Intra-community acquisitions by non-taxable local authorities: mandatory VAT registration and payment exceeding the de minimis threshold despite state funding

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I Cererea de chemare în judecată

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Azuga a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, anularea în parte a Deciziei din 10.07.2013, emisă de DGFP Prahova, privind soluţionarea contestaţiei depuse împotriva deciziei de impunere nr. x din 06.02.2013 pentru suma de 3.700.013 RON, emisă de D.G.F.P. Prahova, anularea în totalitate a deciziei de impunere nr. x din 06.02.2013, pentru suma de 3.700.013 RON, emisă de D.G.F.P. Prahova, exonerarea de la plata sumelor reţinute în aceste acte administrative, reprezentând obligaţii fiscale, respectiv TVA, dobânzi şi penalităţi aferente TVA.

II Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

2. Prin Sentinţa civilă nr. 238 din 24 noiembrie 2014, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Azuga.

III Recursul formulat de reclamantă

3. Împotriva Sentinţei civile nr. 238 din 24 noiembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Azuga, cu invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

4. În motivarea recursului, a arătat că a reţinut Curtea de Apel că nu ar fi urmat procedura prealabilă în ceea ce priveşte solicitarea de anulare în totalitate a deciziei din 06.02.2013, în valoare de 3.700.013 RON, însă a urmat procedura prealabilă prevăzută de art. 205, 207 din O.U.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. şi a contestat decizia de impunere la data de 25.02.2013, fiind admisă în parte contestaţia, în sensul ca a fost exonerată de la plata sumei de 1.644.252 RON. Deşi s-a admis în parte contestaţia, decizia de impunere nu a fost modificată, cele doua sume fiind în continuare pretinse de intimată ca fiind datorate; a fost emisă decizia privind înregistrarea din oficiu în scopuri de TVA, ce face obiectul dosarului nr. x/2013 al Tribunalul Prahova; au fost emise somaţia şi titlul executoriu pentru suma de 447.206 RON reprezentând majorări şi penalităţi aferente TVA calculate la întregul debit din decizia de impunere nr. x din 06.02.2013; a formulat contestaţie la executare, în Dosarul nr. x/2013, iar acţiunea a fost admisă, hotărârea fiind definitivă.

5. Cu toate acestea, acţiunea a fost respinsa ca neîntemeiată, nu ca inadmisibilă, de unde reiese că instanţa nu a considerat că nu ar fi îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 205, 207 C. proc. fisc. A contestat atât decizia de impunere din 06.02.2013, cât şi decizia din 10.07.2013 dată în soluţionarea contestaţiei. Instanţa de fond a interpretat greşit speţa dedusă judecăţii, în sensul că pe de o parte a apreciat că nu a urmat procedura prealabilă, iar pe de altă parte a considerat că acţiunea este neîntemeiată în totalitatea sa. Instanţa de fond nu mai face nicio altă referire la TVA pretinsă a fi datorată din vânzarea de terenuri din domeniul privat al UAT Azuga, cu excepţia aspectelor legate de procedura prealabilă.

6. Pe fondul cauzei, recurenta a formulat motive de recurs cu privire la operaţiunile de vânzări terenuri aparţinând domeniului privat al oraşului Azuga şi la achiziţia intracomunitară de bunuri

7. Referitor la achiziţia intracomunitară de bunuri, a arătat că instanţa de fond a interpretat în mod greşit normele de drept material aplicabile, respectiv dispoziţiile art. 1531, art. 126 alin. (3) - (5), art. 126 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. , apreciind că nu se încadrează în excepţiile prevăzute de art. 126 alin. (4) din Legea nr. 571/2003, cu toate că este o persoana juridică neimpozabilă, aşa cum prevede teza ultimă a alin. (4) menţionat anterior.

8. S-a arătat foarte clar, în raportul de expertiză şi în răspunsul la obiecţiunile formulate împotriva raportului de expertiză, că operaţiunea economică a fost scutita de la plata TVA, din moment ce Ministerul Turismului nu a virat preţul cu TVA pentru achiziţia instalaţiei de zăpada artificiala, şi nu putea, la rândul său, sa vireze TVA la stat pentru o livrare de bunuri fără TVA. Expertul a menţionat ca "nu s-a realizat niciun prejudiciu, aceşti bani rămânând în contul Ministerului Turismului şi implicit la bugetul de stat". Instalaţia de zăpada artificială a fost achiziţionată cu scopul de a îmbunătăţi parametrii de funcţionare ai pârtiei de schi aparţinând staţiunii Azuga şi nu a fost folosita pentru activităţi economice proprii.

