AFIR recovery of EU rural development funds upheld against entrepreneur's annulment action for artificial creation of aid conditions

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin acţiunea înregistrată la această instanţă la data de 31 octombrie 2014 reclamanta I.I. A. a solicitat anularea actelor administrative atacate, respectiv Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 18569 din 4 iunie 2014 prin care Comisia de soluţionare a contestaţiei din cadrul fostei APDRP, actuala AFIR a decis respingerea contestaţiei formulate şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 31 martie 2014, înregistrat sub nr. x din 8 aprilie 2014, ca fiind nelegale:

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin Sentinţa nr. 123/CA/2016 - PI din 13 iunie 2016 Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta I.I. A., împotriva pârâţilor Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale AFIR şi Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Satu Mare, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs.

Împotriva Sentinţei nr. 123/CA din 13 iunie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta I.I. A., prin care a solicitat, în principal, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată, iar în subsidiar, rejudecarea cauzei şi admiterea cererii de chemare în judecată, invocând în drept art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 483, 488 (pct. 6, 8), 497 C. proc. civ., cu cheltuieli de judecată.

Cât priveşte motivul de recurs prev. de pct. 6 "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" arată că instanţa nu motivează în concret concluziile la care ajunge, judecătorul fondului preluând integral argumentele cuprinse în întâmpinarea pârâtei, fără a analiza şi înlătura motivat apărările reclamantei, ceea ce nu satisface cerinţele unui proces echitabil. Astfel,

- susţinerea în primă fază că obiectivul general şi cel special al măsurii 3.1.2. nu a fost atins este o concluzie lipsită de argumente;

- concluzia în sensul că obiectivul general nu poate fi atins, rezultând din faptul că II B. şi II C. acţionează în cadrul unui grup economic organizat - acesta este un motiv străin de natura pricinii, cât timp analizarea comportamentului II B. şi II C., nu face obiectul acestui dosar;

- judecătorul fondului, fără nicio motivare, conchide că, chiar dacă D. SRL are ca asociaţi pe B. şi A., fiecare cu 50%, fără să existe majoritatea în sensul legii, este evident că cele 2 entităţi sunt întreprinderi legate în sensul alin. (4) şi 5 ale art. 44 din Legea nr. 346/2004 - pe lângă faptul că hotărârea de a declara întreprinderile legate nu are motivare, nu se poate identifica la care anume 2 entităţi se referă magistratul.

Argumentând identificarea elementului subiectiv care induce ideea condiţiilor artificiale, magistratul arată că rezultă în mod evident o coordonare a asociaţilor societăţii cu scopul evident de a obţine fonduri nerambursabile peste limita legală. Această parte a considerentelor hotărârii nu are o motivare în concret. Chiar dacă ar fi vorba de asociaţii D. SRL - B. şi A. este criticabilă lipsa totală a indicării împrejurărilor care au creat convingerea instanţei. În plus, potrivit Regulamentului CE 65/2011, instanţa era obligată să identifice şi avantajul nejustificat. Or, avantajul nejustificat nu a fost identificat şi fundamentat. D. SRL nu a beneficiat de fonduri europene şi prestaţiile pentru această societate au fost executate la preţul pieţei (aspect necontestat de intimată).

- cât priveşte argumentarea instanţei - pag. 31 - în sensul că s-a urmărit în cauză depăşirea intensităţii sprijinului financiar prin fracţionarea artificială a unui proiect, acestea sunt motive străine de natura pricinii, spre deosebire de II B. şi II C., în cazul recurentei reclamante, nici AFIR nu a reţinut fracţionarea proiectului pentru utilaje făcând parte dintr-un flux tehnologic, prin urmare, nici instanţa nu o putea invoca "din oficiu".

- instanţa arată că A. în mod intenţionat a acţionat "concertat" cu D. SRL. Adică, presta servicii în amonte faţă de societate şi au fracţionat artificial o investiţie pentru a depăşi ajutorul de minimis. Această idee, pe lângă faptul că este totalmente nefondată, nici nu este argumentată, având în vedere că D. SRL nu a beneficiat de fonduri europene, şi nu a achiziţionat utilaje care să funcţioneze într-un flux tehnologic cu cele achiziţionate de II A.

- judecătorul fondului nu a analizat şi demontat nici măcar în parte susţinerile reclamantei din acţiunea introductivă şi concluziile scrise.

Nu s-a făcut nici-o referire la cauza Slanceva c/a Bulgariei CJUE, sau la chestiunile antamate prin acţiunea introductivă - Cauzele Ungureanu c/a României sau Petra c/a României - CEDO. Nu s-a indicat de ce nu sunt aplicabile disp. Art. 5 din Regulamentul CE 65/2011 sau de ce a fost refuzată analiza incidenţei dispoziţiilor art. 12 din Ordinul nr. 567/2008.

Faţă de aceste aspecte, rezultă în mod evident că hotărârea primei instanţe trebuie casată cu trimitere spre rejudecare, cu trasarea obligaţiei judecătorului să analizeze în mod complet apărările reclamantei şi să prezinte complet argumentele pe care se bazează hotărârea şi ideile centrale ale acesteia.

Cât priveşte motivul de recurs prev. de pct. 8 "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material", cu aplicarea art. 20 din Legea nr. 554/2004, susţine că au fost aplicate greşit de către instanţa de fond dispoziţiile art. 4 pct. 8 din Regulamentul nr. 65/2011, şi nu au fost aplicate art. 5 pct. 3N din acelaşi Regulament precum şi art. 10 şi art. 12 din Ordinul nr. 567/2008.

Judecătorul fondului a respins în mod greşit acţiunea, aplicând greşit:

- dispoziţiile Regulamentului CE 65/2011 privind crearea de condiţii artificiale în scopul obţinerii unor avantaje, respectiv imposibilităţii atingerii scopului programului de finanţare - Măsura 312 a programului FEADR.

- dispoziţiile Ordinului ce cuprinde dispoziţii de exonerare a unor agenţi economici de la rambursarea sumelor încasate.

