Application of salary equalization norms to police officers paid compensatory sums for abrogated loyalty bonuses

Şedinţa publică din data de 2 aprilie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, obligarea acestuia să emită un nou act administrativ cu caracter normativ prin care să stabilească condiţiile legale în care poliţiştii au dreptul să beneficieze de sporul de fidelitate, în procentele avute în vedere de legislaţia internă a ministerului până la data de 31.12.2009.

1.2. Hotărârile primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 304 din 31 ianuarie 2018, a respins acţiunea formulată de reclamanţi ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. şi O. invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, cu consecinţa admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.

În motivarea opţiunii sale procesuale reclamanţii - recurenţi au susţinut următoarele:

Prima instanţă a reţinut în mod greşit că sporul de fidelitate a fost îngheţat la nivelul din luna decembrie 2009, sumele fiind incluse în salariul de bază doar persoanelor beneficiare aflate în plată la data de 31.12.2009. În sprijinul acestui raţionament, instanţa de fond a subliniat că, potrivit punctul 1 din Nota la anexa nr. IV/IA la Legea-cadru nr. 330/2009, "în coeficienţii de ierarhizare minimi şi maximi sunt cuprinse solda/salariul de merit, indemnizaţia de dispozitiv/sporul pentru misiune permanentă, sporul pentru păstrarea confidenţialităţii în legătură cu informaţiile clasificate şi sporul de fidelitate". Acest aspect este irelevant deoarece coeficienţii de ierarhizare cuprinşi în Legea nr. 330/2009 nu au fost puşi în plată nici până în ziua de astăzi, poliţiştii fiind în continuare remuneraţi potrivit coeficienţilor valabili la data de 31.12.2009.

Sentinţa criticată susţine că sporul de fidelitate nu a mai fost reglementat în noile acte normative de după 31.12.2009 şi, prin urmare, n-ar exista temei legal pentru emiterea actului administrativ cu caracter normativ care să-1 prevadă. În fine, se invocă Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept nr. 30 din 17 octombrie 2016 privind interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 5 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/1996, mai exact punctul 70 al considerentelor.

În primul rând, decizia respectivă se referă la posibilitatea stabilirii sporului de izolare de până la 60% din salariul de bază poliţiştilor care lucrează în zonele defavorizate din Delta Dunării şi Munţii Apuseni. În al doilea rând, punctul 70 statuează că noţiunea "salariu de bază al poliţiştilor" nu mai este una de actualitate în contextul legislativ în vigoare, după cum în mod exact a reţinut prima instanţă, însă acest aspect nu este menit să justifice respingerea acţiunii. Se învederează că punctele 85 şi 86 ale aceleiaşi decizii a I. C. civ..J. statuează că "drepturile băneşti stabilite a fi acordate poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, prin alte acte normative, în raport cu salariul de bază, se vor calcula faţă de salariul funcţiei de bază. Această normă îşi va găsi aplicarea pentru toate celelalte situaţii în care - fie pentru drepturi deja stabilite a fi acordate (anterior Legii - cadru nr. 284/2010), fie pentru alte drepturi de natură salarială, care nu sunt cuprinse în Legea-cadru nr. 284/2010".

Sentinţa atacată nu a ţinut cont de Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 23 din 26 septembrie 2016 privind interpretarea art. 1 alin. (1), (2) şi (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015.

Potrivit acesteia, "în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma "salarizat la acelaşi nivel" are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenţei, al Curţii de Conturi, precum şi din cadrul celorlalte autorităţi şi instituţii publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea şi aplicarea aceleiaşi norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice".

Cele statuate mai sus de către I. C. civ..J. nu ar fi trebuit să fie ignorate de către prima instanţă ce reţine în mod eronat că "soluţiile legislative prevăzute la art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014 nu pot fi aplicate în situaţia poliţiştilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne", deoarece deciziile de îndrumare ale Curţii Supreme sunt obligatorii pentru celelalte instanţe.

