Broadcasting contravention for failure to moderate vulgar guest speech invading on-air guest's dignity

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 27 aprilie 2016, reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, a solicitat, în principal, anularea în tot a Deciziei CNA nr. 224 din 5 aprilie 2016, cu consecinţa exonerării reclamantei de la plata amenzii contravenţionale, iar în subsidiar, a solicitat anularea parţială a Deciziei CNA nr. 224 din 5 aprilie 2016, cu consecinţa reducerii amenzii contravenţionale, cu obligarea pârâtului CNA la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentului litigiu.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 2638 din data de 19 septembrie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis acţiunea formulată de reclamanta A. SRL în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului; s-a dispus anularea Deciziei CNA nr. 224 din 5 aprilie 2016; s-a dispus exonerarea reclamantei de la plata amenzii contravenţionale; a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 20 de RON, cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru.

3. Recursul

Împotriva Sentinţei nr. 2638 din data de 19 septembrie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, în esenţă, pârâta CNA a arătat următoarele:

Anularea deciziei de sancţionare este rezultatul unei aplicări greşite a dispoziţiilor din domeniul audiovizual şi nu este justificată legal în condiţiile în care instanţa de fond a concluzionat că "faptele pretins săvârşite nu există", bazându-se pe simple percepţii şi aprecieri personale.

Cu privire la "constatarea" potrivit căreia "în comparaţie cu transcriptul emisiunii şi cu înregistrarea emisiunii, pasajele reţinute de CNA în motivarea încălcării art. 34 alin. (1) din Codul audiovizualului sunt citate trunchiat, scoase din contextul în care au fost spuse şi din desfăşurarea naturală a emisiunii, astfel încât creează o imagine distorsionată a dialogului purtat de către cei doi invitaţi", aceste aspecte nu sunt de natură să demonstreze că fapta reţinută în sarcina intimatei-reclamante nu există.

În mod greşit instanţa de fond apreciază că "imaginea distorsionată a dialogului" ar demonstra respectarea dispoziţiilor art. 34 alin. (1) de către intimata-reclamantă, întrucât, aşa cum este menţionat în actul sancţionator, "afirmaţiile jignitoare", redate spre exemplificare, au fost cele de natură să încalce dispoziţia legală, redarea pasajelor relevante din desfăşurarea şi conţinutul programului monitorizat, în cadrul actului de sancţionare, neavând pretenţia de a reda integral "contextul", ci de a proba existenţa faptei, pentru motivarea în fapt şi în drept a votului Consiliului.

Referitor la faptul că domnul B. ar fi făcut afirmaţii ce nu au putut fi percepute ca fiind injurioase nici de moderator şi nici de publicul telespectator, întrucât nu ar fi fost coerente, se arată că din raportul de monitorizare ce a stat la baza deciziei contestate, reiese fără tăgadă intenţia acestuia de a o jigni pe doamna deputat C., cităm: "Nu, apropo de femei, că vorbeam mai devreme. Cât, cât este ora la dumneavoastră la cabinetul parlamentar? Cât tre’ să plătească un om?"/"Am să vă dau bani dacă sunteţi atât de drăguţă cu mine?", în contextul în care s-a făcut trimitere la afirmaţiile domnului D. potrivit cărora românii din diaspora lucrează pe circa 1.500 de euro, iar "de banii ăştia copiii se fac golani acasă şi nevastă-sa curvă", aşadar referirea avea evidente conotaţii jignitoare la adresa femeilor şi a interlocutoarei în mod special.

Mai mult, dovada modului în care publicul a perceput discuţia este redată în concluziile raportului de monitorizare şi în conţinutul reclamaţiei ce a stat la baza întocmirii raportului de monitorizare, depuse la dosarul cauzei: "B. îşi bate joc de d-na deputat C., o întreabă; Cât e ora la cabinetul ei parlamentar?, nu aşa e la curve?"- şi se scuză ca aşa ar fi zis D. Măruţă bineînţeles că nu intervine în calitate de moderator, îi dă voie să o numească practic; curvă". Mă simt discriminată ca şi femeie, ca şi om cu studii că B. îşi bate joc de o femeie. Atât!"

