Rural development funding denial for artificial condition creation to circumvent de minimis aid limits via split corporate entities

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, a solicitat anularea în tot a actului administrativ constând în Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 48383/24.12.2015, şi, pe cale de consecinţă, obligarea pârâtei de a efectua către societate plăţile aferente tranşelor 1 şi 2 în cuantum de 578.26 RON (244.477,27 RON tranşa 1, respectiv 333.783.73 RON tranşa 2).

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 183 din 09 iunie 2016 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins cererea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, având ca obiect anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 48383/24.12.2015.

3. Recursul

Împotriva Sentinţei nr. 183 din 09 iunie 2016 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând, solicităm în baza dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi rejudecând litigiul în fond, admiterea acţiunii în contencios administrativ şi fiscal, anularea în totalitate a Deciziei de soluţionare a contestaţiei formulată de către reclamantă şi înregistrată la Agenţia de Plăţi pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale cu nr. x/24.12.2015, şi pe cale de consecinţă, obligarea intimatei-pârâte de a efectua către societate plăţi aferente tranşelor 1 şi 2 în cuantum de 578.261 RON (244.477.27 tranşa 1 respectiv 333.783:73 RON tranşa 2) şi la plata de cheltuieli de judecată.

Recurenta, după ce a expus situaţia de fapt, a susţinut că hotărârea pronunţată de către instanţa de fond este netemeinică şi nelegală, aceasta reţinând în mod greşit starea de fapt existentă între părţi, interpretând în mod greşit probaţiunea administrată în cauză şi neţinând cont de niciuna dintre apărări, în cuprinsul considerentelor existând o scrie de contradicţii, în motivarea soluţiei limitându-se doar a-şi însuşi motivaţia intimatei-pârâte de întocmire a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, fără a indica de ce se raliază opiniei intimatei-pârâte, hotărârea nefiind motivată.

Recurenta arată că toate aceste aspecte reţinute în cuprinsul procesului-verbal au existat şi au fost cunoscute de către autoritatea pârâtă pentru ambele societăţi, cererile de finanţare cu întreaga documentaţie aferentă, şi cu toate acestea s-a acordat ambelor societăţi punctajul necesar pentru încheierea contractelor de finanţare, motiv pentru care nu se poate înţelege motivul că după aproape 2 ani de zile şi în baza aceloraşi documente s-a ajuns la concluzia că societatea şi-a creat condiţii artificiale pentru a beneficia de fonduri europene.

În cuprinsul Anexei 1 la procesul-verbal se redau comparativ o serie de asemănări între proiectul de finanţare al societăţii şi cel al SC B. SRL, asemănări ce au dus la concluzia că investiţia a devenit neeligibilă.

La lit. C) şi D) din cuprinsul Anexei I sunt indicate sediul social, respectiv locul amplasării proiectului, GG. pentru societate şi GG. pentru societatea B. SRL, aspecte care nu pot fi reţinute în detrimentul reclamantei, întrucât societatea a achiziţionat imobilul teren în cursul anului 2012, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat la notar, iar cealaltă societate abia în cursul anului 2013. De altfel, nu există niciun impediment ca două societăţi învecinate să aplice şi să încheie contracte de finanţare. A se considera altfel, ar însemna a se produce discriminări şi mai grav a se aduce atingere principiului constituţional al egalităţii la şanse, inclusiv liberei circulaţii a pieţei.

La lit. G) sunt prezentaţi asociaţii celor două societăţi la data depunerii cererilor de finanţare, numita C. pentru societate şi numita D. cu un procent de 75%, respectiv numitul E. cu un procent de 25% pentru societatea SC B. SRL.

Este adevărat că ambii asociaţi indicaţi la această literă sunt cunoscuţi ai administratoarei societăţii recurente-reclamante, cea dintâi din prisma relaţiilor din câmpul muncii în calitate de inspector de resurse umane pe care numita C. le-a desfăşurat la SC B. SRL, iar cel din urmă este chiar soţul administratoarei societăţii recurentei-reclamante, însă aceste aspecte nu au fost ascunse, existau şi au fost cunoscute şi la momentul admiterii cererii de finanţare pentru cele două societăţi, astfel că nu există nicio explicaţie de ce prin prisma acestora se încearcă acreditarea ideii de creare a unor condiţii artificiale în vederea obţinerii ajutorului financiar de către SC A. SRL.

