Limits of judicial execution in electronic route allocation: validation of prior eligibility criteria excluded from the specific scope of the res judicata enforcement order.

Deliberând asupra recursurilor de faţă, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2016 la Curtea de Apel Galaţi, reclamanta SC A. SRL Brăila a formulat contestaţie, în contradictoriu cu intimaţii Autoritatea Rutieră Română, Agenţia pentru Agenda Digitală a României şi B. SRL Brăila, împotriva actului administrativ publicat pe site-ul ARR la data de 17 mai 2016 intitulat "rezultatele reluării şedinţei de atribuire electronică din data de 28 februarie 2013", urmare a punerii în executare a Sentinţei nr. 224/2013 a Curţii de Apel Galaţi, pronunţată în Dosarul nr. x/2013, în ceea ce priveşte declararea B. SRL drept câştigătoare pe cursele 6, 11, 18 şi 23 Galaţi - Brăila, cod traseu 22723, recalcularea rezultatelor cu îndeplinirea condiţiilor legale, precum şi suspendarea actului administrativ atacat până la soluţia definitivă a cauzei.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 389 din 16 decembrie 2016, a admis acţiunea în contencios administrativ şi fiscal având ca obiect anulare şi suspendare executare act administrativ, formulată de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Rutieră Română, Agenţia pentru Agenda Digitală a României şi B. SRL Brăila şi intervenienta accesorie SC C. SRL Brăila.

A dispus anularea rezultatelor reluării şedinţei de atribuire electronică din data de 28 februarie 2013, urmare a punerii în executare a sentinţei nr. 224/2013 a Curţii de Apel Galaţi, în ceea ce priveşte declararea B. SRL câştigătoare pe cursele 6,11,18 şi 23 Galaţi - Brăila, cod traseu 22723 şi recalcularea rezultatelor cu îndeplinirea condiţiilor legale.

Totodată, a dispus suspendarea executării acestui act administrativ până la soluţionarea definitivă a cauzei, a respins ca nefondată cererea de intervenţie accesorie formulată de reclamanta SC C. SRL Brăila, a respins ca nefondate excepţia lipsei de interes şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor Autoritatea Rutieră Română şi Agenţia pentru Agenda Digitală a României.

A obligat pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 1.800 RON u titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin Sentinţa nr. 224/2013 pronunţată în Dosarul nr. x/2013 şi rămasă definitivă prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 4043 din 17 decembrie 2015, Curtea de Apel Galaţi a precizat condiţiile în care să se reia şedinţa de atribuire a traseului interjudeţean Galaţi - Brăila, respectiv fără aplicarea criteriului prevăzut la pct. 6 din Anexa 2 a OMTI nr. 1640/2012 şi cu verificarea îndeplinirii de către reclamanta SC D. SRL şi pârâtele SC E. SRL, SC C. SRL şi SC B. SRL a criteriului prevăzut de pct. 9 din Anexa 3 a OMTI nr. 1640/2012.

Executarea pct. 6 din Anexa 2 a OMTI nr. 1640/2012 a fost suspendată prin Sentinţa (definitiv) nr. 194/2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. x/2012, iar ulterior pct. 6 a fost anulat prin Sentinţa definitivă nr. 1929/2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. x/2013.

În acest context, la reluarea şedinţei de atribuire a traseului interjudeţean Galaţi-Brăila, dispusă prin Sentinţa nr. 224/2013, a rămas de verificat exclusiv criteriul prevăzut la pct. 9 din Anexa 2 a OMTI nr. 1640/2012.

Celelalte criterii de evaluare a operatorilor de transport ce au participat la şedinţa de atribuire iniţială a traseului interjudeţean 22723 Galaţi - Brăila din 28 februarie 2013 nu au făcut obiectul controlului de legalitate de către instanţa de judecată ce a fost investită cu soluţionarea Dosarului nr. x/2013 respectiv Curtea de Apel Galaţi, motiv pentru care nici dispozitivul Sentinţei nr. 224/2013 nu conţine dispoziţii în acest sens.

Cu toate acestea, instanţa de fond a apreciat că, şi dacă prin dispozitivul Sentinţei nr. 224/2013 a Curţii de Apel Galaţi s-a dispus reluarea şedinţei de atribuire a traseului respectiv doar cu verificarea îndeplinirii criteriului prevăzut la pct. 9 din Anexa 2 a OMTI nr. 1640/2012, reluarea şedinţei de atribuire nu se putea face decât cu respectarea condiţiilor legale, deci se impunea şi verificarea criteriului de evaluare prevăzut la pct. 3 din Anexa 2 a OMTI nr. 1640/2012.