La verificarea şi aprobarea proiectului depus de II A., Agenţia nu a depistat nicio neregulă, aprobând plata, după care, cu nerespectarea art. 12 din Ordinul nr. 567/2008, Agenţia, la peste 3 ani de la semnarea Contractului de finanţare a sancţionat reclamanta cu retragerea sprijinului financiar pentru crearea de "Condiţii artificiale şi avantaj nejustificat pentru D. SRL" şi pentru faptul că a declarat în mod incorect că I.I. A. se încadrează în categoria microîntreprinderilor.

Nu au fost indicate în concret care sunt motivele pentru care se consideră că "finalitate schemei de ajutor nu poate fi atinsă" - elementul obiectiv - respectiv care sunt elementele de probă obiectivă pe baza cărora s-a stabilit că beneficiarul a urmărit prin accesarea fondurilor obţinerea unui avantaj care contravine măsurii 312 din cadrul PNDR - elementul subiectiv.

Este evidentă încălcarea art. 4 alin. (8) din Regulamentul CE, cât timp sancţiunea din partea Agenţiei este urmarea unor simple legături între proiectul beneficiarului I.I. A. şi alte două proiecte.

În opinia AFIR, avantajul nejustificat a fost acordat în favoarea D. SRL, cu toate că în răspunsul la interogatoriu se recunoaşte că nu s-a identificat de fapt niciun avantaj material în favoarea acestei societăţi (nu au fost analizate preturile eventual preferenţiale practicate, în condiţiile în care, de plano, nu există în Ghidul solicitantului o interdicţie de a presta activităţi pentru societăţi în care beneficiarul fondurilor are participaţii).

Cât priveşte conceptul de "întreprinderi legate", care influenţează statutul de microîntreprindere a II A., consideră că, pe de o parte, sunt incidente dispoziţiile art. 12 din Ordin, AFIR era obligată să verifice aceste aspecte şi să nu acorde eventual aprobarea, nu să intervină la 3 ani de la verificarea iniţială, să aplice sancţiuni pentru presupusa nerespectare a unor condiţii pe care ea însăşi trebuia să le verifice. Pe de altă parte, incidenţa acestui termen de "întreprinderi legate" a fost legat de Agenţie de deţinerea de către titularul întreprinderii a "majorităţii" părţilor sociale ale D. SRL. Or, cum a arătat, 50% nu reprezintă o majoritate.

Problema fracţionării investiţiei privind utilaje necesare "fluxului tehnologic" nu a fost indicată în actul de control şi retragere a finanţării. Aşadar, AFIR nu a demonstrat că s-au creat condiţii artificiale, că s-a beneficiat de un avantaj nejustificat, că finalitatea schemei de ajutor nu a fost atinsă prin proiectul sau că a fost depăşit intensitatea sprijinului financiar.

Judecătorul fondului se mărgineşte să menţioneze că, cumulat, indicatorii indicaţi de AFIR sunt în măsură să acrediteze concluzia creării de condiţii artificiale, fără să motiveze în concret şi cu argumente solide această idee, motivarea fiind identică cu susţinerile paratei.

Acceptând ideea exprimată de CJUE în cauza Slanceva, este în de competenţa instanţei naţionale să verifice cumulul de factori din care să rezulte elementul obiectiv şi elementul subiectiv, era obligatoriu ca judecătorul fondului să identifice în mod concret şi real avantajul nejustificat acordat terţului şi să "convingă" în privinţa tezei potrivit căreia scopul măsurii 3.1.2 nu poate fi atins.

Mai departe, judecătorul avea obligaţia să se pronunţe şi în privinţa aplicabilităţii art. 5 din Regulamentul CE, lucru ce nu a făcut. Ori, consideră că aceste dispoziţii sunt valorificabile în speţă. Ataşează prezentului memoriu şi concluziile depuse în primul ciclu procesual, acesta cuprinzând motivele pentru care consideră greşită modalitatea de aplicare a dreptului material în primă instanţă.

4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate, invocând următoarele apărări:

În ceea ce priveşte motivul de recurs potrivit căruia în speţă instanţa de fond nu a procedat la indicarea ori individualizarea elementelor subiective şi a celor obiective care au condus la formarea concluziei referitoare la crearea de condiţii artificiale în scopul obţinerii unor avantaje, respectiv imposibilitatea atingerii scopului programului de finanţare - Măsura 312 a FEADR, reaminteşte că din situaţia de fapt reţinută prin procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, însuşită şi de instanţa de fond, rezultată din aprecierea corelată a indicatorilor fizici, funcţionali-legali respectiv de afacere, contabili şi financiari, au fost stabilite acţiunile coordonate intre cele 3 firme care au depus proiecte pe măsura 312: I.I. A., I.I.B. şi I.I. C., care au condus la concluzia că recurenta-reclamanta întreprinderea A. a creat condiţii artificiale în vederea accesării ajutorului financiar nerambursabil în cadrul Măsurii 312 din cadrul Programului FEADR.

Referitor la motivul de recurs conform căruia recurenta-reclamanta apreciază şi susţine, contrar situaţiei de fapt reţinute în cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. x din data de 8 aprilie 2014, că nu a creat artificial condiţiile de accesare a fondurilor europene, consideră că în mod corect instanţa de fond a reţinut că "suspiciunea de creare a unor condiţii artificiale de eligibilitate în vederea obţinerii finanţării nerambursabile, a devenit certitudine odată cu existenţa pe ansamblu a unor circumstanţe obiective din care rezultă că, în pofida respectării formale a condiţiilor de implementare prevăzute în cererea de finanţare, obiectivul urmărit în cadrul măsurii 312-FEADER nu a fost atins":

Prin procesul-verbal de constatare a cărui anulare se solicită, se indică o serie de legături existente între beneficiarul finanţării şi o serie de entităţi juridice, legături care indică faptul că aceştia au acţionat concertat spre realizarea obiectivelor şi scopului unei entităţi juridice unice. Conduita beneficiarilor constituie o încălcare a dispoziţiilor legale şi comunitare prin crearea unei situaţii artificiale care să eludeze prevederile legale.

Potrivit documentelor existente, precum şi celor menţionate de echipa de control în Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. 11.846 din data de 8 aprilie 2014, au fost identificate elemente comune între cele trei entităţi juridice, elemente care analizate individual par a fi simple coincidenţe, ce nu atrag atenţia asupra existenţei vreunei nereguli în implementarea proiectelor, însă coroborate şi analizate simultan şi comparativ pentru cele trei proiecte, conduc la suspiciunea de creare de condiţii artificiale.

