Denial of insolvency practitioner admission based on non-final corruption conviction and professional integrity vs. statutory ineligibility requirements

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I Cererea de chemare în judecată

1. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 03.12.2015, reclamanta A. a chemat în judecată pârâta Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România şi a solicitat anularea adresei nr. x/12.11.2015 emisă de pârâtă şi obligarea pârâtei la admiterea cererii de admitere în profesie.

II Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

2. Prin Sentinţa nr. 1336 din 20 aprilie 2016, Curtea de Apel Bucureşti - secţia

a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a luat act de renunţarea pârâtei la excepţia prematurităţii acţiunii, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii ca neîntemeiată, a admis acţiunea acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România, a anulat adresa nr. x/12.11.2015 şi a obligat pârâta să emită o decizie de admitere a reclamantei în profesia de practician în insolvenţă.

III Recursul formulat de pârâtă

3. Împotriva Sentinţei civile nr. 1336 din 20 aprilie 2011 a Curţii de Apel

Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs pârâta Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România, cu invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) din C. proc. civ., a solicitat casarea sentinţei, rejudecarea în fond şi respingerea acţiunii ca nefondată.

4. În motivarea recursului, a arătat că în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, demersul reclamantei fiind inadmisibil, faţă de dispoziţiile exprese ale art. 69 alin. (3) din O.U.G. nr. 86/2006, din care rezultă fără echivoc faptul că doar deciziile Consiliului naţional de conducere al UNPIR date în soluţionarea contestaţiilor împotriva deciziilor de admitere/respingere a cererilor de înscriere în profesie pot face obiect al unei acţiuni în anulare înregistrate pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, iar nu şi deciziile de admitere/respingere a cererilor de intrare în profesie; reclamanta putea sesiza Curtea de Apel Bucureşti doar cu o cerere de anulare a deciziei prin care Consiliul naţional de conducere al UNPIR ar fi soluţionat contestaţia, sau cu o cerere având ca obiect obligarea autorităţii la soluţionarea contestaţiei; în speţă, însă, Consiliul naţional de conducere al UNPIR nu a comunicat reclamantei o decizie privind modul de soluţionare a contestaţiei nr. x/18.12.2015 formulate împotriva soluţiei de respingere a cererii de intrare în profesie.

5. Soluţia instanţei de fond cu privire la anularea adresei nr. x/12.11.2015 şi obligarea sa la emiterea deciziei de primire în profesia de practician în insolvenţă este nelegală; măsura respingerii cererii reclamantei de primire în profesie, motivat de scopul UNPIR de apărare a onoarei şi prestigiului profesiei, este în mod cert una corectă şi în concordanţă cu principiile şi normele care reglementează profesia de practician în insolvenţă, având în vedere Codul de etică profesională şi disciplină al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolventă din România din 29.09.2007, republicat în 15.01.2015, care stabileşte că unul dintre principiile fundamentale care reglementează activitatea practicianului în insolventă este integritatea morală (art. 3 şi art. 7).

6. De altfel, împrejurarea că buna reputaţie, respectiv integritatea morală şi demnitatea persoanei, sunt esenţiale pentru dobândirea şi menţinerea calităţii de practician în insolvenţă, rezultă din ansamblul O.U.G. nr. 86/2006 şi al Statutului privind organizarea şi exercitarea profesiei de practician în insolventă din 29.09.2007. Art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 86/2006 include printre cazurile de incompatibilitate "ocupaţiile care lezează demnitatea şi independenţa profesiei sau bunele moravuri", art. 72 din Statului profesiei de practician în insolvenţă prevede că una dintre atribuţiile Consiliului naţional de conducere este aceea de "a face toate investigaţiile necesare privind moralitatea şi demnitatea solicitantului".

7. Soluţia de respingere a cererii de primire în profesie a reclamantei este justificată în contextul în care, la data adoptării acesteia, împotriva reclamantei fusese deja pronunţată, în Dosar nr. x/2014, Hotărârea nr. 17/02.02.2015, prin care aceasta a fost condamnată la pedeapsa principală de 5 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) din C. pen. (1968), respectiv dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita orice profesie juridică, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-, lit. b) şi c) din C. pen. (1968), respectiv dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita orice profesie juridică, pe durata executării pedepsei principale.

