Validity of administrative act for occupational disease cancellation due to insufficient legal motivation

Asupra recursurilor de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Olt, la data de 22.01.2016, sub nr. x/2016, reclamanţii A., B., C., D. şi E., au chemat în judecată pârâţii Comisia de Experţi de Medicina Muncii din Cadrul Institutului Naţional de Sănătate Publică, Ministerul Muncii Familiei Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Ministerul Sănătăţii, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să oblige pârâtele la Anularea Hotărârii nr. C 1070/19.10.2015, emisă de Comisia de Experţi de Medicina Muncii, cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Hotărârea nr. C 1070 au fost anulate procesele-verbale şi fisele de declarare a cazurilor de boala profesionala BP2, emise de Direcţia de Sănătate Publica Olt.

Prin Sentinţa nr. 260 din 20 aprilie 2016, pronunţată de Tribunalul Olt, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, s-a admis excepţia de necompetenţă materială a secţiei I civilă a Tribunalului Olt.

A fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii: A., B., C., D., E., în contradictoriu cu pârâţii Comisia de Experţi de Medicina Muncii, din Cadrul Institutului Naţional de Sănătate Publică, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale Şi Persoanelor Vârstnice şi Ministerul Sănătăţii, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, sub nr. x/2016.

2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond.

Prin Sentinţa nr. 272 din 13 iunie 2016 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a admis acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D. şi E. în contradictoriu cu pârâţii Comisia de Experţi de Medicina Muncii din Cadrul Institutului Naţional de Sănătate Publică, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Ministerul Sănătăţii.

S-a dispus anularea Hotărârea nr. C1070 din 19.10.2015 emisă de către Comisia de Experţi de Medicina Muncii din Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice în ceea ce îi priveşte pe reclamanţi.

3. Cererea de recurs.

Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs pârâţii Comisia de Experţi de Medicina Muncii, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Ministerul Sănătăţii.

Prin recursul declarat de pârâtul Ministerul Sănătăţii s-a solicitat în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. casarea hotărârii atacate, admiterea excepţiilor invocate şi respingerea cererii de chemarea în judecată.

În prealabil s-a invocat lipsa pronunţării instanţei de fond asupra invocării dispoziţiilor art. 78 şi 68 din C. proc. civ., privind introducerea în cauză a SC F. SA, reiterând cererea şi către instanţa de recurs, în condiţiile în care Hotărârea nr. 1070/2015 a fost emisă ca urmare a contestaţiei formulată de societate.

A fost criticată soluţia instanţei de fond în raport de greşita respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, arătându-se că simpla acreditare a unor experţi într-o comisie nu transferă în sarcina instituţiei responsabilitatea emiterii actului.

Pe fond, s-a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată, apreciindu-se că hotărârea nr. C 1070/2015 nu reprezintă un act final prin care a fost respins dosarul de declarare a bolii profesionale, astfel cum este menţionat la art. 8 din Ordinul nr. 1256/2008.

Prin recursul declarat de pârâta Comisia de Experţi de Medicina Muncii s-a solicitat respingerea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de fond.

O primă critică formulată o reprezintă împrejurarea că destinatarul actului administrativ este angajatorul F. SA iar nu reclamanţii, instanţa invocând dificultăţi de înţelegere a conţinutului în raport cu destinatarul.

S-a arătat că temeiul legal incident, respectiv dispoziţiile H.G. nr. 1425/2006 la art. 149-162 enumeră expres şi limitativ documentele care trebuie să facă obiectul dosarului de cercetare a cazului de boală profesională, aspect ce nu a fost avut în vedere de instanţa de fond.

Astfel, s-a considerat că nerespectarea acestor dispoziţii legale privind semnalarea, cercetarea şi declararea cazurilor de boli profesionale în cazul părţilor reclamante a fost semnalat şi de către angajator.

De asemenea s-a arătat că o dezvoltare detaliată a motivelor hotărârii nu se impunea, întrucât comisia nu are obligaţia de a reface analize sau alte proceduri ci doar să analizeze documentele medicale şi expunerile cuprins în dosarul de contestaţie.

A apreciat recurenta că prima instanţă, fără a exista un act normativ care să stabilească condiţiile imperative de formă ale hotărârii a procedat în mod arbitrar.

Recurentul pârât Ministerul Muncii Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice a solicitat casarea sentinţei atacate şi respingerea acţiunii ca neîntemeiate, având în vedere greşita interpretare a dispoziţiilor art. 149 - 162 din H.G. nr. 1425/2006.

A precizat recurentul că nerespectarea condiţiei motivării unui act administrativ nu conduce la nulitatea acestuia, întrucât este vorba despre o condiţie de formă care reflectă principiul transparenţei administraţiei, fiind invocată Decizia nr. 4331/2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

4. Apărările intimaţilor.

Prin întâmpinarea depusă intimaţii - reclamanţi au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca legală şi temeinică.

