Taxpayer wins appeal; preventive seizure annulled for unproven evasion risk and denial of right to be heard.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani la data de 8 august 2016 şi completată la data de 01.09.2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. Botoşani, în contradictoriu cu pârâţii ANAF Bucureşti - Direcţia Antifraudă Fiscală - Direcţia Regională Antifraudă Suceava, Direcţia Regională Generală a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia pentru Contribuabilii Mijlocii Iaşi şi ANAF Bucureşti a solicitat anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/11.07.2016.

La data de 1 septembrie 2016 reclamanta S.C. A. S.R.L. Răchiţi, şi-a modificat acţiunea solicitând ca judecarea cauzei să se facă în contradictoriu şi cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti, în calitate de pârât, întrucât Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii a fost emisă de Direcţia Regională Antifraudă Suceava, entitate fără personalitate juridică din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, astfel încât, a apreciat că se impune ca şi aceasta să aibă calitate de pârâtă în cauză.

Prin întâmpinarea depusă la data de 3 octombrie 2016 pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti a solicitat: admiterea excepţiei necompetenţei Tribunalului Botoşani şi trimiterea cauzei la Curtea de Apel Suceava; respingerea contestaţiei formulată de reclamantă împotriva Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. x din 11 iulie 2016 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Antifraudă Fiscală - Direcţia Regională Antifraudă Fiscală Suceava, ca neîntemeiată.

Prin întâmpinarea depusă la data de 4 octombrie 2016, pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acesteia, întrucât Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/11.07.2016, act administrativ de autoritate este emisă de Direcţia Generală Antifraudă Fiscală 1 Suceava din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, şi nu de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi chemată în judecată în prezenta cauză.

Prin Sentinţa nr. 857 din 8 decembrie 2016, Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal - a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Botoşani, privind cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Botoşani, în contradictoriu cu pârâţii A.N.A.F. Bucureşti - Direcţia Antifraudă Fiscală - Direcţia Regională Antifraudă Suceava, Direcţia Regională Generală a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii Iaşi şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi a declinat cauza în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Suceava la data de 27 decembrie 2016 sub nr. x/2016.

Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin Sentinţa nr. 18 din 13 februarie 2017, Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi, a respins contestaţia formulată în contradictoriu cu Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă şi a respins contestaţia ca nefondată.

Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei nr. 18 din data de 13.02.2017, pronunţată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2016, a declarat recurs S.C. A. S.R.L., pe care o consideră nelegală şi netemeinică, întrucât hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, caz de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv cele prevăzute de art. 213 alin. (2) C. proc. fisc. - condiţiile de fond privind instituirea măsurilor asigurătorii.

Apreciază recurenta că în speţă intimata nu a motivat condiţia impusă de textul legal menţionat, aceea a existenţei pericolului sustragerii, ascunderii sau risipirii patrimoniului contestatoarei, cu consecinţa periclitării sau îngreunării colectării.

Intimata avea obligaţia de a motiva starea de pericol în concret, în raport de elemente concrete şi obiective privind starea financiară a acesteia şi comportamentul fiscal al acesteia, aceasta trebuind să învedereze în cuprinsul deciziei elemente reale care să conducă la concluzia că există un pericol concret ca în lipsa menţinerii măsuri asigurătorii asupra patrimoniului acesteia aceasta îşi va ascunde sau risipi patrimoniul.

Măsura sechestrului asigurătoriu dispusă de către organele fiscale este de natură să perturbe relaţiile comerciale cu băncile, fiind de notorietate acest aspect, iar orice investiţie a societăţii este blocată.

Referitor la nesocotirea dreptului contribuabilului de a fi ascultat, în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (1) C. proc. fisc. , se arată că potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (1) C. proc. fisc. , "înaintea luării deciziei, organul fiscal este obligat să asigure contribuabilului/plătitorului posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere cu privire la faptele şi împrejurările relevante în luarea deciziei".

Susţine recurenta că Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/13.06.2016 nu constituie o măsură de executare silită, ci doar un mijloc procesual având drept scop asigurarea organului fiscal, prin indisponibilizarea bunurilor urmăribile ale contribuabilului, asupra posibilităţii de realizare efectivă a executării silite atunci când se va emite titlul executoriu.

Prin urmare, intimata avea obligaţia ca anterior să dea posibilitatea contestatoarei de a-şi exprima punctul de vedere în legătură cu măsurile pe care urma să le dispună, obligaţie pe care nu a îndeplinit-o, decizia contestată fiind nelegală şi sub acest aspect.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor intimatului şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Prin Decizia nr. x/11.07.2016, intimata a instituit măsura asiguratorie a sechestrului asupra unor bunuri aparţinând contestatoarei-recurenta.

În motivarea actului amintit s-a arătat că societatea în cauză este beneficiar al unui circuit tranzacţional simulat, înregistrând achiziţii nereale de mărfuri, fapt generator de deduceri fiscale ilegale. Temeiul de drept al măsurii adoptate este constituit de prevederile art. 213 din Legea nr. 207/2015.

