Eligibility for rural development funding: artificial creation of conditions and unjustified advantage via related entities

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 08.02.2016, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, anularea Deciziei Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale nr. x din 10.06.2015 de soluţionare a contestaţiei nr. x din 20.05.2015 formulată de SC A. SRL.

Cu titlu prealabil reclamanta a solicitat repunerea în termenul de formulare a acţiunii, arătând că a luat cunoştinţă de existenţa Deciziei nr. x din 10.06.2015 la data de 22.12.2015, atunci când i-au fost comunicate Titlul executoriu nr. x din 10.12.2015 şi Somaţia nr. x/2015/608, iar de conţinutul ei la data de 25.01.2016, dată de la care apreciază că curge termenul de atacare a actului.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 1.843 din 31 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă excepţia tardivităţii formulării acţiunii, ca neîntemeiată. Instanţa a respins cererea de repunere în termen ca lipsită de obiect şi a respins acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta A. SRL, fiind criticată sentinţa atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta a arătat că instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a legii şi în mod greşit a respins acţiunea reclamantei.

S-a arătat că nu au fost create condiţii concurenţiale favorabile prin accesarea programului de finanţare, legăturile dintre entităţile menţionate fiind o simplă strategie de afaceri, care a fost cunoscută încă din faza iniţială de către AFIR şi care, la acel moment, nu a atras concluzia creării unor condiţii artificiale.

Recurenta a precizat că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că societăţile mai sus menţionate sunt controlate de către aceleaşi persoane, membrii ai unei familii, întrucât în situaţia dată niciuna dintre întreprinderile avute în vedere de către echipa de control nu deţine asupra celeilalte nicio calitate juridică. Recurenta a precizat că nu se poate stabili nicio legătură de acţionariat între reclamantă şi celelalte societăţi analizate nici în mod direct, prin identificarea unor asociaţi comuni, şi nici în mod indirect, prin identificarea unor întreprinderi legate.

S-a susţinut că absolut toate constatările inspectorilor nu au caracter de certitudine, ci doar de suspiciune întemeiată pe documentele prezentate, care nu dovedesc altceva decât o relaţie de rudenie între administratorii societăţilor în cauză. S-a precizat că simpla situaţie de fapt că asociaţii celor două firme sunt rude nu conduce la concluzia că B. SRL s-a folosit de A. SRL pentru a accesa o măsură la care aceasta nu avea acces.

Recurenta a arătat că nu poate fi primită nici concluzia că cele două societăţi au acţionat concertat spre realizarea obiectivelor şi scopului unei entităţi juridice unice, întrucât A. are personalitate juridică proprie, profit propriu şi plăteşte toate impozitele şi taxele legale, la fel ca şi B.

De asemenea, s-a arătat că nici afirmaţia că beneficiarul A. SRL a creat condiţii artificiale pentru a putea beneficia de fonduri nerambursabile prin Programul FEADR şi că, în fapt, beneficiarul final este B. SRL nu poate fi primită, întrucât legătura de afaceri dintre cele două societăţi nu poate fi încadrată în noţiunea de condiţii artificiale, fiind doar o situaţie de fapt cunoscută de altfel de intimată.

Recurenta a arătat că a fost încălcat principiul securităţii raporturilor juridice, întrucât în baza aceleiaşi situaţii de fapt s-a stabilit că societatea este eligibilă pentru a beneficia de sprijin financiar, pentru ca ulterior să se susţină că au fost create condiţii artificiale.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimata Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a solicitat respingerea ca nefondat a recursului şi menţinerea ca legală a hotărârii pronunţate de instanţa de fond.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentinţa atacată şi dispoziţiile legale incidente cauzei, instanţa de control judiciar va menţine soluţia dată de instanţa de primă jurisdicţie ca fiind legală şi, pe cale de consecinţă, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Înalta Curte reţine că reclamanta SC A. SRL a supus controlului judiciar, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, Decizia Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale nr. x din 10.06.2015 de soluţionare a Contestaţiei nr. x din 20.05.2015 formulată de reclamantă.

Reclamanta a arătat că a beneficiat de finanţare nerambursabilă în condiţiile Programului pentru Dezvoltare Rurală în baza contractului de finanţare încheiat cu AFIR nr. x din 28.04.2010 - achiziţii de utilaje pentru servicii agricole la SC A. SRL, în valoare totală eligibilă de 1.442.581 RON, valoarea maximă a finanţării nerambursabile fiind în cuantum de 678.861,16 RON.

Reclamanta a arătat că a fost implementat integral Contractul de finanţare, iar toate cererile de plată au fost verificate de către autoritate şi onorate de aceasta.

La data de 30.10.2014 pârâta AFIR a efectuat un control în baza căruia a fost întocmit Raportul de control nr. x din 23.01.2015, prin care s-a reţinut că au fost create condiţii artificiale pentru obţinerea ajutorului, motiv pentru care s-a propus recuperarea integrală a ajutorului financiar nerambursabil, conform prevederilor O.U.G. nr. 66/2011. A fost comunicat şi un proiect de proces-verbal la care reclamanta a formulat un punct de vedere care a fost respins de AFIR.

În consecinţă, a fost întocmit procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 15.04.2015, act care a fost contestat de reclamantă.

Instanţa de primă jurisdicţie a respins acţiunea reclamantei, reţinând în esenţă că decizia atacată a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor legale, nefiind identificate elemente de nelegalitate a acestei decizii.

Prin motivele de recurs formulate, recurenta-reclamantă a susţinut că nu au fost create condiţii concurenţiale favorabile pentru accesarea programului de finanţare, legăturile dintre entităţile menţionate fiind o simplă strategie de afaceri.

