Tax appeal dismissed: suspension of administrative complaint resolution upheld as unlawful, compelling tax authority to resolve on merits

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată, reclamanta SC A. SA a chemat în judecată pe pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de soluţionare a Contestaţiilor, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea următoarelor acte emise de pârâte:

- Dispoziţia privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală nr. x din 29.10.2015;

- Decizia de impunere nr. x din 29.10.2015;

- Decizia privind nemodificarea bazei de impunere nr. x din 29.10.2015 şi

- Raportul de inspecţie fiscală nr. x din 29.10.2015.

Pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia prematurităţii acţiunii, având în vedere că decizia de impunere şi actele subsecvente acesteia nu pot forma obiectul unei acţiuni în contencios, în lipsa unei decizii de soluţionare a contestaţiei administrative împotriva lor, procedura administrativă prealabilă fiind obligatorie.

Pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a depus, la rândul său întâmpinare, prin care a arătat că potrivit dispoziţiilor art. 352 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 207/2015 în speţă sunt incidente dispoziţiile O.G. nr. 92/2003 şi a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în ce o priveşte, având în vedere că nu a emis un act administrativ care să fie contestat în cauză.

Prin cererea modificatoare depusă la 26.07.2016 reclamanta a solicitat:

- să se ia act de renunţarea la judecată în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală;

- anularea Deciziei nr. 3.560 din 23.06.2016, prin care s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei administrative (art. 1 din Decizie) şi obligarea pârâtei la soluţionarea pe fond a contestaţiei;

- anularea Deciziei nr. 3.560 din 23.06.2016 sub aspectul respingerii contestaţiei ca nemotivată şi lipsită de interes (art. 2);

- obligarea pârâtei la soluţionarea contestaţiei administrative faţă de Dispoziţia privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală nr. x din 29.10.2015;

- disjungerea şi suspendarea judecăţii capetelor de cerere din acţiunea iniţială, precum şi a cererilor de la punctele 3 şi 4 din prezenta cerere modificatoare, până la soluţionarea capătului 2 din această cerere.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 109 din 13 octombrie 2016, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC A. S.A, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Direcţia Generala Regionala a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău - Activitatea de Inspecţie Fiscală, a anulat art. 1 şi 2 din Decizia nr. 3.560 din 23.06.2016, a admis excepţia prematurităţii şi a respins, pe acest considerent, capetele de cerere privind anularea Deciziei de impunere nr. x din 29.10.2015, anularea Deciziei privind nemodificarea bazei de impunere nr. x din 29.10.2015, anularea Raportului de inspecţie fiscală nr. x din 29.10.2015 şi a Dispoziţiei privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală nr. x din 29.10.2015.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală au declarat recurs, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

1. Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău, prin motivele de recurs arată că deşi în considerente instanţa reţine că, soluţia de suspendare a soluţionării contestaţiei administrative împotriva deciziei de impunere nr. x din 29.10.2015 este nelegală şi se impune a fi anulată, consecinţa fiind reluarea examinării acestui demers administrativ de către pârâtă, în dispozitiv nu mai dispune expres cu privire la acest aspect .

În condiţiile în care organele de soluţionare nu au soluţionat pe fond contestaţiile şi au suspendat soluţionarea acestora, instanţa nu se poate investi cu soluţionarea pe fond a cauzei .

Trebuie avut în vedere faptul că suspendarea soluţionării contestaţiei în anumite condiţii reprezintă o opţiune legală a organului de soluţionare ce nu poate fi îngrădită de faptul investirii instanţei cu o acţiune pe fond .

Astfel, în situaţia în care constată că soluţia de suspendare a soluţionării este nelegală, instanţa admiţând acţiunea dispune ca organul de soluţionare să procedeze la soluţionarea pe fond a contestaţiei administrative, conform competenţei legale absolute, reglementată de dispoziţiile imperative ale O.G. nr. 92/2003.

2. Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în motivarea recursului arată că hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, (art. 488 pct. 8 C. proc. civ.)

Ca o consecinţă a faptului că nu a luat act de renunţare, instanţa de fond trebuia să se pronunţe asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, lucru care nu s-a întâmplat, aşa cum reiese din hotărârea atacată.

