Eligibility of EU-funded research expenses and conflict of interest recusal under public procurement and financial correction frameworks

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 01.04.2015, reclamantul Institutul de Chimie Macromoleculară "Petru Foni" a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale - Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Scrisorii standard OIPOSDRU-MEN nr. x/31.07.2014 de informare preliminară aferentă Cererii de rambursare nr. x finală, înregistrată la ICMPP sub nr. x/01.08.2014, prin care OIPOSDRU-MEN a diminuat cheltuielile solicitate la rambursare cu suma de 967.005.48 RON pentru proiectul "Fondul Social European - Program de burse postdoctorale A.", din cadrul Institutului de Chimie Macromoleculară "E." din Iaşi, şi anularea parţială a Deciziei nr. x/19.11.2014 privind soluţionarea contestaţiei, înregistrată la ICMPP sub nr. x/20.11.2014, prin care MEN-OIPOSPRU a respins punctele nr. 2-25 din Contestaţia administrativă formulată de ICMPP împotriva Scrisorii standard OIPOSDRU-MEN nr. x/31.07.2014 de informare preliminară aferentă Cererii de rambursare nr. x finală, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 2028 din 9 iulie 2015 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Institutul de Chimie Macromoleculară E. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale - Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, a anulat în parte scrisoarea standard de informare preliminară aferentă cererii de rambursare finale înregistrată la pârâtă sub nr. x/31.07.2014 şi Decizia nr. x/19.11.2014, în ceea ce priveşte măsurile dispuse la punctele 8 - 13, 14, 19, 22, 23, 24 şi 25, a respins în rest cererea de chemare în judecată ca nefondată şi a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Recursurile exercitate în cauză

Împotriva sentinţei au declarat recurs atât reclamantul Institutul de Chimie Macromoleculară "E." cât şi pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale - Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, ambii criticând-o pentru nelegalitate.

3.1. În motivarea recursului întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant Institutul de Chimie Macromoleculară "E." a arătat, în esenţă, următoarele:

- interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 5 din O.U.G. nr. 30/2006 (forma în vigoare la data demarării procedurii de achiziţie) invocând faptul că cele trei acorduri cadru au o valoare sub pragul de 100.000 euro, respectiv 125.000 euro, situaţie în care prevederile legale în vigoare nu reglementau obligarea autorităţii contractante de a înştiinţa Ministerul Finanţelor Publice asupra procedurii ce urmează a fi derulată;

- aplicarea retroactivă a dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011 în ceea ce priveşte constatarea neregulilor reţinute la pct. 3 - 7, 15 - 18 şi 21 din scrisoarea standard de informare care vizează reţinerea stării de conflict de interese existent între doi post doctoranzi şi doi dintre examinatori, întrucât actul normativ invocat de autoritatea de control a intrat în vigoare la 03.07.2011, în timp ce lista candidaţilor declaraţi admişi a fost emisă la data de 28.05.2010;

- reţinerea eronată de către instanţa de fond a existenţei conflictului de interese în condiţiile în care cei doi examinatori, salariaţi ai societăţii reclamante au părăsit comisia de examen la momentul examinării candidaţilor cu care se aflau în legătură de familie.

Prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă a formulat şi o cerere de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene pentru a răspunde următoarelor întrebări preliminare:

1. "Pot fi interpretate dispoziţiile art. 52 alin. (1) din Regulamentul Consiliului nr. 1605/25.06.2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţilor Europene, cu modificările ulterioare până la data de 27.05.2010, prin care tuturor actorilor financiari şi oricărei alte persoane implicate în execuţia, gestionarea, auditarea sau controlul bugetului le este interzis să ia măsuri care pot genera un conflict între propriile lor interese şi cele ale Comunităţilor, în sensul în care această interdicţie se aplică şi salariaţilor unei instituţii publice de cercetare ştiinţifică a unui stat membru, instituţie beneficiară a unui contract de finanţare în cadrul unui program finanţat din bugetul Uniunii Europene?"

2. "Dacă răspunsul Curţii la prima întrebare este afirmativ, pot fi interpretate dispoziţiile art. 52 alin. (2) din Regulamentul Consiliului nr. 1605/25.06.2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţilor Europene, cu modificările ulterioare până la data de 27.05.2010, prin care un conflict de interese survine în cazul în care exercitarea imparţială şi obiectivă a funcţiilor unui actor financiar sau ale unei alte persoane, menţionate la alin. (1) este compromisă din motive care implică familia, viaţa sentimentală, afinităţile politice sau naţionale, interesul economic sau orice alt interes comun cu cel al beneficiarului, în sensul în care există conflict de interese atunci când un angajat precum cel descris la întrebarea anterioară, în calitatea sa de membru al unei comisii de concurs de burse postdoctorale, părăseşte comisia atunci când o rudă participă la concurs?"

