Conflict of interest in signing local financing contracts: material benefit requirement for mayors vs. personal interest for elected officials

Şedinţa publică din data de 16 mai 2019

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I Cererea de chemare în judecată

1. Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Argeş la nr. x/26.05.2015, reclamantul A. a solicitat anularea raportului de evaluare nr. x/26.05.2015 întocmit de pârâta Agenţia Naţionala de Integritate. Prin sentinţa civilă nr. 956/05.10.2015, Tribunalului Argeş a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

II Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

2. Prin sentinţa nr. 54/F-CONT din 7 martie 2016 a Curţii de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins excepţia de inadmisibilitate invocată de pârâta Agenţia Naţională de Integritate şi s-a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamantul A..

3. Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că în mod legal prin raportul de evaluare contestat s-a reţinut existenţa conflictului de interese ca urmare a încălcării de către reclamant a dispoziţiilor art. 75 lit. b) şi f) din Legea nr. 393/2004, coroborat cu art. 70 din Legea nr. 161/2003.

4. A constatat că nu pot fi primite apărările reclamantului privind greşita interpretare de către pârâtă a dispoziţiilor şart. 75 lit. b) şi f) din Legea nr. 393/2004 coroborat cu art. 70 din Legea nr. 161/2003, cu privire la modul de interpretare a noţiunii de "interes personal patrimonial", întrucât interesul personal prin prisma normei arătate există nu doar atunci când eventualele consecinţe ale deciziei la a cărui luare participă reclamantul se produc doar pentru persoana sa, soţie, afini sau rudele sale până la gradul II, ci şi în situaţiile în care efectele deciziei se răsfrâng asupra persoanei juridice cu care se află într-o relaţie de angajament de orice natură ori asociaţie sau fundaţie din care face parte. În condiţiile în care reclamantul a propus bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat prin cele două hotărâri de consiliu local, în temeiul cărora au fost încheiate contractele de finanţare a B. în anii 2009 şi 2010, reclamantul, care la momentul încheierii acestora deţinea şi calitatea de preşedinte al Consiliului director al B., putea să anticipeze că decizia autorităţii publice din care făcea parte putea prezenta un beneficiu pentru persoana juridică B., cu care reclamantul se afla într-o relaţie de angajament, fiind fără relevanţă juridică împrejurarea că funcţia deţinută la B. era neremunerată.

5. S-a mai reţinut că susţinerile reclamantului în sensul în care textul aplicabil statutului de primar este art. 76 din Legea nr. 161/2003, text în raport de care apreciază că nu există conflict de interese, întrucât prin semnarea celor două contracte nu a produs un folos material pentru sine, sau rudelor de gradul I, nu pot fi primite, în primul rând pentru că raportul A.N.I. nu a fost fundamentat pe acest text, iar pe de altă parte, Legea nr. 393/2004 este o normă specială în raport cu Legea nr. 161/2003, ce se aplică categoriei de subiecţi prevăzute expres de legiuitor-aleşii locali, şi care prin art. 75 circumstanţiază noţiunea de interes personal, fără să distingă după caracterul patrimonial sau nepatrimonial al acestuia, în condiţiile în care reglementarea generală instituită de art. 76 din Legea nr. 161/2003 nu o prevede.

III Recursul formulat de reclamant

6. Împotriva sentinţei nr. 54/F-CONT din 7 martie 2016 şi a încheierii de şedinţă din 2 decembrie 2015 ale Curţii de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamantul A., cu invocarea motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., a solicitat casarea în tot a hotărârii recurate şi, în rejudecare, anularea raportului de evaluare nr. x/26.05.2015 întocmit de către intimata Agenţia Naţională de Integritate.

7. În motivarea recursului, recurentul a arătat că încheierea de şedinţă din data de 2.12.2015 şi hotărârea pronunţată sunt nelegale, hotărârea judecătorească a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, instanţa de fond a făcut o interpretare eronată a textelor de lege aplicabile în materia conflictului de interese. Prin încheierea de şedinţă din data de 2.12.2015, în mod nelegal instanţa de fond a respins proba cu martori şi proba cu interogatoriu.

8. Plecând de la definiţia din prevederile art. 70 din Legea nr. 161/2003, trebuie întrunite cele două condiţii cumulative de natură a atrage existenţa conflictului de interese: interesul personal de natură patrimonială; acest interes personal să influenţeze îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor ce îi revin conform Constituţiei şi altor acte normative, cu referire în special la legislaţia în materia administraţiei publice locale nr. 215/2001 republicată.

9. Cele două contracte sunt încheiate între Consiliul Local Mioveni şi B., semnate din partea Consiliului Local Mioveni de primarul recurent, nefiind încheiate între Primăria Mioveni şi B., cum greşit a interpretat instanţa de fond. Semnarea contractelor de finanţare şi plăţile rezultate din acestea sunt efectele deciziei Consiliului Local şi a punerii in aplicare a hotărârilor acestuia, conform normelor imperative impuse de Legea nr. 215/2001 şi a O.G. nr. 5/2002. Conflictul de interese invocat de raportul de evaluare nu subzistă, transparenţa şi interesul public au fost respectate prin exprimarea voturilor consilierilor locali; recurentul reclamant nu are niciun fel de raport de angajament cu B., nu face parte din organele de conducere, conform art. 22 din Statutul Clubului organul suprem de conducere fiind Adunarea Generală, calitatea de Preşedinte al Consiliului Director fiind onorifică şi neremunerată, de unde rezultă şi lipsa interesului patrimonial.

10. În mod nelegal instanţa de fond nu a ţinut cont de Ordonanţa de clasare emisă la data de 18 februarie 2016 în dosarul nr. x/2015 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, în care recurentul-contestator a fost cercetat penal, la sesizarea Agenţiei Naţionale de Integritate, pentru infracţiunea de conflict de interese. S-a dispus clasarea cauzei privind săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 301 alin. (1) C. pen., având în vedere faptul că "nu există niciun indiciu (sau probă) din care să rezulte că prin exercitarea funcţiei de primar în cadrul Primăriei Oraşului Mioveni de către numitul A. în perioada menţionată anterior, ar fi îndeplinit acte sau ar fi participat la luarea unor decizii prin care acesta (sau alte persoane din cele arătate în textul de lege incriminator) să fi obţinut în mod direct sau indirect foloase de natură patrimonială sau de orice alta natură".

