EU-Funded Payment Reductions Upheld Pending Administrative Re-Examination; Ministry's Late Decision Not Preclusive

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamanta UAT Municipiul Târgovişte, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună admiterea acţiunii şi anularea, în tot, a actelor administrative Informare privind situaţia cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. x emis de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Direcţia Generală Programe Europene, înregistrat cu nr. x din 17 noiembrie 2014 şi la UAT Municipiul Târgovişte cu nr. x din 18 noiembrie 2014, a actelor interne Nota de neconformitate nr. x din 22 octombrie 2014 şi Nota de neconformitate nr. x din 14 octombrie 2014 emise de către Direcţia Generală Programe Europene din cadrul M.D.R.A.P. şi a Deciziei nr. 9 din 10 aprilie 2015 emisă de Serviciul Soluţionare Contestaţii Nereguli Fonduri Europene din cadrul M.D.R.A.P. comunicată cu adresa înregistrată sub nr. x din 14 aprilie 2015 înregistrată la UAT Municipiul Târgovişte cu nr. x din 16 aprilie 2015, anularea, în tot, a actelor de asigurare făcute de M.D.R.A.P. cu privire la reţinerea sumelor beneficiarului UAT Municipiul Târgovişte prin aplicarea reducerilor procentuale din valoarea contractului de servicii nr. x din 14 februarie 2011 încheiat cu SC A. SRL şi din valoarea Contractului de lucrări nr. x din 30 iulie 2013 încheiat cu Asocierea SC B. SA şi SC C. SA, în temeiul actelor anulate/desfiinţate şi obligarea M.D.R.A.P. la restituirea sumelor reţinute prin aplicarea reducerilor procentuale.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 87 din 5 aprilie 2016, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Târgovişte, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi, în consecinţă, a dispus anularea Deciziei nr. 9 din 10 aprilie 2015 emisă de MDRAP privind soluţionarea contestaţiei formulate de către UAT a Municipiului Târgovişte, înregistrată la sediul MDRAP sub nr. x din 16 decembrie 2014 şi a dispus soluţionarea pe fond a contestaţiei formulată de reclamantă, respingând în rest acţiunea.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, atât reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgovişte cât şi pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice au formulat recurs, reclamanta indicând drept motiv de nelegalitate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., iar pârâtul dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

I. Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Târgovişte, în motivarea recursului precizează că a investit instanţa de contencios cu acţiunea în anularea actelor administrative, având în vedere că, prin Decizia nr. 9/2015, a fost respinsă plângerea prealabilă, iar contestaţia nu a fost soluţionată în termenul legal.

Instanţa de fond a respins excepţia de tardivitate a emiterii actului administrativ - Decizia nr. 9/2015, invocată de către UAT Municipiul Târgovişte, arătând faptul că, termenul de 30 de zile este un termen de recomandare, aceasta fiind singura motivare a instanţei.

În opinia recurentei instanţa de fond în mod nelegal a respins această excepţie.

În speţă, este evidentă şi neîndoielnică încălcarea de către pârâtul M.D.R.A.P. a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 şi art. 50 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011.

Instanţa de fond a omis să cerceteze excesul de putere şi regimul discriminatoriu aplicat de către pârâtul M.D.R.A.P. în soluţionarea contestaţiei împotriva actului administrativ vătămător şi să motiveze respingerea excepţiei de tardivitate, în considerarea dreptului reclamantei la judecarea cauzei în mod echitabil.

Instanţa de recurs este datoare să constate faptul că, motivarea este un element esenţial al unei hotărâri judecătoreşti, o puternică garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanţa superioară a atribuţiilor de control judiciar de legalitate şi temeinicie, aspecte ignorate de către instanţa de fond în Sentinţa nr. 87 din 5 aprilie 2016 cu privire la excepţia de tardivitate invocată de către UAT Municipiul Târgovişte.