3.2. Recurenta-pârâtă Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., critică sentinţa recurată din perspectiva următoarelor aspecte:

- în privinţa măsurilor dispuse la pct. 8 - 14 care vizează invalidarea cheltuielilor de transport, motivarea instanţei de fond nu răspunde exigenţelor art. 425 C. proc. civ.

- referitor la cheltuielile de transport ale participanţilor, printr-o motivare contradictorie, instanţa concluzionează că reclamantul ar fi îndreptăţit la decontarea acestor cheltuieli, deşi sunt încălcate dispoziţiile art. 969 C. civ., în sensul că reclamantul a încălcat prevederile contractului de finanţare;

- în privinţa cheltuielilor reprezentând achiziţie consumabile (pct. 19 din Scrisoarea de informare), instanţa de fond nu arată motivele pe care se întemeiază soluţia pronunţată;

- nerespectarea dispoziţiilor legale care reglementează sarcina probei în ceea ce priveşte serviciul audit (pct. 23 Scrisoare standard de informare), în condiţiile în care reclamantul ar fi trebuit să facă dovada calităţii de membru activ al Camerei Auditorilor a auditorului financiar selectat;

- referitor la cheltuielile reprezentând asigurări medicale, respectiv cheltuieli cu utilităţile, în mod greşit instanţa de fond a reţinut eligibilitatea acestora, deşi reclamantul nu a dovedit necesitatea acestora;

- în fine, în privinţa sumei de 1.551,19 RON, instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 1169 C. civ., autoritatea recurentă arătând în detaliu motivele pentru care suma de 1.551,19 RON este neeligibilă.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Prin întâmpinarea depusă la data de 14.11.2016, recurentul-reclamant Institutul de Chimie Macromoleculară "E." a solicitat respingerea recursului declarat de autoritatea pârâtă ca nefondat, reiterând coordonatele esenţiale ale cauzei.

În esenţă, a arătat că hotărârea instanţei de fond prin care s-a constatat eligibilitatea cheltuielilor respectă dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., în sensul că indică detaliat şi expres atât motivele de fapt şi de drept, cât şi înscrisurile pe baza cărora s-a fundamentat soluţia.

Totodată, instanţa de fond a considerat în mod corect că o parte din neregulile indicate în scrisoarea de informare nu se confirmă, întrucât autoritatea reclamantă a respectat legislaţia în vigoare care vizează eligibilitatea cheltuielilor.

4.2. Prin întâmpinarea depusă la data de 18.11.2016, recurenta-pârâtă Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane a solicitat, în principal respingerea recursului declarat de recurentul-reclamant ca inadmisibil, întrucât motivele invocate nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând, în esenţă, că instanţa de fond a respectat regulile aplicării în timp a legislaţiei în materia şi a identificat în mod corect abaterile de la aplicarea prevederilor naţionale şi europene în ceea ce priveşte nerespectarea obligaţiilor de a înştiinţa Ministerul Finanţelor Publice asupra procedurii ce urmează a fi derulată, respectiv reţinerea stării de conflict de interese între doi postdoctoranzi şi doi membrii ai comisiei de examinare, datorită legăturilor de familie existente.

5. Procedura derulată în recurs

Prin rezoluţia derulată din 11.10.2018 a completului investit cu soluţionarea cauzei, în raport de Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, a fost fixat termen de judecată cu citarea părţilor în şedinţă publică.

Prin încheierea dată în şedinţă publică din data de 21.02.2019, Înalta Curte a respins cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene reţinând lipsa de pertinenţă şi utilitate a întrebărilor preliminare propuse de către recurenta-reclamantă.

În aceeaşi şedinţă publică a fost respinsă şi excepţia nulităţii recursului invocată de către recurenta-pârâtă, având în vedere că motivele formulate se încadrează în cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., temeiuri de drept indicate expres şi de către recurenta-reclamantă.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Analizând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinări şi dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că ambele recursuri sunt nefondate, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Recurentul-reclamant Institutul de Chimie Macromoleculară "E." a supus controlului instanţei specializate, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (.2 din O.U.G. nr. 66/2011, Decizia nr. x/19.11.2014 prin care au fost respinse pct. 2-25 din contestaţia administrativă formulată împotriva Scrisorii standard de formare nr. x/31.07.2014 aferentă cererii de rambursare nr. x prin care autoritatea recurentă-pârâtă a diminuat cheltuielile solicitate la rambursare cu suma de 967.005,48 RON.