În acest context, a reţinut din înscrisurile depuse la dosar că B. SRL a participat la atribuirea traseelor 6, 11, 18 şi 23 cu acelaşi autobuz ce nu deţinea la data de referinţă - 31 decembrie 2012 - clasificarea prevăzută de lege, clasificarea categoria I fiind obţinută abia la data de 12 ianuarie 2013, astfel cum rezultă din Certificatul de clasificare nr. x anexat.

Or, în anexa 2 a OMTI nr. 1640/2012 care înlocuieşte Anexa 18 la Ordinul nr. 980/2011, la pct. 3 privind gradul de confort al autovehiculelor, se prevede o condiţie de admisibilitate, respectiv, că "vehiculele neclasificate nu pot participa la atribuirea traseelor/curselor cuprinse în programul de transport interjudeţean".

Potrivit pct. 1 din anexa 3 a OMTI nr. 1640/2012 referitoare la metodologia de punctare a criteriilor de evaluare "punctajele aferente criteriilor de evaluare se stabilesc raportat la data de referinţă care reprezintă ultima zi din anul anterior anului atribuirii. Astfel, la şedinţa de atribuire reluată la data de 28 februarie 2013, potrivit pct. 1, anexa 3, data de referinţă la care trebuiau să se raporteze cele două instituţii pentru verificarea condiţiilor privind clasificarea autobuzului era 31 decembrie 2012.

Referitor la cererea de suspendare a executării rezultatelor reluării şedinţei de atribuire electronică din data de 28 februarie 2013, instanţa de fond a reţinut că, în speţă, există un caz bine justificat, fiind invocate mai multe aspecte care fundamentează ideea unei îndoieli serioase cu privire la legalitatea actului administrativ solicitat a fi suspendat (nelegalitatea rezultatelor reluării şedinţei de atribuire din data de 28 februarie 2013, motivat de încălcarea dispoziţiilor cuprinse la pct. 3, anexa 2 din Ordinul nr. 1640/2012, nelegalitate care a fost constatată prin aceeaşi sentinţă).

De asemenea, a reţinut ca îndeplinită şi condiţia prevenirii pagubei iminente impusă de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi definită de art. 2 alin. (1) lit. ş) din aceeaşi lege ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil, prin atribuirea nelegală a traseului către B. SRL, reclamanta fiind împiedicată să efectueze curse de transport public de călători, deci să-şi desfăşoare activitatea.

În ceea ce priveşte cererea de intervenţie, curtea de apel a înlăturat susţinerile privind prejudicierea celorlalţi participanţi la atribuirea electronică, instanţa pronunţându-se în limitele învestirii, doar cu privire la intimata B. SRL.

Totodată, a constatat că prin cererea de intervenţie se fac apărări doar cu privire la capătul de cerere privind suspendarea, fără a se invoca nici un temei legal care să tindă la dovedirea caracterului nefondat al acţiunii, motiv pentru care admiţând acţiunea principală, a respins ca nefondată cererea de intervenţie accesorie formulată de C. SRL.

3. Căi de atac exercitate

Împotriva Sentinţei nr. 389 din 16 decembrie 2016 au declarat recursuri pârâtele Autoritatea Rutieră Română, Agenţia pentru Agenda Digitală a României şi SC B. SRL.

Prin recursul său, recurenta pârâtă Autoritatea Rutieră Română, a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., susţinând că sunt contradictorii considerentele pe care se întemeiază sentinţa, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acţiunii, iar din altele faptul că acţiunea ar fi fondată.

Astfel, deşi instanţa de fond admite faptul că criteriile de evaluare 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8 nu au făcut obiectul controlului de legalitate în Dosarul nr. x/2013 şi că, la reluarea şedinţei de atribuire a traseului interjudeţean Galaţi-Brăila dispusă prin Sentinţa nr. 224/2013, a rămas de verificat exclusiv criteriul prevăzut la pct. 9 din Anexa 2 a OMTI nr. 1640/2012, totuşi a reţinut că reluarea şedinţei de atribuire nu se putea face cu încălcarea celorlalte criterii de evaluare.

