Quantum of moral damages for permanent aesthetic injury and psychological trauma in insurer insolvency: rejection of fixed daily medical care rate under ASF Norm 23/2014

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta A. a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 5124 din 27 martie 2017 emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, solicitând anularea în parte a art. 2 din decizia contestată şi obligarea pârâtului să plătească reclamantei diferenţa dintre suma de 450.000 RON şi suma prevăzută la art. 1 din decizie - 33.598 RON şi suma de 527 euro cu titlu de despăgubiri materiale în vederea acoperirii prejudiciului patrimonial şi nepatrimonial suferit, precum şi obligarea pârâtului Fondului de Garantare a Asiguraţilor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin Sentinţa civilă nr. 3857 din data de 23 octombrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea promovată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a anulat în parte Decizia nr. 5124din 27 martie 2017 emisă de pârât, dispunând obligarea pârâtului să achite reclamantei şi suma de 27 euro şi 144 RON daune materiale, menţinând celelalte dispoziţii ale deciziei emise de pârât.

De asemenea, s-a respins în rest ca nefondată cererea de chemare în judecată.

3. Cererea de recurs.

Împotriva Sentinţei civile nr. 3857 din data de 23 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, precum şi obligarea intimatului-pârât la plata cheltuielilor de judecată, iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate, şi în rejudecare, admiterea acţiunii.

În dezvoltarea motivului invocat a arătat următoarele:

1. Prin modalitatea de soluţionare a cererii de acordare de daune morale, Curtea de Apel Bucureşti nu a realizat o corectă aplicare a normelor legale incidente în speţă, respectiv a art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraţilor, respectiv a art. 26, 50 din Norma ASF nr. 23/2014, făcând abstracţie şi de criteriile impuse de ICCJ în evaluarea cuantumului despăgubirilor.

Mai exact, soluţia a fost una de admitere a cererii promovate de reclamanta A., însă doar sub aspectul daunelor materiale, instanţa de fond neacordând nicio sumă cu titlu de despăgubiri morale, deşi, raportat la scopul compensatoriu al despăgubirilor morale şi la natura acestora, la finalitatea urmărită de legiuitor - aceea de a asigura "o satisfacţie şi o reparaţie, în primul rând, sub aspect moral, a unor suferinţe de acelaşi ordin" se impunea repararea adecvată prejudiciului moral suferit.

A. Conform Raportului de expertiză medico-legală nr. x din 1 iunie 2014, întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Neamţ, reclamanta A. a prezentat un politraumatism prin: - traumatism cranio-facial; traumatism cranio-cerebral grav; - contuzie cerebrală gravă cu edem cerebral difuz cu efect compresiv asupra spaţiilor cisternale şi sistemului ventricular, - plagă alpebrală dreaptă; - comă grad III - fractură perete extern sinus maxilar stâng cu hemosinus adiacent; - fractură fără deplasare os nazal drept; -fractură fără deplasare anofiză transversă dreapta L5; - traumatism glob ocular drept cu interesare corneană şi lipsă de substanţă tegumentară; - necesitând 75 - 80 de zile de îngrijiri medicale, iar viaţa i-a fost pusă în pericol, la capitolul concluzii pct. 4 menţionându-se: "Aprecieri definitive privind eventualele sechele de natură infirmizantă şi/sau prejudiciu estetic grav şi permanent se vor face după epuizarea tuturor mijloacelor terapeutice".

B. Instanţa de fond, în motivarea soluţiei pronunţate, a realizat numai o analiză a numărului de zile de îngrijiri medicale stabilite de medicul legist în anul 2014. ignorând practic toate celelalte înscrisuri depuse la dosar în tot acest interval de timp de 3 ani, respectiv 2014 - 2017.

Astfel, instanţa a realizat o evaluare a cuantumului despăgubirilor raportat numai la consecinţele produse de accident sub aspectul numărului de zile de îngrijiri medicale, ignorând faptul, că prin gravitatea lor leziunile i-au pus în primejdie viaţa, a stat 2 luni în comă de gradul III precum şi faptul că:

- prezintă prejudiciu estetic permanent, la dosar fiind depus un Referat medico-legal din 16 septembrie 2016 întocmit de Departamentul de Medicină Legală Universitatea "Sapienza" din Roma. Italia din care rezultă că A., la momentul examinării, prezenta "în partea mediofrontală, extinsă spre osul frunţii în partea dreaptă, implicând pleoapa superioară, cu o vastă cicatrice, de sus în jos şi oblic de la stânga la dreapta de 7,5 cm, cu o axă minoră cont răpusă de 3,5 cm de culoare hipocronică şi de aceea mai pronunţată faţă de pielea înconjurătoare, un pic mai pronunţată atât în sprânceană cât şi în pleoapă, deformând euritmia regulară a feţei şi în concomitentă cu ptoza pleoapei şi a rezultatelor chirurgicale la nivelul globului ocular cu colombo irisului, hiperemie conjunctivă şi opacizarea corneei. Alte cicatrici mici sunt împrăştiate pe faţă", aspecte confirmate şi de planşele foto iar- sechelele suferite de aceasta se extind până în prezent - funcţia vizuală la ochiul drept este pierdută, prezintă amnezie anterioară-retrogradă, prezintă dureri de cap (cefalee) frecvente şi grave cu sensibilitate scăzută la analgezice, dureri de spate, dificultăţi în pronunţarea şi scrierea cuvintelor, iritabili/ale în familie şi retragere socială, stări depresive, astfel cum reiese din referatul medical întocmit de un medic psiholog de la Institutul de Ştiinţe Neurologice şi Psihiatrice din Roma, Italia în urma evaluării funcţiilor cognitive.