9. Din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată, înregistrarea în scopuri de TVA, în conformitate cu art. 1531 din C. fisc. , întocmirea decontului special de TVA s-au făcut cu consultarea Administraţiei financiare Azuga. În urma discuţiilor cu A. s-a transmis către B. spre ştiinţă şi reciprocitate certificatul de înregistrare fiscală pentru achiziţia intracomunitară atribuit Oraşului Azuga, iar B. a transmis Oraşului Azuga certificatul sau de înregistrare fiscala în acelaşi sens, considerându-se că în această tranzacţie ambii parteneri sunt scutiţi de TVA.

10. Recurenta a mai invocat art. 126 alin. (4) şi art. 127 alin. (4) din C. fisc. şi a arătat că finanţarea investiţiei pentru care s-a efectuat achiziţia intracomunitară de bunuri s-a făcut de la bugetul de stat, fiind aprobată prin hotărâre de guvern; în momentul primirii facturilor externe de la B., Italia, acestea au fost transmise la Ministerul Turismului cu solicitarea de finanţare a facturii inclusiv TVA; Ministerul Turismului a făcut plata către Oraşul Azuga a sumei reprezentând valoarea facturii, la cursul euro din data plaţii, fără TVA.

11. Susţine instanţa de fond ca s-ar fi înregistrat plătitori de TVA numai pentru achiziţia intracomunitară de bunuri, conform prevederilor C. fisc. , prin certificatul seria x nr. x din 26.06.2009, fără a menţiona ca iniţial a depus un decont de TVA nr. x din 26.10.2009, care includea TVA, şi apoi, la solicitarea organului fiscal, unul fără TVA nr. x din 26.10.2009, ambele depuse la dosar. La depunerea primului decont special de TVA, acesta a fost completat cu sumele din facturile externe primite şi cu TVA-ul aferent, iar directorul Administraţiei Financiare l-a sesizat pe primarul în funcţie atunci ca decontul nu este bine întocmit, ca pentru acea achiziţie intracomunitară de bunuri nu se plăteşte TVA; în urma acestei discuţii s-a întocmit un decont special de TVA, rectificativ, în care s-a trecut TVA zero; dovada acestei situaţii de fapt este aceea ca iniţial a fost înregistrata o declaraţie cu TVA, iar ulterior, în aceeaşi zi, o declaraţie la care s-a trecut TVA zero; dacă a doua declaraţie nu ar fi fost făcuta la solicitarea A., în mod cert aceasta nu ar fi fost înregistrată de aceasta instituţie, din moment ce în aceeaşi zi se mai înregistrase un decont special de TVA, iar UAT O. Azuga nu poate fi responsabila pentru o astfel de situaţie sau pentru greşeli ale conducerii de la acea data a A.

12. Ca urmare, a concluzionat recurenta, prejudiciile pretins a fi cauzate bugetului de stat au fost stabilite în mod nelegal, fiind rezultatul interpretării eronate a situaţiei de fapt şi a dispoziţiilor legale incidente, or, executarea deciziei de impunere, pe care a contestat-o şi a cărei executare a fost suspendată de instanţă până la soluţionarea pe fond a dosarului de faţă, ar duce la imposibilitatea UAT O. Azuga de a-şi mai desfăşura activitatea, deoarece nu dispune de aceste sume reţinute în sarcina sa, şi, mai mult de atât, nici nu le datorează.

IV Apărările formulate de intimatele pârâte

13. Intimatele pârâte au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

14. Au expus situaţia de fapt şi au precizat că obiectul dosarului îl reprezintă achiziţiile intracomunitare de bunuri şi servicii, respectiv pct. 2 din Decizia nr. 206 din 10.07.2013, taxa pe valoarea adăugată în suma de 1.169.171 RON aferentă achiziţiilor intracomunitare de bunuri şi servicii.

