Eligibility of specialized construction vehicles for structural fund reimbursement under State Aid restrictions on commercial goods transport

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 9 aprilie 2015, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, anularea în tot a procesului-verbal nr. x din 16 februarie 3015, de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, pentru nelegalitate şi netemeinicie, întrucât a fost încheiat cu încălcarea legii şi cuprinde date neconforme cu realitatea; suspendarea efectelor procesului-verbal menţionat, până la soluţionarea definitivă a cauzei; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 81 din 4 aprilie 2016, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis contestaţia modificată, formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, a dispus anularea procesului-verbal nr. x din 16 martie 2015 şi a Deciziei nr. 73 din 5 mai 2015 întocmite de M.D.R.A.P şi a obligat pârâtul M.D.R.A.P. să plătească reclamantei SC A. SRL suma de 50 RON taxă judiciară timbru.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei nr. 81 din 4 aprilie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta societatea A. SRL şi pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice au declarat recurs.

3.1. Reclamanta societatea A. SRL, a solicitat casarea sentinţei recurate şi înlăturarea dispoziţiei primei instanţe privitoare la obligarea pârâtului MDRAP să plătească suma de 50 RON taxă judiciară de timbru, invocând în drept art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., Recomandarea nr. 18/2003 a Comitetului Miniştrilor din cadrul Consiliului Europei, Recomandarea nr. R//89/8 a Comitetului de Miniştrii.

În motivare, arată că a solicitat achitarea cheltuielilor de judecată pe cale separată, cerere menţionată de instanţă în încheierea din data de 25 ianuarie 2016.

3.2. Pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., în dezvoltarea acestora formulând următoarele critici:

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) punctul 6 din C. proc. civ., pârâtul a arătat că motivarea hotărârii primei instanţe nu respectă cerinţele prevăzute de art. 425 C. proc. civ., motiv pentru care solicită casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată primei instanţe, având în vedere că nu au fost prezentate şi examinate argumentele pe care le-a expus în susţinerea legalităţii actelor atacate, o prezentare a motivelor de fapt şi de drept pentru care au fost înlăturate, şi, de asemenea, nu s-au expus nici motivele/raţionamentul care au condus instanţa de fond la "constatarea" faptului că s-a respectat contractul de finanţare şi că "a fost respectată legislaţia naţională şi comunitară în materie", astfel că în speţă a fost pronunţată o soluţie netemeinică şi nelegală.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., pârâtul a solicitat casarea sentinţei recurate şi, rejudecând cauza, respingerea ca neîntemeiată a acţiunii formulate de reclamantă, având în vedere următoarele critici:

Prin Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 16 martie 2015 s-a stabilit în sarcina SC A. SRL un debit în cuantum de 511.932,78 RON, contestaţia administrativă formulată fiind soluţionată prin Decizia nr. 73 din 5 mai 2015, în sensul respingerii acesteia ca neîntemeiată.

Autoritatea a adoptat această soluţie având în vedere faptul că mijloacele de transport, aşa cum sunt ele clasificate în Subgrupa 2.3. "Mijloace de transport" din Hotărârea Guvernului nr. 2139/2004, nu pot fi considerate eligibile pentru rambursarea din fonduri structurale, prin POR, fiind încălcate prevederile legislaţiei naţionale privind ajutorul de minimis, respectiv Ordinul MDLPL nr. 155 din 8 februarie 2008, care precizează că "prezenta schemă de ajutor de minimis se aplică (...) cu excepţia: ajutoarelor pentru achiziţia de vehicule de transport rutier de mărfuri, acordate întreprinderilor care efectuează transport rutier de mărfuri în numele terţilor pentru închiriere sau "în scop comercial.

S-a apreciat că Beneficiarul nu a respectat obiectul contractului de finanţare/cererii de finanţare conform căreia - "Prin achiziţionarea acestor utilaje se urmăreşte crearea unei noi activităţi în domeniul construcţiilor de drumuri, terasamente şi lucrări de apă şi canalizare (...)"