Arată recurentul să se aibă în vedere că afirmaţiile considerate de Consiliu jignitoare (pagina 2 din actul contestat, antepenultimul paragraf) cu privire la doamna C. (cu care invitatul B. dialoga) au fost clare, explicite, coerente şi evidente, şi că doamna respectivă a fost cea care a încercat să atenueze mesajul jignitor absolut nejustificat şi gratuit adresat de dl. B., rugându-l să nu ducă lucrurile în derizoriu, fără să existe însă vreo reacţie din partea moderatorului emisiunii, aşa cum în mod corect a reţinut Consiliul prin decizia contestată.

Susţinerile instanţei de fond potrivit cărora referirile domnul B. cu privire la "inactivitatea parlamentarilor şi la contestarea nevoii de a avea o lege anti-fumat induc percepţia unor figuri de stil ori judecăţi de valoare la adresa parlamentarilor în general, iar nu pe cea a unei ofense la adresa doamnei deputat" nu reflectă în mod real discuţiile din studio, fiind necesară o separare între afirmaţiile cu caracter general făcute la adresa parlamentarilor - aspect pe care de altfel Consiliul nici nu l-a avut în vedere în decizia contestată, şi afirmaţiile făcute la adresa doamnei deputat C. care au vizat-o personal şi care, foarte important de subliniat, nu au vizat activitatea domniei sale în calitate de deputat-iniţiator al legii, ci au degenerat în afirmaţii peiorative, jignitoare, cu referire la aspecte legate de moralitatea acesteia.

Nemulţumirea domnului B. cu privire la priorităţile legislative ori la problemele pe care domnia sa le consideră mai importante pentru societate nu constituie un argument de natură să justifice comentariile jignitoare făcute la adresa iniţiatoarei proiectului legislativ.

Se arată de recurentă că, într-o emisiune audiovizuală, tonul sau atitudinea vorbitorului, utilizarea unor sensuri peiorative, pot da un caracter jignitor, violent sau agresiv unui discurs, fără să fie necesar şi obligatoriu rostirea unui cuvânt care să constituie el însuşi o injurie.

Cu privire la genul emisiunii, în mod greşit instanţa de fond a reţinut că aceasta ar fi una "de dezbateri" iar nu una "pur informativă", însă un astfel de aspect apare ca lipsit de relevanţă în condiţiile în care norma audiovizuală nu stabileşte vreo excepţie ori derogare în funcţie de "tipul emisiunii" şi, asemeni calităţii invitatului (în speţă "artist" - cum reţine instanţa de fond), nu constituie o cauză exoneratoare de răspundere.

Pornind de la această premisă eronată, instanţa de fond reţine că «invitaţii prezenţi în platou nu deţin un limbaj adecvat temelor abordate, aceştia folosind limbajul propriu pentru a-şi face cunoscută opinia»; or, emisiunea «La Măruţă» are un format în care sunt prezente persoane din toate categoriile sociale, cu pregătiri profesionale diverse şi cu formaţie intelectuală diferită şi abordează o diversitate de tematici, nepunându-se problema ca o persoană invitată în această emisiune nu ar putea să-şi adapteze limbajul la tematica abordată. O astfel de problemă ar fi putut fi invocată dacă emisiunea ar fi avut un specific tehnic, literar ori economic, în care să fie invitate atât persoane cu pregătire de specialitate, cât şi persoane din alte domenii pentru a-şi exprima opinia.

În mod greşit instanţa de fond foloseşte şi sintagma "obligaţia de intervenţie a moderatorului unei emisiuni de televiziune în direct" la emiterea actelor normative din domeniul audiovizual, legiuitorul nu a făcut o distincţie între obligaţiile moderatorului unei emisiuni în direct şi obligaţiile moderatorului unei emisiuni înregistrate. Nu s-a făcut o astfel de distincţie întrucât cele mai multe programe audiovizuale sunt difuzate în direct, existând puţine programe înregistrate şi ulterior difuzate, pe de o parte, iar pe de altă parte pentru că, indiferent de modalitatea de transmitere a unui program, indiferent de genul programului ori de ora de difuzare, anumite obligaţii, precum cele referitoare la demnitatea umană (ca în prezenta cauză), sunt obligatoriu de respectat, de la această regulă neexistând excepţii ori distincţii în legislaţia audiovizuală.

