estimată a abaterii de 114.804 RON, având consecinţă majorarea nejustificată a cheltuielilor de exploatare cu suma de 114.804 RON, majorarea pierderii cu aceeaşi sumă, precum şi efectuarea de plăţi în sumă de 81.000 RON pentru cheltuieli fără bază legală.

40. Potrivit prevederilor art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 şi ale pct. 174 din Regulamentul aprobat de plenul Curţii de Conturi prin Hotărârea nr. 155/2014, pentru stabilirea întinderii prejudiciilor şi recuperarea acestora s-a dispus conducerii societăţii să ia măsuri şi să extindă verificările asupra drepturilor de natură salariată acordate în perioada 2012-2014 secretarilor tehnici ai AGA şi ai Consiliului de Administraţie, în vederea identificării şi a altor drepturi acordate fără bază legală, a stabilirii întinderii prejudiciului produs ca urmare a plăţilor efectuate pentru astfel de drepturi acordate în mod nelegal, înregistrarea în contabilitate a sumelor stabilite, recuperarea acestora (inclusiv a beneficiilor nerealizate) în condiţiile legii, precum şi regularizarea cu bugetul statului a sumelor virate în plus reprezentând impozit pe venitul salarial şi contribuţii datorate de angajat şi angajator, corectarea rezultatelor contabile înregistrate, determinarea eventualelor diferenţe cuvenite bugetului de stat şi virarea acestora pe destinaţiile legale.

41. Prin Hotărârea nr. 1/09.01.2012, Consiliul de Administraţie al S.C. A. S.A. a decis, conform dispoziţiilor art. 129 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, numirea în secretariatul Consiliului de Administraţie/Adunării Generale a acţionarilor a 2 persoane, E. (salariat al S.C. F. S.A., nu avea încheiat contract individual de muncă cu S.C. A. S.A. pentru serviciile prestate) şi D. (salariat al S.C. A. S.A., având încheiat contract individual de muncă), cu o remuneraţie netă de 750 RON/şedinţă/persoană. Remunerarea pentru şedinţele Consiliului de Administraţie/Adunării Generale a Acţionarilor s-a efectuat pe un stat de salarii distinct.

42. Instanţa de fond a aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 129 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale. Potrivit dispoziţiilor art. 129, "(1) În ziua şi la ora arătate în convocare, şedinţa adunării se va deschide de către preşedintele consiliului de administraţie, respectiv al directoratului, sau de către acela care îi ţine locul. (2) Adunarea generală va alege, dintre acţionarii prezenţi, 1 până la 3 secretari, care vor verifica lista de prezenţă a acţionarilor, indicând capitalul social pe care îl reprezintă fiecare, procesul-verbal întocmit de secretarul tehnic pentru constatarea numărului acţiunilor depuse şi îndeplinirea tuturor formalităţilor cerute de lege şi de actul constitutiv pentru ţinerea adunării generale. (3) Adunarea generală va putea hotărî ca operaţiunile prevăzute în alineatul precedent să fie supravegheate sau îndeplinite de un notar public, pe cheltuiala societăţii. (4) Unul dintre secretari întocmeşte procesul-verbal al şedinţei adunării generale.(5) Preşedintele va putea desemna, dintre angajaţii societăţii, unul sau mai mulţi secretari tehnici, care să ia parte la executarea operaţiunilor prevăzute la alineatele precedente.".

43. Deşi reglementează faptul că preşedintele poate desemna, dintre angajaţii societăţii, unul sau mai mulţi secretari tehnici care să ia parte la executarea operaţiunilor prevăzute la alineatele precedente, privind desfăşurarea adunărilor generale, nu prevăd remunerarea secretarilor tehnici desemnaţi. Numai în situaţia în care Adunarea generală hotărăşte ca operaţiunile să fie supravegheate sau îndeplinite de un notar public, alin. (3) al art. 129 prevede că se efectuează pe cheltuiala societăţii.

44. Faptul că nu s-a constatat nelegalitatea hotărârii Consiliului de Administraţie nu prezintă relevanţă în prezenta cauză. Curtea de Conturi a constatat efectuarea de cheltuieli de natură salarială în baza unei Hotărâri a Consiliului de Administraţie, nr. 1/09.01.2012, adoptată în baza dispoziţiilor art. 129 din Legea nr. 31/1990, care nu prevăd plata secretarilor tehnici. Deşi Legea nr. 31/1990 nu interzice plata acestor secretari tehnici, este nelegală susţinerea că organele statutare ale societăţii au posibilitatea să decidă, prin hotărâri ale Consiliului de Administraţie, plata unor drepturi de natură salarială suplimentare neprevăzute de dispoziţiile legale.