De asemenea, s-a reţinut că prin Ghidul solicitantului, varianta consolidată în iunie 2010, cap. II.2.- Criterii de selecţie - A. Bugetul proiectului s-a stabilit: Cheltuielile cu achiziţionarea mijloacelor de transport, aşa cum sunt ele clasificate în Subgrupa 2.3 "Mijloace de transport" din H.G. nr. 2139/2004 nu pot fi considerate eligibile pentru rambursarea din fonduri structurale, prin POR - domeniul de intervenţie 4.3. - precizare valabilă indiferent de domeniul de activitate al solicitantului, precum şi de domeniul de activitate în care se doreşte realizarea investiţiei propuse prin proiect.

Instanţa de fond în mod eronat a considerat că în speţă a fost respectată legislaţia naţională, întrucât, în conformitate cu înregistrările din contabilitatea SC A. SRL, mijloacele fixe achiziţionate în cadrul proiectului au fost încadrate în subgrupa 2.3 "Mijloace de transport" (prevăzută de H.G. nr. 2139/2004), astfel că în mod corect s-a constatat de către echipa de control din cadrul instituţiei noastre că utilajele menţionate mai sus sunt mijloace de transport care nu sunt eligibile pentru rambursarea din fonduri structurale prin POR.

Cheltuielile aferente Contractului de finanţare nr. x din 16 mai 2011 au fost justificate de către SC A. SRL prin cererea de finanţare, ca fiind necesare în scopul creării "unei noi activităţii în domeniul construcţiilor de drumuri, terasamente şi lucrări de apă şi canalizare".

Instanţa de fond a reţinut că a fost respectat contractul de finanţare, în condiţiile în care, utilajele au fost înregistrate în contabilitatea SC A. SRL la "mijloace de transport", iar destinaţia dată acestora a fost de transport rutier marfă, fapt ce reiese din facturi, de ex:

- factura fiscală nr. x din 30 iunie 2014, reprezentând contravaloare lucrări conform Contractului nr. x din 4 februarie 2014, beneficiar SC B. SRL şi a listei cuprinzând cantităţile de Lucrări la punctul 1 cod TRA01A30 se regăseşte ... transport rutier al materialelor, semifabricatelor, punctul 2 cod TRA01A60 ... transport rutier al materialelor, semifabricatelor;

- factura fiscală nr. x din 30 iunie 2014, reprezentând contravaloare lucrări conform Contractului nr. x din 2 mai 2014, beneficiar SC B. SRL şi a listei cuprinzând cantităţile de lucrări la punctul 1 cod IRAQJ A55 ... transport rutier al materialelor, semifabricatelor,

- factura fiscală nr. x din 21 decembrie 2014, reprezentând contravaloare servicii excavare conform Contractului nr. x din 5 mai 2012, beneficiar SC B. SRL şi a listei cuprinzând cantităţile de Lucrări la punctul 1 cod TRA01A50... transport rutier al materialelor, semifabricatelor.

Prin prisma celor expuse, se impun a fi înlăturate constatările primei instanţe în sensul că societatea a utilizat utilajele achiziţionate în baza Contractului de finanţare nr. x din 16 mai 2011 pentru a executa activităţi de transport de mărfuri, în totală contradicţie cu obligaţiile contractuale, activităţi care sunt excluse de la finanţare.

Articolul 6 din Ordinul nr. 155/2008 prevede: Prezenta schemă de ajutor de minimis se aplică microîntreprinderilor care îşi desfăşoară activitatea în domeniul producţiei şi/sau serviciilor şi/sau construcţiilor şi îndeplinesc criteriile prevăzute de Regulamentul CE nr. 1.998/2006 privind ajutorul de minimis, cu excepţia: (...)

g) ajutoarelor pentru achiziţia de vehicule de transport rutier de mărfuri, acordate întreprinderilor care efectuează transport rutier de mărfuri în numele terţilor pentru închiriere sau în scop comercial".

În concluzie, în mod corect s-a constatat că utilajele menţionate mai sus sunt mijloace de transport care nu sunt eligibile pentru rambursarea din fonduri structurale prin POR având în vedere că toate cheltuielile aferente Contractului de finanţare nr. x din 16 mai 2011 au fost justificate de către SC A. SRL ca fiind necesare în scopul creării "unei noi activităţii în domeniul construcţiilor de drumuri, terasamente şi lucrări de apă şi canalizare", cu toate acestea, contrar obligaţiei asumate prin semnarea contractului de finanţare, utilajele achiziţionate au fost folosite pentru transport de mărfuri (fiind astfel încălcate dispoziţiile H.G. nr. 2139/2004 şi ale Ordinului nr. 155/2008, care au fost redate mai sus).