Au apreciat reclamanţii - intimaţi că, în mod corect, curtea de apel a constatat că Hotărârea nr. C1070/2015 a fost întocmită cu încălcarea legii, nefiind complet motivată.

5. Procedura în faţa instanţei de recurs

Potrivit Hotărârii Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act că procedura de filtrare a recursului este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ, în raport de modificarea Legii nr. 554/2004, în cauză s-a acordat termen la data de 9 aprilie 2019.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor.

Analizând recursurile declarate de pârâţi, Înalta Curte le constată nefondate, pentru următoarele argumente:

În fapt, prin Hotărârea nr. C1070 din 19.10.2015 emisă de către Comisia de Experţi de Medicina Muncii din Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice Comisia de Experţi de Medicina Muncii a anulat procesele-verbale şi fişele de declarare a cazurilor de boală profesionala BP2, emise de Direcţia de Sănătate Publica Olt, în ceea ce îi priveşte pe reclamanţii A., B., C., D., E. şi a dispus refacerea procedurii.

Cu referire la cadrul procesual, aspect invocat în recursul declarat de pârâtul Ministerul Sănătăţii, Înalta Curte reţine că Hotărârea nr. C -1070/19.10.2015, este emisă de către Comisia de Experţi de Medicina Muncii, însă din antetul hotărârii rezultă că aceasta se înfiinţează prin ordin comun emis de Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, urmând ca efectele hotărârii să fie opozabile acestor două instituţii doar în raport de competenţele pe care acestea le au în virtutea legii.

Totodată, în ceea ce priveşte angajatorul SC F. SA Slatina, se constată că, deşi a fost parte în procedura administrativă, reclamanţii nu au solicitat introducerea acestuia în cauză în temeiul art. 78 din C. proc. civ., soluţia primei instanţe fiind legală din acest motiv, în condiţiile în care curtea de apel a constatat că reclamanţii, persoane fizice, justifică o vătămare prin actul administrativ contestat, care produce efecte direct asupra patrimoniului acestora.

Instanţa de control judiciar constată că este învestită cu un număr de trei recursuri formulate împotriva unei sentinţe în care judecătorul fondului a anulat un act administrativ doar din perspectiva condiţiei motivării acestuia şi a garanţiilor impuse de dreptul european şi cel intern cu privire la respectarea dreptului particularului contra arbitrariului conduitei administraţiei publice. În aceste limite, instanţa nu va analiza în cuprinsul prezentei căi de atac aspectele de fond susţinute de pârâţi care vizează procedura confirmării către reclamanţi a caracterului de boală profesională.

Potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (4) din Ordinul comun nr. 1256/2008, Comisia are următoarele atribuţii: 4. întocmeşte şi eliberează documentul final privind soluţionarea cazului respectiv care cuprinde concluziile Comisiei."

În raport de soluţia primei instanţe şi Înalta Curte constată că în hotărârea comisiei prin care s-a dispus refacerea cercetării cazului de boală profesionala, nu se motivează în concret şi nu se indică expres documentele omise din dosarul de cercetare, fără a se explica în ce măsura este eronată modalitatea de identificare a factorilor de risc profesional.

Consideră instanţa că dacă din actele depuse nu rezulta că sunt îndeplinite condiţiile pentru confirmarea diagnosticului de boala profesionala, Comisia trebuia să emită un astfel de verdict însă retrimiterea, a dosarului, în vederea refacerii unei proceduri în legătură cu care recurenta nu precizează ce anume trebuie urmărit şi refăcut, este lipsită atât de temei legal, cat şi faptic.

Este adevărat că amploarea şi detalierea motivării depind de natura actului adoptat, iar cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea depind de circumstanţele fiecărui caz (cauza C-41/1969), însă, deşi decizia comisiei are un ridicat caracter tehnic, este necesară o minimă explicitare a considerentelor care au stat la baza anulării proceselor-verbale şi a fişelor BP 2, care să permită controlul instanţelor judecătoreşti.

Este lipsit de relevanţă faptul că norma specială care reglementează procedura în baza căreia acţionează comisia nu cuprinde dispoziţii de ordin formal cu privire la modalitatea în care trebuie să fie redactată hotărârea prin care soluţionează o contestaţie întrucât principiile ca guvernează actul administrativ sunt general valabile, indiferent de domeniul în care acest act este emis, în măsura în care nu există norme speciale aplicabile cu titlu derogator, principii pe care autoritatea emitentă trebuie sa le respecte.

Pentru aceste considerente se reţine că sentinţa primei instanţe prin care s-a anulat hotărârea reţinând că nemotivarea actului administrativ încălcă principiile transparenţei şi previzibilităţii ce trebuie respectate la emiterea actului este legală

7. Temeiul juridic şi soluţia instanţei de recurs.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurenţii-pârâţi Comisia de Experţi de Medicina Muncii, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Ministerul Sănătăţii împotriva Sentinţei nr. 272 din 13 iunie 2016 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 aprilie 2019.

GGC - OB