Entitlement to utilize prior competition results for judicial promotion in place after post vacancy

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 25 ianuarie 2019, A. şi B. au formulat contestaţie împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1089 din 19 decembrie 2018, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul de a fi analizate pe fond şi admise cererile de valorificare a rezultatelor obţinute la Concursul de promovare în funcţii de execuţie organizat în data de 16 septembrie 2018 la materiile drept civil şi drept penal şi, pe cale de consecinţă, promovarea pe loc la materia drept civil a contestatorului A. şi la materia drept penal a contestatoarei B., prin valorificarea rezultatelor obţinute la concurs.

În motivarea cererii formulate, contestatorii au arătat că au solicitat intimatului, prin cererile înregistrate la sediul CSM, valorificarea rezultatelor obţinute la Concursul de promovare în funcţii de execuţie organizat la data de 16 septembrie 2018, la materiile drept civil şi drept penal, întrucât la ultima sesiune de transferuri, judecătorii care ocupau locuri din cele aferente promovării pe loc, au promovat efectiv la instanţele superioare, iar locurile la promovarea pe loc au devenit astfel vacante. S-a precizat că cererile au fost analizate de Plenul CSM care, prin hotărârea ce face obiectul acţiunii introductive, a respins ca inadmisibile cererile formulate.

Contestatarii au arătat că la data pronunţării hotărârii atacate au formulat o cerere către intimat pentru comunicarea notelor direcţiei, precum şi pentru lipsă de apărare, având în vedere imposibilitatea obiectivă de prezentare la şedinţa Plenului CSM. S-a arătat că cererea de amânare şi comunicare a înscrisurilor nu a fost pusă în discuţia Plenului CSM.

Contestatorii au arătat situaţia de fapt cu privire la fiecare. Astfel, s-a precizat că ambii contestatari au susţinut concursul de promovare pe loc din data de 16 septembrie 2018, iar A. a obţinut la materia Drept civil nota 9,525, fiind clasat pe poziţia 9, iar B. a obţinut la materia Drept penal nota 8,750, fiind clasată pe poziţia 18.

S-a arătat că numărul de posturi alocat pentru materiile Drept civil şi respectiv Drept penal au fost de 8 şi respectiv 15, iar contestatorii nu s-au încadrat în acest număr de posturi stabilit de intimat după suplimentarea numărului de locuri.

Contestatarii au arătat că la sesiunea de transferuri organizată în luna noiembrie 2018 judecătorii care au ocupat locuri la promovarea pe loc au promovat efectiv la Curţile de Apel, iar locurile lor au devenit vacante, motiv pentru care s-a solicitat intimatului în termen legal valorificarea rezultatelor obţinute la concursul de promovare.

Contestatarii au criticat soluţia adoptată de Plenul CSM, care a reţinut că instituţia valorificării vizează exclusiv promovarea efectivă, arătând că regulamentul nu face nicio distincţie între cele două tipuri de promovări, apreciind că interpretarea textului din regulament trebuie să asigure drepturi egale atât candidaţilor la promovare pe loc, cât şi celor de la promovare efectivă.

Astfel, s-a susţinut că nu există nicio raţiune pentru a nu se recunoaşte acest drept de valorificare a rezultatelor concursului şi pentru candidaţii care au susţinut concursul pentru promovarea pe loc, atâta vreme cât locurile ocupate iniţial de cei promovaţi pe loc au devenit vacante prin promovarea efectivă a acestora, ele fiind ocupate temporar până la promovarea efectivă.

S-a apreciat că prin maniera de interpretare a regulamentului judecătorii care susţin concursul de promovare pe loc sunt discriminaţi faţă de cei care susţin concursul la promovarea efectivă, întrucât aceştia din urmă pot să valorifice rezultatele concursului fără a mai fi nevoiţi să susţină un nou concurs de promovare.

2. Apărarea formulată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a arătat că prin Hotărârea Plenului nr. 1089 din 19 decembrie 2018 au fost respinse ca inadmisibile cererile formulate de judecătorii A. şi B. privind valorificarea rezultatului obţinut la concursul de promovare pe loc în funcţii de execuţie, din data de 16 septembrie 2018.

Pentru a pronunţa această hotărâre, intimatul a avut în vedere faptul că instituţia valorificării vizează exclusiv promovarea efectivă, scopul acesteia fiind de a crea posibilitatea ocupării posturilor vacante la instanţele superioare imediat după vacantarea efectivă, fără a mai fi necesară organizarea unui nou concurs de promovare. De asemenea, Plenul a avut în vedere faptul că promovarea pe loc se desfăşoară la nivel naţional numai pentru obţinerea gradului corespunzător instanţei ierarhic superioare.

3. Procedura derulată

În temeiul art. 13 din Legea nr. 554/2004, la dosarul cauzei s-au ataşat actele administrative atacate şi documentaţia aferentă.

