Fiscal suspension of execution moot when lower court annuls tax acts under Law No. 554/2004
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal for lack of interest, thereby leaving the Court of Appeal’s ruling intact, which had previously rejected the company’s request to suspend the execution of the tax assessment and inspection report. The dispute centered on a request under the Law on Administrative and Fiscal Litigation to suspend the enforcement of a tax penalty and associated inspection report pending the final resolution of a parallel action for the annulment of those administrative acts, which the taxpayer argued was justified by imminent damage. The decisive legal basis was Article 15(4) of Law No. 554/2004, which mandates that if the main annulment action is admitted in the first instance, the suspension of execution extends by operation of law until the final resolution of the case; consequently, the Court held that the taxpayer’s appeal against the initial denial of suspension had become moot because the tax authorities’ appeal in the separate suspension case had been dismissed and the appellate court had already partially annulled the challenged tax acts.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 din C. proc. civ, art. 248 alin. (1) din C. proc. civ, art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 14 din Legea nr. 554/2004, art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ, art. 15 din Legea nr. 554/2004; Fiscal suspension of execution moot when lower court annuls tax acts under Law No. 554/2004: The dispute centered on a request under the Law on Administrative and Fiscal Litigation to suspend the enforcement of a tax penalty and associated inspection report pending the final resolution of a parallel action for the annulment of those administrative acts, which the taxpayer argued was justified by imminent damage. The decisive legal basis was Article 15(4) of Law No. 554/2004, which mandates that if the main annulment action is admitted in the first instance, the suspension of execution extends by operation of law until the final resolution of the case; consequently, the Court held that the taxpayer’s appeal against the initial denial of suspension had become moot because the tax authorities’ appeal in the separate suspension case had been dismissed and the appellate court had already partially annulled the challenged tax acts.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for dismissing the appeal as lacking interest, establishing the specific procedural outcome for appeals in administrative and fiscal litigation.
Procedural rule applied to determine that the appeal lacked the necessary interest to be adjudicated on the merits.
Procedural rule applied in conjunction with Article 32 to validate the existence of the right to bring the appeal.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare a Marilor Contribuabili - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili şi Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii Ploieşti, în temeiul art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/18.09.2015 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/18.09.2015 până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anularea actelor administrative fiscale atacate, ce formează obiectul Dosarului nr. x/2018 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 3430 din 7 august 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare a Marilor Contribuabili - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili şi Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii Ploieşti, ca neîntemeiată.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta A. SRL criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul greşitei aplicări a normelor de drept material în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 cu privire la cazul bine justificat şi paguba iminentă.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare a executării actului administrativ.
Apărările intimatei
Prin întâmpinare, intimata - pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Ploieşti a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că sentinţa atacată este legală, dat fiind că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/20014.
Procedura în faţa instanţei de recurs
Prin Rezoluţia din 5 noiembrie 2018, Înalta Curte a stabilit termenul pentru judecata pe fond a recursului, constatând că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., se va pronunţa mai întâi asupra excepţiei lipsei de interes, invocată de recurentă, care face inutilă cercetarea în fond a cauzei.
Potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond.
Potrivit dispoziţiilor alin. (4) al aceluiaşi articol În ipoteza admiterii acţiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condiţiile art. 14, se prelungeşte de drept până la soluţionarea definitivă ( . . . . . . . . . .) a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1).
Examinând textul de lege, Înalta Curte reţine că legiuitorul instituie reguli procedurale în legătură cu suspendarea executării actului administrativ, inclusiv în ceea ce priveşte durata efectelor acesteia, în concordanţă cu caracterul provizoriu al măsurii şi strânsa legătură pe care o are judecarea cererii cu acţiunea în anulare.
Astfel în condiţiile pronunţării instanţei de fond în sensul admiterii acţiunii, legiuitorul introduce regula prelungirii de drept a efectelor suspendării dispuse potrivit art. 14 până la soluţionarea definitivă a cauzei.
Or, în prezenta speţă, prin Decizia nr. 3949 din 15.11.2018 pronunţată de Înalta Curte în dosarul nr. x/2016 (având ca obiect cererea de suspendare întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004), prin respingerea recursului pârâtei, s-a menţinut dispoziţia de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. x/18.09.2015.
Totodată, se reţine că prin Sentinţa nr. 1442/15.04.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2018, s-a anulat în parte Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. x/8.12.2017, precum şi Raportul de inspecţie fiscală nr. x/18.09.2015 şi Decizia de impunere nr. x/18.09.2015.
Conform dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat, una din condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune este cea privind interesul de a promova acţiunea, condiţie generală care vizează orice cerere formulată în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi în căile de atac.
Rezultă, din prevederile legale citate, că efectele suspendării executării actului administrativ, dispuse în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, rămasă definitivă, se prelungesc de drept până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare, astfel că interesul în susţinerea recursului care urmăreşte reformarea soluţiei defavorabile reclamantului în cererea de suspendare întemeiată pe art. 15 din Legea nr. 554/2004, nu mai este actual.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta A. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 3430 din 7 august 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 mai 2019.
GGC - OB