15. Au arătat că persoanele neimpozabile care intenţionează sa efectueze o achiziţie intracomunitară trebuie sa se înregistreze în scopuri de T.V.A. potrivit dispoziţiilor art. 1531 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. , cu modificările şi completările ulterioare, iar o achiziţie intracomunitară de bunuri, altele decât mijloace de transport noi sau produse accizabile, efectuată de o persoana impozabilă ce acţionează ca atare sau de o persoana juridica neimpozabila, este o operaţiune impozabilă, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 126 alin. (3), (4) şi (5) din Legea nr. 571/2003.

16. Din studierea actelor aflate la dosarul cauzei, rezultă în mod clar că UAT O. Azuga nu se încadrează la excepţiile prevăzute de art. 126 alin. (4) din Legea nr. 571/2003, întrucât nu au fost îndeplinite cumulativ cele doua condiţii, în sensul că achiziţiile intracomunitare depăşesc plafonul de 10.000 euro. În consecinţa, pentru achiziţiile intracomunitare de bunuri şi servicii efectuate în suma totala de 6.153.531 RON (1.442.964,20 euro), recurenta reclamanta avea obligaţia plaţii T.V.A. pana la data la care avea obligaţia depunerii decontului special conform prevederilor art. 1563 din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. , cu modificările şi completările ulterioare, iar referitor la suma de 886.590 RON reprezentând accesorii aferente T.V.A. în valoare de 1.169.171 RON stabilite de organele de inspecţie fiscală prin decizia de impunere din 06.02.2013, acestea reprezintă o măsura accesorie în raport cu debitul, conform principiului de drept "accesorium sequitur principale".

V Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

17. Examinând sentinţa recurată prin prisma motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., hotărârea a fost dată cu "încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, raportat la situaţia de fapt rezultată din probele administrate la instanţa de fond, Înalta Curte constată următoarele:

18. Prin decizia de impunere nr. x din 06.02.2013, emisă de DGFP Prahova în baza raportului de inspecţie fiscală nr. x din 16.02.2013, au fost stabilite în sarcina reclamantei Unitatea Administrativ Teritorială a Oraşului Azuga obligaţii fiscale suplimentare de plată pentru suma totală de 3.700.013 RON, reprezentând: 2.121.470 RON - TVA stabilită suplimentar de plată; 1.260.322 RON - majorări de întârziere aferente TVA stabilită suplimentar; 318.221 RON - penalităţi de întârziere aferente TVA stabilită suplimentar.

19. Prin Decizia nr. 206 din 10.07.2013 privind soluţionarea contestaţiei depusă de Unitatea Administrativ Teritorială a Oraşului Azuga, înregistrată la Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală sub nr. x din 14.03.2013, s-a desfiinţat decizia de impunere nr. x din 06.02.2013 pentru suma de 1.644.252 RON, reprezentând 952.299 RON TVA stabilită suplimentar de plată, 549.108 RON dobânzi de întârziere aferente TVA stabilită suplimentar de plată,142.845 RON penalităţi de întârziere aferente TVA stabilită suplimentar, urmând ca organele de inspecţie fiscală printr-o altă echipă să reanalizeze cauza pe aceeaşi perioadă şi pentru aceleaşi debite, în funcţie de cele precizate în cuprinsul deciziei, şi să emită un nou act administrativ fiscal.

20. Prin aceeaşi decizie s-a respins, ca neîntemeiată, contestaţia formulată de Unitatea Administrativ Teritorială a Oraşului Azuga împotriva deciziei de impunere nr. x din 06.02.2013, pentru obligaţiile suplimentare de plată în sumă de 2.055.761 RON, reprezentând 1.169.171 RON TVA stabilită suplimentar de plată, 711.214 RON dobânzi de întârziere aferente TVA stabilită suplimentar de plată, 175.376 RON - penalităţi de întârziere aferente TVA stabilită suplimentar.