Afirmaţia instanţei de fond potrivit căreia ar trebuie luată în considerare "calitatea de artist a domnului B." nu poate constitui un argument în susţinerea nelegalităţii deciziei contestate, întrucât intervenţiile domnului B. au avut în vedere tema abordată, respectiv Legea anti-fumat, context în care a jignit-o pe doamna deputat care a iniţiat proiectul de act normativ, iar nu un act artistic, admisibil în marja de toleranţă acceptată de Curtea Europeană ca putând fi şocant ori exagerat, în anumite împrejurări.

Chiar şi judecăţile de valoare, invocate de judecătorul fondului în sentinţa pronunţată, atunci când nu sunt fundamentate pe o bază factuală poate apărea ca fiind excesive, situându-se în afara ariei de protecţie conferite de articolul 10 al Convenţie (cauza Dalban c. României), astfel cum a reţinut CNA în decizia contestată.

Libertatea de exprimare este un drept fundamental al individului, cu o aplicaţie specifică în domeniul mass media, ocrotit ca atare de Curtea Europeană de la Strasbourg, din a cărei jurisprudenţă constantă reiese importanţa deosebită a libertăţii presei în orice societate democratică. Această libertate nu este însă una absolută, ea implicând unele restricţii generate de necesitatea protecţiei altor valori fundamentale, cum ar fi dreptul la reputaţie, demnitatea şi onoarea persoanei, ocrotit de art. 34 alin. (1) din Decizia nr. 220/2011, în prezenta cauză. Având în vedere că nu poate fi ignorat rolul extrem de important pe care îl joacă presa în formarea opiniei publice, este necesar să se aibă în vedere că această postură lasă deschisă calea unor potenţiale şi vătămătoare abuzuri, situaţie în care intervenţia statului devine necesară.

De asemenea, CEDO a stabilit că "dacă libertatea de opinie nu poate fi limitată. exprimarea opiniei poate forma obiectul unei limitări, fie şi pentru respectarea drepturilor aparţinând altor subiecte de drept".

Sub aspectul individualizării sancţiunii aplicate, solicită să se constate că în mod corect Consiliul a aplicat sancţiunea amenzii în cuantum de 20.000 de RON, cu respectarea dispoziţiilor art. 90 alin. (4) din Legea audiovizualului care prevăd:

"Individualizarea sancţiunii în cazul săvârşirii uneia dintre contravenţiile prevăzute în prezenta lege se face ţinându-se seama de gravitatea faptei, de efectele acesteia, precum şi de sancţiunile primite anterior, pe o perioadă de cel mult un an."

Precizează recurentul că radiodifuzorul a încălcat în mod repetat prevederile legale referitoare la protecţia demnităţii umane în domeniul audiovizual, fiind sancţionat, în ultimul an, după cum urmează: Decizia nr. 52 din 14 ianuarie 2016 - amendă de 50.000 RON; Decizia nr. 493 din 6 octombrie 2015 - somaţie publică.

4. Apărările intimatei A.

Intimata a formulat întâmpinare la cererea de recurs şi a invocat excepţia nulităţii recursului, iar pe fond a solicitat respingerea acesteia ca nefondată.

II. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Analizând prioritar excepţia nulităţii recursului, în conformitate cu prevederile art. 486 C. proc. civ., Înalta Curte o va respinge constatând încadrarea motivelor de recurs în prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Având în vedere cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că este fondată pentru următoarele considerente:

În fapt¸ prin Decizia nr. 224 din 5 aprilie 2016, reclamanta a fost sancţionată cu amendă de 20.000 RON pentru încălcarea prevederilor articolelor 34 alin. (1) şi 40 alin. (3) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările şi completările ulterioare (Codul audiovizualului).

Potrivit dispoziţiilor invocate:

- art. 34 alin. (1): Orice persoană are dreptul la propria imagine;

- art. 40 alin. (3): Moderatorii, prezentatorii şi realizatorii programelor au obligaţia să nu folosească şi să nu permită invitaţilor să folosească un limbaj injurios sau să instige la violenţă.