11. Potrivit art. 26 alin. (3) teza 2 din Legea nr. 176/2010, în cazul în care cauza de incompatibilitate - conflict de interese a încetat inainte de sesizarea Agenţiei, sancţiunea disciplinară poate fi aplicată în termen de 3 ani de la încetarea cauzei de conflict de interese, dacă legea nu dispune altfel. Astfel cum rezultă din raportul de evaluare, Agenţia Naţională de Integritate a dispus extinderea evaluării cu privire la conflictul de interese pe data de 20.12.2011, presupusa situaţie care ar fi atras elemente ale conflictului de interese a încetat pe data de 06.07.2010, când prin Hotărârea nr. 19 Consiliul Director al B. a numit un nou Preşedinte al Consiliului Director, deci înainte de sesizarea ANI, şi au trecut 6 ani de la încetarea cauzei care ar fi generat un presupus conflict de interese, astfel încât sancţiunea disciplinară nu mai poate fi aplicată.

12. Intimata îşi susţine raportul, în principal, pe dispoziţiile art. 70 din Legea nr. 161/2003, care, însă, nu se pot aplica recurentului, care are un statut clar definit de lege, şi anume cel de ales local. Articolul de lege aplicabil statutului de primar, adică de ales local, este art. 76 din Legea nr. 161/2003. Este indubitabil, dincolo de orice alte considerente, că semnarea celor două contracte privind finanţarea acţiunilor/activităţilor din cadrul programului "Promovarea Sportului de Performanţă" nu au produs niciun folos material pentru recurent, pentru soţia acestuia, sau pentru rudele sale de gradul I, ci în mod exclusiv pentru colectivitatea locală, pentru oraşul Mioveni.

13. În ceea ce priveşte cel de-al doilea articol de lege, şi anume art. 75 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, acest articol face parte din capitolul VIII intitulat «Registrul de interese», cuprinzând articolele 76 până la 82; în esenţă, acest capitol din lege se referă la obligaţia aleşilor locali de a-şi face publice interesele personale, printr-o declaraţie pe proprie răspundere. Din acest punct de vedere, intimata a avut cunoştinţă de faptul că reclamantul a depus, anual, conform legii, toate declaraţiile privind interesele personale, în care a menţionat, de fiecare dată, toate interesele şi calităţile cerute de lege, inclusiv calitatea de membru în Consiliul Director sau de preşedinte al Consiliului Director al B. (ca o activitate neretribuită financiar).

14. Interpretarea eronată dată de către intimată textelor de lege invocate de aceasta în raportul de evaluare, cum că ar exista un conflict de interese, preluată ulterior şi de către instanţa de fond, pentru că ar fi existat un interes personal al recurentului în semnarea celor două contracte, nu se poate susţine în mod legal şi temeinic, deoarece nu a existat un interes personal, dar nici un folos material pentru sine, pentru soţul său ori pentru rudele sale de gradul I. B. este o persoană juridică de drept privat, o organizaţie nonguvemamentală, nonprofit, apolitică, independentă de orice organizaţie de stat sau privată, are calitatea de ordonator secundar de credite, fiind o instituţie finanţată din bugetul local, conform Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale.

15. De asemenea, nu poate fi reţinută nici susţinerea instanţei de fond în sensul că ar fi favorizat B., creîndu-i un avantaj prin finanţarea acestuia cu o sumă mare de bani de la bugetul local. Potrivit art. 61 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, primarul îndeplineşte o funcţie de autoritate publică; alin. (2) prevede că primarul asigură (...) punerea în aplicare a hotărârilor Consiliului Local, iar art. 62 alin. (1) prevede faptul că primarul reprezintă unitatea administrativ teritorială în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum şi în justiţie. Aşadar, primarul nu reprezintă Consiliul Local, aşa cum s-a spus, ci reprezintă unitatea administrativ-teritorială, în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, aşa că era absolut normal şi legal ca aceste contracte să fie semnate de primar. Prevederile art. 77 din Legea nr. 215/2001 stabilesc care este aria de competenţă a instituţiei primarului, şi anume "de a duce la îndeplinire hotărârile Consiliului Local, soluţionând problemele curente ale colectivităţii locale".

16. Dispoziţiile legale conduc la concluzia că primarul nu face parte din Consiliul Local, care este for legislativ, nu votează şi nu îl prezidează şi, alături de viceprimar şi secretarul unităţii administrativ-teritoriale, constituie o structură funcţională, executivă, cu activitate permanentă, denumită "primărie". Primarul unei unităţi administrativ-teritoriale nu votează bugetul, nu îndeplineşte cumulativ şi funcţia de consilier local, astfel că era imposibil ca recurentul-contestator să se fi aflat în conflict de interese. Având în vedere că instituţia Consiliului Local este o instituţie decizională, legislativă, aceasta nu putea semna un contract, de aceea legea prevede că instituţia executivă, primarul, duce la îndeplinire hotărârile Consiliului Local. Or, plecând de la aceste argumente, reiese faptul că a dus la îndeplinire Hotărârile nr. 12 din 18.02.2010 şi nr. 33 din 17.03.2009, aparţinând Consiliului Local, ca for legislativ, singura sa atribuţie fiind aceea de a semna aceste contracte. In aceste condiţii, având în vedere că, în calitate de primar, nu a votat bugetul, nici sumele de bani care au fost alocate B., reiese că nu a avut niciun rol în aprobarea acestuia.

17. În perioada în care a avut calitatea de preşedinte al Consiliului Director al B. nu a fost remunerat, astfel că orice sumă de bani de care ar fi beneficiat B. (sponsorizări, finanţare proprie, bugetul local) nu putea prezenta un folos material pentru sine sau pentru o altă persoană din familia sa sau rudă, toţi banii intrând în patrimoniul Clubului. Calitatea de membru într-o astfel de organizaţie non-profit nu este remunerată, din contră, membrii sau asociaţii achită o cotizaţie anuală, fără de care şi-ar pierde calitatea pe care o deţin. Funcţia de preşedinte al Consiliului Director este o funcţie onorifică, nerenumerată. Persoana care semnează statele de plată şi contractele, reprezintă şi angajează legal clubul, în relaţiile cu autorităţile publice, în relaţiile cu persoanele juridice şi fizice române, fiind remunerat în acest sens, este preşedintele executiv. În consecinţă, şi-a respectat obligaţiile legale care îi reveneau, nu a urmărit sub nicio formă obţinerea vreunui folos, de orice natură, în interes personal, urmărind strict numai interesele publice ale oraşului Mioveni.