4. Cu privire la competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, procedând la verificarea competenţei materiale în soluţionarea cererii, a constatat că, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, este competentă să soluţioneze cauza.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea cererii, analizând motivele formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge cererea, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că prin cererea de chemare în judecată contestatorii au supus controlului judiciar hotărârea emisă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, ca urmare a cererilor adresate Consiliului Superior al Magistraturii de către A., judecător la Tribunalul Argeş, şi B., judecător la Judecătoria Câmpulung, prin care au solicitat valorificarea rezultatelor obţinute la concursul de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor din data de 16 septembrie 2018.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (4) din Legea nr. 317/2004:

"Atribuţiile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii şi ale secţiilor acestuia, referitoare la cariera judecătorilor şi procurorilor, se exercită cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare".

În conformitate cu prevederile art. 43 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004, promovarea judecătorilor şi procurorilor se face numai prin concurs organizat la nivel naţional, în limita posturilor vacante existente la tribunale şi curţi de apel sau, după caz, la parchete, iar concursul se organizează, anual sau ori de câte ori este necesar, de Consiliul Superior al Magistraturii, prin Institutul Naţional al Magistraturii.

Potrivit art. 45 din aceiaşi lege, judecătorii şi procurorii care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 44 pot participa la concurs în vederea promovării pe loc, în limita numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii.

Dispoziţiile art. 106 lit. f) din acelaşi act normativ prevăd: "Consiliul Superior al Magistraturii aprobă, prin hotărâre care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I: (f) Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor".

Prin Hotărârea nr. 621 din 21 septembrie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii s-a aprobat Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor.

Conform art. 1 din Regulament, promovarea judecătorilor şi procurorilor în funcţii de execuţie, efectivă sau pe loc, la tribunale, tribunale specializate, curţi de apel se face numai prin concurs, organizat la nivel naţional, în limita posturilor vacante existente, respectiv a numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii pentru promovarea pe loc. Posturile vacante de conducere de la instanţe şi parchete nu se ocupă prin concursul de promovare în funcţii de execuţie, ci potrivit procedurilor speciale stabilite prin lege şi regulament.

În baza art. 4 alin. (2) din Regulament, posturile scoase la concurs pentru promovarea efectivă, respectiv locurile scoase la concurs pentru promovarea pe loc se stabilesc de către Consiliul Superior al Magistraturii, în mod distinct.

Potrivit art. 4 alin. (22) din acelaşi act normativ, la promovarea pe loc locurile scoase la concurs se stabilesc la nivel naţional, corespunzător gradelor instanţelor sau parchetelor ierarhic superioare pentru care se organizează concursul; în interiorul fiecărui grad, locurile se stabilesc separat, pe materii de concurs. Numărul de locuri scoase la concurs se stabileşte cu consultarea prealabilă a ordonatorilor principali de credite, iar alocarea locurilor pe materii de concurs se realizează de către Consiliul Superior al Magistraturii ţinând cont de ponderea numărului de cauze la nivelul gradului de jurisdicţie pentru care se scot locurile la concurs şi de necesităţile sistemului.

Înalta Curte constată că, în cauză, criticile contestatorilor au în vedere, pe de o parte, faptul că regulamentul nu face nicio distincţie între cele două tipuri de promovări, apreciind că interpretarea textului din regulament trebuie să asigure drepturi egale atât candidaţilor la promovare pe loc, cât şi celor de la promovare efectivă, iar, pe de altă parte, criticile privesc aplicarea unui tratament discriminatoriu în ceea ce priveşte forma de promovare pe loc a judecătorilor şi procurorilor prin raportare la modalitatea de promovare efectivă, întrucât aceştia din urmă pot să valorifice rezultatele concursului fără a mai fi nevoiţi să susţină un nou concurs de promovare.

Înalta Curte reţine că în ceea ce priveşte modalitatea de promovare a judecătorilor şi procurorilor la instanţele şi parchetele superioare, reglementarea primară şi cea secundară în materie stabilesc două forme de promovare, şi anume, efectivă şi pe loc, ambele în limita unui număr de locuri, respectiv în limita posturilor vacante existente pentru promovarea efectivă şi a numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii pentru promovarea pe loc.

Principala formă de promovare a magistraţilor este cea efectivă, întrucât noţiunea de "promovare" implică o avansare într-o funcţie sau într-un rang superior şi desfăşurarea propriu zisă a atribuţiilor ce revin funcţiei în care s-a promovat, în timp ce promovarea pe loc trebuie privită ca o formă de avansare subsidiară, aceasta presupunând doar obţinerea gradului superior, cel promovat într-o asemenea modalitate desfăşurându-şi în continuare activitatea la aceeaşi instanţă sau parchet.

Potrivit dispoziţiilor legale sus-menţionate, numărul de locuri alocat pentru promovarea pe loc se stabileşte la nivel naţional, corespunzător gradelor instanţelor şi parchetelor, distinct de cele stabilite pentru promovarea efectivă, cu consultarea prealabilă a ordonatorilor principali de credite.

Stabilirea distinctă a numărului de locuri pentru promovarea efectivă şi respectiv promovarea pe loc are la bază şi raţiuni de ordin bugetar, întrucât în ceea ce priveşte promovarea efectivă, locurile scoase la concurs sunt deja finanţate, prin evidenţierea lor pe schemele instanţelor, în timp ce scoaterea la concurs a unor posturi pentru promovarea pe loc, separat de posturile vacante efectiv în sistem la nivelele superioare, implică un efort bugetar suplimentar, astfel că pentru organizarea concursului de promovare pe loc este necesară asigurarea în prealabil a finanţării necesare de către ordonatorii principali de credite, respectiv Ministerul Justiţiei.