Instanţa de fond a nesocotit dispoziţiile legale în materia prejudiciului moral (nepatrimonial). luând în considerare exclusiv numărul de zile de îngrijiri medicale, reţinând la fila x paragraf 2 din hotărâre: "Curtea apreciază că pârâta a stabilit corect cuantumul daunelor morale, raportându-se, în lipsa unor criterii şi limite legale, la un criteriu obiectiv şi rezonabil (zilele de îngrijire medicală)". Procedând în această manieră, instanţa de fond a ignorat tocmai criteriile pe care le-a enumerat la fila x ultimul paragraf, existând astfel contradicţii între considerente.

Curtea de Apel Bucureşti a ignorat dispoziţiile nr. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

De asemenea cu toate că face trimitere la dispoziţiile art. 50 din Norma ASF nr. 23/2014, nu a făcut aplicarea acestora.

Curtea de Apel Bucureşti, prin soluţia pronunţată, a nesocotit faptul că prin lege specială (derogatorie de la dreptul comun) s-a stabilit că există un plafon de garantare - un nivel maxim de despăgubire pe un creditor de asigurare al asigurătorului în faliment, conform dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraţilor. Deşi o multitudine de înscrisuri medicale emise ulterior raportului de expertiză medico-legală din 1 iunie 2014 au fost înaintate împreună cu cererea de despăgubire Fondului de Garantare a Asiguraţilor şi ulterior au fost ataşate la cererea de chemare în judecată, nici pârâtul şi nici prima instanţă nu au analizat gravitatea problemelor de sănătate cu care s-a confruntat reclamanta, din acest motiv şi soluţia pronunţată de instanţa de fond este departe de a fi echitabilă.

Fondul de Garantare a Asiguraţilor, în aprecierea cuantumului indemnizaţiei băneşti, s-a raportat în mod exclusiv la numărul de zile de îngrijiri medicale, considerată drept justă de prima instanţă. Astfel, aprecierea cuantumului indemnizaţiei băneşti s-a realizat prin înmulţirea zilelor de îngrijire medicală stabilite de raportul de expertiză medico-legală din data de 1 iunie 2014 cu acordarea unei sume de 413 RON/zi, apreciere nelegală.

Prin urmare, raportat la textele de lege invocate anterior, pentru stabilirea cuantumului daunelor morale sunt prevăzute norme legale cărora instanţa de fond trebuia să le dea eficienţă, dispoziţii ce constituie veritabile criterii obiective şi rezonabile în comensurarea prejudiciului moral.

Legislaţia şi jurisprudenţă din România are în vedere consecinţele produse şi asupra psihicului unei persoane, nu numai asupra fizicului/corpului acesteia (stabilite printr-un certificat medico-legal), aspect de care instanţa de fond nu a ţinut cont.

Raportat la faptul că Norma ASF nr. 23/2014 prevede că stabilirea despăgubirii se realizează în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România, concluzia logică ce se desprinde este aceea că atât pârâtul cât şi instanţa trebuiau să aibă în vedere şi următoarele aspecte:

- vârsta victimei (în cazul de fată: 23 de ani).

- ocupaţia (studentă, şansele ca această tânără să dezvolte o viitoare carieră profesională sunt aproape nule, din moment ce la trei ani de la accident prezintă numeroase sechele, şi raportat la numeroasele internări în instituţii medicale de specialitate şi a intervenţiilor chirurgicale la care a fost supusă).

- statutul social (necăsătorită, urma să îşi întemeieze o familie în primăvara anului următor producerii accidentului, ceea ce nu s-a mai întâmplat: perspectiva întemeierii unei familii îi apare reclamantei ca fiind nulă raportat la aspectul fizic).

- consecinţele leziunilor produse asupra vieţii victimei (s-au administrat probe - înscrisuri medicale - care atestă implicaţiile accidentului asupra vieţii reclamantei sub aspect familial, profesional, personal şi social: prezintă stare de depresie-nelinişte evidentă cu schimbări de stări sufleteşti şi în special rolul de femeie care este văzut complet compromis de prejudiciul estetic grav suferit astfel cum se menţionează în Relaţia medico-legală din 16 septembrie 2016 a Departamentului de Medicină Legală, Universitatea "Sapienza" din Roma, Italia),

- stabilirea împrejurării dacă aceste consecinţe subzistă şi la momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti, respectiv dacă sunt ante de a se produce şi în viitor.

- durata menţinerii consecinţelor vătămării pe plan fizic şi psihic, adică durata prejudiciului (în cazul recurentei A., urmările vătămărilor suferite au caracter permanent - prezintă prejudiciu estetic permanent iar funcţia vizuală la ochiul drept este pierdută.

- gradul de afectare al victimei sub aspect psihic, emoţional, etc.

- faptul că în sarcina reclamantei nu poate fi reţinută nicio culpă în producerea accidentului (victima era pasager în autoturism)

Aşa cum a statuat doctrina şi practica în materie, vătămarea gravă a integrităţii corporale a unei persoane se poate concretiza nu numai într-un prejudiciu material determinat şi imediat evaluabil, ci într-un alt prejudiciu aflat la limita dintre cel moral şi material, care este consecinţa caracterului ireversibil al vătămării şi care lipseşte persoana în cauză de posibilitatea deplină de a participa la viaţa socială şi de a se bucura efectiv de beneficiile acestei participări, prejudiciu denumit "de agrement".

Această despăgubire trebuie raportată la prejudiciul moral suferit, la gravitatea, importanţa şi consecinţele acestuia pentru persoana vătămată, în aprecierea cuantumului despăgubirilor cu caracter nepatrimonial fiind necesar a fi avute în vedere toate consecinţele negative ale prejudiciului şi a implicaţiei acestuia pe toate planurile vieţii sociale.

În practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în această materie, instanţa supremă a reţinut că în aproximarea cuantumului daunelor trebuie avute în vedere numai criterii de ordin obiectiv, cum ar fi suferinţa reclamantului, vârsta, starea deplină de sănătate şi pregătirea profesională (interpretarea art. 26 Norma ASF nr. 23/2004).

Indică cu titlu de jurisprudenţă Decizia nr. 145 din 25 ianuarie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a statuat că "la stabilirea cuantumului despăgubirilor morale trebuie avută în vedere natura acestora, aptă să asigure o satisfacţie şi o reparaţie, în primul rând, sub aspect moral, a unor suferinţe de acelaşi ordin (...). De asemenea, trebuie ţinut seama de criteriul proporţionalităţii între valorile lezate şi satisfacţia acordată, precum şi de cel al reparări echitabile, aşa cum au fost dezvoltate aceste criterii în jurisprudenţa în materie, inclusiv a instanţei supreme".

Principiul, esenţial în cuantificarea despăgubirilor cuvenite este acela al plasării victimei în situaţia în care s-ar fi aflat dacă fapta prejudiciabilă nu ar fi fost săvârşită.

Dată fiind şi probabilitatea ridicată a existenţei suferinţelor psihice pe întreaga durată a vieţii victimei şi a repercusiunilor în privinţa opţiunilor de a trăi, prejudiciul este incomensurabil, astfel încât suma de 33.598 RON - nu întemeiază nicidecum aşteptările reclamantei în privinţa vieţii ce ar fi avut-o în cazul inexistenţei accidentului - şi nu poate fi apreciată ca suplinind rezonabil dificultăţile ce urmează a fi întâmpinate de către reclamantă pentru a redeveni capabil să interacţioneze corect în condiţiile în care degradarea vieţii pe plan medical, familial, social şi profesional a avut un impact negativ considerabil.

Aşa cum s-a arătat în mod constant în practica ICCJ şi literatura de specialitate, atingerea drepturilor nepatrimoniale: dreptul la integritate corporală şi sănătate (art. 1391 şi urm. C. civ.). respectiv dreptul de a dispune asupra modului său obişnuit de viată, dreptul de a desfăşura activităţi sociale, economice, culturale, familiale şi de agrement potrivit aptitudinilor fizice, cognitive şi afective corespunzătoare vârstei sale şi preocupărilor pe care le conferă unei persoane tinere starea de deplină sănătate şi disponibilitate, cauzează titularului lor un prejudiciu a cărui dezdăunare se realizează prin acordarea, cu titlu de compensaţie a suferinţelor încercate, a unor despăgubiri în măsură să ofere persoanei prejudiciate, în mod justificat, o satisfacţie pecuniară sau/şi de altă natură, astfel încât încălcarea dreptului titularului, pe de o parte, şi prejudiciul nepatrimonial cauzat de făptuitor, pe de altă parte, să nu rămână în afara protecţiei juridice a drepturilor lezate, respectiv, a obligaţiei generate de acoperire a prejudiciului unor astfel de drepturi. Aşa fiind, identificarea drepturilor lezate şi a conţinutului acestora, precum şi determinarea în concret a prejudiciului nepatrimonial, sunt atribute exclusive ale instanţei de judecată.

În aceeaşi ordine de idei, susţine că singurul criteriu reţinut de instanţa de apel la evaluarea întinderii prejudiciului nepatrimonial nu respectă orientările stabilite prin: Decizia nr. 1067 din 21 aprilie 2015, pronunţată de Înalta Curte în Dosarul nr. x/2014 prin care s-a statuat că repararea daunelor morale trebuie sa aibă drept fundament doar criterii obiective şi nici ale - Deciziei nr. 904/2014 pronunţată în Dosarul nr. x/2011, potrivit căreia, la stabilirea indemnizaţiei în temeiul contractului de asigurare, trebuie sa se aibă în vedere limitele maxime de despăgubire, dar şi a Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 2129 din 30 mai 2013, pronunţată în Dosarul nr. x/2010 prin care s-a statuat: "Nu constituie criterii obiective pentru comensurarea dimensiunii prejudiciului moral, nici a cuantumului daunelor morale, aspectele invocate de parat şi anume: doctrina şi jurisprudenţa în materie; cadrul compensatoriu-reparator al răspunderii civile auto prin efectul legii; interdicţia îmbogăţirii fără justă cauză a reclamanţilor".

Tot sub acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în cauza Tolstoy Miloslovsky c. Regatul Unit, că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporţionalitate cu atingerea adusă, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea şi gravitatea atingerii adusă acestora.

Or, în speţa de faţă, niciunul din aceste criterii nu a fost aplicat de instanţa de fond, (se impune evaluarea pecuniară a unor suferinţe de ordin emoţional, nu numai fizic), hotărârea fiind profund inechitabilă, fără a avea în vedere aspecte ce privesc însuşi fondul chestiunii litigioase, aspecte precum gradul de suferinţă al victimei, consecinţele produse asupra stării de sănătate fizice şi psihice a acesteia în prezent şi viitor, modul în care viata acesteia a fost schimbată sub aspect profesional, social, emoţional, familial, etc.

Prejudiciul estetic suferit de reclamantă (pretium pulchritudinis - prix de la beaute sau preţul frumuseţii), ce cuprinde toate vătămările şi leziunile ce aduc atingere armoniei fizice sau înfăţişării persoanei, este de asemenea un element fundamental în stabilirea cuantumului daunelor morale, impactul psihic asupra victimei fiind cu atât mai dur cu cât vârsta acesteia este una tânără - 26 ani la ora actuală. Este evident că cicatricile rămase în urma operaţiilor suferite precum şi faptul că funcţia vizuală la ochiul drept este pierdută, îi creează acesteia un complex de inferioritate, aproape imposibil de înlăturat, reclamanta fiind nevoită să trăiască toată viaţa cu acest handicap.