18. Recurentul a solicitat să se aibă în vedere şi situaţii similare, cărora ANI le-a dat o soluţie total diferită, reţinând, cu privire la doi consilieri locali, că prin votarea hotărârilor Consiliului Local Mioveni privind alocarea unor sume către B. nu au realizat niciun folos material, sumele respective intrând în patrimoniul asociaţiei, iar funcţiile deţinute de acele persoane în cadrul clubului nu au fost remunerate, argumente decisive care dovedesc întru totul susţinerile sale.

19. Din relaţiile transmise de B. rezultă că în perioada anilor 2006 - 2010, în care a îndeplinit funcţia de preşedinte al Consiliului Director al B., nu a obţinut foloase materiale sau de orice altă natură, în mod direct sau indirect, pentru sine, pentru soţia sa, pentru vreo rudă sau un afin pana la gradul al II-lea inclusiv. In perioada menţionată a deţinut funcţia de preşedinte onorific al B., funcţie de pe urma căreia nici acesta şi nicio altă persoană din cele prevăzute de lege nu a obţinut niciun beneficiu material sau de altă natură.

20. Recurentul a solicitat să se constate că nu există probe din care să rezulte că prin exercitarea funcţiei de primar ar fi îndeplinit acte sau ar fi participat la luarea unor decizii prin care acesta sau alte persoane din cele arătate în textul incriminator să fi obţinut, direct sau indirect, foloase de natură patrimonială sau de orice altă natură, potrivit art. 36 alin. (1) din Legea nr. 215/2001. Consiliul Local "are iniţiativă şi hotărăşte în condiţiile legii, în toate problemele de interes local", în timp ce "primarul duce la îndeplinire hotărârile consiliului local", potrivit art. 77. În lipsa unor probe pertinente care să conducă la concluzia că ar fi urmărit sau ar fi beneficiat de un folos material sau de orice altă natură, rezultă că semnarea celor două contracte a fost făcută în acest cadru legal.

IV Apărările formulate de intimata pârâtă

21. Intimata pârâtă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii în ceea ce priveşte recursul formulat împotriva încheierii de şedinţă din 02.12.2015, întrucât recurentul-reclamant doar indică generic motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 din noul C. proc. civ., fără să arate care este textul de lege încălcat şi aplicat greşit de instanţa de fond şi fără să formuleze niciun fel de critici de nelegalitate cu privire la aceasta.

22. Cu privire la sentinţă, a arătat că în mod corect instanţa de fond a interpretat şi aplicat dispoziţiile legale ce reglementează materia regimului conflictului de interese, raportat la situaţia de conflict de interese în care se află recurentul-reclamant.

23. În baza unui raţionament juridic de sinteză, instanţa de fond şi-a structurat motivarea soluţiei de respingere a contestaţiei formulate de reclamantul A., raportat la motivele în baza cărora acesta şi-a fundamentat contestaţia, pe două aspecte, şi anume că este aplicabil textul art. 76 din Legea nr. 161/2003, şi nu art. 70 din acelaşi act normativ, precum şi că, prin semnarea celor două contracte prin care instituţia finanţatoare reprezentată de primarul A. repartizează structurii sportive B. suma de 3.500.000 Ron şi suma de 5.542.500 Ron, nu s-a realizat niciun folos material pentru sine, pentru soţie sau rudele sale de gradul I, ci exclusiv pentru colectivitatea locală.

24. În mod corect instanţa de fond a reţinut, raportat la situaţia de conflict de interese în care se află reclamantul, că sunt incidente dispoziţiile art. 70 din Legea nr. 161/2003 cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 75 lit. b).) şi lit. f).) din Legea nr. 393/2004 cu modificările şi completările ulterioare. Cele 2 contracte au fost încheiate între instituţia finanţatoare Consiliul Local Mioveni reprezentată de A., în calitate de primar, şi persoana juridică de drept privat B., în care A. a avut calitatea de Preşedinte al Consiliul director în perioada 19.12.2001-06.07.2010. Astfel, în condiţiile în care A. a propus bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat prin cele două hotărâri de consiliu local, în temeiul cărora au fost încheiate cele două contracte de finanţare a B. în anii 2009 şi 2010, momente la care acesta deţinea şi calitatea de Preşedinte al Consiliului Director al clubului, în mod corect a constatat instanţa de fond că, în calitatea sa de primar, A. avea îndatorirea să anticipeze faptul că deciziile sale, respectiv modul în care îşi exercită atribuţiile, concretizate prin semnarea celor două contracte menţionate anterior, prezintă un beneficiu pentru persoana juridică B. cu care se află în relaţie de angajament, indiferent de natura acestuia, şi din care face parte.

25. Faţă de susţinerea recurentului-reclamant potrivit căreia ar fi incidente dispoziţiile art. 76 din Legea nr. 161/2003, acestea nu pot fi primite ca fondate, întrucât raportul de evaluare nu este întemeiat pe dispoziţiile acestui text de lege.

26. De asemenea, nu pot fi reţinute ca fondate argumentele invocate de recurentul-reclamant cu privire la inexistenţa conflictului de interese pentru lipsa folosului material pentru sine, pentru soţie sau pentru o rudă de gradul I, întrucât art. 75 lit. b) şi lit. f).) din Legea nr. 393/2004 nu condiţionează existenţa interesului personal de existenţa unui beneficiu pecuniar realizat direct de alesul local. Acest beneficiu poate fi realizat şi de "o asociaţie sau fundaţie din care fac parte" aleşii locali. Totodată, relaţia de angajament dintre alesul local şi persoana juridică poate fi şi nepatrimonială, legiuitorul arătând foarte clar că beneficiul poate privi "orice persoană fizică sau juridică cu care au o relaţie de angajament indiferent de natura acestuia".

