Beneficiary's appeal rejected: 5% EU-fund correction upheld for discriminatory procurement requirement

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială Protecţia Copilului Giurgiu, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, a formulat plângere împotriva Deciziei nr. 137 din 27 mai 2016 privind soluţionarea contestaţiei formulate de către DGASPC Giurgiu şi înregistrate la MDRAP sub nr. x din 28 aprilie 2016, împotriva Scrisorii de informare nr. 5942 din 7 aprilie 2016 şi a Notei de neconformitate nr. x/2016 anexă la aceasta.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 225 din 31 ianuarie 2017, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Giurgiu în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, în privinţa aplicabilităţii în speţă a dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011 că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din ordonanţă, prin "neregulă" se înţelege "orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

În privinţa motivării notei de neconformitate şi a deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative, a constatat că acestea sunt complet şi corect motivate, ambele descriind în mod corespunzător abaterea constatată şi arătând, pe larg, care sunt textele de lege nesocotite.

Pentru atribuirea contractului de lucrări în discuţie, recurenta reclamantă a aplicat procedura de cerere de oferte, prin publicarea în SEAP a Invitaţiei de participare nr. 363998 din 26 august 2014, iar criteriul de atribuire a fost "preţul cel mai scăzut".

Obiectul contractului a constat în achiziţia execuţiei de lucrări aferente obiectivului "Amenajare Centru pentru Persoane Vârstnice prin reabilitarea şi extinderea unei clădiri situate în judeţul Giurgiu".

La procedura de atribuire a contractului au fost depuse 4 oferte, fiind declarată câştigătoare oferta depusă de SC A. SA.

În documentaţia de atribuire nr. x din 22 august 2014, acceptată în SEAP, în data de 22 august 2014, recurenta a inserat cu privire la persoana responsabilă de îndeplinirea contractului, ca o cerinţă obligatorie, la Cap. 111.2.1,- "Criterii de calificare" - "Capacitatea tehnică şi/sau profesională":

"6) Responsabil cu managementul mediului, conform O.U.G. nr. 195/2005; prezentarea de certificat/atestat; CV în format Europass cuprinzând informaţii referitoare la studiile, pregătirea profesională şi calificarea persoanei responsabile pentru îndeplinirea contractului".

Prin Scrisoarea de solicitare de informaţii suplimentare nr. 3261 din 27 octombrie 2015, B. a solicitat reclamantei să justifice necesitatea solicitării unui responsabil cu managementul mediului.

Prin răspunsul nr. x din 4 noiembrie 2015, reclamanta a justificat cerinţa respectivă prin indicarea prevederilor art. 94 (1) din O.U.G. nr. 195/2005 privind protecţia mediului, conform cărora "protecţia mediului este o obligaţie a tuturor persoanelor fizice şi juridice":

În legătură cu această cerinţă de calificare, privind persoana responsabilă de îndeplinirea contractului care trebuie să deţină un certificat/atestat, curtea de apel a reţinut că în mod corect a fost apreciată ca fiind restrictivă de către intimatul pârât.

În speţă, raportarea recurentei reclamante doar la existenţa unui certificat/atestat pentru respectarea cerinţelor de mediu, reprezintă atât o abordare superficială a problematicii privind capacitatea ofertantului, rezultatul nefiind edificator prin prisma obiectivului urmărit, cât şi o restricţionare nejustificată a accesului la procedură a operatorilor economici care, chiar dacă ar avea implementate sistemele de management mediu pentru îndeplinirea contractului, nu pot participa la procedura de achiziţie din lipsa unui certificat/atestat conform O.U.G. nr. 195/2005.

Referitor la încălcarea Normelor comunitare, curtea de apel a avut în vedere că, potrivit art. 3.7. din Regulamentul (CE) al Consiliului Europei nr. 1083/2006, "neregularitate" reprezintă "orice încălcare a unei dispoziţii a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene printr-o cheltuială necorespunzătoare."

În privinţa "prejudiciului", a reţinut dispoziţiile art. 1 ale Regulamentului nr. 2988/95 al Consiliului U.E. din 18 decembrie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, care prevede că "(1) în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, se adoptă prin prezenta o reglementare generală privind controalele uniforme, măsurile şi sancţiunile administrative privind abaterile de la dreptul comunitar. Constituie abatere orice încălcare a unei dispoziţii de drept comunitar, ca urmare a unei acţiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităţilor sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităţilor, fie prin cheltuieli nejustificate."