Plecând de la opinia comisiei de control, menţinută de către intimata- pârâta ar însemna că două persoane care se cunosc nu sunt apte să solicite ambele acordarea de finanţări întrucât una dintre ele sau ambele ar crea suspiciuni de existenţă a unor condiţii artificiale, proiectul lor urmând a fi considerat neeligibil, ceea ce este contrar legii firii.

Ceea ce nu se specifica în cuprinsul deciziei de soluţionare este împrejurarea potrivit căreia, în prezent, şi chiar şi la data efectuării controlului de către inspectori la sediul societăţii, dl. E. nu mai deţine/deţinea nicio calitate şi nu mai este angajat al SC B. SRL din data de 21.10.2015, potrivit extrasului revisal ce a fost comunicat.

De asemenea, încă din cursul anului 2013, înainte de depunerea cererii de finanţare de către ambele societăţi, numitul E. a dorit să iasă din societatea B. SRL, motiv pentru care a şi vândut o parte din părţile sociale, reprezentând 75% numitei D.. Motivul pentru care acesta a mai rămas cu 25 de procente în societate este acela potrivit căruia societatea avea o serie de datorii, iar cei doi asociaţi au convenit ca dl. E. să mai rămână în cadrul societăţii până la achitarea acestora, plecând din societate în cursul anului 2014, în prezent nedeţinând nicio funcţie la SC B. SRL.

La pct. H din Anexa 1 se învederează faptul că dl. E., angajat al SC B. SRL în calitate de director de societate comercială şi soţ al d-nei C. face anumite operaţii în contul firmei SC A. SRL. Dl. E. a avut specimen de semnătură pentru societatea beneficiară, însă trebuie avută în vedere geneza existenţei acestui drept. Cei doi sunt căsătoriţi, având împreună 2 fete minore, cu vârste până în 8 ani. Întrucât administratoarea societăţii beneficiare este cea care se ocupă aproape exclusiv de creşterea şi educarea acestora, ducându-le la şcoală, scoţându-le de acolo, petrecând cea mai mare parte a zilei cu aceasta, de multe ori îi era imposibil a se prezenta la bancă pentru a ridica bani, pentru a efectua plăţi ce necesitau urgenţă, astfel că în virtutea existenţei unei căsnicii între aceasta şi dl. E., a încrederii între soţi, a sprijinului reciproc, administratoarea SC A. SRL i-a dat acestuia specimen de semnătură, fără a se gândi vreodată că prin aceasta s-ar putea să întâmpine dificultăţi în derularea proiectului de finanţare şi în încasarea sumelor de bani datorate ca urmare a finalizării contractului de finanţare la termen.

De observat este faptul că societatea beneficiară pentru a-şi duce la bună finalitate obligaţiile asumate în cuprinsul contractului de finanţare a încheiat o serie de contracte de credit, în care figurează ca şi garanţi cei doi soţi, astfel că şi din această prismă este justificată efectuarea operaţiilor în contul firmei SC A. SRL de către soţul administratoarei.

Recurenta arată că era foarte important a se reţine pentru demontarea suspiciunii de creare a unor condiţii artificiale în vederea obţinerii de fonduri nerambursabile împrejurarea potrivit căreia cele două societăţi au coduri CAEN diferite: Societatea A. SRL este beneficiara codurilor 2223 - fabricarea articolelor din material plastic pentru construcţii, respectiv 2512 - fabricarea de uşi şi ferestre din metal, iar SC B. SRL deţine codul 1623 - fabricarea altor elemente de dulgherie.

Nu se poate reţine nicio culpă societăţii pentru faptul că din istoricul activităţilor autorizate a reieşit că societatea vecină a desfăşurat în trecut activităţi autorizate în afara sediului social şi sediilor secundare, aferente codului CAEN 2223. A se interpreta altfel, ar însemna ca unei societăţi care îşi doreşte să desfăşoare o activitate potrivit unui cod CAEN folosit deja în trecut de o altă societate, să i se refuze acest drept, sau şi mai rău să i se permită iniţial, iar ulterior să fie sancţionată pentru aceasta.

La lit. M), N, O ni se exemplifică că firma de proiectare, dirigintele de şantier, precum şi firma de consultanţă sunt identice pentru ambele societăţi. Nu se justifică de ce acest aspect apare a fi o problemă, în condiţiile în care recurenta a ales să lucreze cu aceştia ca urmare a recomandărilor ce au fost primite cu privire la ei, atât la momentul depunerii cererii de finanţare, cât şi ulterior, toate persoanele indicându-i ca fiind "(...) cei mai buni din oraş". Este adevărat şi faptul că administratoarea societăţii beneficiare a comunicat numitei D., administratoare a SC B. SRL, aceste aspecte, şi probabil de aceea şi această societate a ales să lucreze cu aceeaşi firmă de proiectare, diriginte de şantier, precum şi firmă de consultanţă.