27. Cele două situaţii invocate de recurentul-reclamant, care vizează rapoarte de evaluare prin care au fost evaluaţi consilieri locali, şi în care s-a dispus clasarea lucrărilor, nu sunt relevante pentru soluţionarea cauzei, întrucât, pe de o parte, primarul nu este în acelaşi timp şi consilier local, şi, pe de altă parte, nu este vorba despre o identitate de persoane, nici în privinţa inspectorilor şi nici în privinţa persoanelor evaluate.

28. În ceea ce priveşte soluţia de clasare dispusă prin Ordonanţa din 18.02.2016 în dosarul nr. x/2015, aceasta nu este concludentă, instanţa de judecată investită cu soluţionarea prezentului litigiu, ce are ca obiect anularea raportului de evaluare nr. x/26.05.2015, nu este obligată să ţină cont de soluţia de clasare, întrucât legiuitorul a reglementat distinct regimul juridic al conflictului de interese de natură penală de cel al conflictului de interese administrativ, instituind, de altfel, pentru fiecare dintre acestea, şi un regim sancţionator diferit.

V Chestiuni prealabile soluţionării pe fond a recursului

29. Prealabil examinării recursului, se impune a observa faptul că, ulterior împlinirii termenului legal de 15 zile de motivare a recursului, efectuată de recurentul reclamant în termen legal, acesta a invocat excepţii denumite absolute, de ordine publică, cu indicarea art. 247 şi art. 488 pct. 8) C. proc. civ. (excepţia împlinirii termenului de prescripţie, nulitatea absolută a raportului de evaluare, excepţia de neconvenţionalitate cu înlăturarea de la aplicare a Procesului-verbal din 30.06.2014 al Plenului judecătorilor ICCJ - SCAF, lipsa de calitate a legii, excepţia de necompetenţă materială a instanţei de contencios administrativ). Acestea nu vor fi analizate, pentru următoarele considerente:

30. Pe de o parte, este de observat că prin intermediul excepţiile procesuale pot fi invocate neregularităţi procedurale privitoare la competenţa instanţei sau la procedura de judecată, cele absolute (prin care se invocă încălcarea unor norme de ordine publică) putând fi invocate în orice stare a procesului, dacă prin lege nu se prevede altfel, iar înaintea instanţei de recurs numai dacă, pentru soluţionare, nu este necesară administrarea altor dovezi în afara înscrisurilor noi, potrivit art. 247 alin. (1) C. proc. civ.

31. Invocarea acestor excepţii se realizează, însă, în calea de atac a recursului, de către părţi, prin intermediul motivelor de casare, prin cererea de recurs, în termenul legal prevăzut de lege. Numai motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate, dacă legea nu dispune altfel, după împlinirea termenului de motivare a recursului, însă numai de către instanţa de recurs, potrivit dispoziţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., care prevăd că "Dacă legea nu dispune altfel, motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în şedinţă publică.". Pe cale de consecinţă, posibilitatea invocării unor asemenea motive aparţine numai instanţei de judecată, iar în situaţia în care sunt invocate de recurent eventuale motive de casare de ordine publică, analiza acestora poate fi efectuată doar în cazul în care instanţa de recurs le însuşeşte ca motive de casare ordine publică, situaţie care nu se regăseşte în cauză.

32. Pe de altă parte, este de subliniat, referitor la excepţiile invocate de recurent cu privire la actul administrativ a cărui anulare se solicită, că acestea vizează în fapt motive de nelegalitate a actului administrativ, iar în condiţiile în care instanţa de fond nu a fost învestită legal cu aceste motive, potrivit dispoziţiilor art. 494, raportat la art. 478 alin. (1) - (3) din C. proc. civ., în recurs nu pot fi modificate cadrul procesual stabilit în faţa primei instanţe şi cauza cererii de chemare în judecată, neputând să fie prezentate motive de nelegalitate a raportului de evaluare care nu au invocate în faţa instanţei de fond, recursul vizând legalitatea sentinţei raportat la motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

33. Cu privire la invocarea acestor excepţii, de către recurentul reclamant, din perspectiva dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, este de observat că acestea nu sunt incidente în cauză, întrucât vizează excepţia de nelegalitate a unui act administrativ cu caracter individual de care depinde soluţionarea litigiului pe fond, situaţie care nu se regăseşte în cauză, nefiind invocată o excepţie de nelegalitate, în sensul art. 4 din Legea nr. 554/2004, a unui act administrativ cu caracter individual, de care depinde soluţionarea litigiului pe fond.

34. În ceea ce priveşte contestaţia împotriva notelor de şedinţă din data de 28.02.2019, prin care s-a invocat faptul că au existat aspecte care nu s-au regăsit în notele grefierului şi au apărut aspecte suplimentare, neconcordanţe între susţinerile părţilor, Înalta Curte apreciază că este neîntemeiată, având în vedere, pe de o parte, faptul că nu au fost identificate elemente care să impună corectarea notelor grefierului în condiţiile art. 231 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte faptul că încheierea din data de 28.02.2019 a fost întocmită atât pe baza acestor note, cât a înregistrării audio a şedinţei de judecată, potrivit dispoziţiilor art. 232 alin. (1) şi art. 233 alin. (1) C. proc. civ.

35. Referitor la contestaţia formulată împotriva încheierii de şedinţă din data de 28.02.2019, aceasta este inadmsibilă, în raport de dispoziţiile art. 231 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora notele grefierului pot fi contestate, nu şi încheierile de şedinţă.

36. Excepţia de nulitate a recursului formulat împotriva încheierii de şedinţă din 2 decembrie 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal este întemeiată.

37. Potrivit dispoziţiilor art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., "(1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3). (2) Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.".

38. Cu privire la încheierea din 2 decembrie 2015, prin cererea de recurs recurentul a invocat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ. şi a arătat că instanţa de fond a respins în mod nelegal proba cu martori şi proba cu interogatoriu. Deşi a invocat dispoziţiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., recurentul nu a arătat în concret motivele de nelegalitate, care sunt dispoziţiile de drept material încălcate sau interpretate greşit de instanţa de fond prin încheierea recurată.