De asemenea, s-au invocat prevederile art. 2 pct. 7 al Regulamentului nr. 1083/2006 şi jurisprudenţa în materie a CJUE, în raport cu care s-a reţinut că autoritatea publică competentă nu este ţinută să facă dovada existenţei unui prejudiciu efectiv în constatarea existenţei unor abateri, producerea în sine a unei abateri de la norma comunitară fiind de natură a atrage aplicarea sancţiunii retragerii sprijinului acordat.

Şi în privinţa reducerii aplicate, de 5% din valoarea contractului, curtea de apel a apreciat că a fost determinată în mod corect, în acord cu prevederile Anexei la O.U.G. nr. 66/2011 şi ale Deciziei Comisiei C/2011/476, sancţiunea fiind proporţională cu gravitatea abaterii constatate.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 225 din 31 ianuarie 2017 a declarat recurs reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Giurgiu.

În motivare, recurenta reclamantă a susţinut că reducerea financiară de 5% din valoarea contractului de lucrări reprezintă o valoare foarte mare faţă de aprecierea "grad scăzut de gravitate al abaterii", de împrejurarea că nu s-au solicitat clarificări şi nu au fost contestaţii privind cerinţa unui responsabil privind protecţia mediului din partea celor 4 participanţi.

A arătat că, în mod evident, în raport cu Instrucţiunile privind atribuirea contractelor de lucrări, de furnizare şi de servicii (anexa 14 din Ghidul solicitantului elaborat de MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ŞI TURISMULUI, prin AUTORITATEA DE MANAGEMENT PENTRU PROGRAMUL OPERAŢIONAL REGIONAL, pentru Programul Operaţional Regional 2007 - 2013, Axa prioritară 3 - Îmbunătăţirea infrastructurii sociale, Domeniul major de intervenţie 3.2 - Reabilitarea/modernizarea/dezvoltarea şi echiparea infrastructurii serviciilor sociale), proiectul său având impact semnificativ asupra mediului, a fost necesar să se numească un responsabil cu protecţia mediului, fără ca acest lucru să conducă la restricţionarea participării la procedura de atribuire.

Referitor la procedura de atribuire a menţionat recurenta că, având în vedere scopul, obiectul şi rezultatele aşteptate în urma derulării contractului, dar mai ales a potenţialelor consecinţe negative date de un eventual eşec în implementarea acestui proiect, la stabilirea cerinţelor de calificare s-a avut în vedere, în principal, corelativ celorlalte principii care stau la baza atribuirii contractelor de achiziţie publică, principiul eficientei utilizării fondurilor publice, materializat prin cheltuirea eficientă a fondurilor alocate, respectiv, prin atribuirea contractului unui operator economic, care să aibă capacitatea de a duce la îndeplinire cu succes, contractul supus procedurii de atribuire.

Prin solicitarea cerinţelor de calificare menţionate în documentaţia de atribuire, autoritatea contractantă a dorit să aibă garanţia că va fi desemnat câştigător un ofertant care are capacitate să îşi îndeplinească obligaţiile contractuale, conform prevederilor legale în vigoare (fără comiterea unor greşeli în materie profesionala), fără ca acesta să creeze probleme care ar putea impune autorităţii contractante costuri suplimentare sau întârzieri imposibil de recuperat.

Cerinţele solicitate prin documentaţia de atribuire, au fost stabilite în concordanţă cu prevederile în materia achiziţiilor publice precum şi a celor din domeniul care face obiectul contractului de lucrări în vigoare, la data iniţierii procedurii de atribuire a contractului de lucrări.

Documentaţia de atribuire a fost supusă procesului de verificare a legalităţii de către UCVAP şi nu au fost semnalate neconformităţi în raport cu legislaţia în domeniu, raportul emis de către UCVAP fiind fără obiecţii.

La întocmirea documentaţiei de atribuire s-a avut în vedere respectarea principiilor ce guvernează procedurile de atribuire a contractelor de achiziţie publica, definite în O.U.G. nr. 34/2006 cu modificările şi completările ulterioare.

Documentaţia de atribuire a fost întocmită luând în considerare exigenţele specifice, impuse de natura şi complexitatea contractului.

Nu s-au solicitat clarificări şi nu au fost contestaţii privind cerinţa unui responsabil privind protecţia mediului.

În speţă, făcând discuţie de un proiect european ce se derulează pe o perioadă determinată, firma care derulează construcţia este cea care realizează structuri specializate pentru protecţia mediului.