8. Existenţa unei hotărâri de condamnare a reclamantei pentru infracţiuni săvârşite în legătură cu funcţia în temeiul căreia solicită accesul în profesia de practician în insolventă (judecător sindic) şi în conivenţă cu alţi practicieni în insolventă constituie în mod cert un motiv mai mult decât justificat pentru a refuza accesul reclamantei în profesia de practician în insolventă. Din moment ce în Rechizitoriul nr. x întocmit de Direcţia Naţională Anticorupţie (confirmat printr-o hotărâre de condamnare) se reţine săvârşirea de către reclamantă - judecător sindic - a unor fapte de natură penală în conivenţă cu practicieni în insolventă, în mod cert accesul acesteia tocmai în profesia de practician în insolventă ar afecta grav demnitatea acestei profesii şi încrederea publică în activitatea UNPIR.

9. Trimiterile reclamantei la dispoziţiile art. 25 sunt eronate, întrucât în urma soluţionării cererii nu s-a constatat nedemnitatea acesteia, ci accesul în profesie i-a fost respins în urma verificărilor efectuate de Consiliul naţional de conducere al UNPIR, s-a constatat că, în realitate, conduita reclamantei, anterioară depunerii cererii, nu respectă criteriile şi principiile de moralitate pe care se fundamentează profesia de practician în insolvenţă. Obligaţia de a respecta drepturile constituţionale ale reclamantei nu poate fi realizată cu încălcarea drepturilor/atributelor sale reglementate expres şi imperativ de lege, art. 2 alin. (1) din Statutul profesiei de practician în insolvenţă reglementează autonomia de decizie a UNPIR, în temeiul căreia, conform art. 6 alin. (2), UNPIR are dreptul să emită statute, regulamente, precum şi codul de etică al profesiei.

10. A precizat că reclamanta a fost condamnată în mod definitiv prin Decizia penală nr. 234/27.05.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosar nr. x/2014,.

11. Recurenta a mai arătat că instanţa de fond a ignorat în totalitate prevederile art. 23 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 86/2006, din care rezultă fără putinţă de tăgadă că poate dobândi calitatea de practician în insolvenţă persoana care nu se regăseşte în cazurile de nedemnitate prevăzute de art. 25 alin. (1), iar alin. (2) al art. 25 stipulează în mod expres faptul că "Existenţa nedemnităţii împiedică accesul persoanei în cauză în profesie". Aşadar, sunt aplicabile dispoziţiile art. 25 alin. (1) şi alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 86/2006, care impun verificarea persoanei care solicită primirea în profesie (privind cazurile de pedemnitate), iar în situaţia în care se regăseşte într-o astfel de situaţie, Consiliul Naţional de Conducere este obligat să respingă o astfel de cerere.

12. Profesia de practician în insolvenţă este o profesie cu caracter juridic, susţinerile instanţei de fond şi ale reclamantei în sensul că profesia de practician în insolvenţă nu este o profesie juridică şi că UNPIR nu are legătură cu exercitarea vreunei funcţii juridice sunt eronate. Astfel, una dintre condiţiile pentru dobândirea calităţii de practician în insolvenţă este aceea de a deţine o diplomă de studii în drept ori ştiinţe economice (art. 23); de altfel, însăşi reclamanta a depus în susţinerea cererii de admitere în profesie diploma nr. x emisă de Universitatea din Bucureşti, care atestă absolvirea Facultăţii de Drept, specializarea drept economic administrativ; totodată, condiţia esenţială pentru a depune cerere de primire în profesie cu scutire de examen şi de perioadă de stagiu (în temeiul art. 30 din O.U.G. nr. 86/2006) este aceea de a fi desfăşurat în prealabil o profesie juridică, iar nu economică; reclamanta a depus cererea de admitere în profesie în temeiul art. 30 alin. (2) din O.U.G. nr. 86/2006, tocmai uzând de experienţa de 39 de ani de activitate juridică şi de peste 5 ani în funcţia de judecător - sindic.

IV Apărările formulate de intimata reclamantă

13. Intimata reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, să se constate că recursul este nul, deoarece nu întruneşte condiţiile prevăzute de art. 488 şi 489 alin. (2) din C. proc. civ., actele normative la care face referire recurenta nu sunt aplicabile speţei, nu reglementează condiţii de accedere în profesie, ci cazuri de incompatibilitate în exercitarea profesiei, în subsidiar respingerea recursului ca nefondat, deoarece motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 pct. 8) din C. proc. civ.