De altfel, mai există o serie de societăţi ce au apelat la contracte de finanţare şi au lucrat cu această firmă de proiectare, cu acest diriginte de şantier şi cu această firmă de consultanţă. Atâta timp cât nu s-a impus ca şi o condiţie de eligibilitate a proiectului de a lucra cu o anumita firmă de proiectare, cu un anumit diriginte de şantier, respectiv cu o anumita firmă de consultanţă, s-a ceea ce este în beneficiul societăţii, motiv pentru care nu se poate imputa nicio culpă că o altă societate beneficiară a unui proiect de finanţare a avut aceeaşi echipă.

Nu există vreo explicaţie de ce coincidenţa datei de depunere a cererilor de finanţare, 06.02.2014, ar conduce la concluzia creări de condiţii artificiale, întrucât cu o zi înainte au fost contactaţi telefonic de către reprezentantul GAL pentru a se prezenta la data de 06.02.2014 în vederea depunerii cererii de finanţare, această dată fiind printre ultimele zile de depunere.

Nu se înţelege cum atât echipa de control, cât şi intimata-pârâtă a ajuns la concluzia că investiţia a devenit neeligibilă, impunându-se încetarea contractului de finanţare, în condiţiile în care echipa de control deplasându-se personal la locul investiţiei au observat, ba mai mult au şi reţinut în cuprinsul proiectului de proces-verbal, precum şi în procesul-verbal, faptul că locul de implementare a investiţiilor celor două societăţi SC A. SRL şi SC B. SRL deşi sunt învecinate, acestea sunt delimitate printr-un gard despărţitor din stâlpi de metal şi plasă metalică, investiţia SC B. SRL fiind finalizată şi există depusă cerere de plată finală care se află în stadiul de evaluare la CRF1R 6 Satu Mare. De asemenea, cele două construcţii nu sunt identice nici ca suprafaţă construită şi nici ca şi materiale de construcţie utilizate, utilităţile fiind separate pentru fiecare beneficiar, iar accesul la ambele investiţii se face direct din DN I C Baia Mare - Seini prin intrări diferite.

În ceea ce priveşte împrejurarea că nu au fost create noi locuri de muncă în condiţiile în care angajarea personalului necesar procesului de producţie s-a realizat prin preluarea în mod artificial a 2 angajaţi de la firma SC B. SRL, recurenta arată că prin înscrisurile depuse odată cu cererea de chemare în judecată, precum şi prin explicaţiile date cu aceeaşi ocazie a făcut dovada faptului că nu a preluat în mod artificial nici un angajat al SC B. SRL.

Ba mai mult, potrivit Registrului salariaţi din data de 06.11.2015, societatea are un număr de salariaţi ce se ridică la nivelul a 10, din care scăzând, cei 2 salariaţi presupuşi a fi preluaţi în mod artificial de către societatea se ajunge la cifra 8, acesta fiind numărul de locuri de muncă noi create de către SC A. SRL, toate cele 8 persoane, nedesfăşurând vreodată activităţi lucrative pentru SC B. SRL.

Or, criteriul de selecţie pentru acordarea finanţării cu privire la nr. de angajaţi a fost de 6, fiind create în plus încă 2 locuri de muncă.

Cu privire la susţinerea potrivit căreia, ponderea majoritară a relaţiilor comerciale se desfăşoară exclusiv între beneficiar/entităţi ce au aceeaşi asociaţi/administratori, fiind astfel distrusă din faşă posibilitatea ca un eventual solicitant de finanţare nerambursabilă sau chiar un beneficiar de finanţare comunitară existent să poată încerca a concura pe acest segment de piaţă în condiţiile în care acest flux tehnologic poate fi controlat, ca şi preţuri practicate/volum de activitate, de un singur grup, recurenta susţine că aceasta este nefondată.

Astfel, în dovedirea existenţei de relaţii comerciale şi cu alte societăţi au fost depuse un număr de 162 de facturi emise de către SC A. SRL ca urmare a raporturilor contractuale dintre aceasta şi numeroşi alţi cumpărători: precum F., G.. H., I., J.. K., L.. M.. N.. O.. P., Q., R., S.. T., U., V.. etc.

Din pct. de vedere al intimatei-pârâte, suspiciunea privind crearea unor condiţii artificiale în obţinerea de fonduri a fost confirmată şi din prisma faptului că societatea ar avea în prezent un singur furnizor, şi anume societatea B. SRL.