VI Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

39. Examinând sentinţa recurată prin prisma motivului de casare invocat prin cererea de recurs, prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

40. Prin raportul de evaluare nr. x/26.05.2015, în urma finalizării activităţii de evaluare efectuate în lucrarea nr. x/21.06.2011, pentru perioada exercitării de către A., primarul Oraşului Mioveni, a mandatelor de primar, 2008-2012 şi 2012-2016, Agenţia Naţională de Integritate a constatat că acesta nu a respectat regimul juridic al conflictelor de interese, întrucât a semnat două contracte privind finanţarea acţiunilor/activităţilor din cadrul programului "Promovarea Sportului de Performanţă", contracte încheiate între Consiliul Local Mioveni, reprezentat de A., şi B., în care A. a avut calitatea de Preşedinte al Consiliului Director în perioada 19.12.2001-6.07.2010; s-a reţinut că valoarea totală a contractelor menţionate a fost de 9.042.500 RON, iar sursa de finanţare (nerambursabilă) a fost reprezentată de bugetul local.

41. S-a constatat că persoana evaluată a încălcat prevederile art. 70 din Legea nr. 161/2003 şi art. 75 lit. b) şi f) din Legea nr. 393/2004 şi s-a dispus comunicarea Raportului de evaluare Instituţiei Prefectului Argeş şi luarea măsurilor care se impun după rămânerea definitivă a acestuia.

42. De asemenea, s-a reţinut că există indicii cu privire la săvârşirea infracţiunii asimilată faptelor de corupţie prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea şi sancţionarea faptelor de corupţie şi a infracţiunii de conflict de interese, incriminată de art. 301 C. pen.. S-a dispus sesizarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie în vederea efectuării de cercetări cu privire la existenţa indiciilor referitoare la săvârşirea de către A. a infracţiunii asimilată faptelor de corupţie prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie şi a infracţiunii de conflict de interese prevăzută de art. 301 C. pen.

43. Prin cererea de chemare în judecată respinsă prin sentinţa recurată, reclamantul a contestat raportul de evaluare cu privire la conflictul de interese de natură administrativă.

44. Motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material", este fondat.

45. Dispoziţiile legale în temeiul cărora a fost constatat conflicul de interese prevăd următoarele:

- art. 70 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei: "Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative.".

- art. 75 lit. b) şi f) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali: "(1) Aleşii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: (...) b) orice persoană fizică sau juridică cu care au o relaţie de angajament, indiferent de natura acestuia; (...) f) o asociaţie sau fundaţie din care fac parte."; art. 2 din acelaşi act normativ: "(1) Prin aleşi locali, în sensul prezentei legi, se înţelege consilierii locali şi consilierii judeţeni, primarii, primarul general al municipiului Bucureşti, viceprimarii, preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene. (..)".

46. Potrivit dispoziţiilor art. 36 alin. (4) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare şi contul de încheiere a exerciţiului financiar; primarul are atribuţii referitoare la bugetul local, conform dispoziţiilor art. 63 alin. (1) lit. c), iar conform alin. (4) lit. b), în exercitarea acestor atribuţii, întocmeşte proiectul bugetului local şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar şi le supune spre aprobare consiliului local.

47. Reclamantul a fost primar al Oraşului Mioveni în perioada 2008-2012.

48. În perioada decembrie 2001 - 6 iulie 2010, reclamantul a fost Preşedinte al Consiliului Director al B., fiind ales prin Hotărârea nr. 220/25.09.2006. Nu a fost remunerat pentru calitatea de preşedinte pe care a deţinut-o. A depus anual, conform legii, declaraţiile privind interesele personale, în care a menţionat inclusiv calitatea de membru/Preşedinte al Consiliului Director al B..

49. B. a fost organizat şi funcţionează în temeiul O.G. nr. 26/2000 şi Legii educaţiei fizice şi a sportului nr. 69/2000, este înregistrat în Registrul Asociaţiilor şi Fundaţiilor, fiind persoană juridică de drept privat, nonguvernamentală, fără scop patrimonial, apolitică, având ca scop organizarea, susţinerea şi desfăşurarea activităţilor sportive, structură sportivă de interes local, conform Legii educaţiei fizice şi a sportului nr. 69/2000, finanţată de Consiliul Local Mioveni. Consiliul Local Mioveni este unul dintre membrii fondatori ai clubului sportiv, conform art. 2 din Statutul acestuia.

50. Prin Hotărârea nr. 33 din 17.03.2009, Consiliul Local Mioveni a aprobat bugetul de venituri şi cheltuieli pentru anul 2009, iar prin Hotărârea nr. 12 din 18.02.2010 a fost adoptat bugetul de venituri şi cheltuieli pentru anul 2010. Hotărârile nr. 33/2009 şi nr. 12/2010 au fost aprobate de consiliul local având în vedere expunerea de motive a Primarului, raportul biroului financiar contabil, prin care se propunea aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli, proiectul de hotărâre privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli.

51. B. a formulat cererile de finanţare nr. x/19.05.2009 şi nr. y/7.05.2010, pentru suma de 3.500.000 RON, respectiv 5.609.606 RON.

52. Prin contractul privind finanţarea acţiunilor/activităţilor din cadrul programului "Promovarea Sportului de performanţă" din anul 2009, încheiat între instituţia finanţatoare Consiliul Local Mioveni, reprezentată prin A., în calitate de Primar, şi C., în calitate de contabil şef, şi structura sportivă B., reprezentat prin Preşedinte executiv Tutală Ion, s-a repartizat structurii sportive suma de 3.500.000 RON. Prin contractul privind finanţarea acţiunilor/activităţilor din cadrul programului "Promovarea Sportului de performanţă" din anul 2010, încheiat între aceleaşi părţi, s-a repartizat structurii sportive suma de 5.542.500 RON.