În sarcina reclamantei s-a reţinut faptul că, în data de 17 martie 2016, postul de televiziune A., ce-i aparţine, a difuzat o ediţie a emisiunii "E." cu încălcarea prevederilor legale invocate. Astfel, în cadrul acestei ediţii, în care a fost abordat un subiect referitor la intrarea în vigoare a Legii anti-fumat, unul dintre invitaţi a făcut afirmaţii jignitoare la adresa iniţiatoarei legii, d-na C., prezentă în studio, de natură a-i prejudicia dreptul la imagine.

În raport de acest conţinut, membrii Consiliului au constatat că, în contextul discuţiilor despre legea privind interzicerea fumatului în spaţii publice, în timpul emisiunii, unii dintre invitaţi au folosit un limbaj jignitor la adresa iniţiatoarei acestei legi, de natură a-i prejudicia imaginea şi demnitatea, fără ca moderatorul să intervină pentru a stopa folosirea unui astfel de limbaj, fapt ce contravine prevederilor invocate.

Astfel, membrii Consiliului au constatat că în cadrul acestei ediţii, B. a făcut unele afirmaţii jignitoare la adresa d-nei deputat C., iniţiatoarea legii anti-fumat, acesta făcând insinuări vulgare:

"Nu, apropo de femei, că vorbeam mai devreme. Cât, cât este ora la dumneavoastră la cabinetul parlamentar? Cât tre' să plătească un om? Vorbim de femei că... şi acum citez, dintr-un ministru care vorbea despre cum au grijă curvele... Am să vă dau bani dacă sunteţi atât de drăguţă cu mine?" În aceste condiţii, consiliul a constatat că limbajul folosit de invitatul emisiunii a fost unul jignitor şi excesiv, de natură să depăşească limitele libertăţii de exprimare şi să lezeze demnitatea umană şi imaginea persoanei la adresa căreia a fost folosit.

În ceea ce priveşte prima faptă şi prejudicierea imaginii persoanei

Înalta Curtea constată că în timpul emisiunii monitorizate în cauză, invitatul B. a folosit un limbaj jignitor atunci când s-a exprimat:

"Nu, apropo de gemei, că vorbea, mai devreme. Cât, cât era ora la dumneavoastră la cabinetul parlamentar? Cât tre’ să plătească un om? Vorbim de femei ca ... şi acum citez dintr-un ministru care vorbea despre cum au grijă curvele de copiii lor, care devin golani. Am să vă dau bani dacă sunteţi atât de drăguţă cu mine".

Nu se poate aprecia că aceste afirmaţii au fost scoase din context, aceste cuvinte şi modul în care au fost folosite nu au nicio justificare, legată de subiectul discutat sau de persoana căreia i se adresa, acest mesaj este degradant, lezează demnitatea umană şi imaginea persoanei la adresa căreia a fost folosit. Nu are conotaţia unei figuri de stil sau judecăţi de valoare ci se încadrează la nivelul unei categorii de dialog suburban, injurios, ofensator.

Nu poate fi reţinută apărarea reclamantei în sensul că afirmaţia "Am să vă dau bani dacă sunteţi atât de drăguţă cu mine" era un răspuns la replica doamnei deputat care spunea că dl. B. este o persoană plăcută şi i-a ascultat melodiile - deoarece nu are nicio legătură cu această replică amabilă a dnei senator ci o continuare a limbajului trivial folosit vorbind despre "curve", "cât trebuie să plătească un om", "cât e ora la dumneavoastră la cabinet".

Afirmaţiile invitatului B. privind necesitatea adoptării legii fumatului precum şi despre activitatea parlamentarilor sunt la limita decenţei şi a dialogului constructiv, civilizat şi nu pot determina vreo îndepărtare de la constatarea şi necesitatea protejării dreptului la imagine a dnei deputat şi a ceea ce reprezintă ca femeie.

Cu privire la reacţiile moderatorului emisiunii

Susţinerile instanţei de fond nu sunt corecte şi Înalta Curte nu le poate reţine, în sensul că moderatorul emisiunii şi publicul spectator nu ar fi putut să perceapă afirmaţiile iniţiatorului, în contextul dialogului purtat de cei doi invitaţi, că nici dna deputat nu a avut reacţie.