Astfel, nu a fost îndeplinit chiar obiectivul general al măsurii 312 - "dezvoltarea durabila a economiei rurale prin încurajarea activităţilor non-agricole, în scopul creşterii locurilor de munca şi a veniturilor adiţionale" şi nici obiectivele specifice ale măsurii 312 - "crearea şi diversificarea serviciilor pentru populaţia rurală prestate de către microîntreprindere".

Având în vedere criteriul obiectiv şi criteriile subiective, respectiv indicatorii menţionaţi mai sus şi constatându-se o serie de acţiuni coordonate între recurenta reclamantă I.I. A. şi I.I. B., I.I. C., toate acestea producând un avantaj nejustificat în favoarea SC D. SRL, societate ai cărei asociaţi sunt domnul A. şi domnul B.

La depunerea cererii de finanţare, d-l A. a prezentat Declaraţia privind încadrarea întreprinderii în categoria microîntreprinderilor (Anexa nr. 4.2) întocmita la data de 8 iulie 2010, conform căreia în urma autorizării ca întreprindere individuala aceasta va fi autonomă.

D-l A. nu a specificat în Declaraţia privind încadrarea întreprinderii în categoria microîntreprinderilor (Anexa nr. 4.2) că era asociat cu o cotă de participare de 50% în SC D. SRL şi SC E. SRL, fapt ce contravine prevederilor art. 4 (8) din Regulamentul CE nr. 65/2011, care prevede: "Fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nici o plata către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit ca au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste plaţi în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor"

Conduita beneficiarilor constituie o încălcare a fişei măsurii, a dispoziţiilor legale şi comunitare care reglementează "ajutorul de minimis" şi a urmărit depăşirea plafonului maxim nerambursabil de 200.000 de euro de care poate beneficia un solicitant în decursul a trei ani fiscali, prin crearea de entităţi juridice "create la comandă" de către o alta societate, în speţa - domnul F. care nu putea beneficia de finanţare nefiind în categoria de solicitanţi eligibili.

Totodată, prin mişcarea salariaţilor de la diferite societăţi-clienţi deţinute de acelaşi grup de persoane, la societăţile beneficiare de finanţare FEADR, şi astfel îndeplinirea aparentă a unor condiţii de eligibilitate, nu a fost atins obiectivul specific al măsurii 312, "crearea şi menţinerea locurilor de munca în spaţiul rural".

În speţă sunt aplicabile prevederile Regulamentului (CE) NR. 1998/2006 din 15 decembrie 2006 privind aplicarea articolelor 87 şi 88 din tratat ajutoarelor de minimis, care la art. 2 alin. (2) cu privire la Ajutoarele de minimis dispune:

"Valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate unei aceeaşi întreprinderi nu depăşeşte 200.000 EUR pe durata a trei exerciţii fiscale. (...) Aceste plafoane se aplică indiferent de forma ajutorului de minimis sau de obiectivul urmărit şi indiferent dacă ajutorul acordat de statul membru este finanţat în totalitate sau parţial din resurse de origine comunitară. Perioada se determină prin raportare la exerciţiile fiscale folosite de către întreprinderea din statul membru în cauză."

Obligaţia intimatei-pârâte cu privire la recuperarea integrală a sumelor acordate beneficiarilor care au încercat eludarea prevederilor legale reiese din prevederile Art. 5 alin. (1) "Recuperarea sumelor plătite necuvenit" din Regulamentul (UE) nr. 65 şi art. 17 alin. (3) din Ordinul nr. 567/2008 dispune:

"Cheltuielile neeligibile ale proiectului vor fi suportate integral de către beneficiarul ajutorului de minimis."

De asemenea, potrivit Articolului 9 alin. (1) lit, a "Protejarea intereselor financiare ale Comunităţii şi garanţii privind gestionarea fondurilor comunitare" din Regulamentul (CE) NR. 1698/2005 din 20 septembrie 2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR):

"(a) în cadrul politicii agricole comune, adoptă toate actele cu putere de lege şi actele administrative şi iau orice alte măsuri necesare pentru a asigura protecţia eficientă a intereselor financiare ale Comunităţii, mai ales în scopul de a verifica veridicitatea şi corectitudinea operaţiunilor finanţate de FEGA şi FEADR; preveni şi urmări neregulile şi recupera sumele pierdute ca rezultat al neregulilor sau neglijenţei".

Referitor la motivul de recurs potrivit căruia instanţa de fond a apreciat în mod greşit că recurenta-reclamantă "a încălcat prevederile contractuale", precum şi faptul că, în opinia recurentei-reclamante, aplicaţia şi-a îndeplinit obiectivele, consideră că acest punct de vedere nu este conform realităţii.

Astfel, prin implementarea proiectului întreprinderea Individuală A. nu a urmărit altceva decât crearea unui avantaj nejustificat în favoarea SC D. SRL. În acest context se poate considera că întreprinderea Individuală A. a fost înfiinţată formal în vederea accesării măsurii 312, a Programului FEADR (200.000 Euro/beneficiari de către familia F.

În această situaţie intimata-pârâtă este obligată să respecte dispoziţiile art. 11 alin. (3) "încetarea contractului" din Anexa I la Contractul de finanţare care dispune:

"11 (3) în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului, inclusiv în cazul în care beneficiarul este declarat în stare de incapacitate de plată sau a fost declanşată procedura insolvenţei, precum şi în situaţia în care Autoritatea Contractantă constată că cele declarate pe proprie răspundere de beneficiar, prin reprezentanţii săi, nu corespund realităţii sau documentele/autorizaţiile/avizele depuse în vederea obţinerii finanţării nerambursabile sunt constatate ca fiind neadevărate/false/incomplete/expirate/inexacte nu corespund realităţii, Autoritatea contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate şi fără intervenţia instanţei judecătoreşti.

