Mootness of administrative claim after authority issues requested act under Law No. 554/2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 06.01.2016, sub nr. x/2016, reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării au solicitat: admiterea pretenţiilor fiecăruia dintre reclamanţi, care fac obiectul Petiţiei nr. 74/07.01.2015 din Dosarul nr. x/2015 al CNCD, pretenţii pe care le promovează şi prin prezenta cerere şi adresarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE), în temeiul art. 19 alin. (3) lit. b) din Tratatul privind UE, varianta consolidată (TUE) coroborat cu art. 267 alin. (2) din Tratatul privind funcţionarea UE, varianta consolidată TFUE următoarele întrebări:

II. 1. Dacă din art. 42 alin. (1) raportat la art. 2 pct. 6 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 cu modificările şi completările ulterioare, al Consiliului rezultă că acordul de delegare de funcţii (aprobat prin OMMFES 600/2008 cu modificările şi completările ulterioare în cazul în speţă) încheiat între autoritatea de gestionare în sensul art. 59 alin. (1) lit. a) (din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 cu modificările şi completările ulterioare, al Consiliului (persoana chemată în garanţie MF - AM POS DRU în cazul în speţă) şi organismul intermediar în sensul art. 2 pct. 6 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 cu modificările şi completările ulterioare, al Consiliului, are esenţa, natura caracterele juridice ale unui contract de drept public de mandat cu reprezentare?

II.2. Dacă în temeiul principiului "la muncă egală, salariu egal" astfel cum este consacrat în normele de drept unional şi în cele asimilate dreptului unional în vigoare prin acte de drept unional cum ar fi, fără a se limita la Carta Socială Europeană revizuită, norme invocate de către reclamanţi, în care un funcţionar din cadrul unui organism intermediar (OI) în sensul art. 2 pct. 6 din Regulamentul (CE) 1083/2006 cu modificările şi completările ulterioare al Consiliului are dreptul la salariu egal cu cel cuvenit pentru postul echivalent din cadrul autorităţii de gestionare (autoritate de management) în sensul art. 59 alin. (1) lit. a) din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 cu modificările şi completările ulterioare al Consiliului cu care respectivul OI are încheiat acord de delegare de funcţii în sensul. II. 1. din petitul prezentei acţiuni.

Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin Sentinţa nr. 2817 din 30 septembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii şi a respins acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, ca rămasă fără obiect.

Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei nr. 2817 din 30 septembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs B., pe care o consideră nelegală şi netemeinică, invocând dispoziţiile legale prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4,5, 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Obiectul cererii de chemare în judecată, aşa cum a fost precizat, este constatarea refuzului nejustificat de soluţionare a cererii adresate de reclamanţi, instituţiei pârâte şi înregistrate sub nr. x, Dosar nr. x/2015 al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Articolul 18 din Legea contenciosului administrativ prevede că "(1) Instanţa, soluţionând cererea, poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă". Art. 1 din acelaşi act normativ prevede că: orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal al unei cereri, se poale adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public."

Din economia dispoziţiilor legale anterior menţionate, rezultă că instanţa de contencios administrativ este competentă, după caz, în raport cu obiectul cererii, să anuleze actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă.

În cauza de faţă, în raport cu obiectul acţiunii, sunt aplicabile dispoziţiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv obligarea autorităţii publice să emită un act administrativ-jurisdicţional, având în vedere obiectul acţiunii precizat, care îl constituie nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri ori neemiterea unui act administrativ.

Dar după depunerea cererii de chemare în judecată şi după precizarea acţiunii, la data de 09.02.2016, a fost comunicată reclamanţilor Hotărârea nr. 398/09.09.2015, emisă de pârâtă.

Prin urmare, instanţa de fond a reţinut în mod corect că acţiunea a rămas fără obiect şi a respins-o ca atare.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de B. împotriva Sentinţei nr. 2817 din 30 septembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 aprilie 2019.

GGC - NN