Doctor's damages claim over residency extension orders rejected for failure to challenge administrative act

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I Cererea de chemare în judecată

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 19.10.2015, sub nr. x/2015, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Sănătăţii şi a solicitat obligarea pârâtului la prezentarea procedurii de soluţionare a petiţiei nr. x/26.08.2015, daune materiale în cuantum de 37500 RON reprezentând salariul brut pentru 8 luni şi 10 zile al unui medic specialist cu 14 ani vechime totală în muncă [respectiv (8+ 10/30) * 4500 RON = 37500 RON], daune morale în cuantum de 10.000 de RON, plata cheltuielilor de judecată.

2. În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 3, art. 8 şi art. 9 din O.G. nr. 27/2002.

3. Pârâtul Ministerul Sănătăţii a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, excepţia inadmisibilităţii cererii pentru lipsa procedurii prealabile, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunea reclamantului ca nefondată.

4. Curtea de Apel a reţinut că prin răspunsul la întâmpinare reclamantul a clarificat obiectul judecăţii, ca fiind reprezentat de refuzul nejustificat de soluţionare a petiţiei nr. x/26.08.2015, prejudiciul pretins fiind urmarea acestui act administrativ ilegal.

II Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

5. Prin Sentinţa civilă nr. 451 din 12 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, au fost respinse excepţia necompetenţei materiale şi excepţia inadmisibilităţii, invocate de pârât, ca neîntemeiate, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. împotriva pârâului Ministerul Sănătăţii ca neîntemeiată.

III Recursul formulat de pârât

6. Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamantul A., a solicitat modificarea în tot a Sentinţei nr. 451/12.02.2016, iar pe fondul cauzei admiterea capătului de cerere privind daunele morale aşa cum a fost formulat iniţial prin cererea de chemare în judecată; să se constate încălcarea legii (Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 1041/2010, O.G. nr. 18/2009, Ordinul nr. 101/3180 din 2 februarie 2015 emis de Ministerul Sănătăţii) la emiterea actelor de repartiţie pentru pregătirea în rezidenţiat; constatarea faptului că suspendarea, anularea sau îndreptarea acestor repartiţii nu mai este posibilă întrucât acestea au încetat să-şi producă efectul la 31.12.2015, dată anterioară judecării fondului dosarului; acordarea de daune morale în cuantum de 10.000 RON pentru prejudiciile morale şi psihice pricinuite ca urmare a procedurii eronate de pregătire în rezidenţiat prin emiterea acestor repartiţii neconforme cu legislaţia pregătirii în rezidenţiat elaborate chiar de Ministerul Sănătăţii, repartiţii care au condus la depăşirea perioadei legale de pregătire în rezidenţiat cu 8 luni şi 10 zile şi au obstrucţionat dreptul la muncă retribuită al reclamantului.

7. A arătat recurentul că retrage capătul de cerere privind daunele materiale din următoarele considerente: suma pe care trebuia să o achite ca diferenţa de taxă de pregătire a fost comunicată greşit de ministerul Sănătăţii, 36.191,66 RON; la solicitarea sa Ministerul a recalculat aceasta taxă în conformitate cu sumele prevăzute de legislaţia în vigoare şi a rezultat suma datorată ca fiind 34.757,9 RON; la data de 02.03.2016 a achitat suma de 34.757,9 RON ca taxă de pregătire în a doua specialitate prin ordinul de plată nr. x emis de B.; în perioada 5 - 6 aprilie 2016 a susţinut şi a promovat examenul de specialitate Obstetrică-Ginecologie, iar Spitalul Clinic de Obstetrică-Ginecologie "Dr. Panait Sârbu" Bucureşti a emis adeverinţa nr. x/28.12.2015 care certifică faptul că în perioada 21.04.2015 - 31.12.2015 a efectuat stagiile de pregătire conform repartiţiilor Ministerului Sănătăţii. A precizat că renunţă la judecarea capătului de cerere privind daunele materiale, întrucât intenţionează să apeleze la jurisdicţia muncii pentru a obţine drepturile salariale care decurg din activitatea efectiv prestată în perioada 21.04.2015 - 31.12.2015, certificată de adeverinţa sus-menţionată.

8. În motivarea recursului, a arătat că prin hotărâre nu au fost analizate şi luate în considerare juridică apărările formulate în cererea de chemare în judecată, hotărârea se întemeiază pe dispoziţii preluate fără analiză juridică din întâmpinarea pârâtului, judecătorul are o serie de aserţiuni în partea care ar fi trebuit să fie o motivare a sentinţei recurate, multe dintre acestea fiind eronat înţelese din studiul cauzei date şi, mai mult, nu explică motivele în fapt şi în drept pentru care s-a înlăturat cererea sa.