Contestarea nevoii de a avea o lege antifumat putea duce la dezbateri aprinse însă moderatorul emisiunii avea obligaţia conform art. 40 alin. (3) din Codul audiovizualului să nu permită invitaţilor să folosească un limbaj injurios şi să instige la violenţă.

Faptul că dl. B. a fost incoerent în afirmaţiile sale sau că fiind artist acesta nu avea o pregătire tehnică privind modalitatea de iniţiere a unei legi, nu îl scuteşte pe acest invitat de a fi civilizat şi de a-şi exprima opiniile într-un mod decent, iar moderatorul emisiunii nu este absolvit de obligaţia de a interveni şi a limita, corecta atitudinea şi limbajul licenţios, indiferent de profilul emisiunii. Într-adevăr, modul cum se exprimă invitatul în direct nu poate fi anticipat dar moderatorul are obligaţia de a interveni ori de câte ori este nevoie pentru a nu se percepe de către publicul telespectator aducerea unei ofense sau permiterea folosirii unui limbaj fără readucerea discursului la un nivel decent.

Există o replică a dnei deputat - "... o zonă pe care dv. o duceţi în derizoriu... nu, nu" - însă la modul alambicat şi agresiv de exprimare al invitatului dar mai ales fără reacţia moderatorului emisiunii, această reacţie a fost acoperită de tumultul de epitete şi judecăţi de valoare" exprimate în emisiune (vi s-a spus vreodată că este cretinoid scrisă", "aveţi senzaţia că sunt dispus să-mi faceţi dumneavoastră agenda subiectelor". Toate acestea dau impresia că invitatul nu era uşor de stăpânit, fiind ca atitudine chiar conducătorul deasupra moderatorului emisiunii.

Moderatorul emisiunii, dl. F. avea obligaţia legală de a adopta o conduită de respectare a dispoziţiilor legale ce reglementează comunicarea audiovizuală, să aibă autoritatea de a nu permite un limbaj injurios de natură a prejudicia imaginea persoanei în cauză, să ţină cont de exercitarea dreptului la liberă exprimare dar cu respectarea drepturilor celorlalte persoane, mai ales atunci când subiectele sunt sensibile, iar opiniile contradictorii.

Libertatea de exprimare, ca principiu fundamental al statului de drept presupune respectarea normelor de drept interne şi internaţionale cu garantarea dreptului de a se manifesta potrivit propriilor alegeri în raport cu ceilalţi oameni dar cu condiţia ca membrii societăţii să nu fie lezaţi.

Art. 10 din CEDO protejează nu numai substanţa ideilor exprimate dar şi modul în care acestea sunt exprimate, însă dacă libertatea de opinie nu poate fi limitată, exprimarea poate forma obiectul unei limitări în vederea respectării drepturilor membrilor colectivităţii.

Referitor la sancţiunea aplicată reclamantei

Potrivit art. 90 alin. (4) din Legea audiovizualului:

"Individualizarea sancţiunii în cazul săvârşirii uneia dintre contravenţiile prevăzute în prezenta lege se face ţinându-se seama de gravitatea faptei, de efectele acesteia, precum şi de sancţiunile primite anterior, pe o perioadă de cel mult un an".

Cum reclamanta a primit amenzi în ultimul an în cuantum de 165.000 RON, precum şi o somaţie publică, ţinând seama şi de celelalte criterii şi de continuitatea încălcării prevederilor legale, se apreciază că sancţiunea amenzii de 20.000 RON este legală şi proporţională faţă de criteriile legale aplicabile.

Temeiul legal al soluţiei adoptate de instanţa de recurs

Faţă de cele arătate mai sus, se va respinge excepţia nulităţii recursului. Se va admite recursul, va fi casată sentinţa recurată şi se va respinge acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, ca nefondată.

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Consiliul Naţional al Audiovizualului împotriva Sentinţei civile nr. 2638 din 19 septembrie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge acţiunea formulată de reclamanta A. SRL, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 mai 2019.

GGC - LM