Nici această susţinere nu este aptă de a sta în picioare şi a justifica încetarea unui contract de finanţare, întrucât nu corespunde realităţii. Potrivit Ponderii Furnizori iunie 2014- decembrie 2014 emise de societatea beneficiară, pe lângă societatea vecină a achiziţionat de la SC W. SRL, X., Y., Z., iar potrivit Ponderii Furnizori ianuarie 2015 - septembrie 2015 emise de către societate, pe lângă achiziţiile de la SC B. SRL am mai cumpărat de la AA., SC W. SRL, SC BB. SRL, Z., CC.., DD., EE. SRL, X., Y..

Vizualizând cele două ponderi se observă faptul că deşi în perioada iunie- decembrie 2014 SC B. SRL deţinea un procent majoritar, în cursul anului 2015 procentul majoritar în deţine AA..

Desigur că societatea la început, deşi deţinea o parte din utilaje, nu deţinea o hală de producţie, la început efectuând doar comerţ, nu şi producţie, astfel că a fost nevoită să cumpere de la SC B. SRL, şi în condiţiile în care aceasta se afla în vecinătate, desigur că s-a agreat ideea de a se achiziţiona de aici produsele, fără a mai fi nevoie a se suporta şi contravaloarea transporturilor. Însă se impune a se observa faptul că începând cu luna mai 2015, nu s-a mai achiziţionat nimic de la SC B. SRL.

În raport de aceste aspecte, societatea a consolidat structura economică în zonă, se descurcă şi fără a achiziţiona produse de la SC B. SRL, ba mai mult a dovedit faptul că societatea colaborează şi cu alte societăţi, şi că ponderea majoritară în prezent ca şi furnizor o are AA., astfel că este exclusă existenţa unui flux tehnologic ce poate fi controlat, ca şi preţuri practicate/volum de activitate, de un singur grup.

Recurenta mai solicită ca la soluţia pe care instanţa de judecată o va pronunţa să se aibă în vedere că societatea recurentă-reclamantă a finalizat investiţia la termen, îndeplinindu-şi toate obligaţiile asumate prin contractul de finanţare, faptul că aceasta a contractat o scrie de credite de la bănci în vederea realizării investiţiei, iar în ipoteza în care nu i se va efectua plata de către autoritatea contractantă nu îşi va putea lichida creditele contractate, şi atunci pe lângă societatea beneficiară- recurenta-reclamantă vor avea de suferit şi garanţii, persoane fizice. Ba mai mult, instanţa de control judiciar menţinând decizia instanţei de fond, atunci cu siguranţă recurenta-reclamantă va fi obligată de a-şi solicita intrarea în faliment.

Având în vedere cele expuse anterior, rezultă faptul că societatea nu a încălcat niciuna din dispoziţiile prevăzute în O.U.G. nr. 66/2011, aceasta realizându-se ca şi microîntreprindere de sine-stătătoare, aptă să realizeze obiectivul general al măsurii 312 (elementul obiectiv) - acela de a promova spiritul întreprinzător prin crearea de noi locuri de muncă şi de a consolida astfel structura economică în zona rurală.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă AFIR, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind legală şi temeinică

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru.

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile art. XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 18 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 03 aprilie 2019.

6. Soluţia instanţei de recurs.

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinare de către intimată, precum şi în raport de dispoziţiile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază recursul ca fiind nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Reclamanta SC A. SRL a supus controlului judiciar de legalitate instanţei de contencios administrativ a Curţii de Apel Cluj, la data de 23.02.2016, Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x/26.11.2015, ca act administrativ individual şi Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 48383/24.12.2015 emise de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, considerându-se vătămată şi solicitând anularea în tot a actului administrativ constând în decizia de soluţionare a contestaţiei sus-menţionate, şi ne cale de consecinţă obligarea pârâtei de a efectua către societate plăţile aferente tranşelor 1 şi 2 în cuantum de 578.26Mei (244.477.27 tranşa 1. respectiv 333.783.73 RON tranşa 2.

În ceea ce priveşte situaţia de fapt, se reţine că între Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (în prezent Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, prin reorganizarea Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, în baza O.U.G. nr. 41/2014), în calitate de autoritate contractantă şi reclamantă, în calitate de beneficiar, s-a încheiat contractul de finanţare nr. x/05.06.2014 pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil pentru proiectul "Construire hală de producţie şi achiziţie echipamente", valoarea totală eligibilă fiind de maxim 680.307 RON, echivalentul a maxim 152.940 euro, din care finanţarea nerambursabilă a fost de maxim 578.261 RON, echivalentul a maxim 129.999 euro.