9. În paginile 4 - 6 ale hotărârii, instanţa de fond evidenţiază faptul că a contestat refuzul înscrierii la examenul de specialitate şi pentru acest refuz solicită daune morale, fapt eronat întrucât a menţionat în răspunsul la întâmpinare că intimatul a înţeles greşit obiectul cererii de chemare în judecată, acesta fiind de a repara daunele provocate de obstrucţionarea de către intimat a exercitării dreptului la muncă remunerată pe o perioadă de 8 luni şi 10 zile şi ca o consecinţă a obstrucţionării dreptului la muncă, a faptului că nu s-a putut înscrie la examenul de specialitate din 20.10.2015.

10. A sesizat instanţei că actele administrative (repartiţiile) nu au fost emise de Ministerul Sănătăţii în baza legii şi solicită acordarea daunelor morale, fapt ce nu s-a soluţionat, a subliniat că aceste repartiţii vizează activitatea sa după perioada legală de pregătire în rezidenţiat (6.10.2015-21.04.2015), aşa cum prevede Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 1041/2010 şi au fost emise simultan, încălcând prevederile Ordinului 101/3180 din 2. februarie 2015 emis de Ministerul Sănătăţii. Mai mult, aceste repartiţii îl obligau la efectuarea unei munci neretribuite pentru o perioadă de 8 luni şi 10 zile, similară cu cea a colegilor rezidenţi care pentru aceeaşi muncă au fost retribuiţi, obstrucţionau de asemenea dreptul său la muncă întrucât prin desfăşurarea unui program normal de lucru neretribuit la Spitalul Clinic de Obstetrică - Ginecologie "Dr. Panait Sârbu" Bucureşti în postul de rezident nu mai putea lucra într-un post care să-i asigure retribuţia pentru munca prestată, fiind lipsit, atât el cât şi familia sa cu doi copii minori în întreţinere, de asigurarea mijloacelor necesare traiului. Răspunsul la întâmpinarea pârâtului conţinea condiţiile cumulative detaliate pentru care solicita daune morale, condiţii ce decurg din emiterea eronată a repartiţiilor, şi nu pentru refuzul înscrierii la examenul de specialitate.

11. La pagina 5 din hotărâre, instanţa de fond precizează că refuzul înscrierii la concurs a fost comunicat reclamantului în data de 10.09.2015, când a depus dosarul de înscriere, deşi nu a primit în mod expres o adresă ca răspuns la cererea înregistrată sub nr. x/26.08.2015, a putut cunoaşte refuzul la data de 10.09.2015, precum şi la momentul comunicării adresei x/19.10.2015, la momentul afişării pe pagina de web a înscrisurilor privind organizarea examenelor, reclamantul necontestând susţinerile pârâtei din întâmpinare, potrivit cărora i s-a adus la cunoştinţă telefonic obligaţia de a completa dosarul de înscriere; instanţa de fond nu ia în considerare prevederile O.G. nr. 27/2002 actualizată, art. 8 şi art. 13, conform cărora până la data de 25.09.2015 trebuia să primească răspunsul scris la petiţia depusă; instanţa de fond anulează scopul O.G. nr. 27/2002, şi anume reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, sugerând că activitatea de soluţionare a petiţiilor se poate desfăşura şi fără a fi respectate termenele şi procedurile impuse de O.G. nr. 27/2002.

12. Instanţa de fond menţionează ca i s-a adus verbal la cunoştinţă când s-a înscris pentru examen, 10.09.2015, faptul că nu poate susţine examenul decât dacă achită taxa, dar atunci când a depus dosarul de înscriere a specificat foarte clar că nu dispune de suma respectivă; dosarul a fost preluat de un funcţionar public care nu are putere de decizie şi nu îi poate comunica soluţii oficiale la petiţii; i s-a comunicat de acelaşi funcţionar că dosarul va fi analizat de comisia de examinare a dosarelor de înscriere.

13. Ca propunere de mediere, a rugat Ministerul Sănătăţii să emită o derogare de la plata taxei de pregătire care să-i asigure posibilitatea susţinerii examenului de specialitate. Ministerul Sănătăţii avea obligaţia să examineze repartiţiile şi putea accepta sau nu soluţia propusă.