Se remarcă că Decizia nr. 23/2016 a I. C. civ..J. analizează în considerentele sale inclusiv amendamentele propuse la Camera Deputaţilor şi Senat în legătura cu textul Legii nr. 71/2015, potrivit cărora s-a intenţionat "eliminarea discriminării între persoanele care ocupă aceleaşi funcţii în aceleaşi condiţii de studii şi vechime". De asemenea, LC.CJ. a surprins în considerentele deciziei de referinţă şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu privire la egalitatea de şanse şi interzicerea oricărei discriminări, reţinând că însăşi Legea-cadru nr. 284/2010 prevede la art. 3 principiul echităţii salarizării.

În consolidarea argumentelor expuse mai sus, se invocă şi Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 54 din 3 iulie 2017 referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice. Potrivit acesteia, "în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma "salarizat la acelaşi nivel" are în vedere şi personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare".

Cu alte cuvinte, nu există niciun motiv pentru care categoria poliţiştilor să fie exclusă de la aplicarea în mod corespunzător a dispoziţiilor Legii nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, respectiv de la excepţia regulii plafonării/îngheţării salariilor de bază şi a sporurilor care, până la intrarea în vigoare a legii de referinţă, au fost menţinute la acelaşi nivel prin legile şi ordonanţele anuale de salarizare, ulterioare Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Acest spor se acorda potrivit legislaţiei M.A.I. de până la 31.12.2009 după următorul algoritm:

- pentru cei care aveau vechime în sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională în calitate de cadru militar, poliţist sau salariat civil peste 5 ani primeau un sport de fidelitate în cuantum de 5%;

- pentru cei care aveau vechime în sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională în calitate de cadru militar, poliţist sau salariat civil peste 10 ani primeau un sport de fidelitate în cuantum de 10%;

- pentru cei care aveau vechime în sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională în calitate de cadru militar, poliţist sau salariat civil peste 15 ani primeau un sport de fidelitate în cuantum de 15%;

- pentru cei care aveau vechime în sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională în calitate de cadru militar, poliţist sau salariat civil peste 20 ani primeau un sport de fidelitate în cuantum de 20%.

În opinia reclamanţilor, reprezintă discriminare între poliţiştii care la 31.12.2009 aveau sporul de fidelitate la nivel maxim şi care şi în prezent îl încasează sub forma sumei compensatorii cu caracter tranzitoriu şi ceilalţi poliţişti care în toată această perioadă de timp nu au beneficiat de un cuantum al sporului la un nivel superior, deşi au îndeplinit între timp aceleaşi condiţii de vechime.

1.4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Afacerilor Interne a solicitat respingerea recursului reclamanţilor apreciind că hotărârea instanţei de fond este legală.

În susţinerea punctului de vedere exprimat pârâtul a învederat următoarele:

Potrivit legislaţiei-cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în vigoare în perioada 01.01.2010 - până în prezent, funcţionarii publici cu statut special (poliţiştii) din cadrul Ministerului Afacerilor Interne nu beneficiază de un salariu de bază, ca element salarial cuprins în cadrul veniturilor salariale reglementate de legislaţia respectivă pentru această categorie de personal cu statut special.

Legislaţia cadru a stabilit în mod distinct elementele salariale aferente fiecărei categorii de personal reglementate, astfel că funcţionarii publici cu statut special (poliţiştii) din cadrul Ministerului Afacerilor Interne au fost identificaţi în soluţiile legislative adoptate ca politici salariale în perioada 01.01.2010 - până în prezent după termenii specifici utilizaţi în aceeaşi legislaţie (a se vedea art. 4 alin. (2) şi (3) din anexa IV la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, precum şi art. 4 alin. (2) şi (3) din Anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, precum şi art. 4 alin. (2) din Anexa nr. IV la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice).

Astfel că, în cuprinsul legislaţiei cadru menţionate se observă că legiuitorul face referire la aceşti termeni specifici cu ajutorul cărora se stabileşte aplicarea politicilor salariale adoptate, prin prisma diferenţierilor vizate pentru fiecare categorie de personal reglementată de legislaţia-cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice (n.n. - conform anexei IV, art. 3 alin. (3) coroborat cu art. 4 alin. (3), precum şi cu anexa IV/IA, în anul 2010, solda funcţiei de bază a cadrelor militare în activitate şi salariul funcţiei de bază pentru poliţişti, ca elemente specifice de încadrare, au principii de stabilire similare şi aceeaşi funcţionalitate, fapt certificat de către legiuitor prin art. 5 şi 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar - "salariul de bază, solda/salariul funcţiei de bază sau, după caz, indemnizaţia lunară de încadrare").