Obiectivele investiţiei au constat, printre altele, în realizarea unui spaţiu de producţie în mediul rural, în scopul dezvoltării durabile a economiei rurale prin dezvoltarea unei microîntreprinderi în satul GG. cu activitatea de producţie tâmplărie termopan PVC şi aluminiu, crearea şi menţinerea locurilor de muncă în spaţiul rural-prin crearea a 6 noi locuri de muncă.

După depunerea cererii de plată a tranşei 1, s-a efectuat o vizită în teren, la locul de implementare a proiectului, constatând că reclamanta a creat condiţii artificiale în vederea obţinerii fondurilor nerambursabile, întocmind Suspiciunea de neregulă/suspiciune de fraudă, aprobată de directorul general al pârâtei sub nr. x/07.10.2015, în urma verificărilor fiind încheiat Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x/26.11.2015, prin care s-a constatat că beneficiarul nu s-a realizat microîntreprindere de sine-stătătoare, aptă să realizeze obiectivul general al măsurii 312, acela de a promova spiritul întreprinzător prin crearea de noi locuri de muncă şi de a consolida astfel structura economică în zona rurală, ci acţionează de comun acord cu societatea SC B. SRL, desfăşurând o parte din activitate pe aceeaşi piaţă relevantă ori pe pieţe adiacente.

S-a apreciat în acest sens că nu se poate considera că au fost create noi locuri de muncă în condiţiile în care angajarea personalului necesar procesului de producţie se realizează prin preluarea în mod artificial a 2 angajaţi de la firma SC B. SRL, nu se poate considera că s-a consolidat structura economică în zonă, în condiţiile în care ponderea majoritară a relaţiilor comerciale se desfăşoară exclusiv între beneficiar/entităţi ce au aceeaşi asociaţi/administratori, fiind astfel distrusă din faşă posibilitatea ca un eventual solicitant de finanţare nerambursabilă sau chiar un beneficiar de finanţare comunitară existent să poată încerca a concura pe acest segment de piaţă în condiţiile în care acest flux tehnologic poate fi controlat, ca şi preţuri practicate/volum de activitate, de un singur grup. Prin urmare, s-a dispus rezilierea contractului de finanţare x.

Împotriva acestui proces-verbal, reclamanta a formulat contestaţie, respinsă prin Decizia nr. 48383/24.12.2015.

Instanţa de fond a respins contestaţia formulată de reclamantă, confirmând legalitatea actelor administrative supuse controlului, reţinând că, prin actele contestate, s-au reţinut o serie de legături existente între reclamantă şi SC B. SRL care indică faptul că reprezentanţii legali ai acestor societăţi au acţionat concertat spre realizarea obiectivelor şi scopului unei entităţi juridice unice, care în mod legal nu ar fi fost în măsură să obţină un ajutor peste 200.000 euro. Această conduită reprezintă, în opinia pârâtei, o încălcare a dispoziţiilor legale comunitare care reglementează "ajutorul de minimis", urmărindu-se depăşirea plafonului maxim nerambursabil de 200.000 euro de care poate beneficia un solicitant în decursul a 3 ani fiscali, prin crearea de entităţi juridice care au accesat simultan Măsura 312, cât şi prin crearea unei situaţii comerciale de fapt, care să avantajeze beneficiarii, respectiv crearea mediului de afaceri propice cu ajutorul SC B. SRL şi prezentarea, către autoritatea contractantă, a unei activităţi economice profitabile.

Prima instanţă a înlăturat susţinerile contrare ale reclamantei, apreciind că, reclamanta nu a fost sancţionată pentru că nu ar fi creat 6 noi locuri de muncă, aşa cum s-a angajat prin proiectul finanţat, ci că a preluat 2 angajaţi ai SC B. SRL, coroborat cu toate celelalte împrejurări din care se desprinde concluzia că cele două societăţi au acţionat împreună şi îşi desfăşoară activitatea acţionând pe aceeaşi piaţă relevantă. Este adevărat că reclamanta a avut relaţii comerciale şi cu alte societăţi, dar, cel puţin în cursul anului 2014, furnizorul majoritar de materii prime şi materiale a fost SC B. SRL, aceasta având o pondere importantă şi în perioada următoare.