14. Nu se cunoaşte nici la acest moment dacă Ministerul Sănătăţii consideră că aceste repartiţii au fost emise conform legii. Ca o consecinţă a emiterii eronate a repartiţiilor a fost faptul că nu a putut susţine examenul de specialitate în 29.10.2015, fiind dreptul Ministerului Sănătăţii de a elibera sau nu derogarea necesară pentru înscrierea sa la examenul de specialitate. Daunele morale au fost solicitate pentru a repara prejudiciul moral cauzat de emiterea eronată a repartiţiilor şi a pregătirii eronate în rezidenţiat pe care i-a asigurat-o Ministerul Sănătăţii.

15. La pagina 5, instanţa de fond precizează că nu a obţinut în instanţă suspendarea executării sau anularea repartiţiilor din data de 18.03.2015, a căror anulare nu face obiectul dosarului, însă în conţinutul cererii de chemare în judecată a făcut referire la aceste repartiţii ca fiind "emise eronat", iar la pagina 4 sunt contestate aceste repartiţii, cererea de chemare în judecată fiind întemeiată chiar pe contestarea legalităţii acestor repartiţii şi pe solicitarea daunelor produse de emiterea acestora. A menţionat că aceste repartiţii trebuiau emise pentru a fi efectuate în decursul perioadei de pregătire în rezidenţiat, respectiv perioada efectuării lor trebuia inclusă în intervalul 6.10.2010 - 21.04.2015. Contestarea acestor repartiţii (19.10.2015) respectă termenul prevăzut de art. 11 alin. (1) al Legii nr. 554/2004.

16. Nu a fost solicitată anularea sau suspendarea repartiţiilor, întrucât la depunerea dosarului o parte acestor repartiţii erau expirate (îşi produseseră efectul), şi la data judecării fondului dosarului aceste repartiţii erau expirate în totalitate (produc efecte până la 31.12.2015), însă daunele produse de aceste acte rămân. În plus, anularea sau îndreptarea actelor administrative are ca scop repunerea părţilor în situaţia anterioară, ceea ce nu poate fi realizat în cazul său. Aceste repartiţii sunt acte executorii şi trebuiau puse în aplicare în aşteptarea soluţionării contestării lor, refuzul punerii în aplicare pe o perioadă mai mare de 6 luni atrăgând excluderea din rezidenţiat, respectiv pierderea întregii perioade de pregătire.

17. A achitat taxa de pregătire în a doua specialitate prevăzută de lege, conform angajamentului de plată din 15.10.2010, Ministerul Sănătăţii având obligaţia de a-i asigura pregătirea în rezidenţiat cu respectarea legislaţiei în vigoare (Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 1041/2010, O.G. nr. 18/2009, Ordinul 101/3180 din 2 februarie 2015 emis de Ministerul Sănătăţii). Ministerul Sănătăţii nu a respectat aceasta obligaţie, nerespectând durata perioadei de pregătire în rezidenţiat de 4 ani 6 luni şi 2 săptămâni, prin emiterea unor acte de repartiţie care încălcau prevederile O.G. nr. 18/2009 şi ale Ordinului 101/3180 din 2 februarie 2015.

18. Din cele expuse, în fapt şi în drept, consideră ca actele administrative contestate (repartiţiile) sunt nelegale şi sunt întrunite criteriile cumulative pentru acordarea daunelor morale, ataşând la recurs copia ordinului de plată care certifică achitarea taxei de pregătire şi copia adeverinţei nr. x/28.12.2015.

IV Apărările intimatului pârât

19. Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepţiei lipsei procedurii prealabile, în conformitate cu prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, şi respingerea acţiunii ca inadmisibilă, iar pe fond respingerea recursului.

20. Pe fond, a arătat că prin adresa nr. x/19.10.2015 a formulat răspuns către reclamant, informându-l că, pentru a putea fi admis în vederea susţinerii examenului de obţinere a titlului de medic specialist în cea de a doua specialitate, sesiunea 20 octombrie 2015, dosarul acestuia trebuie să conţină şi dovada plăţilor achitate în contul Ministerului Sănătăţii pentru perioada de pregătire, adică pentru patru ani, două luni şi două săptămâni, restul pregătirii cu durata de cinci luni şi două săptămâni fiind recunoscute din prima specialitate.

21. Referitor la solicitarea de plată a sumei de 10.000 RON cu titlu de daune morale, acordarea unor sume de bani cu titlu de despăgubiri morale nu trebuie să depăşească sfera unor compensaţii destinate a alina suferinţa psihică şi nici să conducă la îmbogăţirea fără just temei

22. Referitor la situaţia reclamantului, la depunere i s-a atras atenţia că dosarul este incomplet, neconţinând taxele aferente perioadei nerecunoscute, că nu poate fi admis dosarul fără achitarea taxelor, lucru pe care îl cunoştea încă din anul 2010, de la intrarea în a doua specialitate, în acest sens la data de 15.10.2010 a semnat un angajament de plată privind taxele de pregătire.