În autonomia acestui tip de prejudiciu, vârsta victimei are o importantă aparte, precizându-se că indemnizarea separată a prejudiciului juvenil este justificată în cazul în care victima este o persoană tânără şi este în mod special afectată posibilitatea sa de a beneficia de avantajele specifice vârstei tinere. În concluzie, aşa-numitul "prejudiciu estetic" cuprinde suma vătămărilor şi leziunilor prin care se aduce atingere armoniei fizice sau înfăţişării unei persoane, el referindu-se, în concret, la mutilările, desfigurările ori cicatricile cauzate persoanei, fiind incluse şi urmările dezagreabile pe care acestea le au sau le pot avea asupra posibilităţilor de afirmare deplină în viaţa, precum şi la suferinţele psihice pe care asemenea situaţii le pot determina.

În ceea ce priveşte suferinţa psihică a reclamantei, arată că sunt relevante evaluarea funcţiilor cognitive realizată de un medic psiholog de la Institutul de Ştiinţe Neurologice şi Psihiatrice din Roma, Italia, din cuprinsul căreia reiese că victima, urmare a accidentului, prezintă amnezie anterioară-retrogradă, dureri de cap (cefalee)* frecvente şi grave cu sensibilitate scăzută la analgezice, dureri de spate, dificultăţi în pronunţarea şi scrierea cuvintelor, iritabilitate în familie şi retragere socială. Toate aceste stări emoţionale au fost generate de socul evenimentului trăit de reclamantă, fiind în mod cert afectată pe termen lung şi din punct de vedere emoţional. Concluziile stabilite prin acest referat de evaluare sunt extrem de importante în stabilirea şi aprecierea gradului de afectare pe plan psihic a reclamantei A., deoarece aceasta încă se află la o vârstă la care se afla în curs de formare intelectuală, emoţională, dar şi profesională, fiind evident că trauma suferită în urma accidentului rutier şi-a pus amprenta asupra evoluţiei sale în viitor. Până la data de 2 martie 2014, A. era o tânără frumoasă, independentă, perfect normală, cu certe perspective de realizare de sine şi de evoluţie profesională ascendentă, şi care intenţiona în viitorul apropiat să îşi întemeieze o familie.

În concluzie, cu privire la soluţia pronunţată de instanţa de fond cu privire la neacordarea de despăgubiri morale reclamantei A., soluţia instanţei este urmarea unei aplicări greşite a legii.

4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate.

În motivare, a arătat că recurenta nu a indicat în ce sens instanţa de fond ar fi încălcat normele de drept material invocate. Astfel, art. 15 alin. (2) din Lega 213/2015 invocat şi citat de recurenta se referă la plafonul de garantare în limita căruia Fondul de garantare poate sa plătească şi nu ca este plafonul pe care trebuie să-l plătească creditorilor de asigurări care solicită despăgubiri/indemnizaţii din fondurile constituite în cazul falimentului unui asigurător.

Această normă legală fixează o limita de suma ce se poate acorda creditorilor de asigurări, plătite făcându-se însă condiţionat de " verificarea dosarelor de daună şi a creanţelor de asigurări"," ţinând seama de normele aplicabile în materie şi de condiţiile de asigurare generale şi specifice prevăzute în contractele de asigurare încheiate cu asigurătorul faţă de care s-a stabilit starea de insolvenţă", aşa cum prevăd dispoziţiile art. 13 alin. (3) din Legea 213/2015.

În ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 50 lit. f) din Norma ASF nr. 23/2014, text de lege care stipulează ca daunele morale pe care le poate plătit un asigurător sunt " în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România", arată că nici acesta nu a fost încălcat de vreme ce instanţa de fond a stabilit ca suma stabilită şi achitată de Fondul de garantare cu titlu de despăgubiri morale este fixată prin raportare la numărul de zile de îngrijiri medicale, că reprezintă un cuantum corect, raportându-se, în lipsa unor criterii şi limite legale, la un criteriu obiectiv şi rezonabil (zilele de îngrijiri medicale).

Prin urmare Curtea de Apel a aplicat dispoziţia legala mai sus invocată la particularităţile cauzei, şi anume că pârâta în cauza de faţă nu este un asigurător, ci Fondul de garantare care are ca scop sprijinirea creditorilor de asigurări în cazul falimentului unui asigurător şi nu de substituire a asigurătorului în raportul juridic de asigurare. Prin urmare izvorul obligaţiilor fiind în cazul Fondului Legea nr. 213/2015 şi nu contractul de asigurare şi dispoziţiile actului normativ invocat se pliază la scopul şi posibilităţile celui obligat la plată, şi nu în abstract.

În continuare este analizată procedura care permite Fondului soluţionarea cererilor de acest tip în mod echitabil şi verificabil, reţinând ca " Potrivit Anexei 1 - Tabelul sumelor cuvenite pentru cazurile de daune morale., valoarea medie a despăgubirilor morale acordate de B. S.A. la nivelul anilor 2011 - 2012, urmare vătămării corporale ce a necesitat mai mult de 60 de zile de îngrijiri medicale, este de 218 RON pe zi de îngrijire medicala, iar valoarea despăgubirilor medii pe zi conform studiului FPVS 2011 este de 721 RON pe zi de îngrijire medicala. Având în vedere şi împrejurarea ca accidentul rutier a avut loc în anul 2014, s-a realizat o medie între aceste doua valori, ajungând la cuantumul de 413 RON pentru fiecare zi de îngrijire medicală. Procedând de aceasta maniera, Curtea nu poate retine refuzul nejustificat al pârâtului de acordare integrală a daunelor morale solicitate de reclamantă, mai ales având în vedere rolul Fondului de garantare a asiguraţilor, lipsa criteriilor/limitelor legale de stabilire a cuantumului daunelor morale şi aprecierile generale ale reclamantului privind prejudiciul moral suferit."

