Invalidity of agricultural subsidy debt offset after transfer of enforcement title to tax authorities

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I Cererea de chemare în judecată

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, anularea parţială a Notei nr. x din 17.10.2014 de compensare a debitelor, emisă de APIA, prin care a fost compensată suma de 630.708,80 RON, parte din creanţa bugetară în valoare de 1.123.038,74 RON stabilită prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare nr. x din 15.10.2012 întocmit de APIA - CJ Călăraşi, cu suma de 630.708.80 RON, parte din suma totală de 1.566.148,58 RON ce urma a fi plătită prin Decizia de plată în avans nr. x din 17.10.2014 întocmită de APIA - CJ Ialomiţa, precum şi obligarea pârâtei la plata sumei de 630.708,80 RON compensată nelegal.

II Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

2. Prin Sentinţa civilă nr. 3.372 din 16 decembrie 2015, Curtea de Apel

Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C A. SRL ca nefondată.

III Recursul formulat de reclamanta SC A. SRL

3. Împotriva Sentinţei civile nr. 3.372 din 16 decembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamanta SC A. SRL, cu invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei, rejudecarea în fond a litigiului şi admiterea cererii de chemare în judecată, urmând ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să se anuleze parţial Nota nr. x din 17.10.2014 de compensare a debitelor emisă de APIA, prin care s-a compensat suma de 630.708,80 RON, parte din creanţa bugetară în valoare de 1.123.038,74 RON stabilită prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare nr. x din 15.10.2012 întocmit de APIA - CJ Călăraşi, cu suma de 630.708,80 RON, parte din suma totală de 1.566.148,58 RON ce urma a fi plătită prin Decizia de plată în avans nr. x din 17.10.2014 întocmită de APIA - CJ Ialomiţa, să fie obligată APIA la plata sumei de 630.708,80 RON compensată nelegal.

4. În motivarea recursului, a arătat că dezlegarea ce urmează să se pronunţe în prezenta cauză are în vedere nu doar caracterul punctual pentru prezenta speţă, ci şi aplicarea corelată a dispoziţiilor O.U.G. nr. 74/2009, a dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011 şi ale C. proc. fisc. (în prezenta cauză Codul aprobat prin O.G. nr. 92/2003), în raport cu prevederile art. 5B din Regulamentul (CE) nr. 885/2006, dezlegare de natură a clarifica şi practica curentă a APIA în raport cu normele legale precitate.

5. O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora conţine dispoziţii referitoare la modul de constatare şi sancţionare a neregulilor, conţinutul material al neregulilor fiind stabilit prin reglementările comunitare şi naţionale pe baza cărora sunt alocate fondurile europene şi fondurile naţionale. O.U.G. nr. 66/2011 se aplică pentru toate fondurile europene, inclusiv pentru FEGA şi FEADR gestionate de APIA şi conţine prevederi speciale referitoare, printre altele, la constatarea neregulilor şi stabilirea creanţelor bugetare rezultate din nereguli (Cap. III) şi la modalităţi de stingere a creanţelor rezultate din nereguli (Cap. IV) şi are caracter de lege specială în raport cu O.U.G. nr. 74/2009 în ceea ce priveşte constatarea neregulilor şi stabilirea creanţelor bugetare rezultate din nereguli, modalităţile de stingere a creanţelor rezultate din nereguli şi contestarea titlurilor de creanţă emise pentru recuperarea sumelor plătite necuvenit ca urmare a unor nereguli.

6. Potrivit C. proc. fisc. (varianta 2003), ANAF, prin organele fiscale teritoriale, realizează executarea silită pentru creanţele al căror titular este, creanţe prevăzute la art. 1 din O.G. nr. 92/2003. ANAF, prin organele sale fiscale teritoriale, poate realiza executarea silită în conformitate cu procedura prevăzută de O.G. nr. 92/2003 şi pentru alte creanţe deţinute de alte autorităţi publice (cum este cazul autorităţilor cu competenţe în gestionarea fondurilor europene) doar dacă devine titular al creanţei, cesionarea prin transmiterea titlurilor de creanţă nefiind de natură să schimbe natura juridică a creanţei preluate.