În consecinţă, având în vedere şi dispoziţiile art. 18 alin. (12) din acest contract, prin care au fost reglementate situaţiile care atrag rezilierea contractului de finanţare, consideră că Decizia nr. 73 din 5 mai 2015, precum şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 16 martie 2015 au fost emise cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale incidente şi trebuie menţinute.

În altă ordine de idei, raportat la aserţiunea instanţei de fond prin care s-a reţinut că au fost efectuate mai multe verificări cu privire la cheltuielile efectuate de către SC A. SRL, că anterior emiterii Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 16 martie 2015 acestea nu au fost considerate neeligibile, recurentul pârât invocă art. 7, lit. A), punctele 18 - 19 din Contractul de finanţare 15.64 din 16 mai 2011, coroborate cu art. 20 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, concluzionând că nu constituie motive de nelegalitate faptul că în speţă au mai fost efectuate verificări în urma cărora nu s-a constatat neeligibilitatea cheltuielilor.

Având în vedere argumentele expuse, solicită admiterea recursului formulat.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimata-reclamantă SC A. SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, invocând următoarele apărări:

După cum rezulta din Decizia nr. 73 din 5 mai 2015, AM POR a conchis în mod neîntemeiat că sunt neeligibile cheltuielile efectuate în realizarea contractului de finanţare, limitându-se la a retine că:

"bunurile achiziţionate se încadrează în categoria mijloacelor de transport şi au fost folosite ca atare în activităţi de transport mărfuri şi materiale". Aceeaşi menţiune se regăseşte şi în Procesul-verbal, cu ignorarea faptului că cele doua condiţii nu sunt îndeplinite în ipoteza de faţă, întrucât:

- mijloacele auto specializate nu au fost achiziţionate pentru transport rutier de mărfuri, ci exclusiv pentru transportul de terasamente şi materiale specifice pentru lucrările de construcţii (drumuri, reţele de apa, canalizări);

- societatea nu face parte din categoria "întreprinderilor care efectuează transport rutier de mărfuri în numele terţilor" după cum rezulta din certificatul constatator al societăţii, CAEN 4941 - Transporturi rutiere de mărfuri - se regăseşte printre activităţile secundare din domeniul de activitate al societăţii, aceasta nefiind însă autorizată în vederea desfăşurării acestei activităţi conform art. 15 din Legea nr. 359/2004;

- societatea nu a efectuat cu cele trei mijloace auto transport rutier de mărfuri în numele terţilor, ci a efectuat transporturile corespunzătoare lucrărilor pe care le-a executat conform Cererii de finanţare şi Planului de afaceri; transporturile au fost realizate pentru şi în numele societăţii, iar nu în numele terţilor; scopul achiziţiei mijloacelor auto nu a fost închirierea sau scopul comercial, ci diversificarea serviciilor oferite, precum şi creşterea calităţii acestora; respectarea scopului proiectului a fost verificata de OI în cadrul vizitei pe teren şi a vizitelor ex-post, fiind confirmată în cadrul rapoartelor întocmite în acest sens; cu titlu exemplificativ, potrivit Raportului privind vizita ex-post la faţa locului din data de 14 octombrie 2014, se precizează ca: Proiectul a prevăzut achiziţia de echipamente; echipamentele au fost, inter alia, de tipul Cap Tractor Scania Tip G440 Lax2MNA, Trailer MEGA, Model MNN, Autobasculanta MAN Tip TGS 35.440 8X4; echipamentele sunt funcţionale; echipamentele sunt utilizate în scopul Proiectului; în plus, chiar în Procesul-verbal "se constata faptul ca beneficiarul a utilizat mijloacele auto achiziţionate conform contractului de finanţare, pentru servicii de transport mărfuri şi materiale".

În susţinerea celor de mai sus este şi legislaţia europeana, în speţă Regulamentul (CE) nr. 1998/2006 privind aplicarea articolelor 87 şi 88 din tratat ajutoarelor de minimis, la care face trimitere art. 1 alin. (1) din Ordinul nr. 155/2008 şi Regulamentul (UE) nr. 1407/2013 privind aplicarea articolelor 107 şi 108 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene ajutoarelor de minimis, care cuprinde prevederi similare.

