Damages for illegal administrative act: presumption of prejudice under Law 554/2004 and interest on unduly paid budgetary sums

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 12 decembrie 2013 sub nr. x/2013 reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, obligarea pârâtei la plata dobânzii evaluată provizoriu la suma de 1.716.965,61, aferentă creanţei de 3.432.558,19 RON, precum şi în continuare de la data formulării acţiunii şi până la data plăţii efective a dobânzii, precum şi la plata contravalorii ratei de inflaţie aferentă sumei de 3.432.558,19 RON, evaluată provizoriu la 410.190,70 RON, precum şi în continuare de la data formulării acţiunii şi până la data plăţii efective a sumei datorate cu acest titlu.

Prin Sentinţa civilă nr. 1128 din 4 aprilie 2014, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de pârâtă şi a respins acţiunea reclamantei, reţinând prescrierea dreptului material la acţiune.

Prin Decizia civilă nr. 3058/07.10.2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, a fost admis recursul declarat de recurentă, s-a casat sentinţa recurată şi a fost trimisă cauza spre rejudecare primei instanţe, reţinându-se că cererea în despăgubiri a fost formulată în interiorul termenului de un an prevăzut de art. 19 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 întrucât data la care recurenta reclamantă a cunoscut, respectiv trebuia să cunoască întinderea pagubei pretinse este data anulării titlului de creanţă, până la această anulare prin hotărâre judecătorească, titlul de creanţă bucurându-se de prezumţia de legalitate şi executorialitate conferită actelor administrative.

În rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2013* şi a fost administrată proba cu expertiză contabilă.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 2830 din 30 septembrie 2016 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2.059.620,72 RON, precum şi cheltuieli de judecată în cuantum de 6800 RON.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea cererii reclamantei şi respingerea acesteia ca neîntemeiată.

În motivarea căii de atac, recurenta a arătat, în esenţă, că instanţa de fond, în soluţionarea cauzei, a aplicat greşit normele de drept material care reglementează răspunderea civilă delictuală.

În opinia recurentei, caracterul ilicit al faptei este înlăturat atunci când aceasta este rezultatul legitimei apărări, stării de necesitate, îndeplinirii unei activităţi impuse ori permise de lege, exercitării unui drept subiectiv şi existenţa consimţământului victimei.

În speţă, prin emiterea actelor administrative contestate şi anulate în procedura judiciară, recurenta s-a aflat în exercitarea unei obligaţii legale. Astfel, prin Nota de informare x/11.05.2010 înregistrată la A.P.D.R.P. cu nr. x/28.05.2010 privind proiectul Cl. x/15.08.2006 "Modernizare frigorifer şi abator vită, construcţie staţie de epurare S.C. A. S.R.L., comuna Bujoreni, judeţul Vâlcea" finanţat din Programul SAPARD, OLAF a adus la cunoştinţa A.P.D.R.P. o serie de nereguli cu privire la implementarea de către intimată a proiectului sus arătat, solicitând APDRP recuperarea întregului ajutor nerambursabil acordat, sens în care a fost emis Procesul-verbal de constatare nr. x/29.06.2010.

Totodată, în cauză a existat şi consimţământul intimatei-reclamante care, prin încheierea Contractului de finanţare x/15.08.2006, a consimţit la realizarea controalelor din partea A.P.D.R.P. sau altor instituţii şi a acceptat eventualitatea retragerii sprijinului financiar nerambursabil în situaţia în care cu ocazia verificărilor efectuate se descoperă vreo neregulă/încălcare a clauzelor contractuale, conform dispoziţiilor art. 15 din Anexa 1 la contractul de finanţare citate mai sus.

A mai învederat că nu este îndeplinită nici condiţia existenţei prejudiciului, în condiţiile în care bugetul intimatei nu a fost diminuat prin fapta recurentei, de vreme ce, aceasta din urmă şi-a îndeplinit obligaţia legală de restituire a sumelor plătite de beneficiar în baza actului administrativ anulat.