Totodată, art. 8 alin. (5) din Anexa I "în cazul în care, pe parcursul perioadei de monitorizare, se constată că Beneficiarul nu mai respectă condiţiile de implementare, respectiv nu mai sunt îndeplinite obiectivele proiectului, Autoritatea Contractantă va proceda după caz (funcţie de gradul de afectare, gravitatea faptelor, etc):

a)fie la recuperarea integrală a ajutorului financiar nerambursabil plătit cu rezilierea contractului de finanţare,

b)fie la recuperarea parţială, respectiv aferent componentei/componentelor sau acţiunii/acţiunilor afectate de neregulă, care nu mai îndeplinesc condiţiile menţionate, nefiind influenţată integral eligibilitatea generală a proiectului, respectiv utilitatea în considerarea căreia s-a acordat ajutorul financiar nerambursabil."

Potrivit prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 65/2011 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control şi a ecocondiţionalităţii în ceea ce priveşte măsurile de sprijin pentru dezvoltarea rurală, AFIR trebuie să se asigure că "Fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către persoane în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a beneficia de aceste de plăţi şi a obţine astfel un avantaj care contravine obiectivelor măsurii de sprijin."

Prejudiciul produs se materializează în afectarea intereselor financiare ale Uniunii, iar prin adoptarea diverselor reglementări în materia gestionării fondurilor europene, intenţia legiuitorului a fost să se asigure ca cheltuielile efectuate de Uniunea Europeană în contextul fondurilor structurale să fie strict limitate la agenţii care respectă normele de drept al Uniunii şi să nu fie utilizate pentru a finanţa activităţi care sunt contrare acestuia (Hotărârea CJUE din 15 septembrie 2005, Comisia/Irlanda, C-199/03, punctul 26, Concluziile avocatului general Leger prezentate în cauza C-44/96, Mannesmann Anlagenbau Austria şi alţii, punctul 108, Concluziile avocatului general Sharpston prezentate în cauza C-465/10, Chambre de commerce et d'industrie de l'lndre, punctul 59). În consecinţă, cheltuielile efectuate cu încălcarea dreptului Uniunii sunt considerate, în mod firesc, ca aducând atingere bugetului UE (Concluziile avocatului general Sharpston prezentate în cauza C-465/10, Chambre de commerce et d'industrie de l'lndre, punctul 60).

În raport cu situaţia de fapt şi prevederile legale expuse, rezultă că soluţia instanţei de respingere a acţiunii este temeinică şi legală, hotărârea fiind motivată în fapt şi în drept.

În consecinţa celor expuse mai sus, solicită respingerea recursului formulat de reclamantă.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 24 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 15 mai 2019.

6. Aspecte de fapt şi de drept relevante:

Instanţa de contencios administrativ a fost sesizată prin cererea formulată reclamanta I.I. A., prin care s-a solicitat anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 18569 din 4 iunie 2014 prin care Comisia de soluţionare a contestaţiei din cadrul fostei APDRP, actuala AFIR a decis respingerea contestaţiei formulate şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 31 martie 2014, înregistrat sub nr. x din 8 aprilie 2014.

Prin Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din data de 8 aprilie 2014 întocmit de AFIR s-a stabilit în sarcina reclamantei I.I. A. obligaţia de plată a unei creanţe bugetare de 515.630,15 RON reprezentând 115.418,05 Euro, din care creanţa principală în sumă de 515.630,15 RON defalcată conform legislaţiei în vigoare, după cum urmează: bugetul UE 80%, reprezentând 412.504,12 RON reprezentând 92.334,44 Euro; buget public naţional 20% reprezentând 103.126,03 RON reprezentând 23.083,61 Euro.

Împotriva acestui proces-verbal reclamanta a formulat contestaţie, respinsă ca neîntemeiată prin Decizia nr. 18.569 din data de 4 iunie 2014 emisă de AFIR.

Prima instanţă a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată, constatând că aspectele reţinute în cele două acte administrative contestate sunt corecte, conduita reclamantei, concretizată în încălcarea dispoziţiilor legale şi contractuale aplicabile în cauză, prin crearea unor condiţii artificiale în scopul accesării fondurilor nerambursabile, constituie o neregulă în sensul art. 17 din contract.

În acest sens a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 4 alin. (3) din Regulamentul CE nr. 2988/1995, potrivit cărora "actele despre care se stabileşte că au avut drept scop obţinerea unui avantaj care contravine dreptului comunitar aplicabil în situaţia în cauză, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru obţinerea avantajului, au drept consecinţă, după caz, fie neacordarea avantajului respectiv, fie retragerea acestuia" şi art. 5 alin. (3) din Regulamentul CE nr. 1975/2006 (preluate de dispoziţiile art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei CE nr. 65/2011) potrivit cărora "nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul în care s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste plăţi în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor".

În ceea ce priveşte crearea de condiţii artificiale şi a unui avantaj nejustificat pentru D. SRL, prima instanţă a reţinut că atribuţiile şi activităţile desfăşurate de serviciile din cadrul AFIR sunt clar definite, şi astfel, nedepistarea neregulilor la momentul săvârşirii acestora de către beneficiar în diferite etape procedurale de selecţie sau implementare a proiectului, nu este un motiv care să atragă exonerarea răspunderii beneficiarului faţă de Autoritatea Contractantă (AFIR).

Deoarece în perioada de implementare a proiectului elementele identificate nu pot conduce la o concluzie clară privind crearea în mod artificial a condiţiilor necesare obţinerii finanţării nerambursabile, beneficiarii sunt evaluaţi în perioada ex-post, atunci când activitatea acestora va deveni cea în conformitate cu intenţia acestora şi când structurile cu atribuţii de control pot strânge mai multe dovezi care pot conduce la certitudinea ca beneficiarul a creat condiţii artificiale de eligibilitate.

Astfel, neîndeplinirea unuia dintre criteriile de eligibilitate şi selecţie pe toată durata de valabilitate a contractului de finanţare, respectiv nefolosirea obiectivelor finanţate conform scopului destinat reprezintă nereguli - încălcări ale clauzelor contractului de finanţare şi ale legii speciale în domeniu - art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, pentru acestea fiind stipulată sancţiunea de declarare ca neeligibile a cheltuielilor aferente şi declanşarea procedurii de constituire şi recuperare de debit potrivit legislaţiei aplicabile creanţelor bugetare.