Interpretarea dată de MDRAP din cadrul Deciziei nr. 73 din 5 mai 2015 prevederilor art. 6 lit. g) din Ordinul nr. 155/2008 dar şi trimiterile la Ghidul Solicitantului (varianta consolidata din iunie 2010) sunt de natura a contraveni nu doar legislaţiei naţionale, ci şi celei europene.

În acest sens, în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că, "Ghidul solicitantului este un îndrumar pentru cei care doresc sa obţină finanţare europeană [...]. Acest ghid, chiar daca este aprobat prin ordin de ministru sau chiar (rar) prin hotărâre de guvern, nu poate deroga de la legislaţia aplicabila în domeniu [...]".

În acest context, mai arată că încadrarea celor trei autospeciale în codurile de clasificare din Catalogul privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe aprobat prin H.G. nr. 2139/2004 s-a efectuat în scopul determinării în mod corect a duratei normele de funcţionare a mijloacelor fixe. Prin urmare, această încadrare nu a schimbat cu nimic scopul utilizării mijloacelor de transport declarate prin Cererea de finanţare şi în considerarea căruia s-a încheiat Contractul de finanţare. Această concluzie rezultă din obligativitatea respectării legislaţiei contabile naţionale, obligaţie ce derivă chiar din prevederile Contractului de finanţare.

Consideră că prin actele a căror anulare solicită a fost încălcat, de către recurentul-pârât, principiul încrederii legitime, componentă a principiului legalităţii actelor administrative, care instituie obligaţia autorităţilor de a proteja, printr-un comportament consecvent şi necontradictoriu aşteptările legitime ale particularilor, pe de o parte, iar pe de altă parte, instituie dreptul acestora de a evolua într-un cadru juridic stabil şi previzibil, prin faptul că:

- cele trei mijloace auto şi operaţiunile tehnologice cărora acestea le erau destinate au fost precizate încă din Planul de afaceri şi Cererea de finanţare, fiind aprobate de autorităţile competente;

- achiziţia mijloacelor auto a făcut obiectul Contractului de finanţare constând în "achiziţie utilaje construcţii", încheiat cu AM POR şi OI; este indubitabil ca la momentul încheierii Contractului de finanţare, costurile aferente acestor echipamente au fost considerate de către cele două autorităţi drept eligibile; astfel, potrivit art. 5 alin. (2) din Contractul de finanţare, "cheltuielile prevăzute la alin. (1) al prezentului articol, sunt eligibile cu condiţia ca acestea să fie cuprinse în Anexa V - Bugetul proiectului a prezentului Contract şi să fie efectuate în conformitate cu termenii şi condiţiile prezentului Contract" or, cheltuielile aferente celor trei echipamente au fost cuprinse ca atare în Anexa V;

- pe parcursul implementării Proiectului, societatea a transmis către OI şase rapoarte de progres, trei cereri de rambursare şi documentele justificative aferente achiziţiei celor trei bunuri; aceste documente au fost verificate, iar cheltuielile efectuate au fost considerate drept eligibile, sumele corespunzătoare fiind rambursate;

- ulterior finalizării Proiectului, au fost întocmite de reprezentanţii OI rapoarte de vizita pe teren şi ex-post la faţa locului, ale căror constatări sunt fără echivoc în sensul respectării Contractului de finanţare şi al utilizării celor trei echipamente în scopul Proiectului;

- verificările efectuate la momentul depunerii Cererii de finanţare, pe parcursul implementării Proiectului şi ulterior finalizării acestuia, au creat în mod legitim încrederea ca respectivele cheltuieli sunt eligibile; practic raţionamentul aplicat de MDRAP conduce către concluzia că, indiferent de modul de acţiune al societăţii, respectivele cheltuieli au avut ab initio caracter neeligibil, autorităţile cu competente în gestionarea fondurilor trebuind să se sesizeze încă de la momentul depunerii Cererii de finanţare; ca urmare a verificărilor efectuate de OI societatea a avut certitudinea conformităţii cheltuielilor cu Contractul de finanţare şi prevederile legale;