Pe fondul cauzei, recurenta menţionează că actul administrativ Informare privind situaţia cheltuielilor aprobate în cererea de plată nr. x, înregistrat sub nr. x din 17 noiembrie 2014, este nefondat şi neîntemeiat şi demonstrează excesul de putere nejustificat, discreţionar şi exagerat al autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene în exercitarea atribuţiilor de identificare a unor nereguli.

Prin sentinţa pronunţată, instanţa de fond admite în parte acţiunea, în sensul că anulează Decizia nr. 9/2015, constatând în mod corect faptul că nu există autoritate de lucru judecat, precum şi faptul că, intimata pârâtă, nu a analizat pe fond contestaţia formulată de către subscrisa.

Cu toate acestea, instanţa a dispus respingerea în rest a acţiunii, ca neîntemeiată.

Astfel, instanţa a interpretat greşit actele deduse judecăţii şi în mod eronat a dispus respingerea în rest a acţiunii formulate, deşi prin anularea Deciziei nr. 9/2015 este evident faptul că, intimata-pârâtă este obligată să analizeze efectiv actul administrativ Informare privind situaţia cheltuielilor aprobate în cererea de plată nr. x, înregistrat sub nr. x din 17 noiembrie 2014, act la baza căruia stau Notele nr. x din 14 octombrie 2014 şi nr. x din 22 octombrie 2014, precum şi Informarea cu nr. x din 5 mai 2014, menţinută de către intimata-pârâtă.

II. Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, prin recursul formulat, arată că prin sentinţa recurată s-a apreciat că nu se poate reţine principiul autorităţii lucrului judecat.

Pentru a aprecia astfel, instanţa de fond a reţinut faptul că, asupra legalităţii Deciziei nr. 221 din 11 iulie 2014, s-a pronunţat instanţa de judecată.

Astfel, prin Sentinţa civilă nr. 39 din 17 februarie 2015 pronunţată în Dosarul nr. x din 2014, Curtea de Apel Ploieşti a admis în parte acţiunea principală formulată de UAT Târgovişte, a anulat în parte Decizia nr. 221 din 11 iunie 2014 pentru capetele de cerere din contestaţie 2.3 şi 3 precum şi nota de neconformitate nr. x din 28 aprilie 2014 pentru punctul 21.3 privind respectarea propunerii tehnice şi existenţa prejudiciului şi a respins ca fiind fără obiect cererea de anulare în tot a Informării privind situaţia cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x şi a notei nr. x din 2014.

Prin urmare, Decizia nr. 221 din 11 iulie 2014 pentru care s-a respins contestaţia formulată în prezenta cauză, pe principiul autorităţii de lucru judecat s-a anulat în parte, fiind în discuţie o altă notă de neconformitate, respectiv nr. x din 28 aprilie 2014.

Recurentul consideră că actul administrativ a cărei anulare se solicită prin prezenta acţiune (Informarea nr. x din 17 noiembrie 2014), derivă din aplicarea celor două note de neconformitate mai sus menţionate.

Mai exact, notele de neconformitate nr. x din 22 octombrie 2014 şi nr. y din 14 octombrie 2014 au fost emise cu ocazia verificării respectării procedurii de achiziţie cu ocazia atribuirii de către reclamantă a contractelor nr. x din 14 februarie 2011 încheiat cu SC D. SRL şi nr. 18535 din 30 iulie 2013 încheiat cu Asocierea SC B. SA şi SC C. SA.

Cu această ocazie s-a constatat că a fost nerespectată legislaţia privind achiziţiile publice şi s-a aplicat câte o reducere procentuală la valoarea contractelor mai sus menţionate.

Aceste reduceri procentuale au fost stabilite prin notele de neconformitate mai sus menţionate. Notele de neconformitate reprezintă documente interne ale instituţiei prin intermediul cărora se stabilesc aceste reduceri procentuale, iar măsurile stabilite prin aceste acte se aduc la cunoştinţa beneficiarului cu ocazia depunerii de către acesta a cererilor de rambursare prin care solicită decontarea cheltuielilor efectuate până la acel moment.

