Salary recalculation claim under Law 71/2015 limited to non-retroactive period; later claims moot as paid.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată, reclamanţii A., B. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Suceava au solicitat obligarea pârâţilor la:

- emiterea unor noi ordine de salarizare în vederea recalculării indemnizaţiei de încadrare lunare pentru fiecare dintre reclamanţi începând cu data de 09.04.2012 în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional şi funcţia fiecăruia dintre reclamanţi îndeplinită în cadrul instanţei;

- recalcularea sporurilor şi alte drepturi aferente diferenţei indemnizaţiei de încadrare lunară pentru fiecare dintre reclamanţi începând cu data de 09.04.2012, în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional şi funcţia fiecăruia dintre reclamanţi îndeplinită în cadrul instanţei;

- plata actualizată a sumelor cu rata inflaţiei, calculată de la data scadenţei fiecărui drept salarial al reclamanţilor şi până la plata efectivă a acestuia;

- plata dobânzii legale calculate de la data scadenţei fiecărui drept salarial lunar al reclamanţilor şi până la plata efectivă a acestuia.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 2934 din 7 octombrie 2016, a admis cererea formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Suceava, a obligat pârâţii să emită noi ordine de salarizare prin recalcularea şi achitarea diferenţelor salariale şi de sporuri începând cu 09.04.2012, actualizate cu rata inflaţiei şi cu dobânzi legale de la scadenţă până la plata efectivă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâtul Ministerul Justiţiei a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că instanţa de fond a dispus obligarea la emiterea noilor ordine de salarizare pentru recalcularea şi achitarea diferenţelor salariale şi a sporurilor începând cu data de 9.04.2012, apreciind că pe această cale se înlătură orice discriminare care ar fi existat între judecători şi înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 71/2015.

Potrivit art. 1 din C. civ., "Legea dispune numai pentru viitor, ea n-are putere retroactivă".

Aşadar, contrar opiniei instanţei, prin Legea nr. 71/2015 nu s-a recunoscut preexistenta unei situaţii salariale discriminatorii generată de aplicarea şi interpretarea dispoziţiilor legale în materie.

Mai mult, soluţia instanţei de fond este contrară Deciziei nr. 32/19.10.2015 pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a avut în vedere ca plata efectivă a salariilor să se efectueze potrivit art. 2 din Legea nr. 285/2010, cu raportare la nivelul de salarizare în plată pentru funcţia similară, respectiv în raport cu persoanele care au împlinit vechimea în muncă/în funcţie ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 285/2010, iar nu în raport cu cei care au împlinit aceste vechimi potrivit Legii nr. 330/2009.

Or, obligarea la emiterea unor noi ordine de salarizare începând cu data de 9.04.2012, în temeiul Legii nr. 71/2015, este neîntemeiată, instanţa depăşind atribuţiile puterii judecătoreşti.

Aşa cum se poate observa, art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 vizează expres şi limitativ categoriile cărora le sunt aplicabile aceste prevederi, respectiv personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel.

În cazul în care intenţia legiuitorului ar fi fost ca prevederile art. 1 alin. (51) să fie aplicabile întregului personal din toate instituţiile şi autorităţile publice, acest lucru ar fi fost realizat prin modificarea expresă a alin. (1) şi (2) ale art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014 şi nu prin aprobarea unor norme derogatorii de la prevederile acestor alineate. În acelaşi timp, nu se justifica trimiterea în norma derogatorie la personalul din anumite instituţii: aparatul de lucru al Parlamentului etc.

Or, în situaţia în care intenţia legiuitorului ar fi fost ca prevederile art. 1 alin. (51) să fie aplicabile întregului personal din toate instituţiile şi autorităţile publice, acest lucru ar fi fost realizat prin modificarea alin. (1) şi (2) ale art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014 şi nu prin aprobarea unor norme derogatorii de la prevederile acestor alineate.