- încrederea legitimă decurge şi din obligaţiile şi răspunderea Ol conform Contractului de finanţare, respectiv: art. 7, pct. B, paragraful (36) din Contractul de finanţare - "Ol monitorizează din punct de vedere tehnic şi financiar implementarea proiectului care face obiectul prezentului Contract" - art. 7, pct. B, paragraful (38) din Contractul de finanţare - "Ol are obligaţia de a verifica realitatea, legalitatea şi conformitatea documentelor ce însoţesc cererea de rambursare şi raportul de progres transmise de către Beneficiar, în vederea soluţionării acesteia" - art. 7, pct. B, paragraful (40) din Contractul de finanţare "OI este răspunzător fata de Beneficiar pentru prejudiciile dovedite a fi cauzate acestuia ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor sale" - paragraful (2) din Anexa I la Contractul de finanţare - "AM POR/OI monitorizează progresul implementării proiectului prin: -verificarea rapoartelor de progres şi a cererilor de rambursare transmise de către beneficiari; - realizarea de vizite la fata locului consemnate în rapoarte" -paragraful (5) din Anexa I la Contractul de finanţare - "OI va verifica 100% toate documentele ce însoţesc o cerere de rambursare" paragraful (15) din Anexa III la Actul Adiţional nr. 1 la Contractul de finanţare - "OI va verifica realitatea, legalitatea şi conformitatea cheltuielilor efectuate de Beneficiar, după primirea cererii de rambursare. Verificarea se face pe baza documentaţiei solicitate ce însoţeşte cererea de rambursare" - rambursarea cheltuielilor presupune ca AM POR însăşi a verificat documentele întocmite de A., considerând ca acestea sunt conforme prevederilor legale şi Contractului de finanţare; în acest sens, art. 7, pct. C, paragraful (46) din Contractul de finanţare prevede ca "AM POR va efectua rambursarea cheltuielilor în condiţiile şi cu respectarea termenelor menţionate în Anexa III [...], după verificarea şi avizarea raportului privind cererea de rambursare şi a documentelor transmise de către Ol".

De asemenea, apreciază că prin emiterea actelor contestate s-a produs nerespectarea atribuţiilor de prevenire a neregulilor de către recurentul-pârât, astfel cum acestea sunt reglementate prin O.U.G. nr. 66/2011.

În final, susţine că prin declararea drept neeligibile a cheltuielilor aferente celor trei echipamente, nu a fost respectat nici principiul proporţionalităţii, aşa cum acesta a fost interpretat în jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie, şi care impune "ca actele instituţiilor sa nu depăşească limitele a ceea ce este adecvat şi necesar în scopul realizării obiectivelor urmărite, înţelegându-se ca, în cazul în care este posibilă o alegere intre mai multe măsuri adecvate, trebuie sa se recurgă la cea mai puţin constrângătoare, iar inconvenientele cauzate nu trebuie sa fie disproporţionate în raport cu scopurile urmărite

În plus fata de argumentele prezentate în cererea de chemare în judecata în sensul ca utilizarea utilajelor auto pentru transportul materialelor şi utilajelor în vederea executării lucrărilor nu schimbă destinaţia acestora în utilaje auto folosite pentru activităţi de transport rutier de marfă, ar putea fi invocate inclusiv menţiunile din paragraful (5) din preambulul la Regulamentul (UE) nr. 1407/2013. În acest sens, potrivit acestor menţiuni, "serviciile integrate, în care transportul propriu-zis reprezintă doar un element, cum ar fi serviciile de mutare, serviciile postate sau de curierat ori colectarea deşeurilor sau serviciile de prelucrare, nu ar trebui considerate servicii de transport".

Enumerarea în cauză are, după cum se poate observa, caracter exemplificativ şi nu limitativ. Prin urmare, se poate susţine ca în situaţia de fata transportul de materiale reprezintă doar un element al lucrărilor executate, nefiind o activitate de transport rutier de mărfuri propriu-zisă.

II. Procedura de soluţionare a recursului.

5. Aspecte de fapt şi de drept relevante

Instanţa de contencios administrativ a fost sesizată de către reclamanta societatea A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice cu acţiunea în anulare a Procesului-verbal nr. x din 16 martie 2015 şi a Deciziei nr. 73 din 5 mai 2015 emise de M.D.R.A.