În ceea ce priveşte afirmaţiile reclamantei referitoare la faptul că "chestiunile legate de denumirea proiectului, data înfiinţării societăţii, sediul social şi amplasarea investiţiei, implicarea aceloraşi persoane în proiecte sau legături între persoanele implicate, calitatea comodatarului, firma de consultanţă, momentul şi data depunerii cererii de finanţare, domeniul de activitate, nu sunt indicate ca şi criterii în Ghidul solicitantului, care să fie apreciate la stabilirea şi luarea în seamă ca la aprecierea eligibilităţii proiectului cât şi în vederea creerii de condiţii artificiale, pentru a beneficia de sprijin şi de a obţine un avantaj care contravine obiectivelor măsurii" prima instanţă a apreciat ca fiind corectă aprecierea organului de soluţionare a contestaţiei administrative în sensul că elementele comune identificate între cei trei beneficiari I.I. A., I.I.B. şi I.I. C. dacă sunt analizate individual, par a fi simple coincidenţe, însă atunci când sunt analizate în totalitatea lor, aceste elemente conduc la suspiciunea de neregulă, respectiv crearea de condiţii artificiale în scopul obţinerii sprijinului financiar nerambursabil de către beneficiari.

Astfel, au fost identificaţi următorii indicatori:

Indicatori fizici

Sediu social identic pentru I.I. A., I.I.B. şi I.I. C., respectiv: sat Belfir, comuna Tinca, nr. 415, judeţ Bihor.

Loc amplasare proiect identic pentru l.l. A., l.l. B. şi l.l. C. respectiv: sat Belfir, comuna Tinca, nr. 415, judeţ Bihor.

Contracte de comodat încheiate intre B. în calitate de comodant şi A. şi C. în calitate de comodatari. Contractele de comodat se refera la folosinţa cu titlu gratuit a unei camere dintr-un imobil de 3 camere şi a unei suprafeţe de 100 mp platforma betonata.

Proiectele depuse de cei 3 beneficiari au sediul social în 3 camere alăturate iar spaţiul de garare al utilajelor nu este delimitat.

Indicatori funcţionali - legali

Domnul B. este fiul doamnei C.

La aceeaşi adresa, sat Belfir, comuna Tinca, nr. 415, judeţ Bihor, funcţionează următoarele firme, toate depunând proiecte pe măsura 312 în aceeaşi sesiune de proiecte pentru activităţi aferente aceluiaşi cod CAEN:

I. I..A. - proiect "Achiziţie de utilaje şi echipamente pentru pregătirea terenului"- x din 13 mai 2011- cod CAEN 4312. D-nul A. era asociat la data depunerii cererii de finanţare în SC D. SRL cu o cota de participare de 50%.

I. I. C. - proiect "Achiziţie de utilaje şi echipamente pentru pregătirea terenului"- x din 20 mai 2011- cod CAEN 4312- care face obiectul controlului;

I. I. B. - proiect "Achiziţie de utilaje şi echipamente pentru pregătirea terenului"- x din 20 mai 2011- cod CAEN 4312.

Indicatori de afacere/contabili/financiari

Cele 3 firme, I.I. A., I.I.B. şi I.I. C. au avut aceeaşi firma de consultanta I.I. G.

Principalul client al I.I. A. este SC D. SRL în care d-nul A. deţine o cota de participare de 50%. Beneficiarul a mai încheiat contracte de prestări servicii cu alte societăţi SC H. SRL, SC I. SA, Primăria Ineu şi SC J. SRL.

Conform extrasului de cont FN din 23 martie 2011 prezentat de beneficiar pentru demonstrarea capacităţii de cofinanţare solicitat la încheierea contractului de finanţare, s-a constatat faptul ca SC D. SRL a asigurat prin transfer bancar cofinanţarea proiectului în etapa de contractare, operaţiune care se regăseşte în registrul jurnal de încasări şi plaţi pe anul 2011. Aceeaşi societate a asigurat prin transfer bancar şi cofinanţarea proiectului I.I. A., I.I.B. şi I.I. C. în etapa de contractare.

Toate aceste date şi toţi indicatorii au fost prezentaţi pe larg în capitolul 6 din procesul-verbal contestat reţinându-se, temeinic şi legal, că s-au creat condiţii artificiale şi un avantaj nejustificat pentru SC D. SRL, ai cărei asociaţi sunt domnul A. şi domnul B. Astfel, nu a fost îndeplinit chiar obiectivul general al măsurii 312 - "dezvoltarea durabila a economiei rurale prin încurajarea activităţilor non-agricole, în scopul creşterii locurilor de munca şi a veniturilor adiţionale" şi nici obiectivele specifice ale măsurii 312 - "crearea şi diversificarea serviciilor pentru populaţia rurala prestate de către microîntreprindere".

Au fost considerate ca fiind nejustificate susţinerile reclamantei în sensul că singurele condiţii stabilite pentru orice persoană interesată să acceseze aceste fonduri în cadrul măsurii 312 din PNDR, la momentul depunerii cererii de finanţare sunt cele stabilite în Ghidul solicitantului, precum şi că neîndeplinirea condiţiilor stabilite de art. 4 din Legea nr. 346/2004 cu privire la funcţionarea societăţilor pe aceeaşi piaţă relevantă ori pe pieţe adiacente, astfel cum a prezentat obiectul de activitate şi lucrările derulate de societăţile indicate, nu sunt activităţi prestate direct în amonte pe piaţa SC D. SRL

Astfel, în speţă, obiectivul general al Măsurii 312, care vizează dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităţilor non-agricole în scopul creşterii numărului de locuri de muncă şi a veniturilor adiţionale, nu este îndeplinit deoarece Întreprinderea Individuală C. şi Întreprinderea Individuală B. operează în cadrul unui grup economic organizat, pentru că s-au constatat elemente comune intre cele doua societăţi beneficiare de finanţare FEADR.

Îndeplinirea obiectivului specific al Măsurii 312 de a crea şi a diversifica serviciile pentru populaţia rurală prestate de către micro - întreprinderi, nu a fost atins întrucât din analiza contractelor de prestări servicii ale celor doi beneficiari rezultă că aceştia îşi prestează servicii reciproc sau către societăţi comerciale în care au calitatea de asociat.

În vederea îndeplinirii elementului obiectiv s-au analizat şi celelalte elemente reale existente, astfel că nu este suficient ca beneficiara unui proiect să îndeplinească elementul obiectiv (finalitatea proiectului) ci este urmărit şi modul în care acesta s-a îndeplinit, ori prin prestarea de servicii către o societate comercială unde beneficiara are şi calitatea de asociat se încalcă prevederile Legii nr. 346/2004, art. 44.