7. Recurgerea de către APIA la aplicarea prevederilor art. 40 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, la varianta de recuperare a creanţei prin transmiterea titlurilor executorii împreună cu dovada comunicării acestora organelor fiscale competente pentru efectuarea procedurii de executare silită în conformitate cu prevederile O.G. nr. 92/2003, are ca efect încetarea aplicării prevederilor art. 332 din O.U.G. nr. 74/2009 pentru titlurile de creanţă transmise.

8. Art. 332 din O.U.G. nr. 74/2009 produce efecte şi obligaţii pentru APIA doar pentru perioada în care APIA este titulară a creanţei, caz în care poate efectua compensarea legală, transmiterea către organele teritoriale ale ANAF a titlurilor de creanţă în vederea executării silite conform O.G. nr. 92/2003 având ca efect încetarea calităţii de titular al creanţei. Prin transmiterea spre executare de APIA către ANAF a titlurilor de creanţă spre executare silită, APIA, pentru plăţile viitoare ce urmează a fi efectuate către debitor, are calitatea de terţ în raporturile cu ANAF, care poate dispune poprirea sumelor sau compensarea conform O.G. nr. 92/2003.

9. Este nelegală dezlegarea instanţei de fond pe care se întemeiază hotărârea pronunţată, dezlegare potrivit căreia la momentul solicitării de către reclamantă a plăţilor în avans era îndeplinită condiţia reciprocităţii calităţii de creditor şi debitor de către ambele părţi în cauză, nota de compensare fiind astfel legal întocmită.

10. Judecătorul fondului, soluţionând cauza, a aplicat prevederile art. 332 din O.U.G. nr. 74/2009 fără a ţine seama de situaţia de fapt concretă. În opinia judecătorului fondului, pentru creanţa datorată fondurilor FEGA pot exista în acelaşi timp doi titulari ai aceluiaşi titlu, care să urmărească realizarea lui, în speţă APIA, în calitate de autoritate cu competenţă în gestionarea fondurilor FEGA şi emitentă a titlului de creanţă, şi AJFP Ialomiţa, organ al ANAF, căreia i-a fost transmis spre executare silită în procedura prevăzută de O.G. nr. 92/2003 titlul de creanţă.

11. Judecătorul fondului, la pronunţarea hotărârii, în mod greşit a făcut aplicarea legii generale, reprezentată de O.U.G. nr. 74/2009, în detrimentul legii speciale, reprezentată de O.U.G. nr. 66/2011, cu ignorarea prevederilor C. proc. fisc. (varianta 2003), în cazul în speţă responsabilitatea recuperării creanţei fiind transmisă de la APIA la ANAF. Nu în ultimul rând, dacă soluţia instanţei de fond ar rămâne valabilă, reclamanta s-ar afla în situaţia de a plăti aceeaşi sumă de 2 ori, odată prin eşalonarea la plată dispusă de AJFP Ialomiţa, şi a doua oară prin compensarea debitelor de către APIA.

IV Apărările intimatei pârâte

12. Intimata pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

13. A arătat că, în temeiul Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 15.10.2012 şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 19.4.2013, a fost emisă Nota de compensare nr. x din 17.10.2014, prin care au fost deduse creanţe principale în cuantum total de 1566148,59 RON. Valoarea compensată în temeiul Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 15.10.2012 a fost de 630708,80 RON, iar valoarea compensată în temeiul Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 19.4.2013 a fost de 935439,79 RON.