Prima instanţă a admis acţiunea formulată, reţinând următoarele considerente:

- Prin Procesul-verbal nr. x din 16 martie 2015 de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare contestat s-a reţinut de către echipa de control din cadrul pârâtului M.D.R.A.P. că suma autorizată de 720.507,00 RON, reprezentând contravaloarea unor mijloace de transport, nu îndeplineşte criteriile de eligibilitate pentru a fi decontată prin Programul Operaţional Regional, iar valoarea creanţei bugetare rezultate din aceste nereguli a fost stabilită la suma de 511.932,78 RON.

- Petenta societatea A. SRL a formulat contestaţie împotriva procesului-verbal încheiat, iar pârâtul M.D.R.A.P. a respins-o ca neîntemeiată prin Decizia nr. 73 din 5 mai 2015.

- Cele trei mijloace auto achiziţionate şi operaţiunile tehnologice cărora acestea le-au fost destinate au fost precizate în planul de afaceri şi cererea de finanţare, fiind aprobate de autorităţile competente, iar achiziţia acestor mijloace auto a făcut obiectul Contractului de finanţare, constând în "achiziţii utilaje construcţii". Costurile aferente acestor echipamente au fost considerate eligibile, fiind cuprinse în Anexa V - Bugetul proiectului la prezentul Contract şi au respectat şi condiţiile acestei convenţii.

- A. SRL a transmis către Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia şase rapoarte de progres, trei cereri de rambursare şi documentele justificative aferente achiziţiei celor trei bunuri, ce au fost verificate, iar cheltuielile efectuate au fost considerate drept eligibile, sumele corespunzătoare fiind rambursate contestatoarei de instituţia sus citată.

- Pârâtul a rambursat cheltuielile, iar în primă fază, a verificat documentele emise de SC A. SRL, a considerat aceste înscrisuri conforme prevederilor legale şi dispoziţiilor contractului de finanţare, având în vedere că la art. 7 pct. c paragraful 46 din Convenţie, se menţionează că se va efectua rambursarea cheltuielilor în condiţiile şi cu respectarea termenelor menţionate în Anexa III, după verificarea şi avizarea raportului privind cererea de rambursare şi a documentelor transmise de către Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia.

- În ipoteza în care aceste cheltuieli erau considerate neeligibile de către pârât, în raport de dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011, acesta avea obligaţia luării tuturor măsurilor necesare prevenirii acestor nereguli, inclusiv prin activităţi ce constau în informarea corectă şi la timp a petentei asupra riscului producerii unei nereguli.

- Caracterul eligibil al cheltuielilor aferente achiziţiei celor trei autospeciale, rezultă din faptul că sunt îndeplinite condiţiile cumulative cerute de art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007, privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale, conform cărora se impune: să fie efectiv plătită de către beneficiari, să fie însoţită de facturi sau de alte documente contabile cu valoare probatorie, să fie în conformitate cu prevederile contractului de finanţare şi să fie în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei naţionale şi comunitare.

6. Analiza cererilor de recurs.

6.1. Cu privire la recursul reclamantei:

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta reclamantă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului pârât, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Reclamanta societatea A. SRL, a susţinut, în esenţă, că prima instanţă a dispus obligarea pârâtului MDRAP să plătească suma de 50 RON taxă judiciară de timbru, ignorând faptul că în cuprinsul încheierii din data de 25.01.2016 s-a consemnat poziţia sa procesuală în sensul că va solicita achitarea cheltuielilor de judecată pe cale separată.

Examinând aceste critici, Înalta Curte reţine că dispoziţia primei instanţe privind obligarea pârâtul la plata cheltuielilor de judecată, încalcă dispoziţiile art. 453 C. proc. civ., fiind dată cu nesocotirea principiului disponibilităţii.

În temeiul art. 9 alin. (2) C. proc. civ. obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererea şi apărările părţilor.

În aplicarea acestui principiu, dispoziţiile alin. (1) al art. 453 C. proc. civ., stabilesc că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să-i plătească acesteia cheltuieli de judecată.

În consecinţă, având în vedere că recurenta reclamantă nu a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ci a afirmat, potrivit celor consemnate în încheierea din data de 25 ianuarie 2016, că acordarea acestora urmează să o solicite pe calea unui proces separat, Înalta Curte, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., reţine contrarietatea dispozitivului cu considerentele, motiv pentru care, va admite recursul format de reclamantă, va casa în parte sentinţa recurată şi rejudecând, va înlătura obligarea pârâtului MDRAP la plata taxei judiciare de timbru în valoare de 50 de RON în favoarea reclamantei.

