Incompatibility upheld: purchase orders and invoices qualify as contract; lower court quashed.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 02.03.2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. - consilier local în cadrul Consiliului Local al Comunei Crasna, judeţul Gorj, a formulat contestaţie împotriva Raportului de evaluare nr. x/10.02.2016 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate - Inspecţia de Integritate, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate anularea raportului de evaluare nr. x/10.02.2016 întocmit de B. inspector de integritate, în cadrul Agenţiei Naţionale de Integritate, Direcţia Generală de Integritate şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin raport s-a stabilit că reclamantul nu a respectat regimul juridic al incompatibilităţilor, întrucât în perioada deţinerii calităţii de consilier local în cadrul Consiliului Local Crasna, judeţul Gorj, "SC Flavisdada SRL- D", societate în cadrul căreia numita C., soţia persoanei evaluate, deţinea calitatea de asociat unic şi funcţia de administrator, a emis facturi fiscale în baza cărora a furnizat produse în valoare de 10.513,19 RON către Primăria comunei Crasna, judeţul Gorj, respectiv Şcoala Gimnazială Cărpiniş, judeţul Gorj, încălcând astfel prevederile art. 90 alin. (1) şi alin. (2) coroborat cu art. 92 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţii publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri prevenirea şi sancţionarea corupţiei cu modificările şi completările ulterioare.

Prin Sentinţa nr. 740 din data de 13 mai 2016, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal.

A fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate - Inspecţia de Integritate, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 290 din 21 iunie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a admis acţiunea, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate - Inspecţia de Integritate.

S-a dispus anularea raportului de evaluare nr. x/10.02.2016, emis de A.N.I. şi obligarea pârâtei la 50 de RON cheltuieli de judecată, către reclamant.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2 a formulat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate, criticând-o pentru motive de nelegalitate.

Din perspectiva art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., s-a apreciat că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor art. 90 alin. (1) şi (2) din Legea 161/2003 raportat la incompatibilitatea în care s-a găsit intimatul, incompatibilitate generată de faptul că SC Flavisdada SRL, societate comercială în cadrul căreia C. - soţia intimatului - deţine funcţia de administrator, a furnizat produse către Primăria comunei Crasna, respectiv către Şcoala Gimnazială Carpiniş, în valoare de 12.511,9 Iei.

S-a arătat, prin motivele de recurs, că în mod nefondat, prima instanţa a considerat că inexistenţa unei stări de incompatibilitate în speţa de faţă s-ar datora faptului că livrarea produselor nu s-a realizat prin încheierea unui contract comercial de prestări servicii, sau a unui contract de executare de lucrări, ori a unui contract de furnizare de produse, sau a unui contract de asociere (aşa cum prevede art. 90 din Legea nr. 161/2003).

A solicitat recurenta a se reţine prevederile art. 155 alin. (15) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi dispoziţiile art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, potrivit cărora factura este documentul care face dovada încheierii între părţi a unui contract, raportul comercial dintre acestea luând naştere în forma simplificată a comenzii urmată de executare.

Astfel, operaţiunile comerciale dintre părţi s-au desfăşurat în baza unor contracte în formă simplificată, respectiv comenzi urmate de executare, livrarea produselor făcându-se potrivit facturilor emise de SC Flavisdada SRL şi acceptate la plată, deci confirmate de către cele două instituţii publice.

Totodată, s-a arătat că, în perioada supusă evaluării, erau în vigoare prevederile art. 46 din Codul comercial care stipulau în mod clar că:

"Obligaţiunile comerciale şi liberaţiunile se probează: (...) cu facturi acceptate".

A mai menţionat recurenta că scopul urmărit de legiuitor prin incompatibilitatea reglementată de art. 90 este acela de a preveni apariţia unui potenţial conflict de interese şi de a împiedica utilizarea funcţiei publice în scopul obţinerii de foloase patrimoniale.

Faţă de aspectele învederate, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi respingerea acţiunii ca nefondată.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă, intimatul - reclamant A. a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind legală şi temeinică, întrucât, pentru a se reţine o eventuală stare de incompatibilitate, legea cere în mod explicit şi imperativ existenţa unui contract, de prestări servicii, de executare de lucrări, de furnizare produse sau contract de asociere.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 23 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate este întemeiat pentru considerentele în continuare arătate:

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin raportul de evaluare contestat în cauză s-a reţinut că în perioada deţinerii de către reclamant a calităţii de consilier local în cadrul Consiliului Local Crasna, judeţul Gorj, Societatea Flavisdada SRL în cadrul căreia numita C., soţia persoanei evaluate, deţinea calitatea de asociat unic şi funcţia de administrator, a emis facturi fiscale în baza cărora a furnizat produse în valoare de 10.513,19 RON către Primăria comunei Crasna, judeţul Gorj, respectiv Şcoala Gimnazială Cărpiniş, judeţul Gorj.