Dispoziţiile legale aplicabile începând cu anul 2011, reprezentate de Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv art. 9 alin. (2) şi (3), art. 10 alin. (1), art. 11 alin. (1), art. 13 alin. (1), art. 14, art. 3 alin. (3) şi art. 4 alin. (3) din Anexa VII la legea-cadru, precum şi de Legea nr. 285/2010 privind, salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, modifică terminologia elementelor specifice de încadrare în anul 2010 ale poliţiştilor şi cadrelor militare, înlocuind practic salariul funcţiei de bază/solda funcţiei de bază cu salariul de funcţie/solda de funcţie începând cu anul 2011, modificare preluată şi de legile anuale speciale din perioada 2012-2017 de aplicare etapizată a legii-cadru.

Din analiza prevederilor Legii-cadru nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a Expunerii de motive a proiectului acestei legi, constatăm că legiuitorul stabileşte în mod clar şi distinct pentru personalul militar şi poliţişti elementul specific de încadrare ca fiind solda/salariul de funcţie, noţiunea de solda/salariul funcţiei de bază având începând cu anul 2011 o altă definiţie decât cea din 2010, iar solda de grad/salariul gradului profesional deţinut şi gradaţiile reprezintă elementele salariale cuvenite în raport cu pregătirea militară şi de specialitate, respectiv în raport cu timpul servit în calitate de personal militar, poliţist sau funcţionar public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare.

Se reiterează faptul că, în multe cazuri, legiuitorul a adoptat politici salariale în perioada 2010-2017 diferenţiat pentru fiecare categorie de personal reglementată potrivit legislaţiei-cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, termenii specifici fiecărei categorii de personal fiind un reper în propunerea, stabilirea şi adoptarea soluţiilor legislative.

Potrivit art. 36 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, "termenii de specialitate pot fi utilizaţi numai dacă sunt consacraţi în domeniul de activitate la care se referă reglementarea", iar în conformitate cu art. 37 alin. (1) din aceeaşi lege, "în limbajul normativ aceleaşi noţiuni se exprimă numai prin aceiaşi termeni".

În consecinţă, în situaţia în care politicile salariale adoptate de legiuitor în perioada 2010-până în prezent nu fac referire la termenii de specialitate aferenţi elementelor salariale specifice cadrelor militare sau poliţiştilor, politicile salariale respective nu sunt aplicabile acestor categorii de personal decât dacă se menţionează în mod expres acest fapt. Aplicarea conform căreia, dacă se utilizează termenul salariul de bază fără menţionarea salariului de funcţie/soldei de funcţie ori salariului funcţiei de bază/soldei funcţiei de bază, politicile salariale sunt aplicabile şi cadrelor militare sau poliţiştilor, este una inadmisibilă, deoarece se poate ajunge la o aplicare absurdă a legislaţiei, care nesocoteşte principiile, scopurile şi criteriile instituite de legislaţia-cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Spre exemplu, fără respectarea acestei diferenţieri de aplicare prin raportare la termenii de specialitate utilizaţi de politicile salariale, se poate ajunge în situaţia în care poliţiştii beneficiază de reglementările aplicabile tuturor celorlalte categorii de personal în salarizarea cărora întâlnim termenul salariul de bază, aplicând şi toate creşterile şi majorările prevăzute de lege pentru aceste categorii.

În context, este de menţionat faptul că potrivit pct. 86 din Decizia nr. 30/2016 privind interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 5 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/1996 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, salariul de bază în cazul poliţiştilor este o "noţiune care nu mai are un corespondent în legislaţia actuală, astfel încât era necesar, pe calea unei dispoziţii tranzitorii, să se indice noţiunea juridică echivalentă pentru acordarea acestora în continuare, în raport cu componentele legale ale salariului lunar al acestor categorii de funcţionari publici".

Această situaţie se menţine şi după intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, care reglementează tot noţiunea de salariu de funcţie pentru poliţişti (şi nu pe cea de salariu de bază).