Prin cererea de rambursare nr. x, ce face obiectul prezentului dosar, intimata reclamantă UAT Târgovişte a solicitat decontarea facturii nr. x din 15 octombrie 2014 emisă de SC D. SRL în baza contractului nr. x din 14 februarie 2011 şi a facturii nr. x din 15 octombrie 2014 emisă de Asocierea SC B. SA şi SC C. SA în baza contractului nr. x din 30 iulie 2013.

Analizând cererea de rambursare nr. x s-a constatat că se impune decontarea acestor facturi ţinând cont de reducerile procentuale aplicate prin notele de neconformitate nr. x din 22 octombrie 2014 şi nr. 23168/1-1 octombrie 2014 a căror anulare o solicită reclamanta intimată prin prezenta acţiune.

Cu privire la legalitatea notelor de neconformitate nr. x din 22 octombrie 2014 şi nr. y din 14 octombrie 2014, reclamanta-intimată a mai sesizat instanţele de judecată, întrucât, anterior cererii de rambursare nr. x ce face obiectul prezentului dosar, aceasta a mai formulat alte cereri de rambursare ce s-au soldat cu emiterea de informări prin care s-au aplicat reduceri procentuale reţinute prin aceste note de neconformitate. Mai exact, reclamanta-intimată a atacat în justiţie de fiecare dată informările privind situaţia cheltuielilor aprobate în fiecare cerere de rambursare depusă până în prezent, invocând notele de neconformitate mai sus menţionate deşi, pentru bunul mers al acestor dosare ar fi trebuit să sesizeze instanţa de judecată o singură data cu acţiune privind anularea notelor de neconformitate urmând ca, în situaţia anulării acestora să se anuleze automat şi toate celelalte acte emise în baza lor.

Argumentul instanţei de fond ca nu se poate invoca principiul autorităţii lucrului judecat întrucât în cauză s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 39 din 17 februarie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, este neîntemeiat.

Astfel, invocarea principiului autorităţii de lucru judecat de către comisia de soluţionare a contestaţiei se sprijină pe argumentul că această comisie şi-a mai exprimat o dată punctul de vedere cu privire la aceeaşi speţă, iar nu pentru că în cauza ar fi existat o sentinţa judecătorească ce a dezlegat acea problemă de fapt şi de drept.

În cazul contestaţiilor formulate împotriva aceluiaşi titlu de creanţă, de acelaşi beneficiar şi prin care se invocă motive de fapt şi de drept similare/identice cu cele invocate într-o contestaţie anterioară, instituţia emitentă a unui act administrativ contestat nu mai poate reveni, revoca sau anula actul administrativ soluţionat definitiv din punct de vedere al căilor administrative de atac şi care a intrat în circuitul civil.

În acest sens, în condiţiile existenţei triplei identităţi (obiect, părţi şi cauză), respectiv a existenţei unei a doua contestaţii care are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate, recurenta consideră că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru apariţia autorităţii de lucru judecat, sens în care, în procesul de soluţionare a contestaţiei administrative formulată împotriva unui act administrativ emis în temeiul O.U.G. nr. 66/2011, instituţia emitentă nu are obligativitatea reluării aspectelor de fapt şi de drept expuse prin decizia de soluţionare a primei contestaţii.

4. Apărările formulate în cauză

Ambele recurente au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului părţii adverse.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi, a apărărilor expuse în întâmpinările formulate, Înalta Curte apreciază că recursurile este nefondate pentru considerentele în continuare arătate.

Cu toate că în cauză sunt formulate motive de recurs distincte, Înalta Curte le va analiza împreună şi va răspunde prin considerente comune.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătoreşti înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raţionamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