14. A arătat intimata că recurenta îşi invocă propria culpă, deoarece nici până la această dată nu i-a comunicat soluţia la contestaţia formulată, astfel că invocarea dispoziţiilor art. 69 alin. (3) din O.U.G. nr. 86/2006 nu are relevanţă, recurenta recunoscând încălcarea dispoziţiilor legale în materie, prin încălcarea termenelor în care era obligată sa răspundă. A respectat, însă, atât procedura prealabilă prevăzută de lege cât şi termenele stabilite prin O.U.G. nr. 86/2006 şi Legea nr. 554/2004.

15. Cu privire la măsura respingerii cererii de primire în profesie, motivat de scopul UNPIR de apărare a onoarei şi prestigiului profesiei de practician în insolvenţă, actele normative invocate de recurentă nu se pot raporta la speţa dedusă judecăţii. Faţă de art. 23 din O.U.G. nr. 86/2006, în mod corect instanţa de fond a reţinut că atât dreptul subiectiv de accedere în profesie, cât şi condiţiile de realizare a acestuia, sunt prevăzute printr-un act normativ de forţa legii, enumerarea acestor condiţii fiind una expresă şi limitativă, ordonanţa nepermiţând stabilirea de condiţii suplimentare prin acte normative cu caracter infralegal, cum ar fi Hotărârea Congresului UNPIR din România nr. 3/2007 prin care au fost aprobate Statutul profesiei şi Codul de Etica.

16. În acest context, îndeplinirea sau neîndeplinirea condiţiilor de accedere în profesie a fost analizată de instanţă prin raportare strictă şi exclusivă la condiţiile prevăzute de lege. Instanţa a analizat dacă la momentul depunerii cererii de admitere în profesie, precum şi în prezent, îndeplinea condiţia prevăzută de art. 25 alin. (1), de a nu se afla în vreunul din cazurile de nedemnitate, să nu fie condamnată prin hotărâre judecătorească definitivă în legătură cu fapte de corupţie, să nu i se fi aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării profesiei de practician în insolventă, printr-o hotărâre judecătorească definitivă. La data soluţionării cauzei, hotărârea de condamnare nu era definitivă şi nu se afla în cazul de nedemnitate prevăzut de art. 25 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 86/2006.

17. Recurenta nu şi-a întemeiat refuzul de primire în profesie pe cazul de nedemnitate prevăzut de art. 25 alin. (1) lit. a), deoarece hotărârea de condamnare nu era definitivă. Pentru a respinge cererea, a apelat la prevederi infralegale, la art. 72 lit. b) din Statutul profesiei adoptat prin Hotărârea Congresului nr. 3/2007, potrivit căruia Consiliul Naţional de Conducere face toate investigaţiile necesare privind moralitatea şi demnitatea solicitantului în temeiul art. 25 din Ordonanţă. Reţine instanţa de fond în mod corect şi legal că acest text regulamentar nu a fost aplicat corect de recurentă. Astfel, verificările privind moralitatea şi demnitatea trebuie să se realizeze în temeiul art. 25 din O.U.G., dar numai în măsura în care aceste aspecte de personalitate (imoralitate şi nedemnitate) rezultă dintr-o hotărâre judecătorească definitivă prin care să se fi aplicat pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a exercita profesia de practician în insolvenţă. În concluzie, legea nu conferă Consiliului Naţional UNPIR niciun drept de apreciere, dacă este candidatul demn sau nu să intre în profesie şi nici să realizeze o evaluare globală a personalităţii sau activităţii anterioare a candidatului.

18. Cu referire la autonomia decizională, funcţională şi autoreglementară a

UNPIR, prevăzută la art. 2 din Statut, aceasta nu este una absolută, trebuie exercitata în limitele legii, după cum precizează expres şi art. 48 din O.U.G. nr. 86/2006. Deci, dreptul de autoreglementare al UNPIR poate fi exercitat numai în domeniile în care îi permite legea şi numai pentru îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de lege, UNPIR neavând dreptul de a adăuga la lege, de a modifica, de a elimina anumite prevederi şi nici de a emite acte normative, cum corect a reţinut instanţa de fond.

19. Faţă de cele expuse, referirea recurentei la art. 26 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 86/2006 nu este aplicabilă speţei, aceste dispoziţii nereglementând condiţii de accedere în profesie ci cazuri de incompatibilităţi în exercitarea profesiei. Funcţia de practician în insolvenţă este una lucrativă, conform Statutului, şi nu una juridică, cum încearcă să susţină recurenta. Prin Decizia 234/27.05.2016, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie i-a interzis doar exercitarea funcţiei de magistrat pe o perioada de 3 ani, ca pedeapsă complementară, nu i s-a interzis ocuparea altei funcţii juridice, în afară de cea de magistrat.