Neregulile constatate prin actele administrative vizează conduita recurentului-reclamant în derularea proiectului "Fondul Social European - Program de burse pentru doctorat A." din cadrul institutului recurent.

În esenţă, prin scrisoarea standard de informare preliminară aferentă cererii de rambursare nr. x s-a comunicat recurentului-reclamant că a fost invalidată suma de 967.010,48 RON, reprezentând cheltuieli declarate neeligibile, constând în:

- suma totală de 2.784,00 RON reprezentând cheltuieli cu salarii invalidate la CR2 conform Scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. x/10.12.2013 şi răspuns la contestaţie la scrisoarea mai sus menţionată cu nr. x/07.05.2014;

- suma de 6,45 RON, reprezentând servicii hoteliere aferente FF nr. x/05.04.2012, care nu sunt eligibile conform Ordinului privind cheltuielile eligibile nr. 2170/1117/2010;

- suma de 916,58 RON aferentă OD.33166/26.03.2012 datorita existenţei unui conflict de interese pentru postdoctorandul B. conform PV constatare nereguli OIPOSDRU-MEN nr. 9781/SJCN/28.10.2013 şi Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. x/19.12.2013;

- suma de 1.307.00 RON aferentă OD.33237/13.04.2012 datorită existenţei unui conflict de interese pentru postdoctorandul B. conform PV constatare nereguli OIPOSDRU-MEN nr. x/28.10.2013 şi Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. x/19.12.2013;

- suma de 790,32 RON aferentă OD.33343/09.05.2012 datorită existenţei unui conflict de interese pentru postdoctorandul B. conform PV constatare nereguli OIPOSDRU-MEN nr. x/28.10.2013 şi Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. x/19.12.2013;

- suma de 722 RON aferentă FF. nr. 42325/18.06.2012 datorită existenţei unui conflict de interese pentru postdoctorandul C. conform PV constatare nereguli OIPOSDRU-MEN nr. x/28.10.2013 şi Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. x/19.12.2013;

- suma de 1207 RON aferentă FF nr. 33443/07.06.2012 datorită existenţei unui conflict de interese pentru postdoctorandul B. conform PV constatare nereguli OIPOSDRU-MEN nr. x/28.10.2013 şi Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. x/19.12.2013;

- suma de 302,43 RON aferentă OD.551/19.06.2012, deoarece nu există documente justificative (bon de benzină);

- suma de 195,03 RON aferentă OD.596/03.09.2012, deoarece nu există documente justificative (bon de benzină);

- suma de 99,16 RON aferentă OD.597/03.09.2012, deoarece nu există documente justificative (bon de benzină);

- suma de 14,07 RON aferentă OD.614/24.09.2012, deoarece nu există documente justificative (bon de benzină);

- suma de 63.55 RON aferentă OD.576/09.07.2012, deoarece nu există documente justificative (bon de benzină);

- suma de 556,55 RON aferentă OD.618/11.03.2013, deoarece nu este eligibilă conform Ordinului privind cheltuielile eligibile nr. 2170/1117/2010 şi H.G. nr. 1860/2006 (contravaloarea a 7,5 litri carburant la 100 km parcurşi);

- suma totală de 28.860,09 RON reprezentând transport participanţi, invalidată la CR2 conform Scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. x/10.12.2013 şi răspuns la contestaţie la scrisoarea mai sus menţionată cu nr. x/07.05.2014;

- suma totală de 58.458 RON reprezentând burse, datorită existenţei unui conflict de interese pentru postdoctorandul C. conform PV constatare nereguli OIPOSDRU-MEN nr. x/28.10.2013 şi Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. x/19.12.2013;

- suma totală de 54.270 RON, reprezentând burse, datorită existenţei unul conflict de interese pentru postdoctorandul B. conform PV constatare nereguli OIPOSDRU-MEN nr. x/28.10.2013 şi Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. x/19.12.2013;

- suma de 157.050 RON, reprezentând burse, invalidate la CR2 conform Scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. x/10.12.2013 şi răspuns la contestaţie la scrisoarea mai sus menţionată cu nr. x/07.05.2014;