23. După discuţii telefonice repetate cu candidatul şi soţia acestuia, care au exprimat intenţia de a acţiona în instanţă şi nu de a completa dosarul de examen, la data de 19.10.2015 a fost redactată adresa nr. x/19.10.2015, în care se învedera faptul că, pentru a participa la examen, trebuie să achite taxele de pregătire pentru 4 ani, 2 luni şi două săptămâni.

24. În concluzie, putea profesa încă din anul 2007, după obţinerea specialităţii medicină de familie, petiţia depusă la data de 26 august 2015 nu reprezenta dosar de înscriere la examen, la înscrierea în a doua specialitate cu taxă a semnat angajamentul de plată, recunoaşterea celor 5 luni şi două săptămâni a fost eliberată de UMF Carol Davila Bucureşti după data de 18.03.2015, suma cerută ca daune materiale în cuantum de 37.500 RON este apropiată de suma necesară a fi achitată pentru pregătire, de 36.191,66 RON.

V Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

25. Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, ce vor fi analizate, având în vedere conţinutul acestora, prin raportare la motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

26. Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", raportat la dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea va arăta motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor, din examinarea sentinţei recurate rezultă că motivul de casare este nefondat, întrucât hotărârea cuprinde motivele de fapt şi de drept pentru care instanţa le-a avut în vedere pentru respingerea cererii, nu cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Faptul că, în considerentele hotărârii, argumentele de fapt şi de drept nu sunt prezentate în modalitatea dorită de către reclamant nu reprezintă un motiv de nelegalitate şi nu înseamnă că hotărârea nu a fost motivată.

27. Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. pct. 8 C. proc. civ., "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material", Înalta Curte constată că instanţa de fond a aplicat în mod corect dispoziţiile legale incidente, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată şi situaţia de fapt pe care a reţinut-o din probele administrate în cauză.

28. Instanţa de fond a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocate de pârât, iar acesta nu a formulat recurs, împrejurare faţă de care apărările pârâtului în acest sens nu vor fi examinate.

29. Ca situaţie de fapt, instanţa de fond a reţinut că reclamantul A. are calitatea de medic specialist medicină de familie, conform OMS nr. 1760/2006, şi, respectiv, de medic rezident în medicină de urgenţă începând cu 01.01.2008, cu stagii efectuate pe o perioadă de doi ani 10 luni, a intrat în programul de pregătire în a doua specialitate cu taxă obstetrică-ginecologie la data de 04.10.2010, la data de 18.03.2015 i s-au eliberat repartiţii pentru stagiile colposcopie, histeroscopie, planificare familială, ecografie obstetricală şi ginecologică, respectiv laparoscopie ginecologică, iar la data de 26.08.2015 a depus la registratura Ministerului Sănătăţii petiţia înregistrată cu nr. x prin care a solicitat aprobarea susţinerii examenului de specialitate în sesiunea 20.10.2015 şi aprobarea prelungirii termenului achitării taxei cu minimum 8 luni, după ridicarea diplomei de specialist; conform publicaţiei de examen, înscrierile au început la data de 01.09.2015, iar la data de 10.09.2015 reclamantul a depus dosarul de înscriere în vederea participării la examenul de obţinere a titlului de medic specialist, sesiunea 20.10.2015, dosarul de înscriere fiind incomplet, întrucât nu conţinea taxele aferente perioadei nerecunoscute, de 4 ani 6 luni 2 săptămâni, adică un total de 36.191,66 RON, prin adresa nr. x/19.10.2015 fiind informat încă o dată despre acest fapt.

30. Prin cererea de recurs, recurentul reclamant a solicitat numai admiterea capătului de cerere privind daunele morale, ca urmare a constatării încălcării legii (Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 1041/2010, O.G. nr. 18/2009, Ordinul 101/3180 din 2 februarie 2015 emis de Ministerul Sănătăţii) la emiterea actelor de repartiţie pentru pregătirea în rezidenţiat, repartiţii care au condus la depăşirea perioadei legale de pregătire în rezidenţiat cu 8 luni şi 10 zile şi au obstrucţionat dreptul său la muncă retribuită, cu precizarea că au încetat să-şi producă efectul la 31.12.2015, dată anterioară judecării fondului dosarului.

31. În mod greşit susţine recurentul că instanţa de fond nu a luat în considerare prevederile O.G. nr. 27/2002, art. 8, art. 13, art. 15.

32. Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a rezultat din cererile depuse de reclamant la dosar, pe care le-a examinat în mod detaliat, având în vedere dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1) teza a doua, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, privind refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere, asimilat actului administrativ unilateral, instanţa de fond a reţinut corect că esenţială este cauza acestei acţiuni, respectiv fundamentul pretenţiei, care este reprezentat, potrivit motivelor de fapt expuse în cererea introductivă şi temeiului juridic, de refuzul nejustificat al pârâtului de a aviza înscrierea reclamantului în vederea participării la examenul de obţinere a titlului de medic specialist, sesiunea 20.10.2015, cu nr. x/10.09.2015.

33. Potrivit art. 8 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, "(1) (...) se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său (...) prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.". Art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 asimilează actelor administrative unilaterale şi "refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim (...)", iar art. 2 alin. (1) lit. i) defineşte refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere ca fiind "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane". Art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 defineşte excesul de putere ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

34. Or, în cauză, pârâtul nu a exprimat un refuz nejustificat, cu exces de putere, cu privire la solicitarea reclamantului, în sensul dispoziţiilor menţionate din Legea nr. 554/2004, exercitându-şi atribuţiile cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare, astfel cum în mod corect a reţinut instanţa de fond. Ordinul comun al Ministerului Sănătăţii şi al Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului nr. 973/4592 din 28 iunie 2010 privind aprobarea cuantumului taxei anuale pentru efectuarea stagiului de pregătire în vederea obţinerii celei de-a doua specialităţi de către posesorii certificatului de specialist reglementează modalitatea de plată a taxei anuale pentru efectuarea stagiului de pregătire în vederea obţinerii celei de-a doua specialităţi şi nu prevede posibilitatea unei derogări precum cea propusă de reclamant în cuprinsul petiţiei nr. x/26.08.2015, reclamantul a semnat la data de 15.10.2010 un angajament de plată privind taxele de pregătire, odată cu înregistrarea dosarului de înscriere nr. x/10.09.2015 i s-a adus la cunoştinţă aceeaşi obligaţie, i-a fost comunicată adresa nr. x/19.10.2015 prin care s-a arătat că, pentru admiterea în vederea susţinerii examenului de obţinere a titlului de medic specialist în cea de a doua specialitate, sesiunea 20.10.2015, dosarul trebuie să conţină şi dovada plăţilor achitate în contul Ministerului Sănătăţii pentru perioada de pregătire efectuată, 4 ani, două luni şi două săptămâni.

35. Recurentul reclamant solicită prin cererea de recurs numai plata de daune morale, invocând faptul că cererea de chemare în judecată a fost întemeiată chiar pe contestarea legalităţii repartiţiilor, precizează însă că nu a solicitat anularea acestora.

36. Instanţa de fond în mod legal a constatat că reclamantul nu a obţinut în instanţă suspendarea executării sau anularea repartiţiilor din data de 18.03.2015, care i-au fost comunicate prin acte administrative distincte, a căror anulare nu face obiectul prezentului dosar, astfel că susţinerile privind prejudicierea sa prin acte administrative anterioare nu pot fi valorificate.

37. Dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevăd sesizarea instanţei de contencios administrativ de orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, pentru anularea actului şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, dispoziţiile art. 19 alin. (1) din aceeaşi lege prevăd formularea cererii de despăgubire în situaţia în care persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ fără a cere în acelaşi timp şi despăgubiri.

38. Sesizarea instanţei de contencios administrativ are ca premisă vătămarea reclamantului, care se produce fie prin actul administrativ al autorităţii publice, fie prin nesoluţionarea de către aceasta, în termenul legal, a unei cereri; potrivit art. 18 alin. (1) şi (3), în cazul soluţionării cererii, instanţa hotărăşte şi asupra despăgubirilor pentru daunele materiale şi morale cauzate, iar art. 19 alin. (1) prevede situaţia formulării cererii de despăgubire în cazul în care s-a cerut anularea actului administrativ fără a se cere în acelaşi timp şi despăgubiri. Admisibilitatea acţiunii în despăgubiri în contencios administrativ este condiţionată, aşadar, de soluţionarea unei acţiuni în anularea unui act administrativ (inclusiv a unui act administrativ asimilat) de către instanţa de contencios, raportat la care cererea de despăgubiri are caracter subsecvent.

39. Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că sentinţa recurată, prin care a fost respinsă acţiunea formulată de reclamant, este legală, fiind pronunţată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, nefiind întemeiate motivele de recurs invocate.

VI Soluţia instanţei de recurs

40. Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că nu sunt incidente motivele de recurs invocate de recurentul reclamant, circumscrise motivelor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., considerente pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 451 din 12 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 ianuarie 2019.

GGC - GV