Dacă textul art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, introdus prin Legea nr. 71/2015, ar fi fost aplicabil întregului personal din toate instituţiile şi autorităţile publice, nu ar mai fi existat la acest moment diferenţe sau discrepanţe salariale în sistemul bugetar, întrucât toate persoanele care ocupau acelaşi funcţii grade/trepte şi gradaţii ar fi fost salarizate la nivelul maxim în plată începând cu 09.04.2015 şi reîncadrate la acelaşi nivel maxim începând cu 01.01.2016, în temeiul art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015.

4. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa avut în vedere considerentele în continuare arătate.

La data de 09.04.2015 a intrat în vigoare Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, şi prin care s-a introdus alin. (1) la art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014, care prevede că "Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

Rezultă, aşadar, din cuprinsul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 71/2015 că legiuitorul a aprobat O.U.G. nr. 83/2014, stabilind că în cursul anului 2015 cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii cu excepţia personalului din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, care va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

Prin Legea nr. 71/2015 s-a creat posibilitatea ca personalul încadrat în instituţiile şi autorităţile publice care avea un nivel al salariului de bază şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, să fie salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Această prevedere se aplică şi în cadrul stabilirii cuantumului gradaţiilor de care a beneficiat personalul care a avansat în gradaţie după anul 2010.

Ca atare, rezultă că, în contextul art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma "salarizat la acelaşi nivel" priveşte personalul tuturor autorităţilor şi instituţiilor publice enumerate la art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare, în rândul cărora sunt incluse şi autorităţile şi instituţiile publice indicate în mod expres de text, respectiv Parlamentul, Consiliul Concurenţei şi Curtea de Conturi.

Pentru aplicarea art. 1 alin. (51) O.U.G. nr. 83/2014, prin OMJ nr. 4680/C/2016, la stabilirea indemnizaţiei intimatelor-reclamante s-a ţinut cont de nivelul maxim al cuantumului salariului de baza şi al sporurilor pentru funcţia similară.

Ulterior, prin OMJ nr. 1469/C/24.05.2017 emis în aplicarea OMJ nr. 4680/C/2016, avându-se în vedere alinierea indemnizaţiilor la nivelul maxim în plată, calculate conform art. 1 alin. (51) O.U.G. nr. 83/2014, s-au stabilit indemnizaţiile individuale ale intimatelor-reclamante, astfel cum s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată.

Înalta Curte constată că din actele şi lucrările dosarului rezultă că diferenţele băneşti rezultate din calcularea în acest mod a drepturilor salariale au fost deja achitate în luna decembrie 2017, întregului personal beneficiar al OMJ nr. 4680/C/2016, de către instanţa angajatoare.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că pentru perioada anterioară datei de 9.04.2015, acţiunea reclamanţilor a rămas fără obiect, având în vedere faptul că drepturile salariale au fost achitate din luna decembrie 2017.

De asemenea, Înalta Curte apreciază că acţiunea reclamanţilor pentru perioada 9 aprilie 2012 - 9 aprilie 2015 este neîntemeiată având în vedere că Legea nr. 71/2015 a intrat în vigoare la data de 9 aprilie 2015 şi nu la 9 aprilie 2012.

Prin urmare, pentru perioada 9 aprilie 2012 - 9 aprilie 2015 acţiunea va fi respinsă ca neîntemeiată.

5. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând, va respinge acţiunea reclamanţilor A. şi B., ca neîntemeiată pentru perioada 9 aprilie 2012 - 9 aprilie 2015 şi ca fiind rămasă fără obiect pentru perioada ulterioară datei de 9 aprilie 2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva Sentinţei nr. 2934 din 7 octombrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând, respinge acţiunea reclamanţilor A. şi B., ca neîntemeiată pentru perioada 9 aprilie 2012 - 9 aprilie 2015 şi ca fiind rămasă fără obiect pentru perioada ulterioară datei de 9 aprilie 2015.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 aprilie 2019.

GGC - NN