Cerinţa de a deţine personal specializat pentru protecţia mediului şi sisteme de management mediu, conform ISO 14001 sau echivalent a fost menţionată în Nota justificativă privind stabilirea cerinţelor minime nr. 344887 din 4 august 2014 şi în caietul de sarcini pentru achiziţie lucrări nr. x din 4 august 2014.

Aceste cerinţe se regăsesc în documentaţia de atribuire nr. x din 22 august 2014, acceptată în SEAP, în data de 22 august 2014, invitaţia de participare fiind aprobată de ANRMAP, în data de 26 august 2014.

A mai precizat recurenta faptul ca ISO14001 este un standard de largă recunoaştere internaţională, care conţine cerinţe obligatorii referitoare la respectarea legislaţiei sau altor reglementari de mediu aplicabile şi reprezintă standardul de referinţă pentru implementarea unui sistem de management de mediu.

În speţă, fapta reţinută nu reprezintă o neregulă, întrucât nu îndeplineşte o condiţie esenţială, respectiv nu a prejudiciat şi nici nu poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora.

Nu s-a demonstrat un prejudiciu cauzat şi nici unul viitor, clar şi cuantificabil, astfel încât fapta nu constituie un element cu implicaţii financiare, iar în lipsa unui prejudiciu cauzat sau a unuia posibil, fapta reţinută nu reprezintă o neregulă.

A invocat recurenta prevederile art. 176, 178, 179 din O.U.G. nr. 34/2006 şi a precizat că în raport cu acestea, stabilirea cerinţelor de calificare s-a realizat cu respectarea prevederilor legale în vigoare (O.U.G. nr. 34/2006), ţinându-se seama de principiul proporţionalităţii şi, totodată, de natura şi complexitatea contractului de achiziţie publica ce urma a fi atribuit, pentru a nu restricţiona participarea la licitaţie.

II. Procedura în faţa instanţei de recurs

Intimatul pârât MDRAPFE a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Recurenta reclamantă a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ actele administrative reprezentate de Decizia nr. 137 din 27 mai 2016 privind soluţionarea contestaţiei administrative, Scrisoarea de informare nr. 5942 din 7 aprilie 2016 şi Nota de neconformitate nr. x/2016 anexă la aceasta.

Acţiunea sa a fost respinsă, prima instanţă apreciind ca fiind temeinice şi legale actele administrative contestate.

Referitor la criticile subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. ("hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material"), Înalta Curte apreciază că sunt nefondate.

Prin Nota de neconformitate nr. x din 24 martie 2016 s-a aplicat o reducere procentuală de 5% (gravitate redusă) din valoarea Contractului de lucrări nr. x din 17 martie 2015, în conformitate cu Anexa la H.G. nr. 519/2014, Partea 1, lit. B), Secţiunea "Anunţul de participare şi documentaţia de atribuire", pct. 9 - "Prin anunţul de participare sau prin documentaţia de atribuire sunt stabilite criterii de selecţie/atribuire ilegale şi/sau discriminatorii".

Inserarea în documentaţia de atribuire a criteriului de calificare şi/sau selecţie, la Cap. 111.2.1. "Criterii de calificare" - "Capacitatea tehnică şi/sau profesională":

"6) Responsabil cu managementul mediului, conform O.U.G. nr. 195/2005; prezentarea de certificat/atestat;" încalcă prevederile art. 2 alin. (2) lit. a), b) din O.U.G. nr. 34/2006, în care se menţionează că pe parcursul întregului proces de achiziţie trebuie respectat principiul proporţionalităţii, care implică obligaţia beneficiarului de a asigura o corelaţie între necesitatea cerinţei şi obiectul, natura şi complexitatea contractului, astfel că în mod corect judecătorul fondului a menţinut ca temeinice şi legale Nota de neconformitate, Informarea şi Decizia nr. 20601 din 11 aprilie 2016 de soluţionare a contestaţiei.

Potrivit art. 94 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2005, invocat în răspunsul la solicitarea de clarificări, "Protecţia mediului este o obligaţie a tuturor persoanelor fizice şi juridice, în care scop;...d) persoanele juridice care desfăşoară activităţi cu impact semnificativ asupra mediului, organizează structuri proprii specializate pentru protecţia mediului".

Or, activitatea care face obiectul contractului de achiziţie publică (execuţie lucrări aferente reabilitării şi extinderii unei clădiri) nu se regăseşte în lista activităţilor cu impact semnificativ asupra mediului, astfel că în mod evident cerinţa ca operatorul economic ofertant să deţină personal specializat pentru protecţia mediului (cu certificat/atestat) nu are nicio relevanţă în raport cu obiectul Contractului de lucrări nr. x din 17 martie 2015.