Cu privire la argumentul potrivit căruia instanţa de fond a reţinut în mod greşit că beneficiarul Contractului de finanţare a creat condiţii artificiale pentru a putea beneficia de fonduri nerambursabile prin Programul FEADR, Înalta Curte reţine că în cauza de faţă în mod corect s-a reţinut că sunt prezente elementele necesare pentru conturarea existenţei unor condiţii artificiale create, respectiv elementul obiectiv şi subiectiv.

Astfel, în mod corect a stabilit instanţa de fond că elementul obiectiv constă în aceea că prin activitatea prestată de reclamantă, în mod aproape exclusiv în favoarea SC B. SRL, nu se poate realiza finalitatea urmărită de schema de ajutor, care se referă la diversificarea serviciilor oferite în mediul rural, iar elementul subiectiv constă în faptul înfiinţării firmei pentru a se putea accesa Măsura 312, pe care SC B. SRL nu o putea accesa.

Instanţa de control judiciar nu poate primi critica recurentei având în vedere faptul că rezultă din actele dosarului faptul că autoritatea pârâtă a procedat la verificarea condiţiilor artificiale create şi/sau avantajul nejustificat în favoarea unei firme sau organism public, iar echipa de control a identificat indicatori externi/fizici, de structură/juridici şi de afaceri/contabili care au dus la constatarea unor acţiuni coordonate între firme, care au creat condiţii artificiale şi un avantaj nejustificat pentru SC B. SRL, al cărei asociat este C., care are în exploataţie o suprafaţă de aproximativ 708,68 ha.

Înalta Curte constată că SC A. SRL are ca titular/reprezentant legal pe fiul lui C., respectiv pe D.; II E. are ca reprezentantă pe soţia lui C.; II F. are ca reprezentantă pe cumnata lui C., iar II G. are ca reprezentant pe fratele lui C.

Or, prin crearea în mod artificial a celor 4 societăţi beneficiare de finanţare pe Măsura 312, la care intensitatea ajutorului financiar nerambursabil pentru Măsura 312 este de 70%, SC B. SRL a încercat să beneficieze de un ajutor financiar nerambursabil cât mai mare, fiind eludate prevederile Măsurii 121.

Dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Regulamentul nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene prevăd:

"Actele despre care se stabileşte ca au drept scop obţinerea unui avantaj care contravine obiectivelor dreptului comunitar aplicabil în situaţia în cauza, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru obţinerea avantajului, au drept consecinţa, după caz, fie neacordarea avantajului respectiv, fie retragerea acestuia".

De asemenea, potrivit art. 5 alin. (3) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1975/2006 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control şi a eco-condiţionalităţii în ceea ce priveşte măsurile de sprijin pentru dezvoltarea rurală,: "Fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către persoane în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a beneficia de aceste de plăţi şi obţine astfel un avantaj care contravine obiectivelor schemei de sprijin."

Înalta Curte analizând actele şi lucrările dosarului nu poate primi critica recurentei cu privire la motivul de recurs care a vizat reţinerea de către instanţa de fond a faptului că societăţile mai sus menţionate sunt controlate de către aceleaşi persoane, membrii ai unei familii, recurentul arătând că în situaţia dată niciuna dintre întreprinderile avute în vedere de către echipa de control nu deţine asupra celeilalte nicio calitate juridică şi nici nu se poate stabili o legătură de acţionariat între reclamantă şi celelalte societăţi analizate, nici în mod direct, prin identificarea unor asociaţi comuni, şi nici în mod indirect, prin identificarea unor întreprinderi legate.

Or, din analiza coroborată şi comparativă a societăţilor implicate rezultă că mai mulţi beneficiari independenţi din punct de vedere legal au aceeaşi adresă, au acelaşi sediu social, locul de realizare al investiţiilor este identic, au punct de lucru deschis de SC B. SRL, iar contractele de comodat încheiate pentru toate cele patru firme sunt încheiate cu acelaşi comodant, respectiv SC B. SRL reprezentată de C.

De asemenea, în urma analizării contractelor de prestări servicii şi a facturilor fiscale prezentate, s-a constatat că cei patru beneficiari de finanţare prestează servicii aproape exclusiv către SC B. SRL.

Toate acestea împreună privite determină concluzia certă cu privire la crearea unor condiţii artificiale şi a unui avantaj nejustificat pentru SC B. SRL, pentru a putea beneficia de fonduri nerambursabile prin Programul FEADR, în condiţiile în care beneficiarul final este societatea mai sus indicată, care este şi client unic al societăţii recurente.

Cu privire la argumentul invocat în susţinerea recursului ce vizează nerespectarea principiului securităţii raporturilor juridice, prin neidentificarea avantajului necuvenit în faza premergătoare finanţării, Înalta Curte nu îl poate primi întrucât această neregulă nu putea fi identificată în perioada de evaluare şi implementare a proiectului.

Înalta Curte reţine că intimata-pârâtă are pârghii de verificare în toate etapele, respectiv evaluare, selectare, contractare a proiectului, plată, dar şi în perioada ex-post, iar în cauza dedusă judecăţii această neregulă a putut fi observată şi sancţionată la controlul ex-post, atunci când exista posibilitatea de identificare a faptelor care nu au putut fi identificate în perioada verificării eligibilităţii şi implementării proiectului.

Având în vedere că nu au fost identificate motive de casare a sentinţei atacate, Înalta Curte va menţine hotărârea pronunţată de instanţa de fond.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 1.843 din 31 mai 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 aprilie 2019.

GGC - ED