Prin Sentinţa nr. 18 din data de 13.01.2017, Curtea de Apel Suceava a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantei, considerând că elementele de fapt sunt suficiente pentru a se aprecia că există indicii care să conducă la concluzia că există pericolul ca reclamanta să îşi ascundă sau să îşi risipească patrimoniul.

Potrivit art. 213 alin. (2) din C. proc. fisc. "se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii şi sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile şi/sau imobile proprietate a debitorului, precum şi asupra veniturilor acestuia, în cazuri excepţionale, respectiv atunci când există pericolul ca acesta să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea".

Instanţa de control judiciar constată că în cauză nu sunt îndeplinite prevederile legale menţionate, respectiv nu s-a făcut dovada că societatea intimată se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale, pericolul la care se referă textul de lege trebuie să fie concret şi obiectiv, pentru a fi justificată o astfel de măsură.

Stabilirea unor obligaţii fiscale suplimentare nu înseamnă, de plano, că acel contribuabil se va sustrage de la plata respectivelor obligaţii, iar măsurile asiguratorii se aplică doar în cazurile limitate în care există indicii că executarea va fi îngreunată prin atitudinea debitorului, astfel de indicii lipsesc însă din motivarea deciziei atacate.

Din conţinutul deciziei, dar şi a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, se observă că motivele luării măsurilor asigurătorii constau în conduita imputată contribuabilului de a înregistra operaţiuni nereale, care constituie activităţi de ascundere, diminuare a patrimoniului şi există pericolul ca pe viitor se să folosească aceleaşi tipuri de operaţiuni pentru diminuarea patrimoniului.

Articolul 213 alin. (2) C. proc. fisc. califică pericolul ca fiind cel de sustragere, de ascundere sau de risipire a patrimoniului, consecinţa fiind aceea a periclitării sau îngreunării în mod considerabil a colectării.

Rezultă că, cel puţin în ipoteza emiterii deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii înainte de emiterea titlului de creanţă, pericolul nu poate fi intrinsec faptelor controlate, întrucât, la acest moment, nu ne aflăm în sfera colectării obligaţiilor fiscale, astfel încât să existe posibilitatea periclitării sau îngreunării acesteia, ci, cel mult, în sfera stabilirii obligaţiilor fiscale.

Referitor la nesocotirea dreptului contribuabilului de a fi ascultat, în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (1) C. proc. fisc. , se reţine că potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (1) C. proc. fisc. , "înaintea luării deciziei, organul fiscal este obligat să asigure contribuabilului/plătitorului posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere cu privire la faptele şi împrejurările relevante în luarea deciziei".

Articolul 9 alin. (2) lit. d) C. proc. fisc. , constituie o dispoziţie de excepţie de la regula de bază a audierii contribuabilului, de strictă interpretare şi aplicare, doar în cazul în care urmează a se lua măsuri de executare silită.

Măsurile asigurătorii preced întotdeauna măsurile de executare, deci nu se identifică cu acestea, şi pot să se transforme în măsuri de executare silită, în condiţiile în care există un titlu executoriu.

Or, la data emiterii deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, nu exista un titlu executoriu, aşa încât măsurile asigurătorii nu puteau fi asimilate sau confundate cu măsurile de executare silită.

Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nu constituie o măsură de executare silită, ci doar un mijloc procesual având drept scop asigurarea organului fiscal, prin indisponibilizarea bunurilor urmăribile ale contribuabilului, asupra posibilităţii de realizare efectivă a executării silite atunci când se va emite titlul executoriu.

Prin urmare, intimata avea obligaţia ca anterior să dea posibilitatea recurentei de a-şi exprima punctul de vedere în legătură cu măsurile pe care urma să le dispună, obligaţie pe care nu a îndeplinit-o.

Aşa fiind, se reţine, că în cauză nu au fost respectate prevederile art. 9 alin. (1) şi (2) şi 46 alin. (2) lit. j) din C. proc. fisc. , întrucât nu a fost ascultat contribuabilul, pentru a-şi exprima punctul de vedere, fiind încălcat astfel dreptul la apărare al acestuia.

În acest sens, Înalta Curte are în vedere şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, (cauza Kamino International Logistics BV (C-129/13), Datema Hellmann Worldwide Logistics BV (C130/13) împotriva Staatssecretaris van Financiën, prin Hotărârea Curţii din 3 iulie 2014).

În ceea ce priveşte soluţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei-intimate Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi, corect s-a apreciat ca este întemeiată, întrucât nu este emitentul actului contestat în cauză.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa, în parte, sentinţa recurată şi rejudecând cauza, va admite acţiunea, reclamantei şi va anula Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de S.C. A. S.R.L. împotriva Sentinţei nr. 18 din 13 februarie 2017 a Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează, în parte, sentinţa recurată şi rejudecând în fond cauza, admite acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L.

Anulează Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/11.07.2016.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 aprilie 2019.

GGC - NN