14. A invocat dispoziţiile art. 332 din O.U.G. nr. 74/17.06.2009 privind gestionarea fondurilor comunitare nerambursabile provenite din Fondul european de garantare agricolă, Fondul european agricol de dezvoltare rurală şi Fondul european pentru pescuit şi a fondurilor alocate de la bugetul de stat, privind gestionarea fondurilor nerambursabile alocate de la Comunitatea Europeană şi a fondurilor alocate de la bugetul de stat aferente programului de colectare şi gestionare a datelor necesare desfăşurării politicii comune în domeniul pescuitului şi a programului de control, inspecţie şi supraveghere în domeniul pescuitului şi pentru modificarea art. 10 din Legea nr. 218/2005 privind stimularea absorbţiei fondurilor SAPARD, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală, Fondul european pentru pescuit, Fondul european de garantare agricolă, prin preluarea riscului de creditare de către fondurile de garantare, cu modificările şi completările ulterioare, art. 38 lit. b) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, art. 3 alin. (3) din Normele Metodologice de aplicare a mecanismului de compensare de către Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a debitelor şi creanţelor beneficiarilor Fondului european de garantare agricolă şi ai Fondului european agricol de dezvoltare rurală, precum şi ai fondurilor de la bugetul de stat, aprobate prin OMADR nr. 66/2011, art. 5b din Regulamentul (CE) nr. 885/2006.

V Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

15. Examinând sentinţa recurată prin prisma motivului de casare invocat prin cererea de recurs, prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

16. Reclamanta S.C A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură, anularea parţială a Notei nr. x din 17.10.2014 de compensare a debitelor emisă de pârâtă, prin care a fost compensată suma de 630.708,80 RON, parte din creanţa bugetară în valoare de 1.123.038,74 RON, stabilită prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare nr. x din 15.10.2012 întocmit de APIA - CJ Călăraşi, cu suma de 630.708.80 RON, parte din suma totală de 1.566.148,58 RON, ce urma a fi plătită prin decizia de plată în avans nr. x din 17.10.2014 întocmită de APIA - CJ Ialomiţa, precum şi obligarea pârâtei la plata sumei de 630.708,80 RON compensată nelegal.

17. Prin Nota nr. x din 17.10.2014 privind compensarea debitelor, înregistrată la APIA CJ Călăraşi sub nr. x/21.10.2014, pârâta a dispus compensarea obligaţiilor de plată scadente şi neachitate de către reclamantă stabilite prin procesul-verbal de constatare a debitului nr. x/19.04.2013, întocmit de către CL x - APIA Centrul Judeţean Călăraşi, şi procesul-verbal nr. x din 15.10.2012, întocmit de către CL x - APIA Centrul Judeţean Călăraşi, cu sumele de plată cuprinse în decizia de plată în avans nr. x din 17.10.2014 întocmită de către APIA Centrul Judeţean Ialomiţa, creanţe bugetare în valoare totală de 1.566.148,59 RON, din care 630.708,80 RON conform procesului-verbal nr. x din 15.10.2012 şi 935.439,79 RON conform procesului-verbal nr. x din 19.04.2013.

18. Obiectul litigiului de faţă vizează suma de 630.708.80 RON, stabilită prin procesul-verbal de constatare a debitului nr. x din 15.10.2012.

19. Procesele-verbale de constatare nr. x din 15.10.2012 şi nr. y din 19.04.2014 au fost contestate de reclamantă în instanţă, prin Sentinţa civilă nr. 2.791 din 25.09.2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti fiind respinsă acţiunea în anulare, sentinţă menţinută prin Decizia nr. 1.380 din 25.03.2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

20. Ca urmare a solicitării cu nr. x din 16.10.2014 privind plăţile în avans, adresată de reclamantă pârâtei, a fost emisă decizia de plată în avans nr. x din 17.10.2014 de acordare a plăţilor în avans în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă - campania 2014, fiind stabilită ca sumă de plată în avans faţă de societatea reclamantă, în cadrul schemelor de plată, suma de 1.566.148,59 RON.