Nefiind îndeplinite condiţiile impuse de legea contenciosului administrativ sau de dreptul comun pentru antrenarea răspunderii autorităţii recurente, apreciază că se impune admiterea recursului şi respingerea cererii intimatei-reclamante privind plata dobânzilor şi penalităţilor în cuantum total de 2.059.620,72 RON.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 23.12.2016, intimata A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând coordonatele esenţiale ale cauzei.

În esenţă, a arătat că sunt îndeplinite condiţiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a recurentei, fapta ilicită a acesteia constând în emiterea de acte administrative nelegale, anulate în mod definitiv şi irevocabil de către instanţele de judecată.

Întrucât recurenta a întocmit un act nelegal în baza căruia a încasat suma de 3.432.558,19 RON de la societatea intimată, urmare a hotărârii irevocabile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de anulare a actului administrativ şi de obligare la restituirea sumei încasate, intimata consideră că este îndreptăţită la repararea integrală a prejudiciului încercat urmare a indisponibilizării resurselor financiare, constând în dobândă şi actualizare cu rata inflaţiei de la data plăţii până la data restituirii sumei.

5. Procedura derulată în recurs

Prin rezoluţia din 18.10.2018 a completului investit cu soluţionarea cauzei, în raport de Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului, în şedinţă publică.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare şi dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal, pe calea prevăzută de art. 19 din Legea nr. 554/2004, cu o acţiune în despăgubire pentru repararea pagubei produse print-un act administrativ nelegal, formulată ulterior acţiunii în anularea actului administrativ.

În esenţă, prin Decizia civilă nr. 5363/22.05.2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2010 pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, în prezent Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a fost obligată să restituie reclamantei S.C. A. S.R.L. suma de 3.432.558,19 RON reprezentând creanţă bugetară stabilită în sarcina sa printr-un proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare.

Această sumă a fost achitată integral de reclamantă în conturile pârâtei la data de 04.08.2010, fiind restituită parţial de aceasta din urmă suma de 2.574.418,64 RON la data de 04.10.2013, iar restul de 858.139,55 RON la data de 08.01.2014.

Învestită cu soluţionarea cauzei, în rejudecare, după constatarea formulării cererii în despăgubire în interiorul termenului de 1 an prevăzut de art. 19 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, prin Decizia civilă nr. 3058/2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prima instanţă a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 124 C. proc. fisc. , apreciind că însăşi legea prezumă producerea unui prejudiciu constând în dobânda aferentă sumei plătite nedatorat, fiind neîntemeiate apărările autorităţii pârâte sub aspectul neîndeplinirii condiţiilor răspunderii civile delictuale.

Soluţia instanţei de fond este împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, întrucât reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente situaţiei de fapt, necontestată de părţi.

Reevaluând materialul probator administrat în cauză pentru a răspunde criticilor formulate, Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează o situaţie de excepţie de la regula acţiunilor de plină jurisdicţie prevăzută de art. 8 coroborat cu art. 11 din lege, instituind posibilitatea introducerii acţiunii în despăgubiri printr-o cerere separată, ulterioară cererii principale de anulare a actului administrativ.

Întreaga reglementare a acţiunii în contencios administrativ subiectiv conduce la ideea că acţiunea în răspundere patrimonială are un caracter subsecvent acţiunii în anularea actului administrativ nelegal.

În speţă, aşa cum rezultă din situaţia de fapt, actele administrative emise de către autoritatea recurentă, respectiv Procesul-verbal de constatare nr. x/29.06.2010 privind proiectul "Modernizare frigorifer şi abator vită construcţie staţie de epurare S.C. A. S.R.L. Râmnicu Vâlcea, comuna Bujoreni, judeţul Vâlcea" şi Notificarea nr. x/5.07.2010 privind constituirea debitului în sumă de 3.432.558,19 RON au fost supuse controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ.

Prin Decizia civilă nr. 5363/22.05.2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2010 pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, în prezent Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a fost obligată să restituie reclamantei S.C. A. S.R.L. suma de 3.432.558,19 RON reprezentând creanţă bugetară stabilită în sarcina sa printr-un proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare.

Prin urmare, culpa autorităţii publice, ca o condiţie a angajării răspunderii administrativ-patrimoniale, a fost constatată în cadrul acţiunii în anularea actelor administrative emise.