20. Actele normative la care se face referire în motivele de recurs, art. 26 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 86/2006, nu sunt aplicabile speţei, dat fiind faptul că ele nu reglementează condiţii de accedere în profesie, ci reglementează cazurile de incompatibilitate cu profesia, care afectează doar exercitarea efectivă a profesiei şi nu accesul în profesie. În mod legal instanţa de fond a reţinut că situaţia de incompatibilitate prevăzută la art. 26 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 86/2006 nici nu era incidentă în cauză, deoarece prin termenul "ocupaţii" nu trebuie avută în vedere săvârşirea izolată a unei fapte penale, ci îndeletnicirea, meseria, activitatea pe care o prestează o persoană în vederea asigurării mijloacelor materiale de trai.

V Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

21. Apărările intimatei reclamante privind nulitatea recursului, raportat la dispoziţiile art. 488 şi 489 alin. (2) din C. proc. civ., sunt neîntemeiate. Recurentul a invocat, prin cererea de recurs, motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8) din C. proc. civ., şi a expus argumente în susţinerea acestuia, urmând a fi examinat în cadrul analizei ce urmează asupra legalităţii sentinţei recurate.

22. Motivele de recurs privind inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, faţă de dispoziţiile exprese ale art. 69 alin. (3) din O.U.G. nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă, sunt nefondate, acestea nefiind aplicabile în cauză.

23. Potrivit dispoziţiilor art. 69 din O.U.G. nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă, "(1) Înscrierea în Tabloul UNPIR a practicienilor în insolvenţă se face la cererea persoanei interesate adresată filialei judeţene şi a municipiului Bucureşti şi transmisă Consiliului naţional de conducere al UNPIR spre aprobare. La cerere vor fi anexate actele care să dovedească îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 30. (2) Cererea va fi depusă în termen de cel mult 6 luni de la promovarea examenului de dobândire a calităţii de practician în insolvenţă. Nedepunerea cererii în acest termen duce la pierderea dreptului de înscriere în Tabloul UNPIR. (3) Contestaţia împotriva deciziei de respingere/admitere a cererii de înscriere în Tabloul UNPIR se depune în termen de 30 de zile de la data primirii comunicării şi se soluţionează de Consiliul naţional de conducere al UNPIR. Deciziile Consiliului naţional de conducere al UNPIR sunt definitive şi pot fi atacate la Curtea de Apel Bucureşti. Dispoziţiile Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.".

24. Reclamanta nu a formulat cererea de chemare în judecată împotriva respingerii cererii de înscriere în Tabloul UNPIR în temeiul dispoziţiilor art. 69, raportat la dispoziţiile art. 30 din O.U.G. nr. 86/2006, ca urmare a promovării examenului de dobândire a calităţii de practician în insolvenţă, potrivit art. 30 alin. (1), care prevede că "Admiterea în profesie se face pe baza unui examen organizat de UNPIR, conform prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi ale Statutului.".

25. Reclamanta a solicitat anularea adresei nr. x/12.11.2015 comunicată de de pârâtă şi obligarea acesteia la admiterea cererii de admitere în profesie.

26. Prin adresa nr. x/12.11.2015, UNPIR a comunicat reclamantei, ca urmare a analizei cererii de primire în profesie nr. x/15.09.2015, prin care solicita dobândirea calităţii de practician în insolvenţă cu scutire de examen şi de perioadă de stagiu, în condiţiile art. 30 alin. (2) din O.U.G. nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă, respingerea acesteia de către Consiliul naţional de conducere al UNPIR, pentru următoarele motive: are printre atributele soluţionării de admitere în profesie şi pe acela de a apăra onoarea şi prestigiul profesiei sau al corpului practicienilor în insolvenţă şi, pornind de la acest atribut, este de notorietate că în anul 2014 o serie de practicieni în insolvenţă şi judecători sindici au făcut obiectul unor investigaţii ale organelor de cercetare penală, buna reputaţie fiind pusă sub semnul întrebării, investigaţiile au fost finalizate cu un rechizitoriu şi cu trimiterea în judecată, iar la acea dată acceptarea dosarului de înscriere în profesie este de natură a compromite şi a aduce atingere prestigiului profesiei de practician în insolvenţă.