21. Reclamanta a formulat plângeri prealabile prin care a solicitat revocarea Notei de compensare a debitelor nr. x din 17.10.2014, invocând existenţa deciziei de eşalonare la plată nr. x din 14.10.2014, înregistrate la nr. x din 27.10.2014 şi respectiv nr. x din 28.10.2014. APIA a răspuns plângerilor prealabile prin adresa nr. x din 05.11.2014, a comunicat că nu poate proceda la anularea notei în discuţie, având în vedere art. 5b din Regulamentul (CE) nr. 885/2006, art. 332 din O.U.G. nr. 74/2009 şi a art. 3 alin. (3) din OMADR nr. 66/2011.

22. Instanţa de fond a reţinut că reclamantă a avut şi are calitatea de beneficiar al sumelor provenite din aceste programe şi, în această calitate, este atât debitor pentru sumele datorate, potrivit procesului-verbal nr. x din 15.10.2012, cât şi creditor pentru sumele de plată în avans stabilite în baza schemei de sprijin pe suprafaţă, pentru anul 2014, iar autoritatea publică pârâtă are concomitent atât calitatea de creditor pentru obligaţiile de plată scadente şi neachitate de reclamantă potrivit proceselor-verbale menţionate, dar şi calitatea de debitor pentru sumele de plată provenite din schema de sprijin pe 2014.

23. De asemenea, a reţinut că agenţia de plăţi responsabilă cu recuperarea creanţei era obligată să emită Nota prin care să compenseze sumele datorate de societatea reclamantă potrivit procesului-verbal nr. x din 15.10.2012 din plăţile viitoare ce urmau a fi efectuate de agenţie către aceasta, precum şi faptul că, la momentul solicitării de către societatea reclamantă a plăţilor în avans, debitul pe care APIA "avea faţă de aceasta nu fusese recuperat, astfel încât condiţia reciprocităţii calităţii de debitor şi creditor era deţinută concomitent de ambele părţii din cauza de faţă, prevederile art. 332 din O.U.G. nr. 74/2009 fiind pe deplin aplicabile.

24. Faţă de situaţia de fapt rezultată din probele administrate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, sentinţa recurată fiind pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 332 din O.U.G. nr. 74/2009, art. 3 alin. (3) din OMADR nr. 66/2011, art. 5b din Regulamentul (CE) nr. 885/2006, raportat la dispoziţiile art. 38 şi 40 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 şi O.G. nr. 92/2003.

25. Potrivit art. 332 din O.U.G. nr. 74/2009 privind gestionarea fondurilor comunitare nerambursabile provenite din Fondul european de garantare agricolă, Fondul european agricol de dezvoltare rurală şi Fondul european pentru pescuit şi a fondurilor alocate de la bugetul de stat, privind gestionarea fondurilor nerambursabile alocate de la Comunitatea Europeană şi a fondurilor alocate de la bugetul de stat aferente programului de colectare şi gestionare a datelor necesare desfăşurării politicii comune în domeniul pescuitului şi a programului de control, inspecţie şi supraveghere în domeniul pescuitului şi pentru modificarea art. 10 din Legea nr. 218/2005 privind stimularea absorbţiei fondurilor SAPARD, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală, Fondul european pentru pescuit, Fondul european de garantare agricolă, prin preluarea riscului de creditare de către fondurile de garantare, cu modificările şi completările ulterioare, "(1) Debitele datorate de beneficiar, inclusiv dobânzi, penalităţi de întârziere sau majorări de întârziere, stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, rezultate din derularea de către APIA a schemelor de sprijin direct şi măsurilor finanţate prin FEGA şi FEADR, se compensează cu creanţele beneficiarului respectiv, reprezentând sume cuvenite acestuia în temeiul angajamentelor legale încheiate cu agenţiile de plată, până la concurenţa celei mai mici sume, când ambele părţi dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât şi pe cea de debitor. (2) Compensarea prevăzută la alin. (1) se face de către APIA, din oficiu, numai pentru obligaţiile rezultate din angajamentele legale încheiate de către aceasta direct cu beneficiarii-debitori, ori de câte ori constată existenţa unor creanţe reciproce.