Este evident ca motivele pentru care instanţa de fond a respins contestaţia pentru pretenţiile reprezentând daunei morale şi pentru care consideră că suma acordată de FGA este rezonabilă şi de natură sa acopere prejudiciul moral suferit de recurenta, subliniind ca suma acordata a avut ca plecare reperul obiectiv al zilelor de îngrijiri medicale dovedite de recurenta, precum şi sumele acordate de către B. pe cale amiabila şi ca urmare a hotărârilor judecătoreşti pronunţate împotriva sa, precum şi sumele rezultate din studiul FPVS care s-a realizat tot în baza practicii amiabile a asigurătorilor şi a instanţelor de judecata în materie, pentru anii respectivi.

Prin urmare sumele avute în vedere de Procedura elaborată de FGA pentru soluţionarea acestui tip de cereri este chiar legislaţia şi practica judiciara din România, fiind astfel respectate prevederile art. 50 lit. f) din Norma ASF nr. 23/2014 invocate de recurenta ca fiind pretins încălcate.

Recurenta susţine ca nu critică analizarea probelor de către instanţa de fond, cu toate acestea reia pe larg situaţia de fapt, reiterând suferinţele de natura psihica şi fizică în raport cu vârsta, ocupaţia, statutul social, prejudicial estetic şi gradul de afectare al acesteia în urma accidentului.

Prin urmare, deşi dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. impun formularea unor critici numai sub aspectul legalităţii, majoritatea criticile recurentei vizează o pretinsa netemeinicie a hotărârii de fond, nicidecum nelegalitatea acesteia.

Dar şi dacă ar fi posibilă o noua evaluare a probatorului şi a stării de fapt din cauză, criticile recurentei nu se susţin, instanţa de fond considerând ca suma acordata de subscrisa este o suma rezonabila raportat la gravitatea vătămării, durata afectării stării de sănătate, precum şi efectele asociate acestora.

Totodată, arată că în privinţa acordării daunelor morale, Fondul porneşte de la criteriul obiectiv al zilelor de îngrijiri medicale stabilite prin certificate medico-legale sau prin alte acte medicale relevante, dar acestea constituie numai un criteriu, Fondul particularizând fiecare cerere în parte, şi luând în calcul toate implicaţiile vătămării asupra stării de sănătate, situaţiei materiale, familiale şi sociale ale petenţilor.

Astfel, în cadrul procedurii interne elaborata pentru astfel de cereri, sunt fixate trei praguri, pornind de la criteriul obiectivai zilelor de îngrijiri medicale, dar fiecare prag în parte are un maxim şi un minim, care exclude uniformitatea în tratarea cererilor şi permite particularizarea pe fiecare petent în parte, cu asigurarea unui tratament echitabil şi verificabil fiecărui caz în parte, procedură ce exclude arbitrariul şi inechitabilul.

Totodată, este de observat şi faptul ca toate aceste criterii se subordonează conotaţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs.

Astfel, în cadrul instrumentării dosarului de dauna, din analiza documentelor depuse de către reclamant, intimatul-pârât s-a raportat la prevederile art. 49 din Ordinul C.S.A. nr. 14/2011, precum şi la particularităţile concrete ale cauzei, respectiv faptul ca vătămarea corporala a provocat drept consecinţe traumatism cranio-cerebral, contuzie cerebrală gravă cu edem cerebral, traumatism glob ocular drept, lipsă substanţă tegumentară frontală, hipertensiune arterială, bronhopneumpatie de staza, partea vătămată în vârstă de 23 de ani necesitând un nr. de 78-80 zile, iar leziunile au fost severe şi i-au afectat calitatea vieţii, deci s-a reţinut prejudiciul estetic, fapt pentru care s-a stabilit acordarea sumei de 413 RON/zi de îngrijire medicală, rezultând un total de 33.000 RON, acordat cu titlu de daune morale.

Aşa cum a reţinut şi Curtea de Apel, Fondul de garantare a asiguraţilor nu preia funcţiile unui asigurător şi nu are resursele unui asigurător, fondul reprezentând un ultim resort - o ultimă sursă - de acoperire a despăgubirilor pentru creditorii unei societăţi de asigurare în faliment, scopul legii fiind de protecţie a tuturor creditorilor de asigurări care i se adresează, FGA fiind obligat să acţioneze ca un profesionist, fiind în cunoştinţă de cauză în ceea ce priveşte riscurile diminuării nejustificate a resurselor, aceasta fiind şi raţiunea introducerii în art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015 a obligativităţii verificării dosarelor de daună şi a creanţelor de asigurări înregistrate, ţinând seama de normele aplicabile în materie şi de condiţiile de asigurare generale şi specifice prevăzute în contractele de asigurare încheiate cu asigurătorul faţă de care s-a stabilit starea de insolvenţă.

În ce priveşte daunele material, în mod corect instanţa de fond a apreciat ca acestea urmează a se suplimenta cu sumele care rezulta din actele doveditoare depuse la dosar, şi a respins restul ca nedovedite, de vreme acest tip de cheltuieli se pot acorda numai în conformitate cu documentele justificative ale sumelor pretinse şi nu în temeiul unor prezumţii, aşa cum greşit susţine reclamanta.

În acest sens invocă dispoziţiile art. 50 lit. f) din Norma ASF nr. 23/2014:" eventualele cheltuieli prilejuite de accident - cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentaţie suplimentară, conform prescripţiilor medicale, probate cu documente justificative, şi care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare."