53. Cele două contracte de finanţare au fost încheiate în baza dispoziţiilor Legii nr. 350/2005 privind regimul finanţărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activităţi nonprofit de interes general, ale Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, cu modificările şi completările ulterioare, ale H.G. nr. 884/2001 privind aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a dispoziţiilor Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000 şi ale Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Sport nr. 130/2006 privind finanţarea nerambursabilă din fonduri publice a proiectelor cluburilor sportive de drept privat şi ale asociaţiilor pe ramura de sport judeţene şi ale municipiului Bucureşti.

54. Prin Raportul de evaluare nr. x/26.05.2015, Agenţia Naţională de Integritate a constatat că prin semnarea celor două contracte privind finanţarea acţiunilor/activităţilor din cadrul programului "Promovarea Sportului de performanţă", încheiate între Consiliul Local Mioveni, reprezentat prin A., şi B., reclamantul a avut posibilitatea să anticipeze un beneficiu pentru B., în cadrul căruia a avut calitatea de Preşedinte al Consiliului Director, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 70 din Legea nr. 161/2003, art. 2 şi art. 75 lit. b) şi f) din Legea nr. 393/2004.

55. Raportat la situaţia de fapt reţinută şi dispoziţiile legale în baza cărora a fost emis raportul de evaluare, instanţa de fond a reţinut în mod greşit legalitatea raportului de evaluare contestat, nefiind întrunite elementele conflictului de interese constatat de intimata pârâtă.

56. Conflictul de interese este definit de dispoziţiile art. 70 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, ca fiind "(...) situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative.", iar art. 71, din aceeaşi lege, enumeră principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităţilor publice şi funcţiilor publice, imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public.

57. Dispoziţiile art. 70 şi 71 se regăsesc în Legea nr. 161/2003 în Titlul IV - Conflictul de interese şi regimul incompatibilităţilor în exercitarea demnităţilor publice şi funcţiilor publice, Cap. II - Conflictul de interese, Secţiunea 1 - Definiţie şi principii. Secţiunile a 2-a, a 3-a şi a 4-a din Cap. II - Conflictul de interese prevăd dispoziţii speciale pentru categoriile de persoane vizate, prin prisma atribuţiilor care caracterizează fiecare funcţie în parte, şi anume conflictul de interese în exercitarea funcţiei de membru al Guvernului şi a altor funcţii publice de autoritate din administraţia publică centrală şi locală, conflictul de interese privind aleşii locali, respectiv conflictul de interese privind funcţionarii publici.

58. În ceea ce priveşte primarul, conflictul de interese este reglementat de dispoziţiile art. 76 alin. (1) din Secţiunea a 3-a, care prevăd că "Primarii şi viceprimarii, primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti sunt obligaţi să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziţie, în exercitarea funcţiei, care produce un folos material pentru sine, pentru soţul său ori rudele sale de gradul I.", fiind necesar să se producă un folos material pentru sine, pentru soţul său ori rudele sale de gradul I, iar potrivit art. 76 alin. (2), "Actele administrative emise sau actele juridice încheiate ori dispoziţiile emise cu încălcarea obligaţiilor prevăzute la alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută.".

59. Pentru situaţia evaluată ca fiind conflict de interese prin raportul de evaluare contestat, în ceea ce îl priveşte pe reclamant, primar al Oraşului Mioveni, Agenţia Naţională de Integritate nu a reţinut dispoziţiile speciale ale art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, care reglementează conflictul de interese pentru primar. A constatat conflictul de interese în baza dispoziţiilor 70 din Legea nr. 161/2003, menţionate anterior, şi art. 75 lit. b) şi f) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali.

60. Art. 75 face parte din Capitolul VIII al Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, intitulat "Registrul de interese", şi stabileşte conţinutul noţiunii de "interes personal" pentru aleşii locali, având în vedere obligaţia publicării intereselor personale printr-o declaraţie pe propria răspundere; art. 75 prevede că "Aleşii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: a) soţ, soţie, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv; b) orice persoană fizică sau juridică cu care au o relaţie de angajament, indiferent de natura acestuia; c) o societate comercială la care deţin calitatea de asociat unic, funcţia de administrator sau de la care obţin venituri; d) o altă autoritate din care fac parte; e) orice persoană fizică sau juridică, alta decât autoritatea din care fac parte, care a făcut o plată către aceştia sau a efectuat orice fel de cheltuieli ale acestora; f) o asociaţie sau fundaţie din care fac parte.".

61. Art. 74 din Legea nr. 393/2004 prevede obligaţia aleşilor locali îşi facă publice interesele personale printr-o declaraţie pe propria răspundere. Dispoziţiile art. 77 prevăd un conflict de interese în ceea ce îi priveşte pe consilierii judeţeni şi locali, şi anume "(1) (…) nu pot lua parte la deliberarea şi adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii. (2) În situaţiile prevăzute la alin. (1), consilierii locali şi consilierii judeţeni sunt obligaţi să anunţe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl au în problema respectivă. (…)". Art. 81 reglementează sancţiunea nulităţii de drept în situaţia adoptării hotărârilor de consiliu local cu nerespectarea dispoziţiilor art. 77, potrivit dispoziţiilor art. 47 alin. (2) din Legea nr. 215/2001. Art. 78 prevede caracterul public al registrului de interese, iar art. 79 şi 80 precizează termenul de depunere a declaraţiilor de interese şi reactualizarea acestora. Art. 82-84 reglementează sancţiuni cu privire la depunerea declaraţiei de interese: suspendarea de drept a mandatului până la depunerea declaraţiei, încetarea de drept a mandatului pentru refuzul depunerii declaraţiei privind interesele personale, confiscarea cadourilor şi a oricăror beneficii materiale nedeclarate potrivit prevederilor art. 76 lit. j), infracţiunea de fals în declaraţii.

62. Curtea Constituţională, sesizată în ceea ce priveşte art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 şi art. 75 din Legea nr. 393/2004, a arătat, prin Decizia nr. 150 din 17 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 397 din 25 mai 2016, faptul că

«21. (...) cele două norme de lege invocate de autorul excepţiei au atât ipoteze diferite, cât şi conţinut diferit, suficient de clar şi precis pentru a putea fi aplicat, întrucât art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 reglementează obligaţia primarilor şi viceprimarilor de a nu emite un act administrativ sau de a nu încheia un act juridic ori de a nu emite o dispoziţie, în exercitarea funcţiei, care "produce un folos material pentru sine, pentru soţul său ori rudele sale de gradul I", iar art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004 defineşte noţiunea de "interes personal într-o anumită problemă", în vederea întocmirii de către toţi aleşii locali a declaraţiei pe propria răspundere privind interesele personale.