- suma totală de 16.752 RON, reprezentând burse, datorită existenţei unui conflict de interese pentru postdoctoranzii C. şi B., conform PV constatare nereguli OIPOSDRU-MEN nr. x/28.10.2013 şi Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. x/19.12.2013;

- suma totală de 46.556,65 RON reprezentând achiziţie consumabile (Acordurilor cadru/contractelor de achiziţie nr. x/28.11.2011 şi y/28.11.2011 - S.C. D. SRL), conform răspuns la contestaţie cu nr. x/07.05.2014;

- suma totală de 521.454,35 RON, reprezentând achiziţie consumabile, invalidate la CR2 conform Scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. x/10.12.2013 şi răspuns la contestaţie la scrisoarea mai sus menţionată cu nr. x/07.05.2014;

- suma totală de 13.436,78 RON, reprezentând achiziţie consumabile, datorită existenţei unui conflict de interese pentru postdoctoranzii C. şi B., conform PV constatare nereguli OIPOSDRU-MEN nr. x/28.10 2013 şi Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. x/19.12.2013;

- suma de 18.516.28 RON, reprezentând taxe de participare, aferente CR2, conform Scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. x/10 12.2013 şi răspuns la contestaţie la scrisoarea mai sus menţionată cu nr. x/07.05.2014;

- suma totală de 13.001,90 RON reprezentând prestări servicii audit este neeligibilă reprezentând prorata aplicată conform prevederilor art. 7 alin. (18) al Contractului de finanţare (suma de 6.073,21 RON aferenta - CR2 şi suma de 6.928,69 RON aferentă CR3);

- suma de 28.134,10 RON, reprezentând asigurări medicale (120 RON) şi cheltuieli cu utilităţile (28.014.10 RON) aferente CR2, conform Scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. x/10.12.2013 şi răspuns la contestaţie la scrisoarea mai sus menţionată cu nr. x/07.05.2014;

- suma totală de 1.551,19 RON este neeligibilă, reprezentând depăşire procent de 5% din valoarea totală costurilor directe din care se scad cheltuielile totale de tip FEDR efectuate cumulat la CR 1, CR2 şi CR3 finală.

Contestaţia administrativă formulată de către recurenta-reclamantă a fost admisă numai în ceea ce priveşte suma de 2,784 RON reprezentând cheltuieli cu salarii pentru luna martie, fiind respinsă în rest.

Învestită cu controlul de legalitate, prima instanţă a constatat nelegalitatea actelor administrative contestate în privinţa măsurilor dispuse la punctele 8 - 13, 14, 19, 22 - 25 şi a reţinut neeligibilitatea cheltuielilor reprezentând achiziţie consumabile (pct. 20 scrisoare informare), precum şi a cheltuielilor reprezentând burse menţionate la pct. 3 - 7, 15 - 18, 21 din scrisoare, soluţie împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, întrucât reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrative în cauză.

Reevaluând materialul probator pentru a răspunde criticilor formulate, Înalta Curte reţine următoarele:

Criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ. formulate de către ambele recurente urmează a fi analizate prin considerente comune.

Dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vizează nemotivarea sau motivarea contradictorie a hotărârii, motive de recurs ce nu pot fi reţinute în cauză, întrucât din considerentele hotărârii rezultă că instanţa de fond a examinat în profunzime şi sistematizat cererile şi susţinerile părţilor, a arătat pe larg motivele de fapt şi de drept pe care şi-a întemeiat soluţia pronunţată, motivare ce permite instanţei de recurs să verifice aplicarea corectă a dispoziţiilor legale în raport de situaţia de fapt.

În lumina jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, examinarea efectivă a tuturor motivelor şi apărărilor invocate de părţi, ca garanţie a dreptului la un proces echitabil, nu implică obligaţia instanţei de a da un răspuns detaliat fiecărui argument, întinderea obligaţiei fiind variabilă, în funcţie de natura hotărârii şi de circumstanţele fiecărei cauze, cu luarea în considerare a pertinenţei, clarităţii, relevanţei în economia litigiului şi fundamentării respectivelor motive sau apărări.

Constatând, aşadar, că soluţia adoptată a fost amplu motivată şi nu există contradicţie între considerente, prima instanţă motivând în sensul admiterii în parte a acţiunii prin considerente clar explicate care nu lasă loc de confuzii cu privire la silogismul logico-juridic reţinut, Înalta Curte constată că motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu este incident.