A criticat recurenta sentinţa şi pentru nelegalitate, din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În acest context a arătat că, prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. Dosar x/2014, recurenta a solicitat obligarea pârâtei AADR la recalcularea punctajului pentru criteriul 3 privind gradul de confort al autovehiculelor clasificate pe categorii şi recalcularea punctajului general aferent atribuirii din data de 28 februarie 2013 pentru cursele 6, 17, 18 şi 24 ale traseului Galaţi - Brăila cod 22723, motivat de faptul că, referitor la cursele 6 şi 18, operatorul de transport B. SRL a participat la atribuirea din 28 februarie 2013 cu autovehiculul x figurând din eroare cu categoria I, deşi vehiculul la data de referinţă de 31 decembrie 2012 nu deţinea certificat de clasificare emis de Registrul Auto Român, aspect ce rezultă din Adresa x nr. x/2014 şi certificatul de clasificare nr. x, categoria I fiind obţinută la data de 12 ianuarie 2013.

Prin Sentinţa civilă nr. 2672 din 9 octombrie 2014 pronunţată în dosarul mai sus menţionat, Curtea de Apel Bucureşti a admis în parte acţiunea (în ceea ce priveşte cursele 17 şi 24, care nu fac obiectul prezentului dosar), şi a respins ca nefondată cererea în ceea ce priveşte cursele 6 şi 18 ale B. SRL, reţinând că, în ceea ce priveşte situaţia curselor 6 şi 18 ale traseului interjudeţean 22723 atribuite pârâtei SC B. SRL, faţă de situaţia autovehiculului înscris în procedura de atribuire, x, intervine o contradicţie între dispoziţiile punctelor 1 şi 3 ale Anexei 18 la OMTI nr. 980/2011 (înlocuită cu Anexa 2 la OMTI nr. 1640/2012) şi ale punctului 1 din Anexa 19 la acelaşi ordin (înlocuită cu Anexa 3 la OMTI nr. 1640/2012).

Astfel, prin criteriul de evaluare «vechimea parcului de vehicule» (pct. l din Anexa 18) s-a prevăzut atribuirea unui număr de 20 de puncte atunci când "Anul de fabricaţie (AF) este acelaşi cu anul atribuirii (AA)". Rezultă intenţia legiuitorului de a permite înscrierea în procedura de atribuire şi a autovehiculelor noi, al căror an de fabricaţie este identic celui al atribuirii. Cum autovehiculul x al B. SRL figurează ca având an de fabricaţie 2013 (potrivit adresei Registrului Auto Român nr. 13177 din 25 noiembrie 2016), el beneficia de un număr de 20 de puncte.

Cum în reglementare data de referinţă este ultima zi din anul anterior atribuirii, iar punctajul aferent criteriului «gradul de confort al autovehiculelor, clasificate pe categorii» ar trebui determinat la 31 decembrie 2012, ar rezulta că, pe de o parte, este permisă participarea în procedura de atribuire a autovehiculelor fabricate în 2013 prin pct. 1 din Anexa 18, acestea obţinând în plus un punctaj maxim, dar, pe de altă parte, participarea este pusă sub semnul întrebării prin faptul că vehiculul nu este clasificat la data de referinţă în raport de dispoziţiile pct. 3 teza finală din Anexa 18 şi pct. 1 din anexa 19 la OMTI nr. 980/2011.

În acest context legal, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că, din coroborarea normelor de reglementare, lipsite de coerenţă şi previzibilitate, pe baza interpretării logico-sistematică, şi cu luarea în considerare a interesului public (cu păstrarea justului echilibru dintre acesta şi interesul privat al operatorilor de transport), singura alternativă posibilă în speţă era analiza situaţiei existente la data formulării cererii de participare la procedura de atribuire.

Or, în raport de acest din urmă moment, autovehiculul x aparţinând SC B. SRL, beneficia de un certificat de clasificare categoria I, astfel încât în cazul său nu este incident pct. 3 teza finală din Anexa 18 la OMTI nr. 980/2011 pentru a fi înlăturat şi a pierde punctajul aferent poziţiei de câştigător, ce a revenit SC B. SRL pentru cursele 6 şi 18 ale traseului interjudeţean 22723.