În cauza de faţă, instanţa de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 425 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Motivul de recurs analizat are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin informarea nr. x din 17 noiembrie 2014 privind situaţia cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. x emisă de MDRAP - DGPE, referitor la Contractul de finanţare nr. x din 22 august 2011, Cod SMIS 7888, încheiat în cadrul Programului Operaţional Regional 2007 - 2013 pentru proiectul "Reabilitare şi modernizare infrastructură utilităţi publice urbane, reabilitarea şi modernizarea spaţiilor publice urbane în zona B a zonei de acţiune urbană din Municipiul Târgovişte, judeţul Dâmboviţa", conform O.U.G. nr. 66/2011 art. 6 şi art. 9 pârâta învederează că are obligaţia aplicării de reduceri procentuale din sumele solicitate de plată de către beneficiar, în conformitate cu prevederile anexei O.U.G. nr. 66/2011". Astfel, pentru că SC D. SRL (fosta SC A. SRL) a aplicat o reducere procentuală 25% la valoarea Contractului de servicii nr. x din 14 februarie 2011 încheiat cu aceasta în conformitate cu informarea transmisă la cererea de rambursare 3, iar SC B. SA o reducere procentuală de 5% la valoarea contractului de lucrări nr. x din 30 iulie 2013 încheiat cu Asociere SC B. SA şi SC C., în conformitate cu informarea transmisă la cererea de rambursare 3.

Unitatea Administrativ-Teritorială a Municipiului Târgovişte a formulat contestaţie împotriva actului de mai sus, iar prin Decizia nr. 9 din 10 aprilie 2015 a MDRAP s-a respins contestaţia pe principiul autorităţii de lucru judecat.

Pentru a decide astfel, s-a reţinut că prin Informarea nr. x din 17 noiembrie 2014 privind situaţia cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. x emisă de DGPE, autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene a menţinut măsura aplicării reducerii procentuale de 25% din valoarea contractului de achiziţie publică de servicii de asistenţă tehnică nr. x din 14 februarie 2011 încheiat cu SC D. SRL (fosta SC A. SRL), "conform Informare CR 3".

Prin Informarea nr. x din 5 mai 2014 privind situaţia cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x emisă de DGPE s-a aplicat o reducere procentuală de 25% din valoarea Contractului x din 14 februarie 2011 încheiat cu SC A. SRL (devenit SC D. SRL), reducere procentuală propusă prin Nota de neconformitate nr. x din 22 aprilie 2014.

S-a mai reţinut, totodată că urmare a soluţionării contestaţiei formulată de UAT Municipiul Târgovişte, prin Decizia nr. 221 din 11 iulie 2014, Serviciul Soluţionare Contestaţii Nereguli Fonduri Europene din cadrul MDRAP (denumit în continuare SSCNFE) a dispus desfiinţarea Notei de neconformitate nr. x din 22 aprilie 2014 emisă de DGFE şi refacerea acesteia, respectiv desfiinţarea în parte a Informării nr. 86.426 din 5 mai 2014 privind situaţia cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x emisă de DGPE cu privire la reducerea procentuală şi refacerea acesteia în concordanţă cu noul act administrativ de verificare.

Astfel, s-a reţinut că punerea în executare a Deciziei 221 din 11 iulie 2014 a SSCNFE s-a realizat prin emiterea Notei de neconformitate nr. x din 14 octombrie 2014, comunicată beneficiarului prin adresa nr. x din 24 octombrie 2014 şi având în vedere că autoritatea a procedat exclusiv la refacerea actului administrativ intern Nota de neconformitate şi nu a actului administrativ producător de efecte juridice - Informare nr. 86.426 din 5 mai 2014 privind situaţia cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x, s-a decis menţinerea Informării nr. 86.426 din 5 mai 2014 privind situaţia cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x

Întrucât MDRAP prin Decizia 221 din 11 iulie 2014 şi Decizia nr. 229 din 14 iulie 2014 şi-a exprimat punctul de vedere cu privire la măsurile dispuse, acesta a precizat că nu mai poate reveni, revoca sau anula un act administrativ soluţionat definitiv din punct de vedere al căilor administrative de atac şi care a intrat în circuitul civil.

La pct. 2 din actul administrativ Informare situaţia cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. x s-a reţinut că prin Informarea nr. x din 17 noiembrie 2014 privind situaţia cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. x emisă de către DGPE, s-a reţinut că autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene a menţinut măsura aplicării reducerii procentuale de 5% din valoarea contractului de achiziţie publică de lucrări nr. x din 30 iulie 2013 încheiat cu Asocierea SC B. SA şi SC C. SA, "conform informare CR 3".