Susţinerile recurentei în sensul inexistenţei faptei ilicite din perspectiva îndeplinirii unei activităţi permise/impuse de lege nu pot fi primite, de vreme ce constatările instanţei de judecată cu privire la caracterul nelegal al actelor administrative emise au intrat în puterea lucrului judecat.

Aşadar, autoritatea recurentă nu poate susţine că faptei sale îi este aplicabilă cauza de înlăturare a caracterului ilicit reprezentată de aplicarea prevederilor legale, câtă vreme actul administrativ emis a fost anulat ca fiind nelegal.

Nici cea de-a doua cauză de înlăturare a caracterului ilicit al faptei constând în consimţământul victimei nu poate fi primită, întrucât societatea intimată nu a consimţit la emiterea unor acte nelegale, ci dimpotrivă, a contestat legalitatea acestora prin promovarea cererii de chemare în judecată ce a format obiectul Dosarului nr. x/2010.

În ceea ce priveşte condiţia producerii unui prejudiciu, în acord cu instanţa de fond, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 124 alin. (1) C. proc. fisc. (forma în vigoare la data formulării cererii) "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) şi (21) sau la art. 70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalităţile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".

Prin urmare, însăşi legea prezumă producerea unui prejudiciu constând în dobânda aferentă sumei plătită nedatorat.

Criticile autorităţii recurentei în sensul că bugetul intimatei nu a fost diminuat prin acţiunea/inacţiunea recurentei în condiţiile în care aceasta şi-a îndeplinit obligaţia legală de restituire a sumelor plătite de intimată în baza actului administrativ anulat sunt nefondate, întrucât prejudiciul suferit de intimată constă în echivalentul lipsei de folosinţă a sumei de bani pe perioada cât aceasta a fost reţinută în mod nelegal de către recurentă precum şi în devalorizarea sumei respective pe aceeaşi perioadă.

În acest fel se asigură tratament rezonabil şi echitabil între părţi: dacă, potrivit art. 71 alin. (2) din O.G. nr. 79/2003 (în vigoare la data emiterii actelor administrative contestate) pentru neachitarea la termen a creanţelor bugetare rezultate din nereguli, debitorul datorează după acest termen majorări de întârziere, conform prevederilor legale în materie de colectare a creanţelor fiscale, tot astfel dobânzile aferente sumelor de restituit de la buget trebuie acordate de la data plăţii lor, cum în mod corect a stabilit şi judecătorul fondului.

Pentru repararea integrală a prejudiciului cauzat ca urmare a imposibilităţii folosirii sumei de bani percepută nelegal se impune şi actualizarea acestor sume în vederea asigurării recuperării creanţei la valoarea ei reală.

Concluzionând asupra aspectelor analizate, întrucât sunt neîntemeiate criticile autorităţii recurente în sensul neîndeplinirii condiţiilor pentru angajarea răspunderii patrimoniale, Înalta Curte, în acord cu instanţa de fond reţine caracterul întemeiat al acţiunii în despăgubire pentru înlăturarea efectelor juridice produse prin actele administrative nelegale emise de către recurentă.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

În consecinţă, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei recurate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

Cererea intimatei-reclamante S.C. A. S.R.L. de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată suportate în recurs va fi respinsă ca nefondată, constatându-se că, potrivit art. 452 C. proc. civ., intimata nu a făcut dovada efectuării acestora în faza procesuală a recursului.

Astfel, factura depusă de către intimată la dosar recurs (factura seria x/2008 nr. x/12.03.2015 se regăseşte şi la dosarul de fond în baza acesteia fiind acordate cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ., de către instanţa de fond.

Întrucât intimata nu a formulat critici sub aspectul reducerii din oficiu, de către instanţa de fond, a onorariului de avocat, Înalta Curte constată că dovada existenţei cheltuielilor de judecată depusă la instanţa de fond nu poate fi folosită şi în recurs pentru a pretinde recuperarea cheltuielilor de judecată de la partea adversă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva Sentinţei nr. 2830 din 30 septembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Respinge cererea intimatei-reclamante S.C. A. S.R.L., de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 aprilie 2019.

GGC - NN