21. Prin cererea de chemare în judecată soluţionată prin sentinţa recurată, reclamanta UAT O. Azuga a solicitat următoarele: anularea în parte a Deciziei nr. 206 din 10.07.2013 emisă de DGFP Prahova, privind soluţionarea contestaţiei depuse împotriva împotriva Deciziei de impunere nr. x din 06.02.2013, în valoare de 3.700.013 RON; anularea Deciziei de impunere nr. x din 06.02.2013 emisă de către Direcţia generala a finanţelor publice Prahova; exonerarea UAT O. Azuga de la plata sumelor reţinute în aceste acte administrative, reprezentând obligaţii fiscale, respectiv TVA, dobânzi şi penalităţi aferente TVA.

22. Cu privire la motivele de recurs invocate de recurentă referitoare la faptul că instanţa de fond a interpretat greşit speţa dedusa judecaţii, în sensul că, pe de o parte, a apreciat că nu a urmat procedura prealabilă, iar pe de altă parte a considerat că acţiunea este neintemeiată în totalitatea sa, fără a face nicio altă referire la TVA pretinsă a fi datorata din vânzarea de terenuri din domeniul privat al UAT Azuga, cu excepţia aspectelor legate de procedura prealabila, Înalta Curte reţine că s-a întocmit, ca urmare a admiterii în parte a contestaţiei formulate împotriva raportului de inspecţie fiscala parţială nr. x din 06.02.2013 şi a deciziei de impunere nr. x din 06.02.2013, emisă pentru suma de 3.700.013 RON, prin Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 206 din 10.07.2013, prin care, pentru suma de 1.644.252 RON, s-a dispus efectuarea unui nou control fiscal, un nou raport de inspecţie fiscală, nr. x din 10.10.2013, în baza căruia s-a emis o nouă decizie de impunere, din 10.10.2013, pentru suma de 1.644.252 RON, reprezentând TVA cu titlu suplimentar 952.299 de RON, dobândă 549.108 RON şi penalităţi de întârziere 142.845 de RON, apreciindu-se că cele 133 de terenuri înstrăinate în perioada 2007 - septembrie 2012 de reclamantă sunt terenuri construibile a căror livrare este supusă taxei pe valoare adăugată .

23. Prin Sentinţa nr. 76.627/42/2014 din data de 1 aprilie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraş Azuga, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, având ca obiect anularea Deciziei nr. 433 din 04.06.2014 emisă de D.G.R.F.P. Ploieşti, prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva Deciziei de impunere nr. x din 10.10.2013 emisă de D.G.R.F.P. Ploieşti (fosta D.G.F.P. Prahova), prin care s-a stabilit plata sumei de 1.644.252 RON, reprezentând TVA, dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente TVA.

24. Prin Decizia nr. 2.956 din data de 12 octombrie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins ca nefondat recursul formulat de Unitatea Administrativ-Teritorială Oraşul Azuga prin Primar împotriva Sentinţei nr. 76 din 1 aprilie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

25. Pentru aceste motive, deşi prin cererea de recurs sunt formulate critici inclusiv cu privire la temeinicia obligaţiilor suplimentare constând în TVA în sumă de 1.644.252 RON, stabilit pentru înstrăinarea a 133 terenuri construibile din domeniul privat al localităţii, din intravilanul oraşului Azuga, terenuri a căror livrare este supusă taxei pe valoarea adăugată, acestea nu vor fi examinate, analiza temeiniciei şi legalităţii actelor administrative prin care acestea au fost stabilite fiind efectuată definitiv prin hotărârile judecătoreşti menţionate.

26. În ceea ce priveşte motivele de recurs referitoare la obligaţiile suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru suma de 2.055.761 RON, reprezentând 1.169.171 RON TVA stabilită suplimentar de plată, 711.214 RON dobânzi de întârziere aferente TVA stabilită suplimentar de plată, 175.376 RON penalităţi de întârziere aferente TVA stabilită suplimentar, se reţine că organele de inspecţie fiscală au stabilit că recurenta reclamanta U.A.T. O. Azuga avea obligaţia plăţii taxei pe valoarea adăugată pentru achiziţii intracomunitare de bunuri, până la data la care trebuia depus decontul special prevăzut de legislaţia în vigoare, întrucât operaţiunile derulate nu se încadrau în categoria celor neimpozabile.