27. Reclamanta a solicitat prin cererea de chemare în judecată anularea adresei nr. x/12.11.2015 comunicată de pârâtă şi obligarea acesteia la admiterea cererii de admitere în profesie, fiind aplicabile, raportat la obiectul cererii, dispoziţiile art. 30 alin. (2), art. 31 şi art. 32 alin. (1) din O.U.G. nr. 86/2006.

28. Potrivit art. 30 alin. (2) din O.U.G. nr. 86/2006, "Pot fi primite în profesie, la cerere, cu scutire de examen şi de perioadă de stagiu, persoanele care au exercitat cel puţin 5 ani funcţia de judecător-sindic, precum şi persoanele care au exercitat timp de 10 ani funcţia de avocat, judecător sau notar public. Înscrierea în Tabloul UNPIR se face în termen de cel mult un an de la eliberarea din funcţia de magistrat sau notar public, cu condiţia ca aceasta să nu îi fie imputabilă.".

29. Potrivit art. 32 alin. (1), "(1) Deciziile organelor de conducere ale UNPIR de respingere a cererilor formulate potrivit art. 30 alin. (2), (…) trebuie motivate corespunzător şi pot fi atacate la instanţa judecătorească competentă, în conformitate cu procedura prevăzută de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.".

30. Or, în cauză, ca urmare a respingerii, de către Consiliul naţional de conducere al UNPIR, a cererii reclamantei prin care aceasta solicita dobândirea calităţii de practician în insolvenţă cu scutire de examen şi de perioadă de stagiu, în condiţiile art. 30 alin. (2) din O.U.G. nr. 86/2006, reclamanta s-a adresat instanţei de contencios administrativ, potrivit art. 32 alin. (1) din O.U.G. nr. 86/2006.

31. Motivele de recurs privind soluţia instanţei de fond de anulare a adresei nr.

x/12.11.2015 şi de obligare la emiterea deciziei de primire în profesia de practician în insolvenţă sunt fondate.

32. A reţinut instanţa de fond incidenţa dispoziţiilor art. 23 din O.U.G. nr.

86/2006, faptul că ordonanţa instituie o excepţie, pentru primire în profesie, la cerere, cu scutire de examen şi de perioadă de stagiu, prin art. 30 alin. (2), şi că se impune a se analiza, în raport de dispoziţiile art. 23 alin. (1) lit. b), dacă la momentul depunerii cererii de admitere în profesie, precum şi la data analizării de către instanţă, reclamanta îndeplineşte cea de-a doua condiţie, aceea de a nu se afla "în vreunul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute la art. 25 alin. (1)", care enumeră expres şi limitativ cazurile de nedemnitate la care face trimitere art. 23 alin. (1) lit. b).

33. În aceste condiţii, instanţa a reţinut că, la acea dată, reclamanta se afla în situaţia de a fi condamnată în primă instanţă, prin Sentinţa penală nr. 17/02.02.2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2014, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) din C. pen. (1968) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/000, cu aplicarea art. 13 din C. pen. (1968), la o pedeapsă cu închisoare de 5 ani şi 10 luni, interzicându-i-se şi dreptul de a exercita orice profesie juridică pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale, însă hotărârea de condamnare nu este definitivă, cauza fiind în apel, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, astfel încât reclamanta nu se afla în cazul de nedemnitate prevăzut de art. 25 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 86/2006.

34. A mai reţinut instanţa de fond că pârâta, deşi a avut în vedere situaţia de fapt imputată reclamantei prin rechizitoriul de trimitere în judecată şi prin hotărârea de condamnare a primei instanţe, nu şi-a întemeiat refuzul de primire în profesie pe cazul de nedemnitate prevăzut de art. 25 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 86/2006, deoarece hotărârea de condamnare nu era definitivă, astfel că a apelat la prevederi infralegale, art. 72 lit. b) din Statutul profesiei de practician în insolvenţă, adoptat prin Hotărârea Congresului Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România nr. 3/2007, potrivit căruia Consiliul naţional de conducere face toate investigaţiile necesare privind moralitatea şi demnitatea solicitantului, în temeiul art. 25 din O.U.G. nr. 86/2006. În acest sens, în mod corect s-a apreciat că verificările Consiliului privind moralitatea şi demnitatea trebuie să se realizeze în temeiul art. 25 din O.U.G. nr. 86/2006.