A precizat recurenta că, în ceea ce priveşte soluţia pronunţată în cauza de faţă, instanţa de fond a avut la dispoziţie, atât acţiunea formulată de instituţie în Dosarul nr. x/2014, cât şi Sentinţa nr. 2672 din 9 octombrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în care a fost pusă în discuţie îndeplinirea criteriului prevăzut la pct. 3 din Anexa 2 a OMTI nr. 1640/2012 în privinţa autovehiculului x aparţinând SC B. SRL la atribuirea iniţială a traseului Galaţi - Brăila din data de 28 februarie 2013, astfel că era posibilă şi necesară suspendarea judecării cauzei până la pronunţarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2014.

A susţinut recurenta, în ceea ce priveşte soluţia dată cererii de suspendare că în speţă cerinţa cazului bine justificat nu este îndeplinită, în condiţiile în care:

- Dosarul nr. x/2013 al Curţii de Apel Bucureşti a avut ca obiect verificarea îndeplinirii criteriului pct. 9 din Anexa 2 a OMTI nr. 1640/2012 de către SC E. SRL, SC C. SRL şi SC B. SRL la atribuirea din 28 februarie 2013 a traseului Galaţi-Brăila; nu şi a criteriului prevăzut de pct. 3 din Anexa 2 a OMTI nr. 1640/2012, nu a format obiectul Dosarului nr. x/2013;

- intimata-reclamantă SC A. SRL nu a fost parte în Dosarul nr. x/2013;

- dispozitivul Sentinţei definitive nr. 224/2013 a fost pus în executare prin reluarea şedinţei de atribuire cu verificarea îndeplinirii inclusiv de către SC B. SRL exclusiv a criteriului prevăzut de pct. 9 din Anexa 2 a OMTI nr. 1640/2012;

- îndeplinirea criteriului pct. 3 din Anexa 2 a OMTI nr. 1640/2012 privind cursele 6 şi 18 ale operatorului de transport SC B. SRL la atribuirea iniţială din 28 februarie 2013, formează obiectul dosarului nr. x/2014 de pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data pronunţării Sentinţei nr. 389 din 16 decembrie 2016 cauza nefiind soluţionată definitiv;

- instanţa de fond a analizat în mod eronat şi cu încălcarea dispozitivului Sentinţei definitive nr. 224/2013 îndeplinirea criteriului pct. 3 din Anexa 2 a OMTI nr. 1640/2012 de către SC B. SRL la reluarea şedinţei de atribuire a traseului Galaţi - Brăila.

De asemenea, în privinţa condiţiei imperative a pagubei iminente prevăzută de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond în mod nefondat a apreciat că ar fi îndeplinită în cauză, motivat de atribuirea nelegală a traseului către SC B. SRL.

Nu se poate vorbi de o pagubă în patrimoniul reclamantei, de suprimarea veniturilor sau de împiedicarea desfăşurării activităţii, în condiţiile în care aceasta a mai câştigat două curse în urma reluării şedinţei de atribuire a traseului interjudeţean Galaţi - Brăila, respectiv cursele 17 şi 25, obţinând un total de trei curse împreună cu cea câştigată anterior (24).

În cererea de recurs formulată de recurenta pârâtă Agenţia pentru Agenda Digitală a României, aceasta a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., arătând că în mod netemeinic instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale a acestei i0nstituţii, faţă de rolul pe care Agenţia pentru Agenda Digitală a României îl are în cadrul procedurilor de atribuire trasee iniţiate şi organizate de către Autoritatea Rutieră Română, respectiv acela de a dezvolta şi opera sistemul pentru atribuirea electronică a traseelor naţionale, asigurând din punct de vedere tehnic şi procedural funcţionarea acestuia.

Greşit au fost respinse şi susţinerile sale privind tardivitatea acţiunii, reclamanta neuzând până la data afişării rezultatului reluării şedinţei de atribuire de dreptul de a solicita în termenul prevăzut de Legea contenciosului administrativ anularea atribuirii şi sub aspectul criteriului de evaluare prevăzut de pct. 3 din anexa 2.

A criticat recurenta pârâtă şi greşita respingere a excepţiei lipsei de interes, câtă vreme reclamanta nu a participat la şedinţa de atribuire şi pentru cursele 8, 11 şi 23.

