Revision petition against integrity agency assessment dismissed as unfounded due to lack of newly discovered evidence

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2014, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a formulat contestaţie împotriva Raportului de evaluare nr. x/25.04.2014, întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, prin care va solicită admiterea contestaţiei şi anularea în totalitate a raportului de evaluare.

Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 270 din data de 17 decembrie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

Recursul

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, reclamantul A. a formulat recurs, solicitând casarea sentinţei atacate cu consecinţa admiterii acţiunii, arătându-se că sentinţa atacată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, motiv de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.

Hotărârea ce face obiectul cererii de revizuire

Prin Decizia nr. 3978 din 12.12.2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursul declarat de A. împotriva Sentinţei nr. 270 din 17 decembrie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Cererea de revizuire exercitată în cauză

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2019, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Argumentele invocate de A. vizează un proces-verbal al şedinţei din 30.06.2014 a judecătorilor secţiei de contencios al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a adoptat soluţia de unificare a jurisprudenţei privind respectarea principiului neretroactivităţii legii civile, respectiv a Legii nr. 176/2010, raportat la situaţii de incompatibilitate şi conflict de interese.

Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

Examinând decizia atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că este nefondată cererea de revizuire de faţă, urmând a fi respinsă, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Argumente de fapt şi de drept relevante

Potrivit art. 503 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.:

"Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (...) 5. după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor".

Argumentele invocate în susţinerea cererii de revizuire nu se circumscriu ipotezei prevăzute de norma indicată ca temei de drept al cererii de revizuire - art. 509 alin. (1) pct. 5 din noul C. proc. civ., fiind depăşite limitele procedurale în care poate fi exercitată calea extraordinară de atac a revizuirii, întrucât legea nu a urmărit să deschidă părţilor calea recursului la recurs.

În cauza de faţă, revizuentul încearcă, pe calea revizuirii, să obţină o rejudecare a recursului, o reapreciere a probelor şi o reinterpretare a dispoziţiilor legale aplicabile în cauza dedusă judecăţii.

Scopul urmărit de revizuent este reanalizarea fondului cauzei, ceea ce este inadmisibil pe calea extraordinară de atac a revizuirii.

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, beneficiază de dispoziţii legale de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

În acord cu cele menţionate, este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, în mod constant, a statuat faptul că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluţionat definitiv, numai în scopul de a obţine o rejudecare a cauzei.

Revizuirea nu poate avea semnificaţia unui "recurs deghizat" ci trebuie să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative, condiţie care, în prezenta cauză, nu este îndeplinită.

Un alt argument care vine în sprijinul soluţiei de respingere a cererii de revizuire, îl constituie faptul că din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 509 alin. (d) pct. 5 din noul C. proc. civ., rezultă că cele trei condiţii de admisibilitate impuse de acest text de lege sunt: să fie vorba de un înscris doveditor; înscrisul să fi existat la data pronunţării hotărârii a cărei revizuire se cere; înscrisul să fi fost reţinut de partea potrivnică sau să nu fi putut fi înfăţişat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii.

În ceea ce priveşte condiţiile impuse de dispoziţiile legale anterior menţionate, se reţine că admiterea cererii de revizuire presupune, în primul rând, ca înscrisurile invocate să fie noi, în sensul ca acestea să nu fi fost folosite în primul, sau al doilea ciclu procesual, deci să nu fi făcut astfel obiectul cercetării de către instanţa de fond/recurs, care ar fi putut statua asupra valorii probatorii a acestora.

Or, procesul-verbal al şedinţei din 30.06.2014 a judecătorilor secţiei de contencios al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe de o parte, nu constituie un înscris nou raportat la dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 din noul C. proc. civ. şi, pe de altă parte, la momentul pronunţării instanţei de fond respectiv 17.12.2014 exista afişată pe site-ul Înaltei Curţi soluţia de principiu din 30.06.2014, care statuează cu privire la respectarea principiului neretroactivităţii Legii nr. 176/2010.

Mai mult decât atât, instanţa de control judiciar a reţinut faptul că în cauză nu a fost încălcat principiul neretroactivităţii legii civile în situaţia în care intimata Agenţia Naţională de Integritate efectuează procedura de evaluare, prin raportare la dispoziţii de drept substanţial cuprinse în Legea nr. 161/2003, dar în baza şi ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 176/2010 s-a pronunţat soluţie de principiu la data de 30.06.2014 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Instanţa de control judiciar a acţionat în limitele în care a fost învestită, anume examinând legalitatea sentinţei recurate din perspectiva motivului de recurs invocat şi pronunţându-se asupra aplicării textelor legale analizate de prima instanţă, care au stat la baza actelor contestate şi a stabilirii obligaţiilor revizuentei.

Prin urmare, nu se poate reţine, astfel, incidenţa motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În fapt, constată Înalta Curte, se tinde la reformarea hotărârii instanţei de recurs.

În consecinţă, pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 3978 din 12 decembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în Dosarul nr. x/2014, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 aprilie 2019.

GGC - NN