Respectarea cerinţelor de protecţie a mediului poate fi realizată şi de operatori economici care au implementate sisteme de management mediu Conform ISO 14000, dar care nu au angajaţi persoane care să deţină un certificat/atestat conform O.U.G. nr. 195/2005.

Solicitarea atestatului sau certificatului de mediu nu este de natură să ofere relaţii edificatoare sau garanţii cu privire la respectarea cerinţelor de mediu de la ofertantul câştigător.

Cerinţa mai sus menţionată are caracter restrictiv, întrucât împiedică accesul la procedură al operatorilor economici care au implementate sisteme de management mediu conform ISO 14000 (sau echivalent), dar care nu au persoane specializate (atestate/certificate pentru protecţia mediului) ca angajaţi sau colaboratori.

Conform prevederilor art. 176 din O.U.G. nr. 34/2006 în vigoare la data derulării achiziţiei, "autoritatea contractantă are dreptul de a aplica criterii de calificare şi selecţie referitoare numai la: ...d) capacitatea tehnică şi/sau profesională; (...)".

În ceea ce priveşte demonstrarea capacităţii tehnice, art. 187 din O.U.G. nr. 34/2006, forma în vigoare la data derulării achiziţiei, prevede următoarele:

"(1) Autoritatea contractantă are dreptul de a solicita ca operatorul economic care participă la procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică să facă dovada capacităţii sale tehnice sil sau profesionale.

(2) În cazul în care autoritatea contractantă solicită demonstrarea capacităţii tehnice şi/sau profesionale, atunci aceasta are obligaţia de a indica în documentaţia de atribuire şi informaţiile pe care operatorii economici urmează să le prezinte în acest scop.

(3) Capacitatea tehnică şi/sau profesională a unui ofertant/candidat se apreciază în funcţie de experienţa, aptitudinile, eficienţa şi eficacitatea acestuia, rezultate în urma analizării informaţiilor prezentate pe parcursul procedurii de atribuire".

Conform prevederilor art. 188 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006, "în cazul aplicării unei proceduri pentru atribuirea unui contract de lucrări, în scopul verificării capacităţii tehnice şi/sau profesionale a ofertanţilor/candidaţilor, autoritatea contractantă are dreptul de a le solicita acestora, în funcţie de specificul, de volumul şi de complexitatea lucrărilor ce urmează să fie executate şi numai în măsura în care aceste informaţii sunt relevante pentru îndeplinirea contractului, următoarele:

b) informaţii referitoare la personalul/organismul tehnic de specialitate de care dispune sau al cărui angajament de participare a fost obţinut de către candidat/ofertant, în special pentru asigurarea controlului calităţii;

c) informaţii referitoare la studiile, pregătirea profesională şi calificarea personalului de conducere, precum şi ale persoanelor responsabile pentru execuţia lucrărilor".

Conform dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, atunci când impune cerinţe minime de calificare referitoare la capacitatea tehnică şi/sau profesională, autoritatea contractantă trebuie să fie în măsură să motiveze aceste cerinţe, elaborând în acest sens o notă justificativă care se ataşează la dosarul achiziţiei.

Or, prin Nota justificativă nr. x din 9 august 2014 privind stabilirea cerinţelor minime de calificare, recurenta-reclamantă nu a motivat corespunzător impunerea acestei cerinţe minime, având în vedere că, aşa cum a arătat autoritatea intimată prin întâmpinare, există operatori economici care deţin sisteme de management mediu conform ISO 14000 (sau echivalent).

În ceea ce priveşte critica recurentei-reclamantei privitoare la neîndeplinirea condiţiei producerii unui prejudiciu pentru existenţa neregulii, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 2 alin. (1), lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, neregula reprezintă "orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate, în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

Totodată, conform art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului U.E, "neregularitate" înseamnă orice încălcare a unei dispoziţii a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a statuat, în jurisprudenţa sa, că "inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta interesele financiare a Uniunii", statul fiind în măsură "să solicite beneficiarului în cauză rambursarea finanţării", regula generală fiind că "orice abatere trebuie să ducă la retragerea avantajului obţinut în mod fraudulos".

În concluzie, este corectă concluzia instanţei de fond că obligaţia de recuperare a fondurilor UE există în toate cazurile de constatare a unor fraude sau nereguli, fără a fi necesară probarea existentei/producerii efective a unui prejudiciu.