35. Referitor la apărările pârâtului, în mod corect a reţinut instanţa de fond că autonomia decizională, funcţională şi de autoreglementare a UNPIR, prevăzută de art. 2 din Statutul adoptat prin Hotărârea UNPIR nr. 3/2007, nu este una absolută, ci trebuie exercitată în limitele legii, potrivit art. 48 din O.U.G. nr. 86/2006, că art. 3 şi 7 din Codul de etică adoptat de UNPIR prin aceeaşi Hotărâre nr. 3/2007 conţin norme de conduită aplicabile practicienilor în insolvenţă, aşadar după ce persoana în cauză a dobândit deja această calitate şi a devenit membru al Uniunii, iar prevederile art. 26 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 86/2006 nu reglementează condiţii de accedere în profesie, ci reglementează cazuri de incompatibilităţi în exercitarea profesiei.

36. Înalta Curte, învestită cu recursul formulat împotriva sentinţei prin care a fost anulată adresa nr. x/12.11.2015 şi a fost obligată pârâta la emiterea deciziei de primire a reclamantei în profesia de practician în insolvenţă, constată că dispoziţiile legale aplicabile în cauză sunt cele menţionate anterior, art. 30 alin. (2), art. 31 şi art. 32 alin. (1), precum şi dispoziţiile art. 23 şi 25 din O.U.G. nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă.

37. Potrivit art. 23, "Poate dobândi calitatea de practician în insolvenţă persoana care îndeplineşte următoarele condiţii: a) deţine diplomă de studii de învăţământ superior de lungă durată în drept ori ştiinţe economice şi are o experienţă în domeniul juridic sau economic de cel puţin 3 ani de la data obţinerii diplomei de studii superioare; b) nu se găseşte în vreunul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute la art. 25 alin. (1); c) a promovat examenul de admitere în profesia de practician în insolvenţă, în condiţiile prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă şi de Statut.".

38. Cazurile de nedemnitate sunt prevăzute la art. 25 alin. (1), "(1) Este nedemnă de a fi practician în insolvenţă persoana condamnată prin hotărâre judecătorească definitivă pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei, inclusiv orice infracţiune de corupţie, precum şi pentru infracţiunile prevăzute de Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care determină incapacitatea legală de a dobândi sau deţine calitatea de fondator, administrator, membru în consiliul de supraveghere, membru al directoratului ori director al unei societăţi comerciale şi de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare. Nedemnitatea se constată de Consiliul naţional de conducere al UNPIR, la sesizarea oricărei persoane sau din oficiu.", iar potrivit art. 25 alin. (2), "(2) Existenţa nedemnităţii împiedică accesul persoanei în cauză în profesie. Survenirea nedemnităţii determină încetarea calităţii de practician în insolvenţă.".

39. Reclamanta a îndeplinit funcţia de judecător în perioada 03.05.1996 -

18.11.2014, fiind eliberată din funcţie prin demisie, iar prin cererea înregistrată sub nr. x/15.09.2015 a solicitat primirea în profesia de practician în insolvenţă, cu scutire de examen şi de perioadă de stagiu, în condiţiile art. 30 alin. (2) din O.U.G. nr. 86/2006.

40. Pârâta a comunicat reclamantei, prin adresa nr. x/12.11.2015, că a fost respinsă, de către Consiliul naţional de conducere al UNPIR, cererea de admitere în profesie cu scutire de examen şi de perioadă de stagiu, pentru motivele reţinute anterior.

41. Potrivit art. 30 alin. (2) din O.U.G. nr. 86/2006, "Pot fi primite în profesie, la cerere, cu scutire de examen şi de perioadă de stagiu, persoanele care au exercitat cel puţin 5 ani funcţia de judecător-sindic, precum şi persoanele care au exercitat timp de 10 ani funcţia de avocat, judecător sau notar public. Înscrierea în Tabloul UNPIR se face în termen de cel mult un an de la eliberarea din funcţia de magistrat sau notar public, cu condiţia ca aceasta să nu îi fie imputabilă.".

42. Potrivit art. 31 din O.U.G. nr. 86/2006, "(1) Cererea de admitere în profesie formulată potrivit art. 30 alin. (2) se soluţionează în termen de cel mult 30 de zile de la data depunerii documentaţiei complete, potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă şi Statutului. (…) (3) În cazul în care solicitantul nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege sau dacă cererea formulată nu este însoţită de actele doveditoare, UNPIR comunică persoanei interesate refuzul de autorizare ori, după caz, necesitatea completării dovezilor impuse de prezenta ordonanţă de urgenţă. Refuzul de autorizare se motivează în mod corespunzător.".