22. Totodată, Curtea reţine că şi sancţiunile pentru nerespectarea celor două dispoziţii de lege sunt diferite. Astfel, în cazul nerespectării obligaţiei primarilor sau viceprimarilor prevăzute de art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, actele administrative emise sau actele juridice încheiate ori dispoziţiile emise cu încălcarea acestei obligaţii sunt lovite de nulitate absolută. Totodată, aşa cum a reţinut Curtea prin Decizia nr. 449 din 16 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 18 august 2015, paragraful 31, sancţiunea specifică ce vizează statutul primarilor este reglementată de art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010, cu modificările ulterioare. Pe de altă parte, în cazul dispoziţiilor art. 74 şi art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004, art. 82 alin. (1) din aceeaşi lege prevede că "Nerespectarea declaraţiei privind interesele personale în termenul prevăzut la art. 79 atrage suspendarea de drept a mandatului, până la depunerea declaraţiei", iar în conformitate cu art. 82 alin. (2), "Refuzul depunerii declaraţiei privind interesele personale atrage încetarea de drept a mandatului". (...)». În acest sens sunt şi Decizia nr. 427 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 900 din 9 noiembrie 2016, Decizia nr. 291 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 517 din 04 iulie 2017

63. Aceste considerente au fost reluate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 647 din 16 octombrie 2018 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru modificarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 69 din 29 ianuarie 2019, prin care s-a subliniat faptul că

«46. (…) prevederile art. 74-83 din Legea nr. 393/2004 reprezintă sediul materiei pentru completarea declaraţiei privind interesele personale, constituind cap. VIII din Legea nr. 393/2004, intitulat Registrul de interese. Completarea declaraţiei privind interesele personale are drept raţiune o mai uşoară urmărire a conflictelor de interese şi eliminarea pericolului subiectivismului şi a parţialităţii alesului local în exercitarea prerogativelor sale. În acest sens, cadrul normativ existent în privinţa aleşilor locali califică drept conflicte de interese următoarele situaţii:

- Art. 76 din Legea nr. 161/2003: "(1) Primarii şi viceprimarii, primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti sunt obligaţi să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziţie, în exercitarea funcţiei, care produce un folos material pentru sine, pentru soţul său ori rudele sale de gradul I. (2) Actele administrative emise sau actele juridice încheiate ori dispoziţiile emise cu încălcarea obligaţiilor prevăzute la alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută.";

- Art. 46 din Legea nr. 215/2001: "(1) Nu poate lua parte la deliberare şi la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soţ, soţie, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 57 alin. (4^1) şi art. 101 alin. (3^1).

(2) Hotărârile adoptate de consiliul local cu încălcarea dispoziţiilor alin. (1) sunt nule de drept. Nulitatea se constată de către instanţa de contencios administrativ. Acţiunea poate fi introdusă de orice persoană interesată.";

- Art. 77 din Legea nr. 393/2004: "(1) Consilierii judeţeni şi consilierii locali nu pot lua parte la deliberarea şi adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii.

(2) În situaţiile prevăzute la alin. (1), consilierii locali şi consilierii judeţeni sunt obligaţi să anunţe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl au în problema respectivă.

(3) Anunţarea interesului personal şi abţinerea de la vot se consemnează în mod obligatoriu în procesul-verbal al şedinţei.

(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), consilierii judeţeni şi consilierii locali pot lua parte la votul consiliului local, respectiv al consiliului judeţean, dacă se află în una dintre situaţiile prevăzute de art. 57 alin. (4^1) şi art. 101 alin. (3^1) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare."

47. Din coroborarea art. 74 alin. (1) şi art. 75 din Legea nr. 393/2004 rezultă că alesul local îşi declară interesele personale, astfel cum acestea sunt normate în art. 75, într-o declaraţie. Interesele personale ale alesului local sunt condiţionate de posibilitatea acestuia de a anticipa, la momentul depunerii declaraţiei, că o decizie a autorităţii publice din care face parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru un altul. (…)."».

64. Înalta Curte are în vedere, în condiţiile în care regimul conflictului de interese în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice reprezintă a restrângere a exerciţiului unor drepturi şi libertăţi prevăzute în Constituţie, urmărind să asigurare îndeplinirea cu neutralitate a demnităţii publice şi să asigure imparţialitatea celor ce deţin funcţii de demnitate publică, faptul că dispoziţiile prin care se reglementează conflictul de interese sunt de strictă interpretare şi aplicare.

65. În raportul de evaluare contestat s-au aplicat art. 70 din Legea nr. 161/2003, care defineşte conflictul de interese, şi art. 75 din Legea nr. 393/2004, conform căruia interesului personal i se circumscrie, la momentul depunerii declaraţiei de interese, posibilitatea anticipării unui beneficiu sau a unui dezavantaj pentru sine sau soţ, soţie, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv sau pentru celelalte categorii menţionate (în cazul de faţă orice persoană fizică sau juridică cu care alesul local are o relaţie de angajament, indiferent de natura acestuia, respectiv o asociaţie sau fundaţie din care face parte), unei situaţii în a cărei evaluare trebuia să se ţină seama şi de elementele prevăzute de dispoziţiile legale care reglementează conflictul de interese în ceea ce priveşte primarul.

66. Conflictul de interese, potrivit definiţiei de la art. 70 din Legea nr. 161/2003, este situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin. În cazul primarului, conflictul de interese este reglementat de dispoziţiile speciale ale art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, potrivit cărora acesta este obligat să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziţie, în exercitarea funcţiei, care produce un folos material pentru sine, pentru soţul său ori rudele sale de gradul I. Aceste dispoziţii, deşi speciale în ceea ce priveşte conflictul de interese în cazul primarilor, şi care prevăd condiţia producerii unui folos material, nu au fost analizate sau menţionate în raportul de evaluare.

