Inadmissibility of cassation appeal against irrevocable first-instance judgment in challenge to Judicial Inspectorate's closure of disciplinary complaint

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 12.12.2014, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară şi B., a solicitat anularea rezoluţiei din 2 octombrie 2014 înregistrată la pârâtă sub nr. x/2014, precum şi obligarea pârâtei să înceapă cercetarea disciplinară şi să sesizeze secţia competentă din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii cu acţiunea disciplinară împotriva d-lui procuror B. pentru:

- abaterea prevăzută de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, constând în manifestări care aduc atingere prestigiului justiţiei, săvârşite în exercitarea atribuţiilor de serviciu;

- abaterea prevăzută de art. 99 lit. f) din Legea nr. 303/2004, constând în refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire de serviciu;

- abaterea prevăzută de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004, cu referire la art. 991 din aceeaşi lege, constând în exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 874 din 27 martie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca lipsită de interes, reţinând că procurorul vizat de rezoluţia contestată a fost eliberat din funcţie, prin pensionare.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 874 din 27 martie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs la data de 31 august 2015 reclamantul A., solicitând, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

În critica sentinţei recurate, recurentul-reclamant a susţinut, în esenţă, că prima instanţă a reţinut greşit lipsa interesului reclamantului şi a răspuns asupra unei chestiuni care nu a fost pusă în discuţie, neluând în considerare efectele pe care anularea rezoluţiei de clasare le-ar putea avea asupra unor demersuri ulterioare.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei recurate.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost întocmit raport asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia către părţi, prin încheierea din 27 februarie 2018.

Prin încheierea din 31 octombrie 2018, Înalta Curte, constatând că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ. a stabilit termen pentru judecata pe fond a recursului.

În motivarea acestei dispoziţii s-au avut în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

După comunicarea raportului privitor la admisibilitatea în principiu a recursului, niciuna din părţi nu şi-a exprimat punctul de vedere.

II. Considerentele Înaltei Curţi cu privire la admisibilitatea recursului declarat în cauză

Analizând, cu prioritate, admisibilitatea formulării unei cereri de recurs împotriva Sentinţei nr. 874 din 27 martie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte are în vedere următoarele aspecte relevante pentru soluţia ce o va decide:

În şedinţa Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 13 februarie 2017 a fost stabilit, cu titlu de principiu, "că rezoluţia de clasare a sesizării pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii - Direcţia de Inspecţie Judiciară în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, poate fi contestată, în faţa instanţei de contencios administrativ, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile."

La adoptarea acestei soluţii s-a avut în vedere aplicarea principiului prevăzut de art. 5 alin. (3) din C. proc. civ., referitor la judecarea pricinilor potrivit dispoziţiilor edictate pentru instituţia juridică asemănătoare (cea mai apropiată), în speţă a regimului juridic aplicabil acţiunii exercitate împotriva rezoluţiei de respingere a sesizării (art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată).

În şedinţa Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 9 octombrie 2017, în unanimitate, a fost adoptată soluţia de unificare a practicii în sensul că, "în ipoteza în care contestaţia formulată împotriva rezoluţiei de clasare a sesizării pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii - Direcţia de Inspecţie Judiciară în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, a fost soluţionată pe fond de prima instanţă prin prisma dispoziţiilor de procedură din Legea nr. 317/2004, recursul este inadmisibil."

În ceea ce priveşte admisibilitatea cererii de recurs, Înalta Curte reţine şi că, potrivit art. 47 alin. (5) şi (7) din Legea nr. 317/2004, în forma aplicabilă cauzei de faţă, "(5) Rezoluţia de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) şi alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile. (...)

(7) Hotărârea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti este irevocabilă. " (definitivă, în cauzele supuse Noului C. proc. civ.- n.n.)

Exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalităţii, potrivit căruia căile de atac sunt instituite de lege, ceea ce înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege.

Astfel, în raport cu dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. şi cu dispoziţiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, se constată că Sentinţa civilă nr. 874 din 27 martie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin care prima instanţă a soluţionat pe fond contestaţia formulată de A. împotriva Rezoluţiei nr. x/2014 emisă de Inspecţia Judiciară prin care s-a dispus clasarea sesizării sale, este definitivă (irevocabilă, în formularea Legii nr. 314/2004).

Potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege".

Prevederile art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului".

În cauză, recurentul a formulat recurs împotriva unei hotărâri care, potrivit dispoziţiilor anterior reţinute, este definitivă.

Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva sentinţei atacate, care nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 875 din 27 martie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 aprilie 2019.

GGC - ED