Appeal admitted, annulment claim for 2008 timber compensation dismissed as time-barred under three-year prescription.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 04.09.2014, reclamanta Obştea Muntele Runcu, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice şi Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură, a solicitat următoarele: anularea Actului administrativ nr. 83302/1S/04.08.2014, prin care Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură a comunicat refuzul la solicitarea reclamantei de acordare a compensaţiilor şi dobânzilor aferente anului 2008, sumei de 802.176,11 RON reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamanta nu le-a putut recolta, în calitate de proprietar, pentru suprafaţa de pădure de 1861,20 ha situată în zona de conservare totală - tipul funcţional T1 şi T2, cu titlu de compensaţii/despăgubiri datorită funcţiilor de protecţie stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricţii în recoltarea de masa lemnoasă, aferente anului 2008; dobânzilor calculate asupra debitului principal în cuantum de 802.176,11 RON, începând cel puţin cu data de 20.02.2014 - dată la care creanţa a devenit exigibilă, respectiv data la care a înaintat Cererea nr. x către ITRSV Râmnicu Vâlcea.

Pârâtul Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice a formulat întâmpinare prin care a invocat următoarele excepţii: excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Bucureşti în soluţionarea prezentului litigiu; excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice; prescripţia dreptului la acţiune a reclamantei; excepţia prematurităţii acţiunii.

Pârâtul Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură, a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti; excepţia insuficientei timbrări. De asemenea pârâtul a invocat faptul că reclamanta nu poate solicita acordarea contravalorii produselor care nu au fost recoltate pentru anul 2008, întrucât cu privire la creanţele aferente perioadei respective a intervenit prescripţia extinctivă. Referitor la capătul de cerere formulat de reclamantă prin care a solicitat anularea Adresei nr. x/04.08.2014, pârâtul a apreciat ca este inadmisibil, având în vedere că adresa respectivă nu reprezintă un act administrativ.

Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 1634 din 09 iunie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondate excepţiile necompetenţei materiale, netimbrării, lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului MMAP, prescripţiei dreptului la acţiune şi prematurităţii, a respins ca inadmisibil capătul de cerere având ca obiect anularea Adresei de răspuns nr. x/04.08.2014 emisă de Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură, a admis în parte acţiunea privind pe reclamanta Obştea Muntele Runcu în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 802.176,11 RON, reprezentând contravaloarea despăgubirilor cuvenite pentru anul 2008, a respins capătul de cerere având ca obiect acordarea dobânzii fiscale, a obligat pârâtul MMAP la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5300 RON, reprezentând onorariu avocat şi taxa judiciară de timbru.

Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţei, a declarat recurs pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor solicitând casarea, în parte, a hotărârii recurate şi, în urma rejudecării cauzei, respingerea acţiunii reclamantei, ca inadmisibilă şi netemeinică.

În dezvoltarea motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a precizat următoarele:

În raport de dezlegarea dată prin Decizia nr. 36/23.09.2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în Dosarul nr. x/2015, la momentul formulării cererii de către intimată nu exista baza legală pentru acordarea compensaţiilor, în lipsa Hotărârii de Guvern care să cuprindă Normele metodologice de acordare, utilizare şi control a ajutorului de stat pentru compensaţii reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamentele silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor. Aşadar, în lipsa cadrului normativ intern, nu se poate reţine refuzul nejustificat de soluţionare a cererii intimatei-reclamante având ca obiect acordarea de despăgubiri. Creanţa solicitată nu are un caracter cert, lichid şi exigibil, deoarece existenţa certă a acesteia este condiţionată de promulgarea unor norme metodologice prin care să fie calculate concret întinderea acestora. Prin urmare, acordarea compensaţiilor solicitate de parte este afectată de o condiţie suspensivă, respectiv de adoptarea Hotărârii de Guvern aflate în discuţie.

Menţionează recurentul că un aspect deosebit de important cu privire la plata compensaţiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 constă în faptul că această plată este condiţionată atât de primirea Deciziei Comisiei Europene nr. C(2012)5166 final/19.07.2012, cât şi de publicarea Hotărârii Guvernului pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare şi control a ajutorului de stat pentru compensaţii reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanţă comunitară Natura 2000 în Monitorul Oficial al României, iar această hotărâre nu a fost publicată până la momentul formulării recursului.

Referitor la despăgubirile solicitate

Conform dispoziţiilor art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, republicată, cu modificările şi completările ulterioare: "în scopul gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice şi a celui proprietate publică şi privată a unităţilor administrativ-teritoriale, statul alocă anual de la buget, prin bugetul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, sume pentru (...) acordarea unor compensaţii reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă."

Prima chestiune ce urmează a fi clarificată vizează posibilitatea invocării prescripţiei.

Pentru dezlegarea acestei chestiuni prezintă relevanţă Decizia nr. 1/2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Recursurile în interesul legii, în care s-a statuat în sensul că: "În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5, art. 201 şi art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ. şi ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 şi art. 2.513 din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., stabileşte că prescripţiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeaşi dată, rămân supuse dispoziţiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, republicat, astfel încât atât instanţele de judecată, din oficiu, cât şi părţile interesate pot invoca excepţia prescripţiei extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011."

Aşadar, excepţia prescripţiei extinctive poate fi invocată în orice stadiu procesual al pricinii, chiar de către instanţă.

A doua problemă ce se impune a fi analizată vizează stabilirea actului normativ care reglementează prescripţia dreptului material la acţiune.