Contrar susţinerilor reclamantei, chiar dacă D. are ca asociaţi pe B. 50% şi A. 50%, fără a exista majoritatea cerută de art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 346/2004, urmând strict dispoziţiile legale şi dând valoare situaţiei de fapt (acelaşi asociat la cele două entităţi cât şi acelaşi domeniu de activitate cu coduri CAEN care sunt interdependente) este evident că cele două entităţi sunt întreprinderi legate, în sensul alin. (4) şi (5) ale art. 44 din aceeaşi lege.

Existenta unui element subiectiv constă în urmărirea în exclusivitate, a obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei anterior menţionate, din analiza aspectelor consemnate în cuprinsul procesului-verbal de constatare rezultă în mod evident o coordonare deliberată între asociaţii societăţii cu scopul evident de a obţine fonduri nerambursabile peste limita legală admisă de lege.

Evaluarea per ansamblu trebuie făcută ţinându-se cont de toate realităţile cazului respectiv. În principal trebuie stabilit pe baza tuturor elementelor obiective că principalul scop al proiectului de investiţie este obţinerea finanţării FEADR, până la excluderea celorlalte justificări legate de obiectivele schemei.

În speţă sunt aplicabile prevederile Regulamentului (CE) NR. 1998/2006 din 15 decembrie 2006 privind aplicarea articolelor 87 şi 88 din tratat ajutoarelor de minimi are la art. 2 alin. (2) cu privire la Ajutoarele de minimis dispune:

"Valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate unei aceeaşi întreprinderi nu depăşeşte 200.000 EUR pe durata a trei exerciţii fiscale. (...) Aceste plafoane se aplică indiferent de forma ajutorului de minimis sau de obiectivul urmărit şi indiferent dacă ajutorul acordat de statul membru este finanţat în totalitate sau parţial din resurse de origine comunitară. Perioada se determină prin raportare la exerciţiile fiscale folosite de către întreprinderea din statul membru în cauză."

Astfel, cum D-l A. nu a specificat în Declaraţia privind încadrarea întreprinderii în categoria microîntreprinderilor (Anexa nr. 4.2) ca era asociat cu o cota de participare de 50% în SC D. SRL şi SC E. SRL şi cum cele două firme sunt legate care funcţionează pe aceeaşi piaţă relevantă ori pieţe adiacente, s-a reţinut corect că reclamanta I.I. A. prestează servicii situate direct în amonte pe piaţa SC D. SRL şi că aceşti solicitanţi au procedat la fracţionarea artificială a unui proiect de investiţii, încercând astfel a se depăşi plafonul maxim de sprijin financiar.

Similitudinile dintre proiecte nu pot fi considerate doar coincidente, ci conduc la concluzia că aceşti beneficiari au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine un avantaj ce contravine schemei de ajutor financiar, au divizat artificial un proiect FEADR pe măsura 312 în două proiecte de dimensiune mai mică, în scopul depăşirii plafonului maxim în valoare de 200.000 euro. Din prevederile mai sus menţionate rezultă că fracţionarea proiectelor, în scopul creării în mod artificial de condiţii necesare pentru a beneficia de aceste plăţi şi de a obţine un avantaj, contravine obiectivelor FEADR.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, a apărărilor intimatului-pârât invocate prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta reclamantă a susţinut, în esenţă, că lipsesc sau sunt străine de natura cauzei argumentele care să fundamenteze concluzia primei instanţe în sensul că scopul specific al măsurii 312 nu poate fi atins, că societatea D. SRL şi I.I. A. sunt întreprinderi legate în sensul alin. (4) al art. 44 din Lege nr. 346/2004, că a existat o coordonare a asociaţilor cu scopul de a obţine fonduri nerambursabile peste limite legale sau că s-a acţionat concertat cu societatea D. SRL, nefiind analizate apărările prin care s-a făcut referire la criteriile reţinute de CJUE în cauza Slanceva c/a Bulgariei, la jurisprudenţa CEDO (Cauzele Ungureanu c/a României, Petra c/a României), nu s-a indicat de ce nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 5 din Regulamentul CE 65/2911 sau de ce a fost refuzată analiza incidenţei dispoziţiilor art. 12 din Ordinul nr. 567/2008.

Analizând hotărârea primei instanţe, prin prisma motivului de recurs invocat, Înalta Curte observă că instanţa de fond a expus motivele de fapt şi de drept pe care şi-a întemeiat soluţia de respingere ca neîntemeiată a acţiunii formulate de reclamant, a înlăturat apărările formulate de acesta cu respectarea exigenţelor stabilite de art. 425 alin. (1) din C. proc. civ., chiar dacă nu s-a dat un răspuns explicit fiecăruia argument în parte, fără a reţine motive străine de natura cauzei.

Înalta Curte nu poate reţine nelegalitatea hotărârii pe motiv că argumentele invocate de reclamant în susţinerea acţiunii nu au fost analizate sau că ar fi străine de cauză. Judecătorul fondului, în baza indicatorilor fizici, funcţionali/legali şi de afacere/contabili/financiari reţinuţi în cadrul procesului-verbal de control, a căror realitate nu a fost contestată de către reclamantă, a conchis existenţa unor acţiuni concertate în obţinerea finanţări pe măsura 312 între persoanele care formează structura asociativă a societăţii D. SRL, pe de o parte şi beneficiarii proiectelor I.I. A., I.I., C. şi I.I. B. pe de altă parte, concluzie ce derivă din împrejurările de fapt cum ar fi: sediul social/locul de realizare a proiectelor identice, acelaşi consultant în elaborarea documentaţiei necesare obţinerii finanţării, societatea D. SRL, care îi are ca asociaţi cu cote de participare de câte 50% pe domnii A. şi B., a asigurat prin virament bancar cofinanţarea proiectelor acestor beneficiari, fiind totodată principalul client al serviciilor prestate de I.I. A.