Nici motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu pot fi reţinute, instanţa de fond interpretând şi aplicând corect dispoziţiile de drept material incidente.

Astfel, în privinţa criticilor recurentul- reclamant vizând interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 30/2006, Înalta Curte constată că, potrivit acestei dispoziţii legale (forma în vigoare la data demarării procedurii de achiziţie) "Pentru procedurile de atribuire care impun publicarea unui anunţ de participare în sistemul electronic de achiziţii publice, autorităţile contractante au obligaţia de a înştiinţa Ministerul Finanţelor Publice asupra procedurii ce urmează a fi derulată, cu cel puţin 5 zile lucrătoare înainte de data limită stabilită pentru depunerea ofertei."

În speţă, aşa cum rezultă din situaţia de fapt, recurentul-reclamant a încheiat trei acorduri cadru, după cum urmează:

- Acordul-cadru nr. 2088/10.06.2010, cu o valoare minimă fără TVA de 57.123,46 RON, echivalent 13.770 euro, la cursul BNR din 20.04.2010 de 1 euro = 4,1484 RON şi o valoare maximă fără TVA de 331.872 RON, echivalent 80.000 euro, la cursul BNR din 20.04.2010 de 1 euro = 4,1484 RON, data iniţierii procedurii de achiziţie fiind 6.05.2010, când s-a trimis Invitaţia de participare nr. x către S.C. D. S.R.L.;

- Acordul-cadru nr. 86/10.01.2011, cu o valoare minimă fără TVA de 41.620,56 RON echivalent 9.747,66 euro la cursul BNR de 1 euro = 4,2698 din 03.01.2011 şi o valoare maximă fără TVA de 360.079,94 RON, echivalent 84.331,80 euro, la cursul BNR din 03.01.2011 de 1 euro = 4,2698 RON, data iniţierii procedurii de achiziţie fiind 3.01.2011, când s-a trimis Invitaţia de participare nr. x către S.C. D. S.R.L.;

- Acordul-cadru nr. x/08.06.2011, cu o valoare minimă fără TVA de 62.854,64 RON, echivalent 15.308 euro la cursul BNR din 15.05.2011 de 1 euro = 4,1060 RON şi o valoare maximă fără TVA de 166.983,93 RON, echivalent 40.668,20 euro, la cursul BNR din 15.05.2011 de 1 euro = 4,1060 RON, data iniţierii procedurii de achiziţie fiind 16.05.2011, când s-a trimis Invitaţia de participare nr. x către S.C. D. S.R.L.

Potrivit documentelor din dosarele de achiziţie, cele trei acorduri cadru au fost încheiate fără publicarea prealabilă a unu anunţ de participare şi fără a fi înştiinţat Ministerul Finanţelor Publice asupra procedurii ce urmează a fi derulată.

Contrar susţinerilor recurentei, obligaţia de a înştiinţa Ministerul Finanţelor Publice asupra procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare era reglementată prin dispoziţiile art. 5 din O.U.G. nr. 30/2006, indiferent de valoarea contractului atribuit.

În acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte apreciază ca neîntemeiate susţinerile recurentului-reclamant conform cărora obligaţia înştiinţării Ministerului Finanţelor Publice ar exista numai în situaţia în care procedurile de achiziţie publică vizează contracte cu valoarea estimată de peste 100.000 euro, respectiv 125.000 euro, întrucât prevederile art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 30/2006 nu fac referire la o astfel de limitare.

O altă critică a recurentului-reclamant subsumată aceluiaşi motiv de casare vizează nerespectarea principiului neretroactivităţii legii, respectiv aplicarea greşită a dispoziţiilor legale care reglementează conflictul de interese.

În opinia recurentei-reclamante, măsura de invalidare a sumelor menţionate la pct. 3 - 7, 15 - 18 şi 21 din scrisoarea standard de informare întemeiată pe dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011 este nelegală, întrucât actul normativ reţinut de către autoritatea de control nu era în vigoare la data săvârşirii presupusei nereguli.

Înalta Curte reţine că, deşi data săvârşirii neregulii este situată anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, trebuie avut în vedere faptul că O.U.G. nr. 66/2011 a fost emisă în baza Regulamentului CE nr. 1083/2006, precum şi faptul că, în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în cauza C-89/14 s-a statuat că, deşi principiul securităţii juridice se opune aplicării retroactive a unui regulament, acelaşi principiu impune ca legea nouă să poată fi aplicată şi efectelor ulterioare ale unor situaţii apărute sub imperiul legii vechi.