Potrivit dispoziţiilor art. 90 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 Consilierii locali şi consilierii judeţeni care au funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor ori alte funcţii de conducere, precum şi calitatea de acţionar sau asociat la societăţile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unităţi administrativ-teritoriale nu pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autorităţile administraţiei publice locale din care fac parte, cu instituţiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau judeţean respectiv ori cu societăţile comerciale înfiinţate de consiliile locale sau consiliile judeţene respective.

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul în care funcţiile sau calităţile respective sunt deţinute de soţul sau rudele de gradul I ale alesului local.

În condiţiile în care situaţia de fapt, respectiv achiziţia/cumpărarea produselor respective şi plata contravalorii acestora, nu a fost contestată de către reclamant, Înalta Curte reţine că problema de drept dedusă judecăţii o constituie interpretarea dispoziţiilor art. 90 din Legea nr. 176/2010, mai sus enunţate, cu privire la cerinţa încheierii unui contract între părţi.

Instanţa de control judiciar, în dezacord cu cele reţinute de judecătorul fondului, apreciază că legiuitorul, atunci când a făcut referire la termenul de contract, nu a avut în vedere noţiunea de instrumentum, respectiv de act juridic doveditor al acordului părţilor, ci sensul de negotium, respectiv existenţa unui acord de voinţă referitor la furnizarea de produse/prestări servicii/executare de lucrări, pentru a cărui validare este suficientă existenţa consimţământului părţilor, fiind irelevantă forma pe care o îmbracă acest consimţământ.

Regimul incompatibilităţilor şi conflictului de interese reprezintă unul dintre cele mai importante mijloace de apărare a intereselor publice, interese care trebuie să stea la baza exercitării oricăror funcţii publice sau demnităţi publice, legiuitorul prezumând o stare de pericol derivată din situaţia de incompatibilitate sau conflict de interese în care se află persoanele cărora li se aplica aceste reglementari.

Prin sancţionarea conflictului de interese, se urmăreşte înlăturarea oricărei suspiciuni cu privire la conduita alesului local care este chemat să îndeplinească un act sau să participe la luarea unei decizii în virtutea atribuţiilor sale de serviciu, iar prin aceasta produce, direct sau indirect, un folos pentru sine, soţul său, sau o rudă de gradul I.

În aceste condiţii, apreciază Înalta Curte că interpretarea restrictivă, propusă de reclamant şi împărtăşită de prima instanţă, se abate atât de la litera cât şi de la scopul reglementării.

În acelaşi sens, prezintă relevanţă dispoziţiile art. 46 din Codul Comercial (în prezent abrogat), potrivit căruia factura este documentul care face dovada încheierii între părţi a unui contract în formă nescrisă, precum şi prevederile art. 1178 şi 1182 alin. (1) din noul C. civ.

În speţă, Primăria Comunei Crasna şi Şcoala Gimnazială Cărpiniş a achiziţionat produse de la Flavisdada SRL conform facturilor nr. x/09.01.2013 şi, respectiv, nr. z/06.04.2012, x/16.10.2012, y/18.12.2012, y/10.09.2013, x/03.10.2013 şi z/16.12.2013, rezultând că operaţiunile de furnizare produse s-au desfăşurat în baza unor contracte în formă simplificată, respectiv, comenzi, urmate de livrare.

În raport de aspectele reţinute, Înalta Curte constată că soluţia primei instanţe este rezultatul unei greşite interpretări a dispoziţiilor art. 90 din Legea nr. 176/2010, fiind cenzurabilă prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În realizarea rolului constituţional ce revine instanţei supreme de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii în primul rând prin promovarea unei jurisprudenţe unitare, ca modalitate de respectare a principiului securităţii juridice, prevăzut implicit în totalitatea articolelor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, şi care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (CEDO, Decizia din 6 decembrie 2007, cererea nr. x/05, Beian împotriva României, §39), Înalta Curte are în vedere şi practica sa anterioară prin care s-a dat aceeaşi dezlegare de drept acestei situaţii juridice, respectiv Deciziile nr. 425/2015 şi nr. 246/2019.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul pârâtei, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând cauza, va respinge cererea de chemare în judecată, ca nefondată, menţinând raportul de evaluare nr. x/10.02.2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva Sentinţei civile nr. 290 din 21 iunie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând, respinge acţiunea ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 mai 2019.

GGC - OB