Time-barred administrative appeal for retroactive expropriation compensation under Law No. 554/2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 9.05.2014, reclamanta Parohia A. a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare solicitând instanţei anularea Deciziei nr. 2927/28.02.2012 pentru Parohia A. şi emiterea unei noi decizii care să cuprindă sumele de despăgubire/modalitatea de compensare a pierderilor suferite prin exproprierea care s-a realizat fără despăgubire.

Prin Sentinţa civilă nr. 6942/28.10.2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 2.12.2014, sub nr. x/2014.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 231 din 2 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea reclamantei Parohia A..

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs Parohia A., fiind criticată sentinţa atacată pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Recurenta apreciază că este incident în cauză motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 din C. proc. civ., întrucât exproprierea pentru cauza publică s-a efectuat prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 23.09.1947, iar aşa-zisa despăgubire a fost achitată la data de 30.11.1948, aşadar înăuntrul perioadei de referinţă a O.U.G. nr. 94/2000.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., recurenta a arătat că singura motivare a instanţei de fond a fost aceea că exproprierea nu s-a realizat în perioada de referinţă a O.U.G. nr. 94/2000.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, mai înainte de a analiza motivele de recurs formulate a constatat că recursul a fost depus cu nerespectarea dispoziţiilor legale, motiv pentru care recursul va fi respins ca tardiv formulat.

În conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat faptul că sentinţa a fost comunicată reclamantei la data de 10 aprilie 2015, iar cererea de recurs a fost înregistrată la instanţa de fond la data de 9 mai 2015, conform datei aflată pe plicul de corespondenţă, în condiţiile în care ultima zi de declarare a recursului era data de 27 aprilie 2015, o zi de luni, termen prelungit conform art. 181 alin. (2) din C. proc. civ., (având în vedere că ultima zi de recurs era ziua de 26 aprilie, o zi de duminică).

În aceste condiţii recursul reclamantei a fost depus cu depăşirea termenului de 15 zile de la comunicare, prevăzut de dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 .

Înalta Curte nu poate primi apărarea formulată de recurentă în sensul aplicării termenului general de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 485 alin. (1) din C. proc. civ., de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, având în vedere că în cauza de faţă sunt aplicabile regulile de procedură ale legii speciale a contenciosului administrativ, respectiv dispoziţiile Legii nr. 554/2004.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va aplica sancţiunea procedurală determinată de neexercitarea dreptului în termenul prevăzut de lege.

3.2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul ca tardiv declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Parohia A. împotriva Sentinţei civile nr. 231 din 2 februarie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv declarat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 ianuarie 2019.

GGC - NN