De asemenea, cu privire la această problemă de drept a aplicării legii noi - O.U.G. nr. 66/2011 şi efectelor viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul legii vechi, respectiv O.G. nr. 79/2003, a fost sesizată Curtea de Justiţie a Uniunii Europene care, făcând referire la jurisprudenţa sa anterioară, s-a pronunţat în data de 26.05.2016, în cauzele conexe C-260/14 şi C261/14, statuând că "principiile securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecţii financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziţii în materia atribuirii unor contracte de achiziţii publice, cu condiţia să fie vorba de aplicarea unei reglementări noi la efecte viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competenţa instanţei de trimitere, care trebuie să ţină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale."

Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene este obligatorie pentru instanţa naţională, fiind îndeplinită în cauză condiţia ca noile reglementări să fie aplicate efectelor viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul reglementării anterioare.

Prin urmare, autorităţii contractante îi revine obligaţia şi responsabilitatea respectării dispoziţiilor legale, inclusiv în ceea ce priveşte procedura de achiziţie, pe toată perioada de implementare şi monitorizare a contractului/proiectului, astfel că efectele neregulilor nu sunt limitate în timp, pentru a fi excluse controlului şi implicit aplicării corecţiilor financiare după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, care oricum instituie o situaţie favorabilă urmare a aplicării principiului proporţionalităţii.

În concluzie, având în vedere că O.U.G. nr. 66/2011 a fost emisă în temeiul Regulamentului CE nr. 1083/2006, controlul fiind efectuat după intrarea în vigoare a acestei ordonanţe, pentru nereguli săvârşite anterior acesteia, precum şi Hotărârile Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din 26 mai 2016 în cauzele conexe C-260/14 şi C-261/14, este corectă aplicarea unei corecţii financiare reglementată prin noul act normativ, astfel că este nefondată critica privind încălcarea neretroactivităţii legii noi.

Nefondată este şi critica vizând existenţa conflictului de interese între doi examinatori şi care erau tatăl, respectiv soţul a două dintre candidate şi cele două candidate.

Contrar susţinerilor recurentului-reclamant, Înalta Curte reţine că personalul implicat în derularea proiectului avea obligaţia de a se abţine de la orice situaţie care putea da naştere unui conflict de interese în legătură cu implementarea proiectului, obligaţie instituită prin art. 52 din Regulamentul CE nr. 1605/2002.

Potrivit art. 52 din Regulamentul sus-menţionat, aplicabil în speţă în considerarea faptului că sursa finanţării nerambursabile este Fondul Social European "(1) Tuturor actorilor financiari şi oricărei alte persoane implicate în execuţia, gestionarea, auditarea sau controlul bugetului le este interzis să ia măsuri care pot genera un conflict între propriile lor interese şi cele ale Comunităţilor. Dacă survine un astfel de caz, persoana în cauză trebuie să se abţină de la astfel de măsuri şi să prezinte situaţia autorităţii competente. (2) Un conflict de interese survine în cazul în care exercitarea imparţială şi obiectivă a funcţiilor unui actor financiar sau ale unei alte persoane, menţionate la alin. (1), este compromisă din motive care implică familia, viaţa sentimentală, afinităţile politice sau naţionale, interesul economic sau orice alt interes comun cu cel al beneficiarului."

În speţă, aşa cum rezultă şi din probele administrate, doi dintre examinatori aveau legături de familie cu doi postdoctoranzi, situaţie necontestată de către recurentul-reclamant, fiind corectă constatarea judecătorului fondului în sensul că exercitarea cu imparţialitate şi obiectivitate a funcţiilor celor 2 membrii ai comisiei de examinare a fost compromisă datorită legăturilor de familie şi afective cu doi dintre candidaţi.

Împrejurarea că fiecare dintre cei doi examinatori nu a participat la examinarea candidatei în raport de care exista relaţia de familie nu este de natură a înlătura starea de conflict de interese întrucât din modalitatea de redactare a art. 52 din Regulamentul CE nr. 1605/2002 rezultă că prezumţia lipsei de imparţialitate şi obiectivitate în această ipoteză este absolută.

În raport de considerentele arătate, întrucât sunt întemeiate constatările autorităţii pârâte, Înalta Curte reţine legalitatea măsurilor dispuse la pct. 3 - 7, 15 - 18, 20 - 21 din scrisoarea standard de informare.