26. Prevederile art. 5b din Regulamentul (CE) nr. 885/2006 prevăd că "Fără a aduce atingere niciunei măsuri executorii prevăzute de legislaţia naţională, statele membre reţin orice sumă încă datorată de către un beneficiar, care a fost stabilită în conformitate cu legislaţia naţională, din orice plată viitoare care urmează să fie efectuată de către agenţia de plăţi responsabilă cu recuperarea creanţei de la respectivul beneficiar.

27. Potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (3) din Normele Metodologice de aplicare a mecanismului de compensare de către Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a debitelor şi creanţelor beneficiarilor Fondului european de garantare agricolă şi ai Fondului european agricol de dezvoltare rurală, precum şi ai fondurilor de la bugetul de stat, aprobate prin OMADR nr. 66/2011, " Compensarea se face din oficiu, înainte de efectuarea oricărei plăţi aferente sprijinului financiar acordat, numai pentru creanţele reciproce, constatate de către APIA faţă de beneficiarii sprijinului financiar, rezultate în mod direct din derularea formelor de sprijin pentru implementarea cărora este responsabilă, după adaptarea sistemului informatic al acesteia, dar nu mai târziu de 1 iulie 2011.

28. Potrivit acestor dispoziţii, debitele datorate de beneficiar, stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, rezultate din derularea de către APIA a schemelor de sprijin direct şi măsurilor finanţate prin FEGA şi FEADR, se compensează cu creanţele beneficiarului respectiv, reprezentând sume cuvenite acestuia în temeiul angajamentelor legale încheiate cu agenţiile de plată, când ambele părţi dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât şi pe cea de debitor.

29. Normele care prevăd mecanismul de compensare, reglementată de O.U.G. nr. 74 din 17.06.2009 ca o operaţiune care se efectuează din oficiu, înainte de efectuarea oricărei plăţi aferente sprijinului financiar acordat, trebuie, însă, aplicate, ţinând seama de situaţia de fapt concretă şi ansamblul tuturor dispoziţiilor legale care prevăd recuperarea creanţelor bugetare, în condiţiile în care însăşi pârâta a transmis titlurile executorii, pentru recuperarea debitelor, organelor fiscale competente de executare silită.

30. Dispoziţiile art. 38 din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora reglementează modalităţile de stingere a creanţelor bugetare rezultate din nereguli şi prevăd că "Stingerea creanţelor bugetare rezultate din nereguli se realizează prin: a) încasare; b) deducere din plăţile/rambursările următoare; c) executarea garanţiilor bancare depuse de debitor în aplicarea prevederilor contractului/acordului de finanţare în cadrul căruia a fost emis titlul de creanţă; d) compensare, conform O.G. nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; e) executare silită, conform O.G. nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; f) anulare; g) prescripţie; h) alte modalităţi prevăzute de lege.

31. Art. 40 reglementează situaţia în care creanţele rezultate din nereguli nu pot fi recuperate prin încasare, deducere din plăţile/rambursările următoare, executarea garanţiilor bancare depuse de debitor, şi prevăd că, în această situaţie, autorităţile transmit titlurile executorii prevăzute, împreună cu dovada comunicării acestora, organelor fiscale competente care efectuează procedura de executare silită, precum şi procedura de compensare, în conformitate cu prevederile O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. , republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

32. Astfel, conform art. 40, (1) În cazul în care creanţele bugetare rezultate din nereguli nu pot fi recuperate prin încasare, deducere din plăţi/rambursări următoare şi/sau executarea garanţiilor bancare, prevăzute la art. 38 lit. a) - c), autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene transmit titlurile executorii prevăzute la art. 43, împreună cu dovada comunicării acestora, organelor fiscale competente, care: a) duc la îndeplinire măsurile asigurătorii prevăzute la cap. VI din O.G. nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dacă autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene dispun aceste măsuri; şi b) efectuează procedura de executare silită, precum şi procedura de compensare pentru recuperarea sumelor plătite necuvenit din fondurile europene şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora, în conformitate cu prevederile O.G. nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

