Taxpayer's appeal rejected; fiscal procedure suspension upheld under penal-holds-civil rule

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea introductivă de instanţă, reclamanta S.C. A. S.R.L., a chemat în judecată pe pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău - Inspecţie Fiscală, solicitând instanţei anularea Deciziei nr. 18945 din 16.10.2015, privind soluţionarea contestaţiei formulate de S.C. A. S.R.L., înregistrată la Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău - Inspecţie Fiscala sub nr. x/24.04.2015 prin care a solicitat anularea în parte a actului administrativ fiscal, respectiv a Dispoziţiei privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală nr. x/24.03.2015, măsura nr. 1.1.

Pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău a formulat întâmpinare solicitând admiterea excepţiei conexităţii cu Dosarul nr. x/2016.

Prin încheierea din 2.06.2016, instanţa a admis pentru considerentele cuprinse în încheierea de la acea dată, excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Direcţiei Generale Regională a Finanţelor Publice Iaşi.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 96 din 29 septembrie 2016, a respins acţiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac recurenta a susţinut că instanţa de fond a respins acţiunea ca neîntemeiată, apreciind că apărările societăţii privitoare la legalitatea emiterii actelor fiscale nu poate fi făcută în lipsa unei decizii privind soluţionarea pe fond a contestaţiei administrative.

Dar precizează recurenta, contestaţia societăţii a fost formulată şi împotriva Deciziei nr. 18945/16.10.2015, prin care s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei formulată de S.C. A. S.R.L. împotriva Dispoziţiei privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală nr. x/24.03.2015. Susţine recurenta că a contestat inclusiv măsura suspendării soluţionării contestaţiei.

Totodată, a apreciat că în cauză este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 din C. proc. civ., întrucât deşi în hotărâre se motivează că nu a fost criticată măsura suspendării dispusă prin Decizia contestată, instanţa a respins acţiunea ca neîntemeiată.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în considerarea următoarelor argumente.

Prin Decizia contestată nr. 18945/16.10.2015, s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei formulate de S.C A. S.R.L. Bacău împotriva Dispoziţiei privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală nr. x/2015, în ceea ce priveşte înregistrarea, potrivit pct. 15 aferent titlului II - impozit pe profit din H.G. nr. 44/2004, în registrul de evidenţă fiscală a S.C. A. S.R.L. Bacău, a diferenţei de 2.621.735 RON, suplimentare bază de impunere cu cheltuieli nedeductibile fiscal.

Pentru a se pronunţa astfel, organul fiscal a reţinut că din documentele existente la dosarul cauzei, rezultă că împotriva S.C. A. S.R.L a fost formulată de către Activitatea de Inspecţie Fiscală Bacău Plângerea penală nr. 12912/25.03.2015, având anexat Procesul-verbal nr. x/24.03.2015, existând indiciile săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare are o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată cu privire la contestaţia formulată.

Activitatea de Inspecţie Fiscală din cadrul A.J.F.P. Bacău a făcut aplicarea prevederilor art. 214 alin. (1), lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare apreciind că între stabilirea diminuării pierderii fiscale prin Dispoziţia privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală nr. x/24.03.2015, contestată, şi stabilirea caracterului infracţional al faptelor săvârşite există o strânsă interdependenţă de care depinde soluţionarea cauzei pe cale administrativă.

Constatând că prioritatea de soluţionare o au organele de urmărire penală, organul fiscal a suspendat soluţionarea contestaţiei formulată de S.C. A. S.R.L. împotriva Dispoziţiei privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală nr. x/24.03.2015.

Potrivit dispoziţiilor art. 214 alin. (1) lit. a) din C. proc. fisc. :

"Organul de soluţionare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei atunci când:

a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedură administrativă."

Soluţia primei instanţe reflectă aplicarea corectă a prevederilor art. 214 alin. (1) lit. a) din C. proc. fisc. , în condiţiile în care sesizarea organului de control, care a constatat indiciile săvârşirii unei infracţiuni ce ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedură administrativă, se confirmă prin adresa din data de 22.09.2016, emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău.

În cauză, prima instanţă a reţinut că între stabilirea diminuării pierderii fiscale prin Dispoziţia privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală nr. x/24.03.2015, contestată, şi stabilirea caracterului infracţional al faptelor săvârşite există o strânsă interdependenţă de care depinde soluţionarea cauzei pe cale administrativă.

Contrar susţinerilor recurentei, se constată că prima instanţă a analizat legalitatea actului administrativ atacat prin prisma prevederilor art. 214 alin. (1) lit. a) din C. proc. fisc. , iar hotărârea contestată respectă cerinţele art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., ceea ce este confirmat şi de faptul că recurenta a fost în măsură să formuleze şi critici privind fondul soluţiei adoptate.

Astfel, au fost prezentate motivele de fapt şi de drept care au condus la soluţia adoptată, judecătorul fondului expunând în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia în cauză, iar împrejurarea că recurenta nu împărtăşeşte raţionamentul instanţei nu poate conduce la concluzia că hotărârea atacată nu este motivată.

Susţinerile recurentei care tind să acrediteze ideea că soluţia de suspendare a soluţionării procedurii administrative, neanalizată, în opinia acesteia, în mod temeinic de prima instanţă, nu pot fi reţinute.

În legătură cu instituirea cazului de suspendare a procedurii de soluţionare a contestaţiei administrative reglementat de art. 214 alin. (1) lit. a) din C. proc. fisc. , Curtea Constituţională a reţinut, în mai multe decizii, că acesta se referă la o situaţie de excepţie, aceea în care organul care a efectuat activitatea de control fiscal sesizează organele de urmărire penală în urma depistării indiciilor asupra săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează a fi pronunţată în procedura administrativă şi este firesc ca, în virtutea principiului "penalul ţine în loc civilul", procedura administrativă privind soluţionarea contestaţiei formulate împotriva actelor administrative fiscale să fie suspendată, textul fiind declarat constituţional prin raportare la art. 21 şi art. 53 din Constituţie (Decizia nr. 56/2013).

În consecinţă, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă, aşadar, interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar lichidator B. S.P.R.L. împotriva Sentinţei nr. 96 din 29 septembrie 2016 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 aprilie 2019.

GGC - NN