Criticile formulate de către recurentul-pârât Ministerul Educaţiei Naţionale - Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt, de asemenea, nefondate.

Astfel, în ceea ce priveşte măsura de invalidare a cheltuielilor de transport, conform pct. 8 - 14 din scrisoarea standard de informare, Înalta Curte reţine că regulile de eligibilitate a acestor cheltuieli sunt reglementate de art. 16 şi 24 din H.G. nr. 1860/2006 privind drepturile şi obligaţiile personalului autorităţilor şi instituţiilor publice pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, precum şi în cazul deplasării, în cadrul localităţii, în interesul serviciului.

Potrivit art. 16 din actul normativ sus arătat "Deplasarea cu autoturismul proprietate personală se poate face numai cu aprobarea prealabilă a ordonatorului de credite, atât pentru posesorul autoturismului, cât şi pentru persoanele din cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice care se deplasează împreună cu acesta. În acest caz, posesorul autoturismului va primi contravaloarea a 7,5 litri carburant la 100 km parcurşi pe distanţa cea mai scurtă.", iar potrivit art. 24 din acelaşi act normativ "Cheltuielile de transport se decontează pe bază de documente justificative."

În cauza de faţă, în acord cu instanţa de fond, Înalta Curte reţine că recurentul-reclamant a depus la dosar dovezi din care rezultă deplasările efectuate de postdoctoranzii implicaţi în proiect cu aprobarea ordonatorului de credite, faptul că deplasările au fost efectuate cu autoturisme deţinute de aceştia şi pentru care au fost depuse bonuri de benzină eliberate de benzinării aflate pe raza localităţilor în care s-au desfăşurat evenimentele la care aceştia au participat, precum şi faptul că aceste cheltuieli au fost efectiv suportate de către recurentul-reclamant.

Contrar susţinerilor recurentului-pârât, documentele depuse de către recurentul-reclamant justifică cheltuielile de transport. Împrejurarea că bonurile fiscale de combustibil nu reprezintă valoarea exactă a combustibilului folosit nu este de natură a conduce la invalidarea cheltuielilor, de vreme ce există o formulă de calcul pentru deplasarea cu autoturismul proprietate personală, bonul fiscal având doar rolul de a furniza informaţii legate de preţul unitar al combustibilului.

Referitor la neeligibilitatea cheltuielilor în cuantum de 28.860,09 RON reprezentând transport participanţi pentru desfăşurarea activităţii A6 - Specializare interdisciplinară prin stagii de cercetare naţionale şi internaţionale şi A7 - Participare la manifestări ştiinţifice internaţionale/naţionale pentru devansarea acestora faţă de graficul de desfăşurare a activităţii, Înalta Curte constată că recurentul nu contestă realitatea derulării acestor activităţi.

Critica recurentului-pârât vizează omisiunea recurentului-reclamant de a notifica autoritatea de management cu privire la devansarea activităţilor A6 şi A7 faţă de graficul iniţial.

În acord cu instanţa de fond, Înalta Curte reţine că organizarea unor astfel de evenimente, inclusiv stabilirea datelor de desfăşurare, este total independentă de voinţa şi puterea de decizie a recurentului-reclamant, întrucât la momentul stabilirii graficului iniţial de implementare a activităţilor nu se cunoşteau datele de desfăşurare ale stagiilor de cercetare şi a manifestărilor ştiinţifice şi nici nu puteau fi anticipate de recurentul-reclamant, iar organizatorii acestor evenimente nu puteau stabili programul în funcţie de graficul de implementare a activităţilor depus de recurentul-reclamant.

Contrar susţinerilor recurentului-pârât, neregularitatea invocată nu priveşte realitatea activităţilor ci o obligaţie de natură formală, în condiţiile în care notificarea impusă de art. 9 lit. A) alin. (15) f) din Contractul de finanţare nr. x/31.03.2010 nu este urmată de aprobarea acestei modificări de către OI MECTS.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că aprecierea făcută de autoritatea reclamantă-pârâtă cu privire la relevanţa nesocotirii dispoziţiilor art. 9 lit. A) alin. (15) f) din contractul de finanţare este contradicţie cu principiul proporţionalităţii reglementat de art. 2 alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011 care impune ca orice măsură administrativă adoptată să fie "adecvată, necesară şi corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce priveşte resursele angajate în constatarea neregulilor, cât şi în ceea ce priveşte stabilirea creanţelor bugetare rezultate din nereguli, ţinând seama de natura şi frecvenţa neregulilor constatate şi de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv".