Prin Informarea nr. x din 5 mai 2014 privind situaţia cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x emisă de DGPE s-a aplicat o reducere procentuală de 5% din valoarea contractului 18.535 din 30 iulie 2013 încheiat cu Asocierea SC B. SA şi SC C. SA, reducere procentuală propusă prin Nota de neconformitate nr. x din 28 aprilie 2014.

Prin Decizia nr. 221 din 11 iulie 2014, Serviciul Soluţionare Contestaţii Nereguli Fonduri Europene din cadrul MDRAP a dispus desfiinţarea Notei de neconformitate nr. x din 28 aprilie 2014 emisă de DGPE şi refacerea acesteia, respectiv desfiinţarea în parte a Informării nr. 86.426 din 5 mai 2014 privind situaţia cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x emisă de DGPE cu privire la reducerea procentuală şi refacerea acesteia în concordanţă cu noul act administrativ de verificare, iar punerea în executare a Deciziei 221 din 11 iulie 2014 a SSCNFE s-a realizat prin emiterea Notei de neconformitate nr. x din 28 aprilie 2014, comunicată beneficiarului la data de 16 octombrie 2014, a precizat pârâtul.

Având în vedere că autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene a procedat exclusiv la refacerea actului administrativ intern Notă de neconformitate şi nu a actului administrativ producător de efecte juridice - Informarea nr. 86.426 din 5 mai 2014 privind situaţia cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x, a decis menţinerea Informării nr. 86.426 din 5 mai 2014 privind situaţia cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x

Instanţa de control judiciar are în vedere faptul că prin Sentinţa nr. 39 din 17 februarie 2015 pronunţată în dosarul nr. x din 2014, Curtea de Apel Ploieşti a admis în parte acţiunea principală formulată de reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Târgovişte, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, a anulat în parte Decizia nr. 221 din 11 iulie 2014 pentru capetele de cerere din contestaţie 2.3 şi 3 precum şi nota de neconformitate nr. x din 28 aprilie 2014 pentru punctul 21.3 privind respectarea propunerii tehnice şi existenţa prejudiciului, a respins ca fiind fără obiect cererea de anulare în tot a informării privind situaţia cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x şi a notei x/2014, a respins ca neîntemeiată cererea de anulare a actelor de asigurare făcute de pârât cu privire la aplicarea reducerii procentuale de 5% şi a respins acţiunea conexă formulată de aceeaşi reclamantă Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Târgovişte în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, ca neîntemeiată.

Astfel, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond în mod corect a reţinut că Decizia nr. 221 din 11 iulie 2014 pentru care s-a respins contestaţia formulată în prezenta cauză, pe principiul autorităţii de lucru judecat, s-a anulat în parte, în cauză fiind în discuţie o altă nota de neconformitate, respectiv nr. 23168 din 28 aprilie 2014.

Având în vedere că în Decizia nr. 9 din 10 aprilie 2015 s-a reţinut că prin Decizia nr. 221 din 11 iulie 2014, autoritatea emitentă şi-a spus punctul de vedere, iar aceasta a fost anulată în parte, în cauză nu se poate invoca existenţa principiului autorităţii de lucru judecat.

Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a reţinut că în speţă nu este aplicabil principul autorităţii lucrului judecat. Acest principiu nu poate fi invocat decât atunci când instanţa de judecată s-a pronunţat în condiţiile prevăzute de art. 430 C. proc. civ. şi nu în alte cazuri, precum cel invocat de către recurentă.

Or, autoritatea lucrului judecat este o prezumţie legală, iuris et de iure.

Ceea ce poate proba prezumţia de lucru judecat ca mijloc de probă (factum probans) ar fi chestiunea pe care instanţa a decis-o (factum probandum).