Impactul financiar al neregulii este reprezentat de plata din fondurile europene a unor sume ce reprezintă cheltuieli nejustificate, efectuate cu încălcarea legislaţiei privind achiziţiile publice (art. 2 alin. (1) lit. d) din H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale, cu modificările şi completările ulterioare).

Or, aşa cum corect a arătat şi intimatul pârât în întâmpinare, excluderea participării de la procedura de atribuire pentru orice posibil ofertant interesat, a generat implicit un prejudiciu potenţial, întrucât nu au fost respectate principiile concurenţei şi tratamentului egal, cu influenţă directă asupra eficientei utilizări a fondurilor publice, de vreme ce participarea mai multor ofertanţi ar fi putut conduce la obţinerea unor oferte mai avantajoase decât de cea declarată câştigătoare în speţă.

Faptul că nu au existat contestaţii împotriva documentaţiei de atribuire nu este de natură să înlăture abaterea de la legalitate sau să conducă la concluzia certă că nu a existat niciun operator economic potenţial ofertant care să fi fost descurajat de cerinţa impusă.

Prin urmare, abaterile constatate se subsumează noţiunii de neregulă, astfel cum este aceasta definită la art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, iar verificările efectuate de autoritatea intimată s-au realizat în cadrul termenului de prescripţie de 5 ani prevăzut de art. 45 din O.U.G. nr. 66/2011 şi în contextul depunerii Cererii de rambursare nr. x, reducerea financiară fiind aplicată în baza prevederilor art. 6 şi 9 din O.U.G. nr. 66/2011 şi ale Contractului de finanţare cod SMIS 24685, care stipulau obligaţia beneficiarului de a respecta legislaţia naţională în domeniul achiziţiilor publice sub sancţiunea neeligibilităţii cheltuielilor astfel efectuate.

Nici sub aspectul individualizării corecţiei financiare aplicate nu se poate reţine vreun motiv de nelegalitate al actelor administrative contestate, astfel cum pretinde recurenta, fiind respectat principiul proporţionalităţii tocmai prin aplicarea reducerii financiare minime prevăzute de lege pentru abaterea reţinută (5%), iar în Nota de conformitate nr. x/2016 - anexă la Adresa nr. x din 7 aprilie 2016 emisă de intimat, Ia secţiunea "Explicaţii", motivându-se aceasta prin gradul scăzut de gravitate a abaterii, faţă de împrejurarea că au existat totuşi 4 ofertanţi.

Nu poate fi reţinută ca fondată nici susţinerea recurentei în sensul că, prin realizarea controlului de către ANRMAP, ar fi fost acoperite orice eventuale nereguli care nu au fost sesizate cu acea ocazie, câtă vreme O.U.G. nr. 66/2011 prevede expres şi atribuţii de verificare ex-post, iar potrivit art. 324 din H.G. nr. 457/2008, "(1) În cazul în care autoritatea de management consideră că au existat încălcări ale legislaţiei comunitare sau naţionale privind achiziţiile publice, aceasta stabileşte şi aplică corecţii financiare, în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora. (2) În exercitarea atribuţiei prevăzute la alin. (1), autoritatea de management nu este condiţionată în luarea deciziilor de activităţile desfăşurate de ANRMAP şi UCVAP potrivit dispoziţiilor art. 322 şi 323".

De asemenea, în art. 29 din H.G. nr. 398/2015 (act normativ care a abrogat H.G. nr. 457/2008), se prevede că "În condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 142/2012, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 60 din Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului şi art. 125 din Regulamentul (UE) nr. 1.303/2013, în cazul în care autoritatea de management constată că au existat încălcări ale legislaţiei europene sau naţionale privind achiziţiile publice, aceasta stabileşte şi aplică reduceri procentuale/corecţii financiare, fără a fi condiţionată în luarea deciziilor de activităţile desfăşurate de Agenţia Naţională pentru Achiziţii Publice".

Pe de altă parte, nu pot fi ignorate prevederile art. 1 alin. (4) din Contractul de finanţare, potrivit cărora răspunderea privind modul de implementare a proiectului aparţine în întregime beneficiarului contractului.

Faţă de toate împrejurările de fapt şi de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale şi contractuale la situaţia de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinţei recurate.

IV. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială Protecţia Copilului Giurgiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială Protecţia Copilului Giurgiu împotriva Sentinţei civile nr. 225 din 31 ianuarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 mai 2019.

GGC - LM