De asemenea, precizează că în cauza este aplicabil Ordinul C.S.A. nr. 14/2011, Norma nr. 23/2014 intrând în vigoare pe 12 noiembrie 2014, iar accidentul în urma căruia a fost vătămată recurenta s-a petrecut în 2 martie 2014, dar şi acest act normativ aplicabil cauzei are aceleaşi exigenţe în materia acordării despăgubirilor materiale, art. 49 lit. d) având acelaşi conţinut cu cel citat.

Prin urmare, apreciind că s-au avut în vedere toate criteriile care particularizează cererea recurentei-reclamante, iar acestea au fost coroborate şi cu legislaţia şi jurisprudenţa din România, practica societăţilor de asigurare- în cauza de faţă B.-, condiţiile de trai din ţară, urmărindu-se acordarea unei sume compensatorii, cu efect în sfera morală, fără a genera venituri nejustificate în beneficiul victimei accidentului sau la o sancţionare a celui care, potrivit legii, poate fi obligat la plata acestui tip de daune, fapt pentru care consideră suma acordata ca fiind justificata, rezonabila, şi în acord cu specificul şi scopul constituirii FGA.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 19 noiembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 12 februarie 2020.

Prin încheierea de şedinţă din data de 6 februarie 2019 Înalta Curte a admis cererea de preschimbare a termenului de judecată din data de 12 februarie 2020 şi a acordat termen de judecată la data de 15 mai 2019, cu citarea părţilor.

6. Aspecte de fapt şi de drept relevante

Reclamanta A. a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ Decizia nr. 5124 din 27 martie 2017, emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, solicitând anularea în parte a art. 2 din decizia contestată şi obligarea pârâtului să plătească reclamantei diferenţa dintre suma de 450.000 RON şi suma prevăzută la art. 1 din decizie - 33.598 RON şi suma de 527 euro cu titlu de despăgubiri materiale în vederea acoperirii prejudiciului patrimonial şi nepatrimonial suferit.

Prima instanţă a admis în parte acţiunea reclamantei, a majorat cuantumul daunelor materiale cu suma de 27 euro şi 144 RON daune materiale, menţinând celelalte dispoziţii ale deciziei emise de pârât, reţinând următoarele considerente de fapt şi de drept:

Prin Decizia nr. 5124 din 27 martie 2017, în temeiul art. 50 din Norma A.S.F. nr. 23/2014, pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a admis în parte cererea de plată şi a acordat reclamantei suma de 33598 RON, din care 33040 RON daune morale şi 558 RON daune materiale precum şi suma de 527 euro daune materiale, fiind respinsa cererea cu privire la diferenţa pana la suma de 450.000 RON.

În cuprinsul deciziei s-a mai arătat că "având în vedere ca vătămarea corporala a provocat drept consecinţe: traumatism cranio-cerebral grav, contuzie cerebrala grava cu edem cerebral, traumatism glob ocular drept cu interesare corneeană, lipsa de substanţa tegumentara frontala, hipertensiune arteriala, bronhopneumopatie de staza, partea vătămata necesitând pentru vindecare un număr de circa 75 - 80 zile îngrijire medicale s-a stabilit acordarea unei sume de 413 RON/zi de îngrijire medicala". De asemenea, s-a reţinut şi incidenta art. 49 din Norma ASF nr. 14/2011 potrivit căruia la stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, se au în vedere următoarele:

l. În caz de vătămare corporală: (...)

f)daunele morale în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România.

În aplicarea dispoziţiilor legale incidente şi analiza susţinerilor părţilor prima instanţă a reţinut următoarele:

4. Potrivit art. 50 din Norma A.S.F. nr. 23/2014, "la stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale, se au în vedere următoarele: (...) d) eventualele cheltuieli prilejuite de accident - cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentaţie suplimentară, conform prescripţiilor medicale, probate cu documente justificative, şi care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare; (...) f) daunele morale, în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România."

În ceea ce priveşte despăgubirile materiale cuvenite, prima instanţă a reţinut, în temeiul din înscrisurile depuse la dosar că reclamanta a efectuat cheltuieli materiale de 702 RON, reprezentând contravaloarea medicamentelor care ar trebui acordate acesteia în integralitate, deşi parata a acordat doar 558 RON, însă, în privinţa cheltuielilor pretinse conform înscrisurilor aflate la fila x a apreciat că în aplicarea normei citate acestea nu pot fi acordate, întrucât reprezintă bonuri vizând schimbul valutar al unor sume de bani în valută, alimente, contravaloarea unor bilete de avion achitate pe numele altei persoane, a numitului C.

De asemenea, în ceea ce priveşte cheltuielile efectuate de reclamanta cu consultaţiile oftalmologice în cadrul Spitalului Britannico, s-a reţinut că au fost depuse dovezi, în această privinţă fiind chitanţele aflate la filele x, atestând efectuarea unor plăţi în sumă totală de 554 euro. Or, în condiţiile în care parata a acordat doar suma de 527 euro, se impune acordarea şi a sumei de 27 euro.

Referitor la daunele morale, în aplicarea art. 50 din Norma A.S.F. nr. 23/2014 prevede că la stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale se au în vedere şi daunele morale, "în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România"., prima instanţă a reţinut că în lipsa unor criterii şi limite legale, stabilirea cuantumului daunelor morale include o doză de aproximare, prin raportare la consecinţele negative suferite în plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care păgubitului i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială etc, fără ca sumele acordate cu titlu de despăgubiri morale să depăşească sfera unor compensaţii destinate a alina suferinţa fizică şi psihică, în caz contrar ajungându-se la o îmbogăţire fără just temei a persoanei prejudiciate.

