Invalid suspension of administrative tax objection proceedings due to lack of initiated criminal investigation

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 10.02.2016, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 237/24.07.2015 emisă de ANAF-Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, solicitând anularea deciziei atacate şi, pe fond, obligarea pârâtei sa soluţioneze contestaţia în procedura prealabilă.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin Sentinţa nr. 196/2016 din 25 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta SC A. SRL, fiind criticată sentinţa atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta a arătat că prin decizia atacată intimata-pârâtă a suspendat soluţionarea contestaţiei formulate de recurenta-reclamantă împotriva Deciziei de impunere cu nr. x/31.03.2015 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/31.03.2015, întrucât s-a formulat o sesizare penală înregistrată cu nr. x/24.06.2015 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj.

Recurenta critică soluţia instanţei de fond arătând că instanţa a respins acţiunea formulată fără ca intimata-pârâtă să depună la dosar vreun certificat sau orice înscris cu privire la existenţa unui dosar penal pe rolul parchetului, cu privire la faptul începerii urmăririi penale împotriva societăţii recurente sau a administratorului acesteia.

Recurenta a arătat că era necesar ca instanţa de judecată să aprecieze asupra oportunităţii unei asemenea măsuri, întrucât sesizarea penală a fost formulată la data de 24.06.2015 şi, la mai bine de 6 luni de la depunerea ei, nu a avut loc niciun demers de natură penală împotriva societăţii.

S-a susţinut că lipsa soluţionării fondului contestaţiei în procedura prealabilă şi suspendarea acesteia conduc la imposibilitatea recurentei de a accesa instanţa de judecată pentru verificarea legalităţii actelor administrative emise pe fond, iar în acest moment societatea se află în executarea silită a obligaţiilor reţinute în decizia de impunere atacată.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimata Agenţia Naţională de Administrare Fiscală solicită respingerea ca nefondat a recursului şi menţinerea ca legală a hotărârii pronunţate de instanţa de fond.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentinţa atacată şi dispoziţiile legale incidente cauzei, instanţa de control judiciar va admite recursul, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Criticile formulate de recurentă ce vizează motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. sunt fondate, având în vedere următoarele argumente.

Obiectul cauzei priveşte contestaţia reclamantei împotriva Deciziei nr. 237/24.07.2015 emisă de ANAF-Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, prin care a fost suspendată soluţionarea contestaţiei formulată împotriva Deciziei de impunere nr. x/31.03.2015 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/31.03.2015.

Dispoziţiile legale aplicabile, respectiv art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 prevăd:

"Suspendarea procedurii de soluţionare a contestaţiei pe cale administrativă: (1) Organul de soluţionare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei când: a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o influenţă hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedura administrativă;"

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 se referă la o situaţie de excepţie, aceea în care organul care a efectuat activitatea de control fiscal sesizează organele de urmărire penală în urma depistării indiciilor asupra săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează a fi pronunţată în procedura administrativă şi are ca scop evitarea pronunţării unor hotărâri contradictorii cu privire la aceleaşi operaţiuni economice în baza cărora au fost stabilite obligaţii fiscale suplimentare.

Este adevărat că printr-o serie de decizii, Curtea Constituţională a stabilit întâietatea rezolvării acţiunii penale, care este neîndoielnic justificată şi consacrată ca atare în C. proc. pen., însă scopul suspendării îl constituie tocmai verificarea existenţei sau nu a infracţiunii cu privire la care autoritatea fiscală are unele indicii.

În cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte reţine că decizia de impunere este emisă în anul 2015, iar până la această dată, conform datelor obţinute de la Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, Dosarul nr. x/2015 se află în curs de cercetare la I.P.J. Dolj-Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economice din data de 9.07.2015, nefiind începută urmărirea penală faţă de reclamantă sau reprezentanţii acesteia.

Ca atare, nefiind conturate indicii cu privire la existenţa săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o influenţă hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedura administrativă, şi dat fiind dreptul reclamantei la soluţionarea contestaţiei sale într-un termen rezonabil, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că nu există un temei justificat pentru suspendarea soluţionării contestaţiei administrative, astfel încât va obliga autoritatea în cauză să soluţioneze pe fond contestaţia administrativă formulată împotriva Deciziei de impunere nr. x/31.03.2015 emisă de ANAF-DGAMC.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând, va anula decizia atacată şi va obliga pârâta să soluţioneze pe fond contestaţia administrativă formulată împotriva Deciziei de impunere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC A. SRL împotriva Sentinţei nr. 196/2016 din 25 aprilie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând:

Admite acţiunea reclamantei.

Anulează Decizia nr. 237/24.07.2015 emisă de ANAF-Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor.

Obligă pârâta să soluţioneze pe fond contestaţia administrativă formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere x/31.03.2015 emisă de ANAF-DGAMC.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 aprilie 2019.

GGC - OB