Aşadar, prezumţia de lucru judecat înseamnă că ceea ce s-a rezolvat jurisdicţional într-un prim litigiu va fi opus, fără posibilitatea dovezii contrare, într-un proces ulterior, care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluţionat.

Prezumţia de lucru judecat reprezintă manifestarea pozitivă a autorităţii de lucru judecat - ceea ce a fost dezlegat jurisdicţional nu mai poate fi combătut - şi constituie, alături de excepţia lucrului judecat, instrumentul juridic menit să servească instituţiei lucrului judecat, care are la bază două reguli fundamentale: a) o acţiune nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată (bis de eadem re ne sit actio) şi b) o constatare (în sensul de soluţie privind raporturile juridice deduse judecăţii) făcută printr-o hotărâre judecătorească este prezumată a exprima adevărul şi nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre (res iudicata pro veritate accipitur).

După cum s-a arătat anterior, prezumţia operează atunci când în al doilea proces se pune o problemă soluţionată printr-o hotărâre anterioară. Ea nu presupune o identitate de acţiuni, ci doar de chestiuni juridice litigioase.

De aceea, prezumţia nu opreşte judecata celei de a doua acţiuni, ci doar uşurează sarcina probaţiunii, aducând în faţa instanţei constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecăţii anterioare de care trebuie să se ţină seama.

Or, în cauză, nu sunt îndeplinite aceste condiţii astfel că, în pricina de faţă nu operează autoritatea lucrului judecat.

În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia instanţa de fond nu a motivat excepţia tardivităţii Deciziei nr. 9 din 10 aprilie 2015, Înalta Curte constată că instanţa de fond a avut în vedere faptul ca termenul de 30 de zile prevăzut de art. 50 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 este unul de recomandare, lucru dovedit de faptul că legiuitorul nu a înţeles să stabilească şi o sancţiune pentru încălcarea acestuia.

De asemenea, se invocă faptul că soluţia de respingere a autorităţii de lucru judecat reţinută de comisia de soluţionare a contestaţiei este corectă însă soluţia de respingere în rest a acţiunii este pronunţată cu încălcarea legii.

Singurul argument de nelegalitate invocat în acest sens este faptul că hotărârea instanţei de fond este nemotivată, neînţelegându-se la ce se referă aceasta atunci când respinge în rest acţiunea.

Înalta Curte constată că prin sentinţa recurată instanţa menţionează clar că "va respinge în rest acţiunea, respectiv capătul 2 privind anularea, în tot, a actelor de asigurare făcute de MDRAP cu privire la reţinerea sumelor beneficiarului UAT Târgovişte prin aplicarea reducerilor procentuale din valoarea contractului de servicii nr. x din 14 februarie 2011 şi a contractului nr. x din 30 iulie 2013, în temeiul actelor anulate/desfiinţate şi obligarea MDRAP la restituirea sumelor reţinute prin aplicarea reducerilor procentuale, pe motiv că reclamanta nu a indicat şi depus la dosar actele de asigurare, deşi i s-a solicitat.".

Prin urmare, soluţia instanţei de fond este temeinică, întrucât, până nu se parcurge procedura prealabilă prin pronunţarea comisiei de soluţionare a contestaţiei şi asupra fondului neregulilor, la acest moment actele de asigurare dispuse, respectiv reţinerea sumelor beneficiarului UAT Târgovişte prin aplicarea reducerilor procentuale, sunt în fiinţă, iar instanţa nu putea dispune asupra lor.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că deşi se încearcă să se arate faptul că instanţa a analizat în mod greşit situaţia de fapt, aceasta a constatat în mod corect faptul că, începând cu anul 2014, asupra aceluiaşi contract de finanţare, intimata a emis mai multe informări, mai multe note de neconformitate şi decizii de soluţionare a contestaţiilor, aplicând în final o reducere procentuală de 25% din valoarea contractului de servicii nr. x din 14 februarie 2011, precum şi o reducere procentuală de 5% la valoarea contractului.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurenţilor sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Târgovişte şi de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice împotriva Sentinţei nr. 87 din 5 aprilie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 aprilie 2019.

GGC - LM