45. Faptul că cei doi angajaţi ar fi primit atribuţii suplimentare celor din contractul individual de muncă şi din fişa postului nu înseamnă că reclamanta avea dreptul să decidă remunerarea suplimentară a acestora, în condiţiile în care dispoziţiile legale nu prevedeau acordarea unor drepturi salariale suplimentare salariaţilor care executau operaţiunile prevăzute de lege pentru Adunarea Generală a Acţionarilor şi pentru Consiliul de Administraţie în calitate de secretari tehnici.

46. Sunt fondate motivele de recurs referitoare la faptul că nu au fost încheiate alte contracte individuale de muncă, în conformitate cu prevederile art. 35 din Codul muncii, aprobat prin Legea nr. 53/2003, potrivit cărora "(1) Orice salariat are dreptul de a munci la angajatori diferiţi sau la acelaşi angajator, în baza unor contracte individuale de muncă, beneficiind de salariul corespunzător pentru fiecare dintre acestea.", întrucât activitatea secretarilor tehnici, remunerată în baza unei hotărâri a Consiliului de Administraţie, nu are la bază încheierea unui contract.

47. Referitor la invocarea dispoziţiilor art. 3, art. 4, art. 8 alin. (1), art. 10 din Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care prevăd libertatea muncii, interzicerea muncii forţate şi relaţiile de muncă şi contractul individual de muncă, trebuie observat că nu s-a pus problema îngrădirii dreptului la muncă sau a muncii forţate. Faptul că s-ar fi prestat muncă suplimentară, astfel cum este definită de art. 120-123 Codul Muncii, prin urmare trebuie remunerată în conformitate cu Hotărârea Consiliului de Administraţie nr. 1/09.01.2012 şi cu Statutul societăţii, nu justifică susţinerile instanţei de fond, întrucât nu s-a constatat că ar fi fost prezentate foi de prezenţă/pontaj aferente perioadei martie 2012 - decembrie 2014, în care, pentru secretarii tehnici ai CA şi AGA, să fie pontate ore lucrate suplimentar peste norma zilnică de 8 ore legal reglementată.

48. Potrivit prevederilor art. 159 alin. (1) - (2) din Codul muncii, "salariul reprezintă contraprestaţia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă" iar "pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani". În lipsa unor contracte de muncă încheiate în temeiul prevederilor Codului muncii, care să conţină atribuţiile, drepturile şi obligaţiile ce le revin în calitate de secretari tehnici, în condiţiile neevidenţierii unor ore lucrate suplimentar, nu se justifică efectuarea de cheltuieli prin acordarea de indemnizaţii salariaţilor numiţi secretari tehnici ai Adunării Generale a Acţionarilor şi Consiliului de Administraţie.

49. Reclamanta, conform dispoziţiilor O.U.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, art. 5 alin. (1), avea obligaţia să realizeze o bună gestiune financiară prin asigurarea legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficacităţii şi eficienţei în utilizarea fondurilor publice.

50. Pentru aceste motive, în mod greşit a constatat instanţa de fond că măsura dispusă este nelegală, cu încălcarea dispoziţiilor art. 129 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) C. proc. civ. invocat prin cererea de recurs de către pârâtă, aplicarea în mod greşit a dispoziţiilor legale, cu privire la dispoziţia din sentinţa recurată prin care a fost admisă în parte acţiunea şi anulat pct. 1 din încheierea nr. 27/28.05.2015 a Curţii de Conturi a României (pct. II.4 din Decizia nr. 13/2015).

VI Soluţia instanţei de recurs

52. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca tardiv formulat recursul formulat de reclamantă şi va admite recursul formulat de pârâtă. În temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 496 C. proc. civ., va admite recursul formulat de pârâtă, va casa în parte sentinţa recurată, în sensul că va respinge în tot acţiunea ca neîntemeiată, urmând a menţine în rest dispoziţiile sentinţei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.A. prin Administrator Special C. împotriva sentinţei civile nr. 928 din 18 martie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Admite recursul formulat de pârâta Curtea de Conturi a României împotriva sentinţei civile nr. 928 din 18 martie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată, în sensul că respinge în tot acţiunea, ca neîntemeiată.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei atacate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 mai 2019.