Concession royalty for enlarged land upheld; backdated payment annulled.

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2016 la data de 08.07.2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Domeniilor Statului anularea în parte a Deciziei nr. 89080/10.02.2016 şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii prin care să se stabilească nivelul redevenţei la valoarea acesteia de la data de 13.05.2015, data solicitării de majorare a suprafeţei concesionate, precum şi modificarea momentului de la care se calculează obligaţia de plata a redevenţei, în sensul obligării la plata a acesteia de la momentul semnării contractului, respectiv intrării în posesia terenului, iar nu de la momentul emiterii deciziei.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 3958 din 12 decembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal:

- a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Domeniilor Statului;

- a anulat în parte nota de informare şi Decizia nr. 89080/10.02.2016, respectiv în ceea ce priveşte momentul de la care se calculează obligaţia de plată a redevenţei, constatând că reclamantul datorează redevenţa aferentă noului teren concesionat de la momentul încheierii actului adiţional la contract, iar nu de la data aprobării cererii de majorare;

- a respins cererea în anularea notei de informare şi a Deciziei nr. 89080/10.02.2016, în ceea ce priveşte nivelul redevenţei, ca neîntemeiată;

- a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 525 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (parte din taxa judiciară de timbru şi din onorariul avocaţial).

3. Recursurile exercitate cauză

Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs atât reclamantul A., cât şi pârâta Agenţia Domeniilor Statului.

Recursul reclamantului A. ce poate fi încadrat în drept de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. priveşte doar capătul de cerere prin care instanţa de fond a respins solicitarea de anulare a notei de informare şi Decizia nr. 89080/10.02.2016 în ceea ce priveşte nivelul redevenţei.

Recursul pârâtei Agenţia Domeniilor Statului a fost întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi urmăreşte respingerea în totalitate a acţiunii reclamantului.

II. Analiza cererilor de recurs

1. Motivele de fapt şi de drept relevante

Recursul reclamantului critică sentinţa, în ceea ce priveşte doar capătul de cerere prin care instanţa de fond a respins solicitarea de anulare a Notei de informare şi Decizia nr. 89080/10.02.2016 în ceea ce priveşte nivelul redevenţei.

Pentru majorarea suprafeţei de teren, conform Notei x din Regulament, era necesara solicitarea în funcţie de efectivul mediu anual de animale deţinut şi de suprafeţele de teren disponibile la A.D.S. La data înregistrării cererii toate aceste condiţii erau îndeplinite. Nivelul redevenţei pentru terenul disponibil la data solicitări de majorare era la nivelul celei din anexa 1 pentru clasa IV (340 kg grâu/ha) şi era achitată de S.C. B. Ori, scoaterea la licitaţie în vederea arendări terenului, la o luna după solicitarea expresă de majorare a dus la încheierea unui contract de arendare la o redevenţă mult mai mare. Soluţionarea cererii de majorare a contractului de concesiune directa şi nu arendarea terenului apărea ca prioritară. Prin admiterea cererii trebuia sa aibă în vedere nivelul redevenţei la data solicitării.

S-a susţinut că valoarea redevenţei la care trebuia emisă decizia este cea de la data la care exista oferta, terenul liber iar eu am făcut cererea de atribuire prin majorarea suprafeţei, respectiv valoare prevăzută în Anexa 1.

Respectivele susţineri nici nu reprezintă contraargumente la motivarea instanţei de fond.

În speţă redevenţa pentru acele suprafeţe de teren ce urmează a fi atribuite direct, spre concesionare, conform prevederilor Legii nr. 249/2003, H.G. nr. 354/2005 şi care fac obiectul unor contracte de concesiune/arendă/asociere în participaţiune, va fi stabilită la valoarea redevenţei din contractul existent, dacă aceasta este superioară celei rezultate prin aplicarea formulei de calcul pentru concesionarea prin atribuire directă. În caz contrar, nivelul redevenţei propus spre aprobare va fi cel obţinut prin formula de calcul.

Or, terenul în suprafaţă de 127,50 ha, în discuţie, formează obiectul Contractului de arendă nr. x/04.06.2015, în conformitate cu care, art. 5.1, nivelul arendei este contravaloarea cantităţii de 1312 kg grâu SR ISO 7970/2000/ha/an pentru terenul arabil.

Deci, pârâta a făcut o aplicare corespunzătoare a normelor interne din punctul de vedere al cuantumului redevenţei.

Aplicarea acestui act administrativ este obligatorie cât timp nu a fost înlăturat de la aplicare prin modalităţile prevăzute de lege.

Susţinerea reclamantului - potrivit căreia terenul a fost scos la licitaţie, împrejurare care i-a crescut preţul, abia ulterior fiind soluţionată cererea sa de aprobare a suprafeţei de teren concesionate - nu poate fi valorificată în soluţionarea favorabilă a acestei critici deoarece nu se întemeiază pe un drept sau un interes legitim al reclamantului, nesocotit de pârâtă; deopotrivă nu este relevată nicio eventuală obligaţie legală corelativă a pârâtei nerespectată de aceasta în ceea ce priveşte situaţia reclamantului.

Afirmaţiile reclamantului-recurent raportate la faptul că terenul de arendat era liber nu pot fi reţinute, Legea nr. 268/2001 şi H.G. nr. 626/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001, cu referire la art. 25 nu prevăd o modalitate de stabilire a redevenţei precum cea solicitată.

Recursul pârâtei critică sentinţa din perspectiva anulării în parte a Notei de informare şi a Deciziei nr. 89080/10.02.2015, din perspectiva datei de la care se datorează redevenţa, respectiv din momentul încheierii actului adiţional şi nu din data emiterii deciziei.

În acest sens a invocat Notele notele V şi VI din Normele interne privind aplicarea prevederilor Legii nr. 249/2003, H.G. nr. 354/2005 şi ale Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 804/2005 pentru încheierea contractelor de concesiune prin metoda atribuirii directe, H.G. nr. 859/2009 şi ale Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 644/2009.

În realitate Nota x din Norme întrucât, Nota V se referă doar la posibilitatea majorării suprafeţelor de teren cu destinaţie agricolă, se referă la achiziţii de plantaţii (vii, livezi şi pepiniere viticole, pomicole, plantaţii cu hamei şi duzi, sere, solarii, răsadniţe respectiv platforme betonate, spaţii de depozitare, fabrici de nutreţuri dezafectate, sedii de firme agricole, cantine, dormitoare, ateliere mecanice, nu şi la concesiunea de teren agricol.

În atare condiţii nu se justifică solicitarea pârâtei de plată a redevenţei din momentul anterior încheierii contractelor (actului adiţional la contract) respectiv al aprobării cererii de majorare.

Astfel, faţă de analiza de mai sus, în raport de motivele invocate hotărârea instanţei de fond apare ca temeinică şi legală.

2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

Cum în raport de motivele invocate nici unul dintre recursuri nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., urmează a le respinge ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de reclamantul A. şi de pârâta Agenţia Domeniilor Statului împotriva Sentinţei nr. 3958 din 12 decembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 aprilie 2019.

GGC - NN