Curtea de apel a apreciat că împrejurări, precum faptul că domnul E., asociat al SC B. SRL şi, ulterior, angajat al acestei societăţi, până în anul 2015, în funcţia de director, a efectuat operaţiuni în contul societăţii reclamante, deşi nu era angajat al acestei societăţi, justificat prin prisma faptului că este soţul administratorului societăţii reclamante, care, ocupată fiind cu creşterea copiilor, i-a acordat acestuia specimen de semnătură pentru societatea reclamantă, că ambele proiecte au avut aceeaşi firmă de proiectare, acelaşi diriginte de şantier şi aceeaşi firmă de consultanţă, au fost depuse la aceeaşi dată, că acţionează pe o piaţa relevantă comună, chiar dacă investiţiile efectuate de către cele 2 societăţi nu sunt identice, fiind despărţite printr-un gard, sunt în măsură să conducă la confirmarea concluziei reţinută în actele contestate, că nu se poate aprecia realizarea obiectivului general al măsurii 312, acela de a promova spiritul întreprinzător prin crearea de noi locuri de muncă şi de a consolida, astfel, structura economică în zona rurală, în condiţiile în care ponderea majoritară a relaţiilor economice s-a desfăşurat între aceste două societăţi, asociaţii acestora fiind membrii din aceeaşi familie, fiind astfel exclusă posibilitatea ca un eventual beneficiar de finanţare nerambursabilă sau comunitară să poată concura pe acest segment de piaţă.

Recurenta a susţinut că prima instanţă a reţinut şi interpretat în mod greşit starea de fapt existentă între părţi şi probaţiunea administrată în cauză, neţinând cont de niciuna dintre apărări, în cuprinsul considerentelor existând o scrie de contradicţii, în motivarea soluţiei limitându-se doar a-şi însuşi motivaţia intimatei-pârâte de întocmire a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, fără a indica de ce se raliază opiniei intimatei-pârâte, hotărârea nefiind motivată.

Înalta Curte nu poate reţine această critică, constatând din analiza considerentelor sentinţei că motivarea respectă exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., cuprinzând susţinerile şi concluziile părţilor, situaţia de fapt, astfel cum a fost constatată de instanţă, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, precum şi motivele pentru care s-au înlăturat o parte din susţinerile reclamantei, apreciate ca fiind relevante prin raportare la soluţia pronunţată.

Instanţa nu are obligaţia să reia punctual şi întocmai în forma în care au fost expuse toate susţinerile reclamantei, ci are obligaţia să expună raţionamentul judiciar şi să înlăture explicit ori implicit acele argumente care nu corespund acestui raţionament, răspunsurile la aceste susţineri putând să se regăsească în argumentaţia juridică din cuprinsul considerentelor, fie să rezulte în mod logic prin raportare la raţionamentul judiciar reţinut de instanţă ca fiind valabil în raportul juridic dedus judecăţii.

Prin urmare, instanţa analizează o cercetare a fondului pricinii, din perspectiva verificării existenţei condiţiilor artificiale, unele dintre susţinerile reclamantei fiind analizate explicit, altele cum sunt cele invocate în cererea de recurs rezultând în mod logic din silogismul judiciar, care a fundamentat soluţia pronunţată, similar şi în ceea ce priveşte apărările pârâtului, chiar dacă nu s-a referit în mod expres, astfel încât nu se poate susţine că instanţa nu a soluţionat fondul litigiului dedus judecăţii.

De asemenea, recurenta a mai susţinut că recurenta că toate aceste aspecte reţinute în cuprinsul procesului-verbal au existat şi au fost cunoscute de către autoritatea pârâtă pentru ambele societăţi, cererile de finanţare cu întreaga documentaţie aferentă, şi cu toate acestea s-a acordat ambelor societăţi punctajul necesar pentru încheierea contractelor de finanţare, motiv pentru care nu se poate înţelege motivul că după aproape 2 ani de zile şi în baza aceloraşi documente s-a ajuns la concluzia că societatea şi-a creat condiţii artificiale pentru a beneficia de fonduri europene.

Împrejurarea că la data aprobării cererilor de finanţare celor două societăţi existau la dosar documente din care rezultă aspecte reţinute în procesul-verbal, nu exclude verificările ulterioare declanşate de autoritatea cu competenţe în administrarea fondurilor europene în analiza suspiciunii de neregulă, în crearea de condiţii artificiale, întrucât posibilitatea verificării ulterioare, în timpul derulării sau după finalizare a proiectului, este prevăzută de art. 4 alin. (8) Regulament şi de art. 26 din O.U.G. nr. 66/2011, fiind evident că între condiţiile iniţiale din dosarul de aprobare a proiectului şi punerea în aplicare a acestuia pot exista elemente care să conducă la ideea că scopul nu a fost cel declarat, iar condiţiile au fost create în mod artificial pentru a obţine fonduri cu depăşirea plafonului.