Din perspectivă jurisprudenţială, atât instanţele naţionale, cât şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, atunci când au avut de soluţionat cauze similare, au procedat la o judecată mai degrabă în echitate.

Ţinând cont de aceste aspecte, a apreciat că pârâta a stabilit corect cuantumul daunelor morale, raportându-se, în lipsa unor criterii şi limite legale, la un criteriu obiectiv şi rezonabil (zilele de îngrijiri medicale).

Astfel, plecând de la particularitatea că Fondul de garantare a asiguraţilor nu preia funcţiile unui asigurător, ci are menirea de a acoperi despăgubirile pentru creditorii societăţilor de asigurare aflate în faliment, prima instanţă a apreciat că pârâtul nu a stabilit arbitrar cuantumul daunelor morale, ci s-a raportat la "Procedura de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare (morale şi materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale şi decese", care reprezintă o procedură internă validată de asigurătorul B. S.A. şi folosită în prezent de lichidatorul judiciar în analiza cererilor de creanţă formulate de creditori pentru înscrierea la masa credală.

Potrivit Anexei 1-Tabelul sumelor cuvenite pentru cazurile de daune morale, valoarea medie a despăgubirilor morale acordate de B. S.A. la nivelul anilor 2011 - 2012, urmare vătămării corporale ce a necesitat mai mult de 60 de zile de îngrijiri medicale, este de 218 RON pe zi de îngrijire medicală, iar valoarea despăgubirilor medii pe zi conform studiului FPVS 2011 este de 721 RON pe zi de îngrijire medicală.

Pârâta, având în vedere şi împrejurarea că accidentul rutier a avut loc în anul 2014, a realizat o medie între aceste două valori, ajungând la cuantumul de 413 RON pentru fiecare zi de îngrijire medicală.

Faţă de cele reţinute, prima instanţă a conchis că nu poate reţine refuzul nejustificat al pârâtului de acordare integrală a daunelor morale solicitate de reclamante, mai ales având în vedere rolul Fondului de Garantare a Asiguraţilor, lipsa criteriilor/limitelor legale de stabilire a cuantumului daunelor morale şi aprecierile generale ale reclamantului privind prejudiciul moral suferit.

7. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, a apărărilor intimatului-pârât invocate prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin criticile formulate în temeiul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta reclamantă a susţinut că hotărârea primei instanţe a fot dată cu greşita aplicare a art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraţilor, potrivit cărora, plata de către Fond a creanţelor de asigurări stabilite ca fiind certe, lichide şi exigibile se face în limita unui plafon de garantare de 450.000 RON pe un creditor de asigurare al asigurătorului aflat în faliment, respectiv a art. 26, 50 din Norma ASF nr. 23/2014, întrucât nu ţine seama de criteriile jurisprudenţiale impuse în evaluarea cuantumului despăgubirilor.

Cu titlu prealabil, trebuie precizat că aceste critici vizează modul de evaluare a prejudiciului moral suferit de recurenta-reclamantă în raport de criteriile legale şi jurisprudenţiale consacrate, constituie critici de nelegalitate, care se subscriu motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., şi nu de netemeinicie, aşa cum în mod greşit a susţinut intimatul pârât prin întâmpinarea depusă. Chiar dacă recurenta-reclamantă reiterează situaţia de fapt referitoare la urmările faptei prejudiciabile, aceste urmări nefiind contestate de intimatul pârât, instanţa de recurs nu este chemată să se pronunţe asupra unor împrejurări de fapt stabilite în temeiul probelor administrate, adică asupra urmărilor faptei prejudiciabile ci cu privire la legalitatea evaluării prejudiciului în raport de temeiul legal aplicabil.

Referitor la modul de stabilire a daunelor morale, care potrivit art. 50 din Norma A.S.F. nr. 23/2014 se face "în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România", prima instanţă a reţinut că, în lipsa unor criterii şi limite legale, aceasta include o doză de aproximare, prin raportare la consecinţele negative suferite în plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care păgubitului i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială etc.

Cu toate acestea, consideră, fără a ţine cont de criteriile pe care tocmai le-a enumerat, că raportându-se la un criteriu obiectiv şi rezonabil -zilele de îngrijiri medicale, pârâtul a stabilit corect cuantumul daunelor morale, punând în aplicare în acest fel "Procedura de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare (morale şi materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale şi decese"- procedură internă validată de asigurătorul B. SA.

În opinia Înaltei Curţi, durata îngrijirilor medicale, stabilite ca fiind necesare pentru vindecarea multiplelor traumatisme suferite de reclamantă, descrise prin Raportul de expertiză medicală a Serviciului judeţean de Medicină Legală Neamţ din data de 1 iunie 2014, poate fi într-adevăr pertinentă în stabilirea unor daune materiale şi, eventual, a daunelor morale acordate pentru compensarea suferinţelor fizice îndurate în această etapă a recuperării. Aceasta concluzie se impune întrucât numărul de zile de îngrijiri medicale nu are nicio legătură cu prejudiciul moral încercat de reclamantă datorită faptului că leziunile produse, nu numai că i-au pus în pericol viaţa, dar i-au cauzat prejudiciu estetic permanent, modificarea negativă a aspectului feţei, i-au cauzat o infirmitate permanentă - pierderea funcţiei vizuale a ochiului drept, afectând-o grav emoţional, aspecte ce rezultă din Referatul medico-legal emis de Universitatea di Roma Sapienza .