67. În vederea stabilirii existenţei stării de conflict de interese, astfel cum este definit de art. 70 din Legea nr. 161/2003, era necesar a se determina în concret existenţa interesului personal de natură patrimonială, în semnarea celor două contracte de finanţare de către reclamant, care ar fi putut influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi reveneau acestuia, în calitate de primar, iar în aplicarea dispoziţiilor art. 76 alin. (1) din acelaşi act normativ se impunea ca încheierea actului juridic să producă un folos material pentru sine, pentru soţul său ori rudele sale de gradul I.

68. Elementele conflictului de interese nu se regăsesc în cauza de faţă, raportat la situaţia de fapt. Nu a existat din partea reclamantului, care a semnat, în calitate de primar, autoritate executivă care asigură punerea în aplicare a hotărârilor consiliului local (conform art. 61 alin. (2) din Legea nr. 215/2001), reprezentant al unităţii administrativ teritoriale, contractele de finanţare încheiate între instituţia finanţatoare, Consiliul Local Mioveni, şi structura sportivă de interes local, B., un interes personal de natură patrimonială, care ar fi putut să influenţeze îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi reveneau, în condiţiile în care acesta, deşi avea calitatea de preşedinte al Consiliului Director al B., nu a fost remunerat şi nu a obţinut niciun fel de foloase materiale din activitatea Clubului Sportiv, astfel că finanţarea clubului sportiv prin contractele încheiate ca urmare a hotărârilor Consiliului Local Mioveni, ca autoritate deliberativă, realizată în baza dispoziţiilor legale menţionate anterior, nu a reprezentat pentru reclamant un interes personal de natură patrimonială şi nu i-a produs un folos material.

69. De altfel, intimata pârâtă, în evaluarea altor două situaţii, privind consilieri locali din Cadrul Consiliului Local Mioveni care au participat la adoptarea hotărârilor de consiliu local, a reţinut că funcţiile deţinute de acele persoane, în cadrul B., nu au fost remunerate, şi a constatat că nu există conflict de interese, întrucât prin votarea hotărârilor nu au realizat niciun folos material, sumele respective intrând în patrimoniul asociaţiei; chiar dacă cele două situaţii vizează consilieri locali, nefiind identitate în privinţa calităţii persoanelor evaluate şi a inspectorilor, această împrejurare este relevantă, în condiţiile în care au fost evaluate conflicte de interese şi s-a apreciat în mod diferit, de către instituţia care trebuie să organizeze în mod unitar şi instituţionalizat activitatea de evaluare a conflictelor de interese, în ceea ce priveşte stabilirea folosului material în cazul persoanelor care nu au fost remunerate pentru funcţiile deţinute în cadrul clubului sportiv.

70. În ceea ce priveşte situaţia de fapt, sunt de menţionat şi cele reţinute în Ordonanţa de clasare emisă la data de 18 februarie 2016 în dosarul nr. x/2015 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, în care recurentul a fost cercetat, la sesizarea Agenţiei Naţionale de Integritate, pentru infracţiunea de conflict de interese prevăzută de art. 301 alin. (1) C. pen., care constă în "Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a îndeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a obţinut, direct sau indirect, un folos patrimonial, pentru sine, pentru soţul său, pentru o rudă ori pentru un afin până la gradul II inclusiv sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de foloase de orice natură", şi prin care s-a dispus clasarea în baza art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., "fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost comisă cu forma de vinovăţie prevăzută de lege".

71. Sunt corecte susţinerile intimatei privind faptul că instanţa de judecată învestită cu soluţionarea prezentului litigiu, ce are ca obiect anularea raportului de evaluare, nu este obligată să ţină cont de soluţia de clasare, întrucât legiuitorul a reglementat distinct regimul juridic al conflictului de interese de natură penală de cel al conflictului de interese administrativ. Nu poate fi omisă, însă, situaţia de fapt rezultată din actele efectuate, iar potrivit acesteia, nu a existat "niciun indiciu (sau probă) din care să rezulte că prin exercitarea funcţiei de primar în cadrul Primăriei Oraşului Mioveni de către numitul A. în perioada menţionată anterior, ar fi îndeplinit acte sau ar fi participat la luarea unor decizii prin care acesta (sau alte persoane din cele arătate în textul de lege incriminator) să fi obţinut în mod direct sau indirect foloase de natură patrimonială sau de orice alta natură".

72. Pentru aceste motive, sentinţa recurată este nelegală, fiind pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, a dispoziţiilor legale care reglementează conflictul de interese. Raportul de evaluare nr. x/26.05.2015 a fost emis cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 70 din Legea nr. 161/2003 şi art. 75 lit. b) şi f) din Legea nr. 393/2004, reclamantul nu a încălcat regimul juridic al conflictului de interese, împrejurări pentru care cererea de chemare în judecată este întemeiată.

VII Soluţia instanţei de recurs

73. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va respinge contestaţia împotriva notelor de şedinţă ca neîntemeiată şi va respinge contestaţia împotriva încheierii de şedinţă din data de 28.02.2019 ca inadmisibilă. Va admite excepţia nulităţii, invocată de Agenţia Naţională de Integritate, şi va constata nulitatea recursului formulat de reclamantul A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 2.12.2015. Fiind incident motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi, în rejudecare, va admite cererea şi va anula în parte Raportul de evaluare nr. x/26.05.2015 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, în ceea ce priveşte constatarea conflictului de interese administrativ. Va menţine în rest dispoziţiile sentinţei atacate (cele privind respingerea excepţiei de inadmisibilitate).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia împotriva notelor de şedinţă ca neîntemeiată.

Respinge contestaţia împotriva încheierii de şedinţă din data de 28.02.2019, ca inadmisibilă.

Admite excepţia nulităţii, invocată de Agenţia Naţională de Integritate.

Constată nulitatea recursului formulat de reclamantul A. împotriva încheierii de şedinţă din 2 decembrie 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Admite recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 54/F-CONT din 7 martie 2016 a Curţii de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa atacată şi în rejudecare:

Admite cererea şi anulează în parte Raportul de evaluare nr. x/26.05.2015 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, respectiv în ceea ce priveşte constatarea conflictului de interese administrativ.

Menţine în rest dispoziţiile sentinţei atacate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 mai 2019.