De asemenea, prima instanţă a constatat că nu a fost îndeplinit obiectivul general al măsurii-"dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităţilor non-agricole, în scopul creşterii locurilor de muncă şi a veniturilor adiţionale" şi nici obiectivele specifice ale măsurii 312- "crearea şi diversificarea serviciilor pentru populaţia rurală prestate de către microîntreprindere" în temeiul indicatorilor prezentaţi, reţinuţi prin actele administrative contestate, care conduc într-adevăr la concluzia că s-au creat condiţii artificiale şi un avantaj nejustificat pentru societatea D. SRL.

În mod expres a arătat prima instanţă că atribuţiile şi activităţile desfăşurate de către AFIR permit evaluarea beneficiarilor în perioada ex-post, etapa în care activitatea acestora reflectă intenţia acestora de a funcţiona ca entităţi economice independente sau dimpotrivă, că au fost înfiinţate cu scopul de a crea condiţii de eligibilitate artificiale, ceea ce înseamnă că nu subzistă o eroare a acestei autorităţi în evaluarea condiţiilor de eligibilitate şi depistarea neregulii anterior acordării finanţării. Ca atare, sunt neîntemeiate criticile recurentei-reclamante în sensul că nu s-a indicat de ce nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 5 din Regulamentul CE 65/2011 sau de ce a fost refuzată analiza incidenţei dispoziţiilor art. 12 din Ordinul nr. 567/2008.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a susţinut că prima instanţă a pronunţat hotărârea recurată cu aplicarea greşită a normelor de drept material - art. 4 pct. 8 din Regulamentul nr. 65/2011, privind crearea de condiţii artificiale în scopul obţinerii unor avantaje care afectează atingerea scopului programului de finanţare -Măsura 312 a programului FEADR şi că nu au fost aplicate art. 5 pct. 3N din acelaşi Regulament precum şi art. 10 şi art. 12 din Ordinul nr. 567/2008, dispoziţii de exonerare a unor agenţi economici de la rambursarea sumelor încasate, reiterându-şi afirmaţia în sensul că nu au fost indicate motivele pentru care se consideră că "finalitatea schemei de ajutor nu poate fi atinsă - elementul obiectiv, respectiv care sunt elementele de probă din care a urmărit obţinerea unui avantaj care contravine măsurii 312 -elementul subiectiv.

Trebuie reamintit că, prin starea de fapt descrisă în actele administrative contestate s-au constatat o serie de acţiuni coordonate între persoanele care formează structura asociativă a societăţii D. SRL, pe de o parte şi beneficiarii proiectelor I.I. A., I.I., C. şi I.I. B. pe de altă parte, ceea ce a condus la concluzia că s-au creat condiţii artificiale şi un avantaj nejustificat pentru societatea D. SRL, al cărei asociaţi sunt domnii domnii A. şi B.

Înalta Curte reţine că recurenta reclamantă critică hotărârea primei instanţe sub aspectul aplicării art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 din perspectiva interpretării date prin Hotărârea din 12 septembrie 2013, pronunţată în cauza nr. C-434/12 - Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond "Zemedelie" Razplashtatelna agentsia, de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, potrivit cărora, pentru a se dispune măsura recuperării avantajului, trebuie să fie îndeplinite cumulativ două condiţii:

- existenta unui element obiectiv, constând în crearea unor condiţii artificiale pentru obţinerea sprijinului nerambursabil, cu consecinţa ca finalitatea urmărită de schema de ajutor să nu poată fi atinsă şi,

- existenţa unui element subiectiv, care constă în intenţia de a obţine un avantaj care contravine schemei de ajutor.

Contrar criticilor punctuale, dezvoltate în motivarea recursului, Înalta Curte apreciază că împrejurările de fapt relevate de intimata pârâtă, pentru a dovedi existenţa elementului subiectiv, sunt relevante în situaţia în care acestea sunt corelate şi nu analizate individual.

Înalta Curte observă că aspectele analizate în mod corelat evidenţiază legăturile existente între reprezentanţii beneficiarilor celor trei proiecte şi persoana juridică care le-a asigurat finanţarea şi cu care aceştia derulează raporturi contractuale, ceea ce infirmă ipoteza propusă de reclamantă în sensul că ne-am afla în faţa unor societăţi distincte care au acţionat absolut independent în accesarea fondurilor europene.

Aşa fiind, Înalta Curte apreciază că este neîntemeiată critica formulată de recurenta-reclamantă în sensul că elementele de fapt în temeiul cărora s-a reţinut crearea de condiţii artificiale nu au puterea doveditoare pentru a conchide faptul că I.I. A., I.I., C. şi I.I. B. au creat întreprinderi aparent independente pentru a se asigura că obţin punctajul corespunzător sau că aspectele prezentate mai sus nu ar indica faptul că există atât elemente obiective cât şi subiective care constituie premisele creării unor condiţii artificiale pentru a beneficia de plăţi prin Măsura 312.

Argumentele invocate de pârâtă prin actele emise sunt concludente şi sub aspectul constatărilor potrivit cărora, la acordarea fondurilor nerambursabile, reclamanta a urmărit în exclusivitate să obţină un avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor de minimis, atât a celor cu caracter general - dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităţilor non-agricole, în scopul creşterii numărului de locuri de muncă şi a veniturilor adiţionale, conform fişei tehnice a măsurii 312, cât şi a celor specifice - crearea şi menţinerea locurilor de muncă în spaţiul rural; creşterea valorii adăugate în activităţi non-agricole, crearea şi diversificarea serviciilor pentru populaţia rurală prestate de microîntreprinderi, conform fişei tehnice a măsurii 312.

Faţă de apărările recurentei-reclamante, în sensul că restricţiile privind acordarea ajutorului de minimis se referă la aceeaşi întreprindere. Această concluzie se impune întrucât, chiar dacă fondurile nerambursabile nu au fost accesate strict formal de aceeaşi întreprindere, ci de mai multe întreprinderi, care însă în fapt nu au autonomie funcţională, aflându-se sub puterea decizională a aceleiaşi persoane, efectul este acelaşi şi interdicţia devine aplicabilă. Analiza efectuată în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, dar şi a celor statuate de Comisia Europeană - Direcţia Generală pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală prin Nota directoare pentru Auditori nr. 22, (...) vizând crearea unor condiţii artificiale pentru obţinerea avantajului financiar, presupune inclusiv analiza unor evenimente şi documente ulterioare depunerii şi analizării cererii de finanţare ori verificării cererilor de plată.