27. În perioada iunie - decembrie 2009, recurenta reclamanta UAT Azuga a efectuat, în vederea extinderii instalaţiei de produs zăpadă artificială deja existentă în patrimoniul său, pentru dezvoltarea domeniului de schi din staţiunea Azuga, achiziţii intracomunitare de bunuri şi servicii în valoare totală de 6.153.531 RON (1.442.964,20 euro) de la partenerul intracomunitar C./D. din Italia, înregistrat în scopuri de TVA, constând în echipamente pentru extinderea instalaţiei de produs zăpadă artificială pe tot domeniul schiabil al staţiunii Azuga, în baza contractului de furnizare nr. x din 05.06.2009.

28. Acest proiect a fost aprobat de Consiliul Local Azuga prin Hotărârea din 30.04.2009, prin care s-a aprobat rectificarea bugetului de venituri şi cheltuieli pentru anul 2009, şi a beneficiat de finanţare de la bugetul de stat, conform H.G. nr. 426/2009 pentru aprobarea susţinerii financiare a autorităţilor administratei publice locale, în completarea surselor proprii ale acestora, pentru finanţarea proiectelor de investiţii în turism pe anul 2009, cu susţinerea Ministerului Turismului, în completarea surselor proprii ale autorităţii publice locale. Finanţarea obiectivului de investiţii menţionat a cuprins suma de 11.500 mii RON din fonduri alocate de Ministerul Turismului şi 60 mii RON din bugetul local.

29. În luna iunie 2009 s-a facturat de către partenerul intracomunitar un avans în cuantum de 432.889,26 euro (1.857.095 RON), reprezentând 30%, în lunile septembrie- decembrie 2009 fiind efectuate achiziţii intracomunitare în sumă totală de 1.442.964,20 euro (inclusiv avans), reprezentând 6.153.531 RON. Reclamanta a solicitat Ministerului Turismului virarea sumei aferente primei facturi, nr. x din 30.06.2009, înregistrată la Primăria Oraşului Azuga cu nr. x din 16.07.2009, respectiv 2.230.600 RON, în această valoare fiind incluse valoarea facturii, comisioane bancare pentru efectuarea plăţilor în valută şi TVA; valoarea facturii a fost de 432.889,26 euro, fără TVA, fiind decontată de către Ministerului Turismului valoarea în RON la cursul euro din ziua plăţii, fără TVA; ulterior, s-a solicitat şi s-a decontat valoarea celorlalte facturi fără TVA.

30. Înalta Curte reţine că organele de inspecţie fiscală au constatat în mod corect că, pentru aceste achiziţii intracomunitare de bunuri şi servicii, în sumă totală de 6.153.531 RON (1.442.964,20 Euro), reclamanta U.A.T. O. Azuga avea obligaţia plăţii taxei pe valoarea adăugată până la data la care avea obligaţia depunerii decontului special prevăzut la art. 1563 din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. , cu modificările şi completările ulterioare, şi au stabilit TVA datorată în sumă de 1.169.171 RON.

31. În conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. , cu modificările şi completările ulterioare, în vigoare la acea dată, "(3) Sunt, de asemenea, operaţiuni impozabile şi următoarele operaţiuni efectuate cu plată, pentru care locul este considerat a fi în România, potrivit art. 1321: a) o achiziţie intracomunitară de bunuri, altele decât mijloace de transport noi sau produse accizabile, efectuată de o persoană impozabilă ce acţionează ca atare sau de o persoană juridică neimpozabilă, care nu beneficiază de derogarea prevăzută la alin. (4), care urmează unei livrări intracomunitare efectuate în afara României de către o persoană impozabilă ce acţionează ca atare şi care nu este considerată întreprindere mică în statul său membru, şi căreia nu i se aplică prevederile art. 132 alin. (1) lit. b) cu privire la livrările de bunuri care fac obiectul unei instalări sau unui montaj sau ale art. 132 alin. (2) cu privire la vânzările la distanţă; (...)".

32. Raportat la aceste dispoziţii, o achiziţie intracomunitară de bunuri, altele decât mijloace de transport noi sau produse accizabile, efectuată de o persoană impozabilă ce acţionează ca atare sau de o persoană juridică neimpozabilă, este o operaţiune impozabilă. Pentru aceste motive, operaţiunea este impozabilă, iar locul prestării serviciilor este în România, conform art. 133 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. , potrivit căruia: "(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (2) şi (3), pentru următoarele prestări de servicii, locul prestării este considerat a fi: a) locul unde sunt situate bunurile imobile, pentru prestările de servicii efectuate în legătură cu bunurile imobile (...)".