Reclamanta Obştea Muntele Runcu s-a adresat Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Vâlcea cu o cerere de avizare la plată a sumei de 802.176,11 RON pentru acordarea contravalorii despăgubirilor destinate proprietarilor de păduri cu funcţii speciale de protecţie, ca urmare a restricţiilor prevăzute în amenajamentele silvice şi în studiile sumare de amenajare, compensaţii aferente anului 2008, solicitând întocmirea decontului şi remiterea acestuia către DGFP Craiova, în vederea avizării şi efectuării plăţii, şi avizarea la plată a dobânzii legale aferente compensaţiilor solicitate.

Cu Adresa nr. x/05.06.2014, Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Vâlcea a restituit reclamantei deconturile justificative, comunicându-i, totodată, că acestea au fost respinse de la avizare de către DGRFP Craiova, pentru motivele indicate în Raportul de inspecţie economico-financiar nr. x/26.05.2004.

Potrivit prevederilor art. 6 alin. (4) din noul C. civ.: "Prescripţiile, decăderile şi uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit."

În mod similar, în art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ. se menţionează că "prescripţiile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a C. civ. sunt şi rămân supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit."

În condiţiile în care compensaţiile cerute de intimata-reclamantă sunt aferente perioadei 2008 adică înainte de intrarea în vigoare a noului C. civ. (1 octombrie 2011) este evident că este aplicabil Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă care, la art. 3, reglementează un termen de prescripţie de 3 ani (se vedea soluţia dată prin Decizia 1/2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Recursurile în interesul legii).

A treia problemă ce trebuie analizată vizează afectarea/neafectarea dreptului intimatei-reclamante de condiţia suspensivă constând în obţinerea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutorul de stat.

Într-adevăr, conform art. 7 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, republicat: "Dacă dreptul este sub condiţie suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripţia începe să curgă de la data când s-a împlinit condiţia sau a expirat termenul."

Însă, instanţa de control judiciar reţine că dreptul intimatei-reclamante la despăgubiri nu este sub condiţie suspensivă, în raport de următoarele argumente:

Prin H.G. nr. 861/2009 au fost aprobate Normele metodologice de acordare, utilizare şi control al sumelor anuale destinate gestionarii durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice şi a celui proprietate publică sau privată a unităţilor administrativ-teritoriale, prevăzute în Anexa nr. 1.

Relevante pe problema de drept aflată în discuţie sunt dezlegările cuprinse în Decizia nr. 36 din 23 noiembrie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în Dosarul nr. x/2015.

Până la data de 31 decembrie 2009, nu se pune problema conformării măsurilor de ajutor de stat aflate în discuţie cu legislaţia europeană, în acest sens fiind prevederile Anexei nr. V pct. 3 - "Agricultura" lit. (b) din Tratatul privind aderarea Bulgariei şi României la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 157/2005, potrivit cărora ajutoarele acordate înainte de data aderării sunt calificate ca "ajutoare existente", în înţelesul art. III - 168 alin. (1) din Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa, "până la sfârşitul celui de-al treilea an de la data aderării".

Prin urmare, Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 se înscriu în cadrul de reglementare al "ajutoarelor de stat existente" până la sfârşitul anului 2009.

În speţa de faţă, despăgubirile solicitate de intimată pentru perioada 2008 se înscriu în categoria "ajutoarelor existente" pentru care nu se impune obţinerea avizului favorabil al Comisiei Europene şi adoptarea normelor metodologice ulterioare, în condiţiile art. 5 din O.G. nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010.

Pe cale de consecinţă, termenul de prescripţie pentru compensaţiile acordate potrivit Codului silvic curge de la 1 ianuarie a anului următor celui pentru care se solicită compensaţia. În cauza de faţă, pentru compensaţiile aferente anului:

- 2007, termenul de prescripţie începe să curgă de la data de 01.01.2008 şi se împlineşte la data de 01.01.2011;

- 2008, termenul de prescripţie începe să curgă de la data de 01.01.2009 şi se împlineşte la data de 01.01.2012;

- 2009, termenul de prescripţie începe să curgă de la data de 01.01.2010 şi se împlineşte la data de 01.01.2013.

De altfel, trebuie precizat faptul că s-a stabilit că Decizia C (2012) 5166 final, emisă de Comisia Europeană la data de 19 iulie 2012, prin care s-a avizat favorabil acordarea ajutoarelor de stat, nu constituie condiţie suspensivă, în sensul dispoziţiilor art. 7 alin. (3) din Decretul nr. 167/58, pentru obţinerea compensaţiilor aferente anilor 2007, 2008, 2009, iar termenul de prescripţie pentru compensaţiile acordate potrivit Codului silvic curge de la 1 ianuarie a anului următor celui pentru care se solicită compensaţia.

După cum s-a arătat anterior, intimata-reclamantă a formulat cererea de acordare a despăgubirilor în afara acestor termene de prescripţie.

În consecinţă, pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, Înalta Curte va admite recursul formulat de Ministerul Apelor şi Pădurilor împotriva Sentinţei nr. 1634 din 09 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând în fond cauza, va constat prescris dreptul material la acţiune şi va respinge în consecinţă acţiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Ministerul Apelor şi Pădurilor împotriva Sentinţei nr. 1634 din 09 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând în fond cauza, constată prescris dreptul material la acţiune şi respinge în consecinţă acţiunea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 aprilie 2019.

GGC - NN