A arătat recurenta, de asemenea, că este netemeinică şi nelegală dispoziţia instanţei de a anula a procedura de atribuire electronică din data de 28 februarie 2013 în ceea ce priveşte declararea B. SRL drept câştigătoare pe cursele 6, 11, 18 şi 23, motivarea fiind una contradictorie, pe de o parte, reţinându-se faptul că prin sentinţa nr. 224/2013 s-a impus reluarea procedurii cu verificarea îndeplinirii criteriului prevăzut la pct. 9 din anexa 2, iar pe de altă parte considerându-se că reluarea şedinţei de atribuire nu se putea face cu încălcarea celorlalte criterii, inclusiv a celui prevăzut la pct. 3 din anexa 2 a OMTI nr. 1640/2012. A invocat, totodată, recurenta cele statuate prin Sentinţa nr. 2672 din 29 octombrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. x/2014, ce are putere de lucru judecat provizorie.

Recurenta pârâtă B. SRL a formulat recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 7 şi pct. 8 din C. proc. civ., solicitând respingerea cererii de suspendare a executării actului prin care au fost afişate rezultatele reluării şedinţei de atribuire electronică din data de 28 februarie 2013, precum şi respingerea cererii de anulare a aceluiaşi act administrativ, cu privire la cursele 6, 11, 18 şi 23, cod traseu 22723, ca nefondate.

În subsidiar, a solicitat ca, în rejudecare, să se admită excepţia lipsei de interes invocate de Agenţia pentru Agenda Digitală a României, raportat la cursele pentru care intimata-reclamantă a depus oferta în vederea atribuirii acestora (respectiv doar cursa 6 dintre cele patru evidenţiate prin acţiune - 6, 11, 18 şi 23) şi, în consecinţă, să se dispună suspendarea şi, respectiv, anularea actului prin care au fost afişate rezultatele procedurii de licitaţie electronică doar în ceea ce priveşte cursa 6 Galaţi - Brăila, traseu 22723.

II. Procedura în faţa instanţei de recurs

Recurenta-pârâtă Autoritatea Rutieră Română a depus întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursurilor formulate de Agenţia pentru Agenda Digitală a României şi SC B. SRL.

Recurenta pârâtă B. SRL a formulat, la rândul său, întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursurilor pârâtelor ARR şi AADR.

III. Analiza motivelor de casare

Analizând, cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia tardivităţii recursului declarat de pârâta B. SRL, Înalta Curte o constată întemeiată, având în vedere următoarele:

Conform prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, hotărârea pronunţată în primă instanţă în materia contenciosului administrativ poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

În speţă, sentinţa recurată a fost comunicată recurentei-pârâte la data de 31 ianuarie 2017, iar cererea de recurs a fost trimisă prin poşta electronică şi înregistrată la Curtea de Apel Galaţi la data de 17 februarie 2017, astfel că termenul de 15 zile, care se împlinea la data de 16 februarie 2017, a fost în mod evident depăşit.

Faţă de împlinirea anterioară a termenului de decădere din dreptul de a declara calea de atac, Înalta Curte va respinge recursul pârâtei B. SRL ca tardiv formulat.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate de recurenta pârâtă Autoritatea Rutieră Română, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul acesteia este fondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Intimata reclamantă A. SRL a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ actul administrativ reprezentat de rezultatele reluării şedinţei de atribuire electronică din data de 28 februarie 2013.

Acţiunea sa a fost admisă, prima instanţă apreciind ca fiind netemeinic şi nelegal actul administrativ contestat.

Recurenta pârâtă A.R.R. a invocat, ca prim motiv în recursul exercitat împotriva acestei soluţii, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., însă Înalta Curte constată că acest motiv de casare nu este incident în cauză, faţă de aspectele dezvoltate de recurentă.

Astfel, dispoziţiile legale menţionate, raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., impun cerinţa ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia şi cele pentru care s-au admis şi, respectiv, s-au înlăturat cererile părţilor.

Or, hotărârea recurată cuprinde argumentele pe care s-a întemeiat soluţia de admitere a cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită curtea de apel, chiar dacă acestea o nemulţumesc pe recurentă, nefiind identificate nici "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" pentru a se putea reţine incidenţa motivului de casare invocat.