43. Raportat la art. 31 alin. (3), în Statutul privind organizarea şi exercitarea profesiei de practician în insolvenţă, adoptat de Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România în temeiul art. 48 din O.U.G. nr. 86/2009 (potrivit căruia în exerciţiul atribuţiilor sale legale, UNPIR beneficiază de competenţă de autoreglementare, putând emite, în condiţiile legii, Statutul privind organizarea şi exercitarea profesiei de practician în insolvenţă, regulamente, codul de etică al profesiei şi procedura disciplinară), Secţiunea a 2-a - Accesul în profesie pe bază de cerere, art. 71 prevede că "Cererile persoanelor care solicită dobândirea calităţii de practician în insolvenţă cu scutire de examen şi stagiu vor fi analizate de Consiliul naţional de conducere.", iar art. 72 prevede că "Consiliul naţional de conducere are următoarele atribuţii: a) verifică cererea şi documentele doveditoare; b) face toate investigaţiile necesare privind moralitatea şi demnitatea solicitantului, în temeiul art. 25 din O.U.G.; c) poate verifica cunoştinţele solicitantului cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de practician în insolvenţă; d) emite decizia de admitere în profesie, refuzul de autorizare sau, după caz, necesitatea completării dovezilor impuse de lege.".

44. Dispoziţiile legale menţionate prevăd, aşadar, că pot fi primite în profesie, la cerere, cu scutire de examen şi de perioadă de stagiu, persoanele care au exercitat cel puţin 5 ani funcţia de judecător-sindic, precum şi persoanele care au exercitat timp de 10 ani funcţia de avocat, judecător sau notar public, cu înscrierea în Tabloul UNPIR în termen de cel mult un an de la eliberarea din funcţia de magistrat sau notar public, cu condiţia ca aceasta să nu îi fie imputabilă.

45. Îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege se referă la cele reglementate pentru dobândirea calităţii de practician în insolvenţă de art. 23 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 86/2006, raportat la cele prevăzute de dispoziţiile art. 30 alin. (2), de art. 23 alin. (1) lit. b), privind faptul că nu se găseşte în vreunul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute la art. 25 alin. (1), fără a fi necesară condiţia prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. c) privind promovarea examenului de admitere în profesia de practician în insolvenţă.

46. În cazul în care solicitantul nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege sau dacă cererea formulată nu este însoţită de actele doveditoare, potrivit art. 31 alin. (3) UNPIR comunică persoanei interesate refuzul de autorizare.

47. Din sintagma utilizată de legiuitor "pot fi primite în profesie, la cerere, (…)" rezultă că cel care îndeplineşte condiţiile expres prevăzute are un drept subiectiv de a fi primit în profesie, la cerere, cu scutire de examen şi de perioadă de stagiu, iar cel căruia îi revine atribuţia de a primi în profesie, UNPIR, prin Consiliul naţional de conducere, are o obligaţie corelativă de a verifica îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege şi de a comunica solicitantului, dacă nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, refuzul de autorizare.

48. Refuzul de primire trebuie analizat raportat la dispoziţiile legale care prevăd condiţiile de primire în profesie cu scutire de examen şi de perioadă de stagiu, pentru a aprecia asupra caracterului justificat sau nejustificat al acestuia, având în vedere că instanţa de contencios administrativ, învestită în temeiul dispoziţiilor legale care reglementează contenciosul administrativ, efectuează un control de legalitate în controlul jurisdicţional exercitat asupra refuzului de primire în profesie.

49. În exercitarea acestui control de legalitate, trebuie avut în vedere că dreptul subiectiv conferit persoanelor pentru primirea în profesie, la cerere, cu scutire de examen şi de perioadă de stagiu, nu poate fi îngrădit de UNPIR, prin refuzul de autorizare, decât pentru motive temeinice, reglementate de lege, proporţionale cu scopul urmărit în organizarea profesiei de practician în insolvenţă.

50. De asemenea, trebuie să se ţină seama de faptul că, în aplicarea dispoziţiilor legale care reglementează primirea în profesie, la cerere, cu scutire de examen şi de perioadă de stagiu, în limitele dreptului de apreciere, Consiliului naţional de conducere al UNPIR îi revine obligaţia de asigura un echilibru rezonabil între interesul public determinat de numirea în calitatea de practician în insolvenţă şi drepturile şi interesele legitime ale celui care solicită numirea în această calitate, dreptul de apreciere neputând fi exercitat de UNPIR prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor celui care formulează cererea de primire în profesie.