6.2. Cu privire la recursul pârâtului:

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei-reclamante, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Într-o primă critică, încadrată la motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurentul pârât a susţinut că motivarea hotărârii primei instanţe nu respectă cerinţele prevăzute de art. 425 C. proc. civ., având în vedere faptul că nu au fost prezentate şi examinate argumentele sale, expuse în susţinerea legalităţii actelor atacate.

Prima instanţă a analizat eligibilitatea cheltuielilor din perspectiva condiţiilor cumulative cerute de art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007, şi anume, acelea ca respectivele cheltuieli să fie efectiv plătite de beneficiari, să fie însoţite de facturi sau alte documente contabile cu valoare probatorie, să fie în conformitate cu prevederile contractului de finanţare şi să respecte legislaţia naţională şi comunitară, arătând argumentat motivele pentru care consideră, în fapt şi în drept, că toate aceste condiţii au fost îndeplinite.

Astfel, cu privire la eligibilitatea cheltuielilor, a reţinut că s-a dovedit faptul că preţul celor trei autospeciale, aşa cum rezultă din documentele contabile depuse la dosarul cauzei, a fost plătit, aspect verificat de către OI, acesta conchizând că achiziţionarea s-a făcut în conformitate cu dispoziţiile contractului de finanţare, (Raportul de vizită pe teren nr. 1), iar după finalizarea proiectului, a constatat că "s-au achiziţionat echipamentele propuse prin cererea de finanţare, s-au angajat cele 7 persoane" (Raportul privind vizita ex-post din data de 14 octombrie 2014) s-a menţionat că s-a respectat contractul de finanţare şi că echipamentele sunt funcţionale şi utilizate în scopul proiectului (în Raportul privind vizita ex-post din data de 29 octombrie 2013), conchizând în final că a fost respectată legislaţia naţională şi comunitară în materie, respectiv H.G. nr. 759/2007, Ordinul nr. 155/2008, Ghidul Solicitantului, Regulamentul (CE) nr. 1998/2006 şi Regulamentul UE nr. 1407/2013.

Instanţa de fond a expus motivele de fapt şi de drept pe care şi-a întemeiat soluţia de admitere a acţiunii cu respectarea exigenţelor stabilite de art. 425 alin. (1) din C. proc. civ., iar hotărârea nu cuprinde motive contradictorii sau străine de natura cauzei.

Înalta Curte nu poate reţine nelegalitatea hotărârii pe motiv că argumentele invocate de pârât în susţinerea legalităţii actelor atacate nu au fost prezentate şi analizate. Judecătorul fondului a analizat eligibilitatea cheltuielilor din perspectiva condiţiilor cumulative cerute de art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007, înlăturând implicit susţinerile în temeiul cărora pârâtul a revenit asupra propriilor constatări, care au fundamentat declararea eligibilităţii şi rambursarea către reclamantă a respectivelor cheltuieli.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta reclamantă a susţinut că prima instanţă a pronunţat hotărârea recurată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 6 din Ordinul nr. 155/2008, coroborate cu prevederile H.G. nr. 2139/2004, precum şi a Ghidului solicitantului, varianta consolidată în iunie 2010, cap. II.2.- Criterii de selecţie - A. Bugetul proiectului, prin care s-a stabilit: Cheltuielile cu achiziţionarea mijloacelor de transport, aşa cum sunt ele clasificate în Subgrupa 2.3 "Mijloace de transport" din H.G. nr. 2139/2004 nu pot fi considerate eligibile pentru rambursarea din fonduri structurale, prin POR - domeniul de intervenţie 4.3. - indiferent de domeniul de activitate al solicitantului, precum şi de domeniul de activitate în care se doreşte realizarea investiţiei propuse prin proiect.

Înalta Curte nu poate împărtăşi susţinerile recurentului-pârât în sensul că utilajele achiziţionate fiind mijloace de transport, cheltuielile cu achiziţionarea acestora sunt neeligibile de plano pentru rambursare din fonduri structurale prin POR, în condiţiile în care, dispoziţiile art. 6 din Ordinul nr. 155/2008 prevede o condiţie specială, şi anume ca vehiculele să fie utilizate pentru a efectua transport rutier de mărfuri în numele terţilor, pentru închiriere sau în scop comercial.

