Soldier’s challenge to reserve transfer after conviction rejected; order upheld.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, a solicitat anularea Ordinului Comandantului Diviziei 4 Infanterie "Gemina" nr. DSP x/28.06.2016, prin care a fost trecut în rezervă începând cu data de 08.07.2016, şi, pe cale de consecinţă, obligarea pârâtului, ca în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, sub sancţiunea amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere prevăzută de art. 24 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, să îl reîncadreze în postul deţinut anterior trecerii în rezervă şi să-i plătească drepturile salariale restante, începând cu data încetării raporturilor de serviciu şi până la reintegrarea efectivă pe post, precum şi dobânda legală aferentă acestei sume calculată de la data scadenţei drepturilor salariale restante şi până la plata efectivă a sumei datorate. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 797 din 8 martie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins excepţia inadmisibilităţii ca neîntemeiată şi s-a respins acţiunea promovată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, ca neîntemeiată.

Împotriva Sentinţei civile nr. 797 din 8 martie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.

În cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 din C. proc. civ. recurentul-reclamant invocă mai multe aspecte de nelegalitate în ceea ce priveşte soluţia de respingere a acţiunii.

Se arată că soluţia de respingere a acţiunii este dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 87 alin. 3 din Legea nr. 80/1995 respectiv a dispoziţiilor care au stat la baza Ordinului nr. 158/28.06.2016 prin care s-a dispus trecerea în rezervă a recurentului-reclamant.

Recurentul-reclamant critică ca nelegală şi netemeinică soluţia pronunţată de instanţa de fond aceasta în raport de probele administrate şi de actele care au fost emise anterior ordinului de trecere în rezervă.

Recurentul-reclamant arată faptul că prima instanţă a apreciat nelegal în sensul că prima propunere de menţinere a sa în activitate nu avea caracter obligatoriu în sensul dispoziţiilor art. 87 din Legea nr. 80/1995 privind menţinerea sa în funcţie, după pronunţarea hotărârii de condamnare.

Recurentul-reclamant apreciază ca nelegală soluţia recurată pe motiv că prima instanţă nu a sancţionat comportamentul abuziv în opinia sa a autorităţii pârâte care nu a ţinut cont la data emiterii ordinului de trecere în rezervă de prima propunere făcută în sensul menţinerii sale în activitate propuneri materializate prin rapoartele din 3.06.2016 şi respectiv 15.06.2016.

Se susţine că prima instanţă nu a analizat circumstanţele personale ale recurentului-reclamant şi pretinsa discriminare invocată în raport de situaţia celorlalţi inculpaţi cadre militare condamnate definitiv prin Decizia nr. 12/3.02.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Se solicită de către recurent admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi rejudecarea cauzei în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată şi anularea Ordinului privind trecerea în rezervă nr. DSP nr. x/28.06.2016 ca nelegal emis, cu consecinţa admiterii cererilor subsidiare.

La dosar recurentul-reclamant a depus acte în susţinerea aspectelor de nelegalitate invocate în cererea de recurs.

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 din C. proc. civ. în raport de aspectele de nelegalitate invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză sentinţa recurată prin care a fost respinsă acţiunea formulată de reclamant, fiind dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 87 alin. 3 din Legea nr. 80/1995.

Situaţia de fapt a fost corect reţinută de prima instanţă în sensul că prin Ordinul nr. DSP x din 28.06.2016 emis de comandantul Diviziei 4 Infanterie "Geminat", pe data de 08.07.2016, sergentul major A., încadrat la Batalionul 3 Apărare Antiaeriană "Potaisa", a fost trecut în rezervă în temeiul art. 87 alin. (3) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, ca urmare a aplicării prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă a pedepsei de 2 (doi) ani închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 4 (patru) ani.

Potrivit aceluiaşi ordin, la motivarea în fapt, se menţionează Decizia nr. 12 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, definitivă, pronunţată în şedinţa publică din 03.02.2015, în Dosarul nr. x/2014, propunerea comandantului Brigăzii 81 Mecanizată "General Grigore Bălan", înaintată cu raportul nr. B/S x din 21.06.2016, înregistrată sub nr. G/S x din 27.06.2016 şi propunerea comandantului Batalionului 3 Apărare Antiaeriană "Potaisa", înaintată cu raportul nr. x din 21.06.2016, înregistrată sub nr. G/S x din 27.06.2016.