51. În temeiul dispoziţiilor legale, a cadrului normativ care reglementează primirea în profesie cu scutire de examen şi de perioadă de stagiu, Consiliul naţional de conducere al UNPIR are atribuţii de verificare a cererii şi a documentelor doveditoare şi de a face investigaţiile necesare privind moralitatea şi demnitatea solicitantului, în temeiul art. 25 din O.U.G. nr. 86/2006, care se referă la nedemnitatea de a fi practician în insolvenţă.

52. La momentul comunicării către reclamantă a respingerii cererii de primire în profesie cu scutire de examen şi de perioadă de stagiu, reclamanta era condamnată în primă instanţă, prin Sentinţa penală nr. 17/02.02.2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2014, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) din C. pen. (1968), raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 13 din C. pen. (1968), la o pedeapsă cu închisoare de 5 ani şi 10 luni, cu interzicerea dreptului de a exercita orice profesie juridică pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale, cauza fiind la acel moment în apel, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, aceeaşi fiind situaţia şi la momentul analizării de către instanţa de fond.

53. În prezent, la data soluţionării recursului, prin Decizia nr. 234 din data de 27.05.2016, definitivă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a admis apelul inculpatei A., reclamantă în prezenta cauză, împotriva Sentinţei penale nr. 17/02.02.2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - secţia a II-a penală, pe care a desfiinţat-o în parte, în sensul că a redus pedeapsa aplicată inculpatei pentru infracţiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) din C. pen. (1968), cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 13 din C. pen. (1968), de la 5 ani şi 10 luni închisoare la 4 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) din C. pen. (1968), respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita funcţia de magistrat. În baza art. 71 din C. pen. (1968) a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) din C. pen. (1968).

54. În condiţiile în care raporturile juridice rezultate din formularea de către reclamantă a cererii de primire în profesia de practician în insolvenţă, la cerere, cu scutire de examen şi de perioadă de stagiu, nu au fost finalizate până la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare a reclamantei pentru infracţiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) din C. pen. (1968), cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 13 din C. pen. (1968), se impune ca instanţa de recurs, a cărei decizie va finaliza aceste raporturi juridice şi va definitiva situaţia care vizează primirea în profesie de practician în insolvenţă, având drept consecinţă dobândirea calităţii de practician în insolvenţă, să aibă în vedere realitatea juridică la momentul pronunţării deciziei sale, având în vedere că dispoziţiile art. 23 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 86/2006 prevăd că poate dobândi calitatea de practician în insolvenţă persoana care nu se găseşte în vreunul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute la art. 25 alin. (1), potrivit cărora "(1) Este nedemnă de a fi practician în insolvenţă persoana condamnată prin hotărâre judecătorească definitivă pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei, inclusiv orice infracţiune de corupţie,(...).".

55. Or, la această dată, reclamanta este condamnată definitiv pentru o infracţiune de corupţie, de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) din C. pen. (1968), cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 13 din C. pen. (1968), la 4 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) din C. pen. (1968), respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita funcţia de magistrat, fiind incidente dispoziţiile art. 25 alin. (2) din O.U.G. nr. 86/2006, care prevăd că existenţa nedemnităţii împiedică accesul persoanei în cauză în profesie.

VI Soluţia instanţei de recurs

56. Pentru aceste considerente, raportat la împrejurările reţinute şi dispoziţiile legale incidente, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 496 din C. proc. civ., cu incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte sentinţa recurată, în ceea ce priveşte admiterea acţiunii privind anularea adresa nr. x/12.11.2015 emisă de pârâtă şi obligarea pârâtei să emită o decizie de admitere în profesia de practician în insolvenţă a reclamantei, şi, în rejudecare, va respinge acţiunea ca neîntemeiată, urmând a menţine dispoziţiile sentinţei recurate prin care s-a luat act de renunţarea pârâtei la excepţia prematurităţii acţiunii şi s-a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România împotriva Sentinţei civile nr. 1336 din 20 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa atacată şi, în rejudecare, respinge acţiunea ca neîntemeiată.

Menţine în rest dispoziţiile sentinţei atacate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 aprilie 2019.

GGC - OB