Astfel, art. 6 din Ordinul MDLAPAT nr. 155/2008 prevede: Prezenta schemă de ajutor de minimis se aplică microîntreprinderilor care îşi desfăşoară activitatea în domeniul producţiei şi/sau serviciilor şi/sau construcţiilor şi îndeplinesc criteriile prevăzute de Regulamentul CE nr. 1.998/2006 privind ajutorul de minimis, cu excepţia: (...) g) ajutoarelor pentru achiziţia de vehicule de transport rutier de mărfuri, acordate întreprinderilor care efectuează transport rutier de mărfuri în numele terţilor pentru închiriere sau în scop comercial".

Regulamentul (CE) nr. 1998/2006 privind aplicarea articolelor 87 şi 88 din tratat ajutoarelor de minimis, la care face trimitere art. 1 alin. (1) din Ordinul nr. 155/2008, stabileşte pa paragraful (3) că "trebuie excluse ajutoarele pentru achiziţia de vehicule pentru transport rutier de mărfuri de către întreprinderile care efectuează transport rutier de mărfuri în contul terţilor".

În concret, încadrarea celor trei autospeciale în codurile de clasificare din Catalogul privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe aprobat prin H.G. nr. 2139/2004 în scopul determinării în mod corect a duratei normele de funcţionare a mijloacelor fixe nu determină utilizarea acestora în alte scopuri decât cele declarate prin Cererea de finanţare.

Nici susţinerile recurentului pârât, în sensul că potrivit facturilor emise de intimatul-reclamant acesta a efectuat transport rutier al materialelor, semifabricatelor, nu permit concluzia agreată de acesta, având în vedere faptul că nu a fost înlăturată argumentat apărarea intimatului-reclamant, potrivit căreia aceste servicii nu au constitui activitatea principală ci integrată celei de construcţii.

Prin urmare, este lipsită de orice temei afirmaţia recurentului-pârât, în sensul că mijloacele auto specializate au fost achiziţionate pentru transport rutier de mărfuri, şi nu pentru transportul de terasamente şi materiale specifice pentru lucrările de construcţii (drumuri, reţele de apa, canalizări), conform contractului de finanţare încheiat.

Având în vedere faptul că dispoziţiile Ordinului MDLAPAT nr. 155/2008 nu interzic achiziţionarea mijloacelor de transport decât în vederea efectuării de transport rutier de mărfuri în contul terţilor, deci au în vedere scopul activităţilor economice pentru care au fost achiziţionate, stabilirea modului de utilizare a respectivelor mijloacelor de transport este esenţial din perspectiva declarării ca neeligibile a cheltuielilor efectuate cu achiziţionarea acestora.

Având în vedere cele reţinute, Înalta Curte apreciază că prima instanţă a aplicat în mod corect reglementările naţionale şi europene incidente. Ca urmare, nelegalitatea procesului-verbal de constatare a neregulilor fiind consecinţa aplicării greşite a dispoziţiilor legale care reglementează eligibilitatea cheltuielilor, sunt neconcludente apărările recurentului-pârât conform cărora nu constituie motiv de nelegalitate faptul că în speţă au mai fost efectuate verificări, temeiul legal pentru reţinerea neregulilor fiind conferit de art. 7, lit. A), punctele 18 - 19 din Contractul de finanţare 15.64 din 16 mai 2011, coroborate cu art. 20 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. raportat la art. 496 alin. (1) din acelaşi act normativ, şi la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul formulat de reclamantă, va casa hotărârea recurată, urmând să înlăture obligaţia pârâtului MDRAP la plata taxei judiciare de timbru în valoare de 50 de RON în favoarea reclamantei.

Faţă de recursul pârâtului, apreciind că motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. nu pot fi reţinute în cauză, în temeiul art. 496 alin. (1) din acelaşi act normativ, raportat şi la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va respinge, ca nefondat, recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă SC A. SRL, împotriva Sentinţei nr. 81 din 4 aprilie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2015.

Casează în parte sentinţa recurată şi rejudecând înlătură obligaţia pârâtului MDRAP la plata taxei judiciare de timbru în valoare de 50 de RON în favoarea reclamantei.

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 aprilie 2019.

GGC - LM