În cazul promovării pe loc în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor, limitarea numărului de locuri pentru concursul de promovare este determinată. Aceasta pentru că intimata este cea care are în vedere finanţarea locurilor, dar şi faptul că judecătorii şi procurorii, ulterior promovării pe loc, au posibilitatea de a se transfera la instanţa/parchetul corespunzător gradului profesional dobândit.

În acelaşi timp, numărul de locuri scoase la concursul de promovare pe loc este influenţat şi de schemele de personal de la instanţe şi parchete, deoarece în situaţia în care magistraţii care au promovat concursul formulează cereri de transfer, este necesar ca la instanţele şi parchetele la care li se acordă transferul să existe posturi vacante şi susceptibile de a fi ocupate în această modalitate.

Prin urmare, numărul de locuri stabilit pentru concursul de promovare pe loc este determinat, pe lângă obligativitatea finanţării corespunzătoare, şi de eventuala posibilitate a magistratului de a-şi desfăşura activitatea la instanţa/parchetul corespunzător gradului profesional dobândit.

Stabilirea de către legiuitor a unor cerinţe distincte de promovare este determinată astfel obiectiv, având în vedere cele arătate.

Totodată, Înalta Curte reţine că în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (3) şi (4) din Regulament, prin cererea de înscriere la concurs, fiecare candidat poate formula o singură opţiune, care nu mai poate fi modificată după expirarea termenului de înscriere.

Verificând actele şi lucrările cauzei, Înalta Curte reţine că în cauză contestatorii şi-au exprimat opţiunea de promovare pe loc.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 30 din Hotărârea CSM nr. 621/2006, care prevăd faptul că pot fi promovaţi în posturile care se vacantează la instanţele şi parchetele pentru care au optat la înscriere, se referă exclusiv la judecătorii şi procurorii care au formulat la înscrierea la concurs cerere de promovare efectivă. Aceasta întrucât dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Regulament stabilesc că în cazul promovării pe loc opţiunea candidatului se poate face doar pentru obţinerea gradului, deci nu şi pentru un post la o anumită instanţă, iar, pe de altă parte, alin. (2) al art. 30 face trimitere doar la dispoziţiile art. 28 alin. (4), care se referă exclusiv la promovarea efectivă.

Noţiunea de "discriminare" este definită de art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, respectiv "orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării. în condiţii de egalitate. a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice a/te domenii ale vieţii publice ".

Alin. (3) al aceluiaşi articol exclude din conceptul de discriminare, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor instituite la alin. (1), faţă de alte persoane, dacă acestea sunt justificate de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare.

Conform dispoziţiilor art. 2 din O.G. nr. 137/2000 discriminarea poate fi invocată numai în raport de anumite situaţii identice, similare sau analoage în care se află două sau mai multe persoane, faţă de care se aplică un tratament diferenţiat, fără ca acest tratament să fie justificat obiectiv de un scop legitim şi fără ca metodele de atingere a acelui scop să fie adecvate şi necesare.

În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, prin care s-a statuat că principiul constituţional al egalităţii în drepturi nu presupune uniformitate, astfel că situaţii diferite justifică şi uneori chiar impun un tratament juridic diferit

Or, potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 818/2008, instanţele judecătoreşti nu au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

Văzând şi dispoziţiile Hotărârii nr. 290/2007 a Plenului CSM prin care a fost statuat faptul că în cazul promovării pe loc candidaţii nu au posibilitatea de a valorifica rezultatul obţinut, se constată că hotărârea atacată a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor legale.

În consecinţă, în exercitarea controlului judecătoresc asupra legalităţii şi oportunităţii actului contestat, Înalta Curte constată că intimatul nu a manifestat un exces de putere care, în înţelesul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, reprezintă "exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor".

De asemenea, Înalta Curte nu poate reţine nici critica formulată de contestatori cu privire la faptul că deşi au solicitat comunicarea notelor direcţiei şi amânarea soluţionării cererilor depuse, Plenul CSM nu a ţinut cont de cererile formulate, Înalta Curte constatând că prin soluţionarea cererilor formulate de contestatori Plenul CSM nu a încălcat în niciun mod dreptul la apărare al acestora.

Contestatorii au formulat cerere de valorificare a rezultatelor concursului, au prezentat motivele acesteia, iar Plenul CSM, având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 a soluţionat cererile formulate, fiind emisă Hotărârea ce constituie obiectul acţiunii de faţă.

Or, având în vedere faptul că hotărârea ce face obiectul acţiunii judiciare a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor legale, Înalta Curte va respinge contestaţia formulată.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru toate aceste motive, în temeiul dispoziţiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, cu modificările şi completările ulterioare, Înalta Curte va respinge contestaţia, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de A. şi B. împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1089 din 19 decembrie 2018, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 aprilie 2019.

GGC - LM