În ceea ce priveşte crearea de condiţii artificiale, art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 prevede că: "Fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste plăţi, în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor."

Prin Hotărârea din 12.09.2013 pronunţată în cauza C - 434/12 Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond "Zemedelie" Razplashtatelna agentsia, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a statuat că: "1) Art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că, condiţiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezenţa unui element obiectiv şi a unui element subiectiv.

Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speţei care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă.

Potrivit celui de al doilea element, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăţi a urmărit în exclusivitate să obţină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menţionate. În această privinţă, instanţa de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice şi/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiţii similare, ci şi pe indicii care dovedesc existenţa unei coordonări deliberate între aceste persoane.

2) Art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiţii, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcţională sau că există o legătură juridică între candidaţii la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speţă să fi fost luate în considerare."

Înalta Curte apreciază că este corectă concluzia primei instanţe potrivit căreia în cazul proiectului analizat nu se poate aprecia realizarea obiectivului general al măsurii 312, acela de a promova spiritul întreprinzător prin crearea de noi locuri de muncă şi de a consolida, astfel, structura economică în zona rurală.

În concret, obiectivul specific al Măsurii 312 nu a fost îndeplinit, în condiţiile în care intimata a demonstrat că ponderea majoritară a relaţiilor economice s-a desfăşurat între cele două societăţi, asociaţii acestora fiind membrii din aceeaşi familie, fiind astfel exclusă posibilitatea ca un eventual beneficiar de finanţare nerambursabilă sau comunitară să poată concura pe acest segment de piaţă.

Îndeplinirea obiectivului specific al Măsurii 312 de a crea şi a diversifica serviciile pentru populaţia rurală prestate de către micro - întreprinderi, nu a fost atins întrucât din analiza contractelor de prestări servicii ale celor două societăţi rezultă că acestea îşi prestează servicii reciproc, cele două societăţi având relaţii contractuale, destul de consistente, în perioada 01.05.2014-30.08.2015 reclamanta efectuând plăţi către SC B. SRL în valoare totală de 1.763.132 RON, iar în cursul anului 2014 ponderea SC B. SRL ca furnizor de materii prime şi materiale fiind de 48,65%, aceasta fiind furnizorul majoritar. Chiar dacă ulterior societatea a mai încheiat contracte şi cu alţi furnizori, acestea sunt nesemnificative ca pondere, exemplele recurentei în acest sens neputând duce la altă concluzie, cu atât mai mult cu cât s-au realizat în ultima perioadă.

La verificarea finanţării s-a avut în vedere depistarea de indicatori, ca şi elemente subiective, care să aducă dovezi cu privire la crearea de condiţii artificiale: indicatorii externi, fizici, indicatorii structurali, legali, juridici, indicatorii de afaceri, financiar-contabili, fiind identificate elemente comune între cele două entităţi juridice:

Astfel, au avut acelaşi consultant, proiectant şi diriginte la ambele proiecte locurile de implementare ale proiectelor sunt situate în aceeaşi localitate, GG., fiind despărţite de un gard, îşi desfăşoară activitatea pe aceeaşi piaţă relevantă iar utilajele achiziţionate sunt considerate complementare în vederea obţinerii unui flux tehnologic complet.

Este nerelevantă susţinerea recurentei că societatea a achiziţionat imobilul teren în cursul anului 2012, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat la notar, iar cealaltă societate abia în cursul anului 2013, într-adevăr neexistând niciun impediment ca două societăţi învecinate să aplice şi să încheie contracte de finanţare, însă achiziţia la un an distanţă a celor două terenuri învecinate, luată ca şi un indicator, poate conduce, alături de ceilalţi indicatori, la concluzia că a fost un element care a favorizat crearea de condiţii artificiale pentru a beneficia de plăţi prin Măsura 312.

La capitolul indicatori funcţionali-contabili/financiari, se reţine că la data depunerii cererii de finanţare, asociaţii SC B. SRL erau D. - 75% şi E. - 25%, acesta din urmă fiind soţul doamnei C., asociat unic al reclamantei. La data de 15.10.2014 domnul E. a încetat participarea ca acţionar la SC B. SRL, în prezent doamna D. fiind asociat unic al acestei societăţi, dar a continuat să fie angajat în funcţia de director, până la data de 21.10.2015.

