Territorial jurisdiction for consumer protection contraventions: loci delicti for omissions and place of recording

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, la data de 03.07.2017, sub nr. x/2017, petenta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor anularea Procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nr. x/22.06.2017, cu consecinţa exonerării de la plata amenzii în cuantum de 5.000 RON, precum şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, petenta a arătat că prin procesul-verbal de contravenţie comunicat la data de 27.06.2017, a fost sancţionată cu avertisment pentru încălcarea prevederilor art. 7 lit. c) liniuţa a II-a din O.G. nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată, cu modificările ulterioare şi cu amendă contravenţională în cuantum de 5.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 18 din acelaşi act normativ.

Prin procesul-verbal de contravenţie s-a reţinut că în urma cercetării Reclamaţiei nr. x/23.05.2017 formulată de B. privind factura din luna mai 2017, s-a constatat că facturarea celor două servicii - internet şi televiziune din 18.08.2016 - 30.09.2016, la 8 luni de la data prestării serviciului, respectiv data stornării acestor sume, încalcă prevederile art. 7 lit. c) din O.G. nr. 21/1992, privind afectarea interesului economic al consumatorului. Totodată, s-a reţinut că facturarea cu 8 luni mai târziu reprezintă o informare incompletă şi incorectă a consumatorului, încălcându-se astfel prevederile art. 18 din O.G. nr. 21/1992.

Prin acelaşi proces-verbal, s-a stabilit în sarcina societăţii măsura ca operatorul economic să storneze contravaloarea facturii reemise după 8 luni, respectiv în data de 05.05.2017, în termen de 10 zile de la data încheierii procesului-verbal.

În drept, petenta a invocat dispoziţiile art. 31 şi următoarele din O.G. nr. 2/2001.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin Sentinţa civilă nr. 287/15.01.2018, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a plângerii în favoarea Judecătoriei Sibiu, reţinând că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, care stabilesc o competenţă teritorială absolută, de la care părţile nu pot deroga şi care aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.

Astfel, s-a reţinut că procesul-verbal de contravenţie a fost încheiat la sediul social al Comisariatului Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Sibiu din str. x, Sibiu, judeţul Sibiu, aşa cum rezultă din cuprinsul actului constatator, unde se face precizarea că faptele au fost constatate la data încheierii procesului-verbal, din 22.06.2017, la sediul CJPC Sibiu.

Prin urmare, s-a apreciat că locul săvârşirii faptei contravenţionale, în acest caz (al unei fapte contravenţionale constând într-o inacţiune, şi anume, de a nu se fi conformat obligaţiei prevăzute în actul normativ sus-arătat), este sediul CJPC Sibiu, considerat locul constatării faptei contravenţionale, care se află în circumscripţia Judecătoriei Sibiu.

2.1. Prin Sentinţa civilă nr. 2201/21.05.2018, Judecătoria Sibiu a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, reţinând că fapta pentru care a fost sancţionată petenta a fost săvârşită în Otopeni, localitate aflată în circumscripţia Judecătoriei Buftea.

2.3. Prin Sentinţa civilă nr. 4563/10.09.2018, Judecătoria Buftea a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti şi, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, a sesizat Curtea de Apel Bucureşti pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, judecătoria a reţinut că fapta săvârşită de petentă este reprezentată de facturarea celor două servicii - Internet şi televiziune, după 8 luni de la data prestării serviciului, prin ignorarea normelor legale menite să îi ocrotească pe beneficiari.

Astfel, s-a apreciat că locul săvârşirii faptei omisive, raportat la specificul materiei reglementate, este sediului social al operatorului economic S.C. A. S.A. din Bucureşti.

2.4. Prin Sentinţa civilă nr. 136/04.10.2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, constatând că instanţa judecătorească imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul 135 alin. (1) raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a conflictului negativ de competenţă în favoarea acestei instanţe.

2.5. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, iar prin Decizia nr. 201/31.01.2019, competenţa de soluţionare a fost declinată în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a aceleiaşi instanţe, raportat la obiectul conflictului de competenţă - plângere contravenţională.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Potrivit dispoziţiilor art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.

Conform art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită fapta.

Art. 62 din O.G. nr. 21/1992 dispune că prevederile ordonanţei se completează cu dispoziţiile O.G. nr. 2/2001.

Aşadar, pentru a se stabili instanţa competentă teritorial să soluţioneze plângerea contravenţională este necesar să se stabilească locul săvârşirii contravenţiei.

Petenta S.C. A. S.A. a fost sancţionată contravenţional pentru săvârşirea faptelor prevăzute de art. 7 lit. c) liniuţa a II-a şi art. 18 O.G. nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, constând în facturarea serviciilor de internet şi televiziune, aferente perioadei 18.08.2016 - 30.09.2016, după 8 luni de la data prestării serviciului, fără o informare corectă şi completă a consumatorului.

Conform art. 7 lit. c) liniuţa a II-a din O.G. nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor: "Operatorii economici sunt obligaţi să presteze numai servicii care nu afectează viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor ori interesele economice ale acestor", iar conform art. 18 din acelaşi act normativ: "Consumatorii au dreptul de a fi informaţi, în mod complet, corect şi precis, asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor oferite de către operatorii economici, astfel încât să aibă posibilitatea de a face o alegere raţională, în conformitate cu interesele lor, între produsele şi serviciile oferite şi să fie în măsură să le utilizeze, potrivit destinaţiei acestora, în deplină securitate".

Dispoziţiile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 impun obligaţia stabilirii locului săvârşirii contravenţiei.

Obligaţia legală existentă în sarcina operatorilor economici de a presta servicii care să nu afecteze interesele economice ale consumatorilor este o obligaţie permanentă, însă contravenţia prevăzută de art. 7 lit. c) liniuţa a II-a şi art. 18 din O.G. nr. 21/1992 presupune neîndeplinirea obligaţiei.

În speţă, neîndeplinirea obligaţiei a avut loc la sediul social al operatorului economic S.C. A. S.A. din Bucureşti, acesta fiind locul săvârşirii contravenţiei.

În cazul faptelor omisive, locul săvârşirii contravenţiei nu poate fi considerat decât domiciliul/sediul petentului, deoarece elementul material al contravenţiei săvârşite prin inacţiune se raportează la locul în care ar fi trebuit îndeplinită conduita activă la care legea obligă.

Contrar susţinerilor intimatului Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Sibiu, la care a achiesat Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, locul săvârşirii contravenţiei nu se confundă cu locul constatării contravenţiei, întrucât, indiferent de caracterul comisiv sau omisiv al faptei, există situaţii în care constatarea contravenţiei şi încheierea procesului-verbal se realizează la o altă locaţie (în speţă - sediul organului constatator din Sibiu), decât locul săvârşirii contravenţiei, motiv pentru care dispoziţiile art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 prevăd obligativitatea menţionării în procesul-verbal constatator, a locului în care a fost săvârşită.

Prin urmare, având în vedere că locul săvârşirii faptei omisive este sediul operatorului economic, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, în a cărei rază teritorială se află sediul petentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionarea a cauzei privind pe petenta A. S.A. şi intimata Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor - CRPC/CJPC Sibiu, în favoarea Judecătoriei Sector 5 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 aprilie 2019.

GGC - NN