33. Conform art. 151 din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. , cu modificările şi completările ulterioare, "Persoana care efectuează o achiziţie intracomunitară de bunuri care este taxabilă, conform prezentului titlu, este obligată la plata taxei."

34. Pentru efectuarea acestor operaţiuni, reclamanta s-a înregistrat în scopuri de TVA, obţinând certificatul de înregistrare în scopuri de TVA seria x nr. x/26.06.2009 - Achiziţii intracomunitare - CIF x, potrivit dispoziţiilor art. 1531 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. , cu modificările şi completările ulterioare, înregistrarea în scopuri de TVA a altor persoane care efectuează achiziţii intracomunitare, care prevăd că "(1) Persoana impozabilă care nu este înregistrată şi nu are obligaţia să se înregistreze, conform art. 153, şi persoana juridică neimpozabilă care intenţionează să efectueze o achiziţie intracomunitară în România au obligaţia să solicite înregistrarea în scopuri de TVA, conform prezentului articol, înaintea efectuării achiziţiei intracomunitare, în cazul în care valoarea achiziţiei intracomunitare respective depăşeşte plafonul pentru achiziţii intracomunitare în anul calendaristic în care are loc achiziţia intracomunitară."

35. Dispoziţiile art. 1563 din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. , cu modificările şi completările ulterioare, prevăd, în ceea ce priveşte depunerea decontului special de taxă, că "(1) Persoanele înregistrate conform art. 1531 dar neînregistrate şi care nu trebuie să se înregistreze conform art. 153, trebuie să depună la organele fiscale competente un decont special de taxă pentru: a) achiziţii intracomunitare, altele decât achiziţiile intracomunitare de mijloace de transport noi sau de produse accizabile; iar conform art. 157, (1) Orice persoană trebuie să achite taxa de plată organelor fiscale până la data la care are obligaţia depunerii unuia dintre deconturile sau declaraţiile prevăzute la art. 1562 şi 1563.".

36. În conformitate cu aceste dispoziţii, în mod corect au constatat organele de inspecţie fiscală că pentru achiziţiile intracomunitare de bunuri şi servicii efectuate, în sumă totală de 6.153.531 RON (1.442.964,20 euro), reclamanta U.A.T.O. Azuga avea obligaţia plăţii taxei pe valoarea adăugată până la data la care avea obligaţia depunerii decontului special prevăzut de art. 1563 C. fisc. , iar susţinerile recurentei privind faptul că proiectul a beneficiat de finanţare de la bugetul de stat, conform H.G. nr. 426/2009 pentru aprobarea susţinerii financiare a autorităţilor administraţiei publice locale, în completarea surselor proprii ale acestora, pentru finanţarea proiectelor de investiţii în turism pe anul 2009, cu modificările ulterioare, iar instalaţia de zăpadă artificială a fost achiziţionată cu scopul de a îmbunătăţi parametrii de funcţionare a pârtiei de schi aparţinând staţiunii Azuga şi nu a fost folosită pentru activităţi economice proprii, nu sunt de natură să înlăture incidenţa acestor dispoziţii legale,

37. Nu sunt incidente, în ceea ce o priveşte pe reclamantă, excepţiile reglementate de art. 126 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. , cu modificările şi completările ulterioare, care prevăd că (4) Prin derogare de la prevederile alin. (3) lit. a), nu sunt considerate operaţiuni impozabile în România achiziţiile intracomunitare de bunuri care îndeplinesc următoarele condiţii: a) sunt efectuate de o persoană impozabilă care efectuează numai livrări de bunuri sau prestări de servicii pentru care taxa nu este deductibilă sau de o persoană juridică neimpozabilă; b) valoarea totală a acestor achiziţii intracomunitare nu depăşeşte pe parcursul anului calendaristic curent sau nu a depăşit pe parcursul anului calendaristic anterior plafonul de 10.000 euro, al cărui echivalent în RON este stabilit prin norme. (5) Plafonul pentru achiziţii intracomunitare prevăzut la alin. (4) lit. b) este constituit din valoarea totală, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, datorată sau achitată în statul membru din care se expediază sau se transportă bunurile, a achiziţiilor intracomunitare de bunuri, altele decât mijloace de transport noi sau bunuri supuse accizelor." Nu sunt îndeplinite cumulativ cele două condiţii, întrucât achiziţiile intracomunitare depăşesc plafonul de 10.000 Euro.