În privinţa cheltuielilor reprezentând achiziţie consumabile, menţionate la pct. 19 din Scrisoarea de informare, Înalta Curte reţine că potrivit Contractului de furnizare produse nr. x/28.11.2011 încheiat cu S.C. D. S.R.L., recurentului-reclamant i s-a furnizat sticlărie pentru laborator.

Contrar susţinerilor recurentului-pârât, contractul sus-menţionat nu este subsecvent Acordului-cadru nr. x/08.06.2011, acesta din urmă având ca obiect produse chimice pentru laborator folosite pentru cercetarea ştiinţifică, cum în mod corect a reţinut instanţa de fond.

Cu privire la suma de 13.001,90 RON reprezentând cheltuieli cu servicii de audit menţionată la pct. 23 din Scrisoarea de informare, recurentul-pârât susţine că această cheltuială nu respectă prevederile art. 7 pct. 18 din contractul de finanţare, potrivit cărora "Auditorul financiar va fi selectat din cadrul membrilor activi ai Camerei Auditorilor Financiari din România cu o conduită profesională corespunzătoare, respectiv nu a fost sancţionat pentru abateri disciplinare în ultimii 3 ani".

Contrar susţinerilor recurentului-pârât, întrucât prin actul administrativ contestat se invocă nerespectarea prevederilor contractuale, caz în care sarcina probei incumbă emitentului actului în virtutea obligaţiei de a proba a celui care face o susţinere, în mod corect reţinând instanţa de fond că nu au fost depuse dovezi din care să rezulte că auditorul financiar selectat nu este membru activ al Camerei Auditorilor Financiari sau că acesta ar fi fost sancţionat pentru abateri disciplinare în ultimii trei ani.

În ceea ce priveşte suma de 28.134,10 RON reprezentând asigurări medicale şi cheltuieli cu utilităţile (pct. 24 din scrisoarea de informare) criticile recurentului-pârât vizează neconcordanţa actelor justificative şi faptul că nu s-a dovedit necesitatea acestora.

Susţinerea este nefondată având în vedere că prin Decizia nr. 986/1.04.2010 s-a stabilit că pe toată durata de desfăşurare a proiectului valoarea cheltuielilor cu utilităţile institutului recurent-reclamant suportate din proiect se va încadra într-un procent maxim de 2% din totalul cheltuielilor cu utilităţile din cadrul instituţiei, situaţie în care procentul de 1,7% determinat prin nota de fundamentare a sumei ce urmează a fi alocată plăţii utilităţilor aferente realizării proiectului de 1.006 lei/lună respectă plafonul maxim.

Contrar susţinerilor reclamantei, institutul recurent a prezentat documentele justificative respectiv facturile de utilităţi ale institutului pentru perioada 01.04.2010 - 31.03.2013, iar necesitatea efectuării acestor cheltuieli rezultă din cuprinsul Notei de fundamentare nr. x/01.04.2010, în sensul că utilităţile constând în apă, canal, energie electrică, telefon, energie termică sunt absolut necesare pentru funcţionarea institutului care oferă baza materială pentru desfăşurarea activităţii de cercetare ce constituie obiectul proiectului.

În fine, nefondată este şi critica ce vizează suma de 1551,19 RON cheltuieli generale de administraţie pentru depăşirea procentului de 5% din valoarea totală a costurilor directe din care se scad cheltuieli totale de tip FEDR efectuate la cererile de rambursare 1-3, întrucât cuantumul acestor cheltuieli depinde în mod direct şi proporţional de validitatea celorlalte cheltuieli menţionate în scrisoarea standard.

Or, în speţă, recurentul-pârât nu a prezentat niciun calcul din care să rezulte că suma invalidată la plată ar depăşi totalul cheltuielilor generale de administraţie aprobate prin contractul de finanţare, fiind corectă constatarea instanţei de fond în sensul eligibilităţii acestei sume.

Concluzionând asupra criticilor formulate de recurentul-pârât, constatarea neeligibilităţii cheltuielilor menţionate la pct. 8 - 14, 19, 22 - 25 apare ca nejustificată, aşa cum în mod corect a stabilit şi instanţa de fond.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

În raport de considerentele arătate, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei recurate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 C. proc. civ., va respinge ambele recursuri ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de reclamantul Institutul de Chimie Macromoleculară "E." şi de pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale - Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane împotriva Sentinţei nr. 2028 din 9 iulie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 aprilie 2019.

GGC - NN