În această ordine de idei, nu pot fi avute în vedere, cu titlu de criterii de individualizare, nici valoarea medie a despăgubirilor morale acordate de B. SA la nivelul anilor 2011 - 2012, urmare vătămării corporale ce a necesitat mai mult de 60 de zile de îngrijiri medicale, de 218 RON/zi de îngrijire medicală, nici valoarea despăgubirilor medii pe zi, conform studiului Fondului de Protecţie a Victimelor Străzii de 721 RON/zi de îngrijire medicală, dar nici media între aceste valori.

De asemenea, având în vedere faptul că, în temeiul art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015 plata de către Fondul de Garantare a Asiguraţilor a creanţelor de asigurări stabilite se face în limita unui plafon de garantare de 450.000 RON pe un creditor de asigurare al asigurătorului aflat în faliment, argumentul care se referă la particularitatea fiinţării fondului în scopul protejării creditorilor de asigurări de consecinţele insolvenţei unui asigurător, ar putea fi concludent în evaluarea prejudiciului moral pretins numai în acele situaţii în care se urmăreşte limitarea sumei acordate la nivelul plafonului maxim stabilit.

În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în legătură cu repararea prejudiciilor morale s-au statuat următoarele:

"Prejudiciul moral a fost definit ca orice atingere adusă uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalităţii umane şi care se manifestă prin suferinţa fizică sau/şi morală, pe care le resimte victima. Prejudiciile care alterează sănătatea şi imaginea fizică aduc atingere unora dintre prerogativele care constituie atributul personalităţii umane - dreptul la sănătate, integritate fizică şi psihică (art. 58 noul C. civ.) ca şi componente ale dreptului la viaţă apărat de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi trebuie să fie reparate. Caracterul suferinţelor trebuie privit în legătură cu particularităţile individuale ale persoanei prejudiciate, suferinţele morale (psihice) fiind frica, durerea, ruşinea, tristeţea, neliniştea, umilirea şi alte emoţii negative.

Fiind vorba de lezarea unor valori fără conţinut economic şi de protejarea unor drepturi care intră, ca element al vieţii private, în sfera art. 1 (dreptul la viaţă) din Convenţia europeană, dar şi de valori apărate de art. 22 din Constituţie şi art. 58 C. civ., existenţa prejudiciului este circumscrisă condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă corespunzătoare a prejudiciului real şi efectiv produs victimei.

În ce priveşte cuantumul posibilelor despăgubiri acordate, nici sistemul legislativ românesc şi nici normele comunitare nu prevăd un mod concret de evaluare a daunelor morale, iar acest principiu, al reparării integrale a unui astfel de prejudiciu, nu poate avea decât un caracter estimativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănesc. Ceea ce trebuie în concret evaluat nu este prejudiciul ca atare, ci doar despăgubirea ce vine să compenseze acest prejudiciu şi să aducă acea satisfacţie de ordin moral celui prejudiciat" (Secţia I civilă, Decizia nr. 824 din 6 aprilie 2016).

În valorificarea acestor orientări jurisprudenţiale Înalta Curte reţine că impactul psihic al accidentului rutier suferit de recurenta-reclamantă la data de 2 martie 2014 este deosebit de accentuat, ţinând cont atât de vârsta acesteia - 25 ani, dar şi de faptul că cicatricile rămase în urma operaţiilor suferite precum şi faptul că funcţia vizuală la ochiul drept este pierdută, îi creează acesteia un complex de inferioritate, aproape imposibil de înlăturat, reclamanta fiind nevoită să trăiască toată viaţa cu acest handicap, fiindu-i afectată posibilitatea sa de a beneficia de avantajele specifice vârstei tinere.

În ceea ce priveşte suferinţa psihică a reclamantei, sunt relevante evaluarea funcţiilor cognitive realizată de un medic psiholog de la Institutul de Ştiinţe Neurologice şi Psihiatrice din Roma, Italia, din cuprinsul căreia reiese că victima, urmare a accidentului, prezintă amnezie anterioară-retrogradă, dureri de cap (cefalee)* frecvente şi grave cu sensibilitate scăzută la analgezice, dureri de spate, dificultăţi în pronunţarea şi scrierea cuvintelor, iritabilitate în familie şi retragere socială. Toate aceste stări emoţionale au fost generate de socul evenimentului trăit de reclamantă, fiind în mod cert afectată pe termen lung şi din punct de vedere emoţional.

În aprecierea gradului de afectare reclamantei pe plan psihic, Înalta Curte are în vedere şi faptul că aceasta se afla la o vârstă la care formarea sa intelectuală, emoţională, dar şi profesională erau în curs, fiind verosimilă afirmaţia în sensul că trauma suferită în urma accidentului rutier şi-a pus amprenta asupra evoluţiei sale în viitor, afectându-i şansele de realizare de sine, de evoluţie profesională ascendentă, chiar şi perspectiva întemeierii unei familii.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că suma de 200.000 RON constituie o despăgubire adecvată ce vine să compenseze prejudiciul moral suferit de recurenta-reclamantă şi să-i aducă alinare pentru suferinţele fizice şi psihice încercate, despăgubire ce prezintă un raport rezonabil de proporţionalitate cu atingerea adusă, având în vedere gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea şi gravitatea atingerii adusă acestora.

8. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este întemeiat, în temeiul art. 496 alin. (1) din acelaşi act normativ, raportat şi la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A., va casa, în parte, sentinţa atacată şi rejudecând, va majora cuantumul daunelor morale stabilite prin Decizia nr. 5124 din 27 martie 2017, emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, de la 33.040 RON la 200.000 RON, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A., împotriva Sentinţei nr. 3857 din 23 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2017.

Casează, în parte, sentinţa atacată şi rejudecând, majorează cuantumul daunelor morale stabilite prin decizia nr. 5124 din 27 martie 2017, emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, de la 33.040 RON la 200.000 RON.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 mai 2019.

GGC - LM