Challenge to integrity evaluation report: 15-day filing deadline runs from actual communication, not postal return stamp
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal as unfounded, thereby upholding the lower court’s decision to reject the challenge as time-barred. The dispute concerned the validity of an integrity evaluation report issued by the National Integrity Agency, where the appellant attempted to contest the finding of incompatibility by arguing that the statutory deadline had not expired based on a postal return date rather than the actual receipt date. The Supreme Court determined that the fifteen-day statutory deadline for filing a challenge, under Article 22(1) of Law No. 176/2010, began running from the date of communication (February 12, 2016), not the date of the postal stamp, and expired on February 29, 2016, rendering the submission of the complaint on March 2, 2016, late. Relying on Article 185(1) of the Code of Civil Procedure, which stipulates that procedural acts performed outside the legal deadline are null and void, the Court concluded that the late filing resulted in the loss of the right to contest, affirming the lower court's ruling on the exception of tardiness.
Legislator headnote
AI generatedart. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, art. 22 din Legea nr. 176/2010, art. 181 din C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 493 din C. proc. civ, art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010; Challenge to integrity evaluation report: 15-day filing deadline runs from actual communication, not postal return stamp: The dispute concerned the validity of an integrity evaluation report issued by the National Integrity Agency, where the appellant attempted to contest the finding of incompatibility by arguing that the statutory deadline had not expired based on a postal return date rather than the actual receipt date. The Supreme Court determined that the fifteen-day statutory deadline for filing a challenge, under Article 22(1) of Law No. 176/2010, began running from the date of communication (February 12, 2016), not the date of the postal stamp, and expired on February 29, 2016, rendering the submission of the complaint on March 2, 2016, late. Relying on Article 185(1) of the Code of Civil Procedure, which stipulates that procedural acts performed outside the legal deadline are null and void, the Court concluded that the late filing resulted in the loss of the right to contest, affirming the lower court's ruling on the exception of tardiness.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016 reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a contestat Raportul de evaluare nr. x/10.02.2016, solicitând, în principal, să se admită contestaţia şi să se constate nulitatea raportului de evaluare nr. x/10.02.2016, întrucât situaţia de fapt avută în vedere la întocmirea acestuia nu corespunde realităţii motiv pentru care nu se află în situaţia reală a uneia dintre incompatibilităţile prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea 161/2003; în subsidiar, să se admită contestaţia şi să se constate nulitatea raportului de evaluare nr. x/10.02.2016, întrucât acesta nu îndeplineşte condiţiile de conţinut impuse de prevederile art. 21 alin. (2) din Legea 176/2010.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 2363 din 06 iulie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia tardivităţii. S-a respins contestaţia formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca fiind tardiv formulată.
3. Recursul
Împotriva acestei sentinţe reclamantul A. a formulat recurs, criticând soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală.
S-a solicitat respingerea excepţiei tardivităţii contestaţiei invocată de pârâtă şi în rejudecare, admiterea contestaţiei promovate împotriva Raportului de evaluare nr. x/10.02.2016, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.
Invocând dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 176/2010 şi art. 181 din C. proc. civ., a susţinut recurentul că termenul de 15 zile a început să curgă de la data de 15 februarie 2016, astfel cum rezultă de pe ştampila aplicată de factorul poştal pe dovada de primire, iar acesta s-a împlinit la data de 2 martie 2016, contestaţia fiind astfel depusă în termen, prin e-mail.
Pe fondul recursului a arătat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 întrucât nu a deţinut calitatea de membru al consiliului de administraţie al Scolii Voineşti, ci de invitat.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
3. Procedura în faţa instanţei de recurs
Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, a fost fixat termen pentru soluţionarea recursului de faţă la data de 9 aprilie 2019.
Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 Cod procedură motivele de recurs ce vizează greşita soluţionare a excepţiei tardivităţii contestatei, constată că acestea sunt neîntemeiate, motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat.
În fapt, instanţa a fost învestită cu acţiunea reclamantului prin care s-a solicitat să se constate nulitatea raportului de evaluare nr. x/10.02.2016 întocmit de pârâta - intimată Agenţia Naţională de Integritate
Potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, "Persoana care face obiectul evaluării poate contesta raportul de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilităţii în termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanţa de contencios administrativ."
În raport de conţinutul normei de drept citată, pe deplin justificată prin prisma principiul siguranţei raporturilor juridice, Înalta Curte constată că există un singur termen pentru introducerea şi motivarea contestaţiei împotriva raportului Agenţiei Naţionale de Integritate, respectiv de 15 de zile de la data comunicării, calculat potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (2) din C. proc. civ., "pe zile pline", fără a se lua în calcul prima şi ultima zi.
Din actele dosarului, respectiv din confirmarea de primire a raportului de evaluare, depusă de pârâtă, în copie, la dosar fond, rezultă că raportul a fost comunicat contestatorului la data de 12 februarie 2016, fiind primit de soţia acestuia, dată de la care curge termenul de exercitare a căii de atac.
În raport de textele de lege redate aplicabile în speţă, rezultă că nu are nicio relevanţă data de care se prevalează recurentul, respectiv data ştampilei, care reprezintă data întoarcerii în oficiul poştal şi nu data luării la cunoştinţă de către destinatar.
Având în vedere că termenul de 15 de zile, calculat de la data primirii, respectiv 12 februarie 2016, s-a împlinit la data de 29.02.201, rezultă că depunerea contestaţiei la instanţa de fond prin poştă electronică la data de 2 martie 2016, s-a făcut cu depăşirea termenului legal.
Reţinând şi dispoziţiile art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora, "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.", Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Sentinţei nr. 2363 din 06 iulie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 aprilie 2019.
GGC - OB