De asemenea, domnul E., angajat al SC B. SRL în funcţia de director, a efectuat operaţii în contul reclamantei, deşi nu era angajat al societăţii reclamante, iar doi dintre angajaţii reclamantei provin de la SC B. SRL, respectiv doamna C., administrator unic al societăţii reclamante şi FF..

Însăşi recurenta recunoaşte că dl. E., angajat al SC B. SRL în calitate de director de societate comercială şi soţ al d-nei C. face anumite operaţii în contul firmei SC A. SRL, că dl. E. a avut specimen de semnătură pentru societatea beneficiară, însă trebuie avută în vedere că cei doi sunt căsătoriţi, având împreună 2 fete minore, cu vârste până în 8 ani şi, întrucât administratoarea societăţii beneficiare este cea care se ocupă aproape exclusiv de creşterea şi educarea acestora, petrecând cea mai mare parte a zilei cu aceasta, de multe ori îi era imposibil a se prezenta la bancă pentru a ridica bani, pentru a efectua plăţi ce necesitau urgenţă, astfel că în virtutea existenţei unei căsnicii între aceasta şi dl. E., a încrederii între soţi, a sprijinului reciproc, administratoarea SC A. SRL i-a dat acestuia specimen de semnătură. Mai mult, societatea beneficiară pentru a-şi duce la bună finalitate obligaţiile asumate în cuprinsul contractului de finanţare a încheiat o serie de contracte de credit, în care figurează ca şi garanţi cei doi soţi, astfel că şi din această prismă este justificată efectuarea operaţiilor în contul firmei SC A. SRL de către soţul administratoarei.

Împrejurarea că dl. E., director al SC B. SRL este soţ al d-nei C. administrator al SC A. SRL, prin ea însăşi nu este un indicator de creare de condiţii artificiale, însă modul de derulare a operaţiunilor ulterior derulării Proiectelor nu a fost cunoscută de către autoritatea competentă cu gestionarea fondurilor, aspecte care, coroborate cu ceilalţi indicatori conturează ideea că în realitate nu s-a urmărit realizarea obiectivului general al măsurii 312, acela de a promova spiritul întreprinzător prin crearea de noi locuri de muncă şi de a consolida, astfel, structura economică în zona rurală, fiind o afacere de familie, o fracţionare a unui proiect mai mare cu scopul de a depăşi plafonul de 200.000 euro.

Chiar dacă cele două societăţi au coduri CAEN diferite, societatea A. SRL este beneficiara codurilor 2223 - fabricarea articolelor din material plastic pentru construcţii, respectiv 2512-fabricarea de uşi şi ferestre din metal, iar SC B. SRL deţine codul 1623 - fabricarea altor elemente de dulgherie, se constată că ele sunt activităţi complementare pe aceeaşi piaţă relevantă, aspect care conduce de asemenea la ideea că s-a urmărit un proiect mai mare, care nu putea fi dezvoltat decât cu depăşirea plafonului.

Astfel cum s-a reţinut şi în ceea ce priveşte ceilalţi indicatori, analiza acestora nu trebuie să se facă izolat de ceilalţi, ci în ansamblu, întrucât, împrejurarea că cele două societăţi beneficiare au avut acelaşi consultant, proiectant şi diriginte la ambele proiecte, luată izolat nu poate fi considerată un element care să conducă la concluzia creări de condiţii artificiale, dar împreună cu celelalte aspecte reţinute, devine un indiciu care favorizează concluzia.

Faptul că cele două societăţi SC A. SRL şi SC B. SRL deşi sunt învecinate, sunt delimitate printr-un gard despărţitor din stâlpi de metal şi plasă metalică, că investiţiile se află în stadii diferite, că cele două construcţii nu sunt identice nici ca suprafaţă construită şi nici ca şi materiale de construcţie utilizate, având utilităţi separate pentru fiecare beneficiar, iar accesul la ambele investiţii se face prin intrări diferite, nu sunt împrejurări care să conducă neapărat la altă concluzie decât cea la care a ajuns autoritatea pârâtă şi instanţa de fond, în condiţiile în care se regăsesc suficienţi indicatori care oferă ideea unei afaceri de familie, regăsindu-se atât elemente de natură obiectivă cât şi subiectivă care arată că reclamanta a creat condiţii artificiale pentru a obţine fonduri europene cu depăşirea plafonului, denaturând astfel scopul Măsurii 312.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă SC A. SRL împotriva Sentinţei nr. 183 din 09 iunie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă SC A. SRL împotriva Sentinţei nr. 183 din 09 iunie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 aprilie 2019.

GGC - GV