38. De asemenea, în mod nefondat sunt invocate prevederile art. 127 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. , potrivit cărora: "(4) Instituţiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activităţile care sunt desfăşurate în calitate de autorităţi publice, chiar dacă pentru desfăşurarea acestor activităţi se percep cotizaţii, onorarii, redevenţe, taxe sau alte plăţi, cu excepţia acelor activităţi care ar produce distorsiuni concurenţiale dacă instituţiile publice ar fi tratate ca persoane neimpozabile, precum şi a celor prevăzute la alin. (5) şi (6)". Astfel cum s-a reţinut, U.A.T. O. Azuga, deşi nu este persoană impozabilă, a efectuat achiziţii intracomunitare, fiind aplicabile dispoziţiile art. 126 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. , cu modificările şi completările ulterioare, fără a fi incidente excepţiile reglementate de art. 126 alin. (4), iar reclamanta, raportat la operaţiunile pe care le-a efectuat, nu prezintă în mod concret niciun fel de argumente în temeiul cărora i-ar fi aplicabile dispoziţiile art. 127 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc.

39. Faptul că finanţarea investiţiei "Extindere instalaţie produs zăpadă artificială", pentru care s-a efectuat achiziţia intracomunitară de bunuri, s-a făcut de la bugetul de stat, fiind aprobată prin H.G. nr. 426/2009, precum şi faptul că Ministerul Turismului nu a virat preţul cu TVA pentru achiziţia instalaţiei de zăpada artificială, toate decontările de la Ministerul Turismului fiind efectuate fără TVA, nu conduc la concluzia că nu sunt aplicabile dispoziţiile legale care reglementează TVA şi că operaţiunea economică a fost scutită de la plata TVA, în lipsa unor prevederi legale în acest sens.

40. Prin expertiza contabilă efectuată în cauză s-a apreciat că reclamanta era obligată să întocmească declaraţia 301 - decontul special de TVA pentru achiziţia intracomunitară de bunuri şi în consecinţă să achite contravaloarea TVA-ului înscrisă în acest decont, iar concluzia, reţinută prin aceeaşi expertiză, că prin nevirarea TVA-ului de plată de către UAT Azuga nu s-a creat un prejudiciu la bugetul de stat, deoarece aceşti bani au rămas în contul Ministerului Turismului şi implicit la bugetul de stat, este lipsită de temei legal, raportat la normele care reglementează sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată.

41. De asemenea, referitor la susţinerile recurentei că nu poate fi responsabilă, întrucât la depunerea primului decont special de TVA la Administraţia Financiară a Oraşului Azuga, nr. x din 26.10.2009, acesta a fost completat cu TVA-ul aferent, iar la sesizarea directorului Administraţiei Financiare că nu se plăteşte TVA a fost întocmit un decont special de TVA, rectificativ, nr. x din 26.10.2009, în care s-a trecut TVA zero, probate exclusiv de cele două deconturi de TVA depuse la dosar, fără a rezulta că s-ar fi adresat autorităţii pentru clarificarea situaţiei, că ar fi primit o îndrumare/recomandare concretă privind neplata TVA, Înalta Curte reţine că faptele invocate nu erau de natură să creeze reclamantei o încredere rezonabilă în sensul neaplicării dispoziţiilor legale care prevăd obligaţia plăţii taxei pe valoarea adăugată până la data la care avea obligaţia depunerii decontului special prevăzut de art. 1563 din C. fisc. şi care să conducă la anularea obligaţiei de plată.

42. Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că sentinţa recurată, prin care a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantă, este legală, fiind pronunţată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente.

VI Soluţia instanţei de recurs

43. Pentru aceste considerente, nefiind incident motivul de casare invocat prin cererea de recurs de către recurenta reclamantă, prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Azuga prin primar împotriva Sentinţei civile nr. 238 din 24 noiembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 aprilie 2019.

GGC - ED