Este adevărat că sintagma de "creare de condiţii artificiale" pare să se refere la o activitate deliberată anterioară obţinerii finanţării prin care se asigură premisele pentru obţinerea finanţării într-un mod necuvenit, dedusă din înfiinţarea unor firme asociate şi coordonarea în comun a activităţii acestora. Cu toate acestea, jurisprudenţa CJUE impune să se stabilească dacă rezultatele activităţii economice ale firmelor implicate, ulterioare obţinerii finanţării, confirmă presupunerea prin elemente obiective şi subiective. Aşadar, înfiinţarea unor firme între care există legături prin structura asociativă, sediu sau salariaţii comuni, deşi nu este suficient pentru a conchide că s-a obţinut un avantaj contrar obiectivelor schemei sau că obiectivele schemei de ajutor nu au fost atinse, poate constitui un punct de plecare pentru coordonarea deciziilor comerciale ale întreprinderilor în cauză, pentru exercitarea unei influenţe care exclude ca întreprinderile respective să poată fi considerate ca fiind independente.

În context, Înalta Curte subliniază că, chiar dacă anumite aspecte puteau fi cunoscute anterior, la momentul depunerii cererii de finanţare sau în cursul aprobării tranşelor, aceste elemente de fapt, luate în mod singular, nu puteau oferi indiciile privind acţiunile deliberate, care să conducă la concluzii relevante în privinţa creării unor condiţii artificiale, fiind necesară în acest scop analiza activităţii economice desfăşurate de acestea în cursul perioadei de monitorizare, pentru a se stabili dacă beneficiarul sprijinului are autonomie funcţională sau dimpotrivă, deserveşte intereselor economice ale altei societăţi.

În această ordine de idei, trebuie amintit că prin Hotărârea CJUE în C-110/2013, având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Bundesfinanzhof (Germania), prin Decizia din 20 decembrie 2012, în procedura HaTeFo GmbH împotriva Finanzamt Haldensleben, s-a stabilit:

"Articolul 3 alin. (3) al patrulea paragraf din anexa la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici şi mijlocii trebuie interpretat în sensul că unele întreprinderi pot fi considerate "afiliate", în sensul acestui articol, atunci când rezultă din analiza raporturilor atât juridice, cât şi economice stabilite între întreprinderi că ele constituie, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acţionează în mod concertat, o entitate economică unică, chiar şi atunci când între acestea nu există în mod formal una dintre relaţiile avute în vedere la articolul 3 alin. (3) primul paragraf din această anexă.

Se consideră că acţionează în mod concertat în sensul art. 3 alin. (3) al patrulea paragraf din această anexă persoanele fizice care se coordonează pentru a exercita asupra deciziilor comerciale ale întreprinderilor în cauză o influenţă care exclude ca întreprinderile respective să poată fi considerate ca fiind independente una de cealaltă din punct de vedere economic. Îndeplinirea acestei condiţii depinde de împrejurările cauzei şi nu este în mod necesar subordonată existenţei unor relaţii contractuale între aceste persoane şi nici chiar constatării intenţiei lor de a eluda definiţia microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici sau mijlocii în sensul acestei recomandări."

Înalta Curte apreciază că intimata pârâtă a stabilit existenţa unor circumstanţe care sunt relevante în ceea ce priveşte crearea de către reclamantă a unor condiţii artificiale pentru obţinerea finanţării, valorificând în mod corect atât interpretarea dată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, precum şi a indicatorilor stabiliţi în Nota directoare pentru Auditori nr. 22 emisă de Comisia Europeană, astfel: - indicatori externi/fizici: locul de realizare a investiţiilor este comun mai multor întreprinderi, acestea fiind implicate în proiecte implementate prin Program FEADR; indicatori de structură/juridici: reprezentanţii entităţilor implicate sunt rude, au angajaţi comuni; indicatori de afaceri/contabili:-a prestat în perioada verificată servicii preponderent societăţii comerciale la care titularul său are calitate de asociat cu o cotă de participare de 50% şi care a asigurat sumele necesare cofinanţării proiectului.

Cu referire la elementul subiectiv, contrar susţinerilor recurentei-reclamante, Înalta Curte reţine că tocmai modul de derulare a relaţiilor economice demonstrează că scopul (intenţia directă) creării unei noi microîntreprinderi nu a fost acela de a acţiona în mod independent în vederea realizării obiectivelor măsurii 312, ci de a completa şi dezvolta activitatea deja desfăşurată de societatea comercială anterior constituită de A. şi B.

Nu se poate reţine susţinerea recurentei-reclamante în sensul că în realitate obiectivul proiectului a fost atins, având în vedere faptul că obiectivul general al măsurii 312 era dezvoltarea durabilă şi diversificarea economiei rurale, încurajarea activităţilor non-agricole în scopul creşterii numărului locurilor de muncă şi a veniturilor adiţionale, implicit evitarea concentrării în jurul unei singure persoane a tuturor opţiunilor de angajare şi de acţionare în mediul de afaceri. Or, în cauza pendinte, au fost create mai multe unităţi economice aparent independente, printre care recurenta-reclamantă, care nu şi-a desfăşurat activitatea cu respectarea principiilor concurenţei libere, prestând servicii unei societăţi afiliate, D. SRL.

În consecinţă, instanţa de control judiciar împărtăşeşte concluziile primei instanţe, în sensul că aspectele reţinute de pârâtă demonstrează că în speţă sunt întrunite ambele elemente, atât cel obiectiv cât şi cel subiectiv, pentru a se considera că s-au creat condiţii artificiale în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de sprijin. De asemenea, va conchide că intimata pârâtă, prin actele administrative atacate, a aplicat în mod corect dispoziţiile art. 11 alin. (3) coroborate cu art. 8 alin. (5) din anexa la contractul de finanţare încheiat, care îi permiteau retragerea avantajului acordat în măsura în care se stabileşte că actele/faptele beneficiarului au urmărit obţinerea unui avantaj care contravine obiectivelor măsurii de sprijin.

8. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. este neîntemeiat, în temeiul art. 496 alin. (1) din acelaşi act normativ, raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant I.I.A., împotriva Sentinţei nr. 123/CA din 13 iunie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2016, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 mai 2019.

GGC - LM