Nullity of cassation appeal for failure to meet signature and stamp duty formal requirements

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/06.11.2015, reclamanta A. - persoană fizică autorizată a solicitat, în contradictoriu cu Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, anularea Deciziei nr. 17530 din 14.05.2015 şi a Procesului-verbal nr. x/17.03.2015 de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare privind proiectul x/20.04.2011, emise de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

Prin Sentinţa nr. 36/19.01.2016 a Tribunalului Dâmboviţa a fost admisă excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâta Agenţia Pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la nr. x/2016.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin Sentinţa nr. 114 din 26 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantei.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs A. PFA, fiind criticată sentinţa atacată pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3 şi 8 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., recurenta a insistat în susţinerea necompetenţei materiale a instanţei Curţii de Apel Ploieşti de a soluţiona fondul cauzei şi a solicitat casarea sentinţei atacate cu trimiterea cauzei spre competentă soluţionare la Tribunalul Dâmboviţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Cu referire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., reclamanta a arătat că a formulat în noiembrie 2013 cerere pentru plata celei de-a doua tranşe din finanţare, în cuantum de 7200 euro, cerere care nu a fost soluţionată nici în prezent. A arătat că întreaga sumă provenită din sursa de finanţare a fost folosită potrivit scopului proiectului şi al programului de finanţare indicat.

Recurenta a subliniat că singura eroare în desfăşurarea acestei finanţări a fost săvârşită de firma de consultanţă, care nu şi-a îndeplinit obligaţia efectivă de consultanţă, conform contractului încheiat, ceea ce a determinat o neînţelegere a situaţiei de fapt şi de drept, ceea ce a condus la rezilierea contractului de finanţare.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la motivele de recurs formulate în cauză intimata Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a solicitat anularea recursului ca nemotivat şi, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat, cu consecinţa menţinerii ca legale a hotărârii atacate.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine că cererea de recurs nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ., în sensul că cererea nu este semnată, precum şi faptul că cererea nu este timbrată legal, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 24 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013, în conformitate cu motivele de casare invocate în susţinerea recursului, prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3 şi 8 din C. proc. civ., cerinţe a căror neîndeplinire este sancţionată cu nulitatea, potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ. "Cererea de recurs va cuprinde:

"semnătura părţii sau a mandatarului părţii în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic".

Dispoziţiile art. 486 alin. (2) prevăd faptul că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, iar dispoziţiile alin. (3) prevăd că "Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."

Înalta Curte constată că cererea de recurs din prezenta cauză nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ., în sensul că cererea de recurs nu este semnată în original, deşi s-a comunicat recurentei obligaţia de a depune la dosar cererea de recurs cu semnătura în original, iar această neregularitate nu a fost îndreptată până la data prezentei examinări.

Ca urmare, nerespectarea cerinţei de formă prevăzute la alin. (1) lit. e) din C. proc. civ. atrage aplicarea sancţiunii nulităţii cererii de recurs prevăzută de art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.

De asemenea, Înalta Curte reţine faptul că nici obligaţia de completare a taxei de timbru datorate pentru calea de atac exercitată nu a fost depusă la dosar, întrucât recurenta şi-a îndeplinit parţial obligaţia, achitând suma de 100 RON, nefiind achitată suma totală datorată cu titlu de taxă judiciară de timbru în valoare de 200 RON.

În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013 "Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ..", "În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cereri neevaluabile în bani cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Potrivit art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, "dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei", iar art. 32 din acelaşi act normativ prevede că "taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege".

Din actele dosarului rezultă faptul că, prin, Înalta Curte a dispus citarea recurentei cu menţiunea de a depune dovada completării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON.

În conformitate cu art. 197 din C. proc. civ., republicat, "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii."

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

În consecinţă, Înalta Curte constată că este întemeiată excepţia nulităţii recursului în raport cu dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. e), alin. (2), şi, va face aplicarea prevederilor art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului declarat de A. PFA împotriva Sentinţei nr. 114 din 26 aprilie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 aprilie 2019.

GGC - OB