Criticile de nelegalitate invocate de recurent nu pot fi reţinute prima instanţă verificând în concret condiţiile de legalitate ale Ordinului nr. DSP x din 28.06.2016, respectiv a aplicării în cauză a dispoziţiilor art. 87 alin. 3 din Legea nr. 80/1995, în raport de situaţia de fapt.

Iar situaţia de fapt anterioară emiterii ordinului de trecere în rezervă a constat în existenţa a două propunerii privind situaţia recurentului respectiv propunerea de numire în activitate, în contextul condamnării cu suspendare în baza Deciziei penale nr. 158 din 28.06.2016, propunere materializată prin două rapoarte din 3.06.2016 respectiv 15.06.2016 şi propunerea d trecere în rezervă materializate prin rapoarte din 21.06.2016.

Curtea apreciază că în mod legal prima instanţă a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile art. 87 alin. (3) din Legea nr. 80/1995 în sensul că situaţia recurentului-militar condamnat definitiv cu suspendare nu există obligaţie de menţinere în activitate că este o opţiune pentru autoritatea intimată.

Iar în cauză emitentul Ordinului nr. DSP nr. x/28.06.2016 nu era ţinut cu caracter obligatoriu de niciuna din propunerile diferite care s-au făcut cu privire la situaţia recurentului. Obligaţia legală care a fost respectată este aceea de a opta motivat cu privire la propunerile din dosarul personal al recurentului şi nu însuşire automată a uneia din propuneri.

Iar faptul că opţiunea aleasă în limitele legii, a fost motivată în principal pe decizia penală nr. 12/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu reprezintă un argument care să infirme legalitatea ordinului de trecere în rezervă contestat.

La adoptarea hotărârii, respectiv trecerea în rezervă a subofiţerului, s-a avut în vedere faptul că potrivit Deciziei nr. 12 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în ceea ce-1 priveşte pe recurentul A., instanţa a reţinut că participarea "... prin persoane interpuse la fraudarea rezultatelor concursului ...pe care l-au promovat în mod nelegal, prin folosirea la completarea foilor de răspuns a grilelor de răspuns pe care le-au primit... înainte de susţinerea probelor de concurs, fiind, declaraţi admişi în defavoarea candidaţilor care deşi trebuiau admişi, urmare a notelor obţinute, în final au fost respinşi pentru că locurile pe care. au concurat au fost ocupate prin fraudă de inculpaţii...".

Un alt aspect relevant pentru dispunerea trecerii acestuia în rezervă este acela că, potrivit aceleiaşi decizii penale, recurentul A. a fost condamnat pentru următoarele infracţiuni:

- infracţiunea de folosire în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii;

- complicitate la infracţiunea de fals intelectual;

- instigare la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial;

- infracţiunea de uz de fals;

- infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni.

De asemenea, s-a mai avut în vedere şi aspectul că actele care au stat la baza admiterii candidaţilor care au participat la concursul de admitere la cursul de formare a subofiţerilor în activitate, filiera indirectă, au fost anulate de instanţa de judecată .

În ceea ce priveşte aspectul de nelegalitate privind analiza discriminatorie a situaţiei recurentului faţă de situaţia celorlalţi colegi militari care au făcut obiectul condamnării în baza deciziei penale nr. 12/2015, Curtea îl apreciază ca nefondat.

Prima instanţă a apreciat corect că ordinul de trecere în rezervă este legal emis, opţiunea de menţinere sau nu în activitate a reclamantului fiind apreciate corect în raport de situaţia sa concretă a recurentului neavând relevanţă privind legislaţia ordinului situaţia celorlalte persoane fizice - militari condamnaţi prin Decizia nr. 12/2015.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 - 497 din C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Sentinţei civile nr. 797 din 8 martie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2020.

GGC - OB