În acest context, Înalta Curte constată că împrejurarea expusă de recurenta pârâtă (în sensul că instanţa a stabilit că, potrivit Sentinţei nr. 224/22013, a rămas de verificat criteriul de la pct. 9, dar a hotărât că reluarea şedinţei de atribuire nu se putea face cu încălcarea celorlalte criterii de evaluare, inclusiv a celui de la pct. 3) nu constituie o motivare contradictorie, judecătorul fondului apreciind că este necesară o coroborare a acestui aspect cu interpretarea proprie a sintagmei "în condiţii legale" (care se regăseşte în considerentele Deciziei nr. 4043 din 17 decembrie 2015), în cadrul raţionamentului juridic unic pe care şi-a întemeiat soluţia.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. ("hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material"), Înalta Curte constată că sunt fondate criticile subsumate acestui motiv de recurs.

Astfel, în Dosarul nr. x/2014, recurenta a solicitat obligarea pârâtei AADR la recalcularea punctajului pentru criteriul 3 (privind gradul de confort al autovehiculelor clasificate pe categorii) şi recalcularea punctajului general aferent atribuirii din data de 28 februarie 2013 pentru cursele 6, 17, 18 şi 24 ale traseului Galaţi - Brăila cod 22723, motivat de faptul că, referitor la cursele 6 şi 18, operatorul de transport B. SRL a participat la atribuirea din 28 februarie 2013 cu autovehiculul x figurând din eroare cu categoria I, deşi vehiculul la data de referinţă de 31 decembrie 2012 nu deţinea certificat de clasificare emis de Registrul Auto Român (a se vedea adresa x nr. x/2014, certificatul de clasificare nr. x), categoria I fiind obţinută abia la data de 12 ianuarie 2013.

Prin Sentinţa civilă nr. 2672 din 9 octombrie 2014 pronunţată în dosarul mai sus menţionat, Curtea de Apel Bucureşti a admis în parte acţiunea (în ceea ce priveşte cursele 17 şi 24), şi a respins ca nefondată cererea în ceea ce priveşte cursele 6 şi 18 ale B. SRL.

Cum verificarea îndeplinirii criteriului prevăzut de pct. 3 din Anexa 2 a OMTI nr. 1640/2012 nu a format obiectul Dosarului nr. x/2013, ci al Dosarului nr. x/2014, iar dispozitivul Sentinţei nr. 224/2013 nu cuprinde obligaţia ARR şi AADR de reverificare a îndeplinirii acestui criteriu la reluarea şedinţei de atribuire a traseului Galaţi - Brăila, în mod evident nu se poate reţine ca aspect de nelegalitate a rezultatului procedurii reluate neverificarea de către recurentele ARR şi AADR a îndeplinirii criteriului respectiv.

Astfel, Înalta Curte constată că, la reluarea şedinţei de atribuire a traseului interjudeţean Galaţi-Brăila, dispusă prin Sentinţa nr. 224/2013, a rămas de verificat criteriul prevăzut la pct. 9 din Anexa 2 a OMTI nr. 1640/2012 (operatorul de transport nu poate participa la atribuirea traseelor/curselor interjudeţene, în cazul în care înregistrează obligaţii restante la bugetul centralizat al statului), iar din actele dosarului rezultă că autorităţile recurente pârâte s-au conformat obligaţiei de verificare stabilite expres prin hotărârea judecătorească, astfel că anularea rezultatelor reluării procedurii de către instanţa de fond nu are justificare.

Referitor la recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Agenda Digitală a României, Înalta Curte îl apreciază fondat exclusiv în limitele şi pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Cât priveşte critica privind greşita respingere a excepţiei lipsei de interes a acţiunii, aceasta nu poate fi reţinută ca întemeiată, în raport cu prevederile art. 33 din C. proc. civ. şi câtă vreme intimata reclamantă SC A. SRL a participat la şedinţa de atribuire iniţială din 28 februarie 2013 pentru cursele 6, 17, 24 şi 25 ale traseului interjudeţean Galaţi - Brăila cod 22723, fiind declarată câştigătoare numai pe cursa 24, iar prin Sentinţa nr. 224/2013 a Curţii de Apel Galaţi s-a dispus reluarea şedinţei de atribuire cu verificarea îndeplinirii criteriului 9 şi de către intimata reclamantă, subzistând astfel interesul legitim al acesteia de a formula acţiune împotriva noilor rezultate.

Totodată, formularea în termenul legal a acţiunii în contencios administrativ se verifică în raport cu obiectul acesteia, iar nu cu fiecare motiv al cererii, invocarea excepţiei tardivităţii nefiind justificată.