Pentru a avea calitate procesuală în cauză, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală ar fi trebuit să emită un act administrativ pretins vătămător de către reclamant, situaţie în care, în cazul în care s-ar fi admis acţiunea, instanţa ar fi putut face aplicabilitatea art. 18 din Legea nr. 544/2004 privind contenciosul administrativ, în ceea ce ne priveşte.

În speţă, în ceea ce priveşte Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, nu este îndeplinită aceasta condiţie, întrucât ANAF nici nu a emis actele a căror suspendare se solicită în prezenta cauză şi nici nu s-a făcut dovada că, instituţia nu a soluţionat vreo cerere formulată de reclamant.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata SC A. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor şi obligarea recurentelor-pârâte la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurente, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu este întemeiat, şi că instanţa de fond a făcut, prin sentinţa pronunţată, prin raportare la circumstanţele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare şi aplicare a normelor de drept material aplicabile.

Cu toate că, în cauză, au fost formulate motive de recurs distincte, instanţa va răspunde ambelor recursuri prin considerente comune.

Instanţa de control judiciar apreciază că instanţa de fond în mod a corect a reţinut că pretinsa legătură invocată de către recurenta-pârâtă dintre obligaţiile fiscale stabilite în sarcina societăţii prin decizia de impunere şi faptele cercetate în dosarul penal sunt strict teoretice, fără a fi argumentate în concret, pentru a se putea stabili cu certitudine că organul fiscal este în imposibilitate să soluţioneze contestaţia administrativă.

Astfel, în mod temeinic a apreciat Curtea de Apel că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de dispoziţiile art. 214 alin. (1) lit. a) din C. proc. fisc. , întrucât decizia de suspendare a soluţionării contestaţiei administrative nu este motivată şi nu se bazează pe verificări obiective, organul fiscal limitându-se la a relua, fără observaţii proprii şi, mai ales, fără o motivare proprie, constatările şi concluziile organelor fiscale care au desfăşurat inspecţia fiscală.

Suspendarea soluţionării contestaţiei pentru motivul existenţei unei plângeri penale s-ar fi justificat dacă într-adevăr organele fiscale ar fi insistat asupra verificării stadiului de soluţionare a plângerii şi dacă ar fi adus argumente suplimentare din dosar - or, lipsa desăvârşită a oricăror informaţii, în special a modului de soluţionare a plângerilor penale, arată clar că aplicarea art. 214 C. proc. fisc. s-a făcut pur formal, nefiind justificată în spiritul textului legal.

În ceea ce priveşte motivul de recurs care vizează faptul că instanţa nu se poate investi cu soluţionarea pe fond a cauzei, Înalta Curte constată că şi acesta este neîntemeiat întrucât instanţa de fond a dispus admiterea excepţiei prematurităţii capetelor de cerere privind anularea actelor administrative reprezentate de Decizia de Impunere, Raportul de Inspecţie Fiscală şi Decizia privind nemodificarea bazei de impunere.

Înalta Curte constată că instanţa nu s-a investit cu soluţionarea pe fond a cererii, astfel cum pretinde recurenta, precizând în mod expres în considerentele hotărârii faptul că "instanţa se investeşte cu dezlegarea fondului raportului juridic fiscal numai dacă autoritatea competentă a soluţionat contestaţia pe fondul său".

Or, prin hotărârea pronunţată, instanţa de fond obligă organele competente să soluţioneze pe fond contestaţia.

Şi susţinerea potrivit căreia instanţa de fond ar fi trebuit să ia act de renunţarea la judecată în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, or, în caz contrar să soluţioneze excepţia, lipsei calităţii procesuale pasive invocate de către această parte, este neîntemeiată şi nu poate fi primită.

Conform dezbaterilor, instanţa a luat act de renunţare, iar, în acelaşi sens, a pronunţat o hotărâre prin care a stabilit că este prematur demersul judiciar în contradictoriu cu această parte.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentelor sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

În temeiul dispoziţiilor art. 451 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga pârâtele la plata sumei de 5.000 RON, cheltuieli de judecată.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.

De asemenea, în temeiul dispoziţiilor art. 451 C. proc. civ., va obliga pârâtele la plata sumei de 5.000 RON, cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă SC A. SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurentele-pârâte Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva Sentinţei nr. 109/2016 din 13 octombrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Obligă recurenţii-pârâţi la plata sumei de 5.000 RON, cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă SC A. SA.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 aprilie 2019.

GGC - ED