33. Raportat la aceste dispoziţii legale, nu erau îndeplinite condiţiile necesare pentru efectuarea compensării de către APIA, în ceea ce priveşte suma de 630.708,80 RON, prin deducerea, din plăţile în avans aprobate prin Decizia nr. x din 17.10.2014, a debitelor datorate de beneficiar în temeiul procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare nr. x din 15.10.2012, întrucât, anterior emiterii Deciziei nr. x din 17.10.2014 de acordare a plăţilor în avans, APIA a comunicat organelor fiscale competente, spre executare, în vederea recuperării debitului, titlul executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare nr. x din 15.10.2012, iar în procedura de executare, ANAF - DGRFP Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ialomiţa a emis decizia de eşalonare la plată nr. x din 14.10.2014.

34. Decizia de eşalonare la plată nr. x din 14.10.2014, emisă în baza O.U.G. nr. 29/2011 privind reglementarea acordării eşalonărilor la plată şi a Ordinului nr. 1.853/2011 emis de Ministerul Finanţelor Publice pentru aprobarea Procedurii de aplicare a dispoziţiilor O.U.G. nr. 29/2011 privind reglementarea acordării eşalonărilor la plată, act administrativ care nu a fost revocat/anulat, a produs efectele juridice specifice, inclusiv dreptul reclamantei la plata eşalonată a creanţei bugetare rezultată din procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare nr. x din 15.10.2012.

35. Pe cale de consecinţă, în condiţiile în care APIA, în temeiul dispoziţiilor art. 40 din O.U.G. nr. 66/2011, a transmis titlul executoriu spre executare silită, în conformitate cu prevederile O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. , republicată, cu modificările şi completările ulterioare, organului fiscal competent, care a emis în favoarea debitorului decizia de eşalonare la plată a obligaţiei, în baza O.U.G. nr. 29/2011 privind reglementarea acordării eşalonărilor la plată, nu mai era îndeplinită condiţia existenţei unor creanţe reciproce, potrivit art. 332 din O.U.G. nr. 74/2009, art. 3 alin. (3) din OMADR nr. 66/2011, APIA nu mai era responsabilă cu recuperarea creanţei de la respectivul beneficiar, conform art. 5b din Regulamentul (CE) nr. 885/2006, astfel că nu mai avea competenţa de a realiza stingerea prin deducere a creanţei bugetare, prin compensare, în baza acestor dispoziţii.

36. Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că sentinţa recurată, prin care a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantă, a fost pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor legale menţionate, fiind întemeiate motivele de nelegalitate, în parte, a Notei de compensare nr. x din 17.10.2014 emisă de pârâta APIA, în ceea ce priveşte compensarea sumei de 630.708,80 RON.

37. În ceea ce priveşte cererea de obligare a pârâtei la plata acestei sume către reclamantă, Înalta Curte apreciază că este neîntemeiată, obligaţia pârâtei la plata acestei sume către reclamantă fiind stabilită prin decizia de plată în avans nr. x din 17.10.2014 emisă de pârâtă.

VI Soluţia instanţei de recurs

38. Pentru aceste considerente, fiind incident motivul de casare invocat de recurenta reclamantă, prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi în rejudecare va admite în parte acţiunea formulată de reclamantă şi va anula în parte Nota nr. x din 17.10.2014, emisă de pârâta APIA, în ceea ce priveşte compensarea sumei de 630.708,80 RON, urmând a respinge în rest acţiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta SC A. SRL prin administrator judiciar B. împotriva Sentinţei civile nr. 3.372 din 16 decembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând cauza:

Admite în parte acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL

Anulează în parte Nota nr. x din 17.10.2014, emisă de pârâta APIA, în ceea ce priveşte compensarea sumei de 630.708,80 RON.

Respinge în rest acţiunea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 aprilie 2019.

GGC - ED