Nici criticile aduse soluţiei de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a recurentei pârâte, pe motivul lipsei vreunei obligaţii stabilite în sarcina sa prin hotărârea judecătorească, nu pot fi primite, având în vedere atribuţiile legale în materie ale părţii şi dispoziţiile exprese ale art. 36 din C. proc. civ., potrivit cărora "Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond".

În plus, sentinţa recurată vizează rezultatele reluării şedinţei de atribuire electronică din data de 28 februarie 2013", ca urmare a punerii în executare a Sentinţei nr. 224/2013 a Curţii de Apel Galaţi, hotărâre în cadrul căreia s-a stabilit, de asemenea, că pârâtele ARR şi AADR (succesoarea CNMSI), au calitate procesuală, fiind ambele obligate să reia şedinţa de atribuire.

Nu se justifică nici invocarea art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., pentru motive similare cu cele arătate şi în recursul recurentei pârâte Autoritatea Rutieră Română, neputându-se aprecia că motivarea sentinţei ar fi contradictorie.

Recursul formulat de recurenta pârâtă Agenţia pentru Agenda Digitală a României este însă fondat în privinţa criticilor aduse soluţiei pronunţate pe fondul litigiului, din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., pentru aceleaşi considerente expuse în analizarea recursului declarat de recurenta pârâtă Autoritatea Rutieră Română, referitoare la respectarea limitelor lucrului judecat în Dosarul nr. x/2013 şi aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor Sentinţei nr. 224/2013 de către recurentele pârâte.

Faţă de toate împrejurările de fapt şi de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o greşită aplicare a prevederilor legale la situaţia de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, motiv pentru care se impune casarea în parte a sentinţei recurate şi, în rejudecare, rejudecând, respingerea acţiunii formulate de reclamanta A. SRL (inclusiv a capătului de cerere referitor la suspendarea executării).

În raport cu soluţia ce se va pronunţa în privinţa acţiunii principale, va fi admisă cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta C. SRL în interesul pârâtei Autoritatea Rutieră Română.

Vor fi menţinute dispoziţiile sentinţei privind soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Rutieră Română (care nu a fost criticată prin recursurile supuse examinării de către instanţa de control judiciar), dar şi soluţia de respingere a excepţiei lipsei de interes şi excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâta Agenţia pentru Agenda Digitală a României (pentru motivele arătate în analiza recursului declarat de această parte).

IV. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În temeiul art. 497 raportat la art. 485 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta B. SRL ca fiind tardiv formulat.

În baza art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile formulate de pârâtele Autoritatea Rutieră Română şi Agenţia pentru Agenda Digitală a României, va casa, în parte, sentinţa atacată şi, rejudecând, va respinge acţiunea formulată de reclamanta A. SRL ca neîntemeiată.

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. proc. civ., va admite cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta C. SRL.

Totodată, vor fi menţinute dispoziţiile sentinţei privind respingerea excepţiilor lipsei de interes şi lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor Autoritatea Rutieră Română şi Agenţia pentru Agenda Digitală a României.

În temeiul art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., va obliga pe intimata-reclamantă căzută în pretenţii la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru în sumă de 200 RON către recurenta-pârâtă Autoritatea Rutieră Română şi în sumă de 200 RON către recurenta pârâtă Agenţia pentru Agenda Digitală a României, potrivit chitanţelor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de pârâtele Autoritatea Rutieră Română şi Agenţia pentru Agenda Digitală a României împotriva Sentinţei civile nr. 389 din 16 decembrie 2016 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează, în parte, sentinţa recurată.

Respinge acţiunea formulată de reclamanta A. SRL, ca neîntemeiată.

Admite cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta C. SRL.

Menţine dispoziţiile privind respingerea excepţiilor lipsei de interes şi lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor Autoritatea Rutieră Română şi Agenţia pentru Agenda Digitală a României.

Respinge recursul declarat de pârâta B. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 389 din 16 decembrie 2016 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca fiind tardiv formulat.

Obligă intimata-reclamantă la plata sumei de 200 RON către recurenta-pârâtă Autoritatea Rutieră Română şi a sumei de 200 RON către recurenta pârâtă Agenţia pentru Agenda Digitală a României, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 mai 2019.

GGC - LM