Având în vedere cele sus-menţionate, ţinând cont de formularea soluţiilor legislative cuprinse la art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată prin Legea nr. 71/2015, şi la art. 31 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, cu modificările şi completările ulterioare, prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (1) - în cadrul cărora legiuitorul a utilizat aceeaşi diferenţiere expresă a termenilor de specialitate aferenţi elementelor salariale specifice cadrelor militare sau poliţiştilor, distinct de termenii prevăzuţi pentru alte categorii de personal, este clar că soluţiile legislative respective referitoare la stabilirea la nivelul maxim aflat în plată a salariului de bază nu se aplică cadrelor militare sau poliţiştilor. Este de observat şi faptul că, în logica raţionamentului prezentat, legiuitorul reia diferenţierea expresă a termenilor de specialitate aferenţi elementelor salariale specifice cadrelor militare sau poliţiştilor în alin. (8) de la acelaşi art. 31 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, cu modificările şi completările ulterioare ("salariul de bază, solda/salariul de funcţie, indemnizaţia lunară de încadrare"), cu menţiunea că art. 31 a fost introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016.

Trebuie adăugat faptul că, potrivit hotărârilor de guvern emise în baza legislaţiei care reglementează salarizarea, inclusiv pentru perioada anterioară anului 2010, funcţiile cadrelor militare şi ale poliţiştilor sunt prevăzute la nivelul unităţilor cu elemente salariale de încadrare unitare pentru aceeaşi funcţie, "în raport cu nivelul studiilor, pregătirea profesională, atribuţiile ce revin fiecărei funcţii, solicitările la efort, complexitatea şi gradul de răspundere cerut de îndeplinirea acesteia, precum şi cu eşalonul la care se desfăşoară activitatea" (n.n. - vezi art. 5 alin. (1) şi (3) din anexa VII la Legea-cadru nr. 284/2010), fără să mai existe interval al elementului între un minim şi un maxim, astfel că fluctuaţiile nivelului salarial sunt generate de parametrii individuali (grad, comandă, etc.) sau de detaliile tehnice aferente condiţiilor de muncă (muncă de noapte, în repaus săptămânal, condiţii grele de muncă, etc), caz în care nu pot fi aplicabile principiile referitoare la stabilirea la nivelul maxim aflat în plată a salariului de bază cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015, sau în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, cu modificările şi completările ulterioare.

De altfel, recurenţii-reclamanţi doresc să inducă în eroare instanţa de judecată prin citarea doar a pct. 85 şi pct. 86 din Decizia nr. 30/2016 fără a cita şi concluzia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie conform căreia "această normă îşi va găsi aplicarea pentru toate celelalte situaţii în care - fie pentru drepturi deja stabilite a fi acordate (anterior Legii-cadru nr. 284/2010), fie pentru alte drepturi de natură salariată, care nu sunt cuprinse în Legea-cadru nr. 284/2010, ci sunt prevăzute de acte normative anterioare, care sunt în continuare în vigoare".

Cu privire la dreptul salarial care face obiectul acestei cauze, respectiv "sporul de fidelitate", se arată că în anul 2010, odată cu trecerea la noul sistem de salarizare, pe baza reconstrucţiei salariale, prin intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, singurul principiu care asigura stabilitate în întreg sistemul bugetar, convenit de altfel şi cu partenerii sociali care au participat la elaborarea actului normativ respectiv, era cel conform căruia trecerea de la vechiul sistem de salarizare la noul sistem.de salarizare, de la salarizarea asigurată în baza unui legislaţii speciale la salarizarea unitară, să se facă astfel încât nicio persoană aflată în plată să nu înregistreze o diminuare a drepturilor salariale de care beneficia la 31.12.2009.

Principiul enunţat mai sus a fost preluat în cadrul Legii-cadru la art. 7 alin. (2), prevederile alin. (5) al art. 30 din respectivul act normativ întărind de asemenea acest aspect - "în anul 2010, personalul aflat în funcţie la 31 decembrie 2009 îşi va păstra salariul avut fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009", iar dispoziţiile respective nu făceau nicio distincţie în ceea ce priveşte elementele componente ale salariului avut în luna decembrie 2009, singura obligaţie referindu-se la menţinerea integrală a acestuia.

Potrivit alin. (5) al art. 30 din legea-cadru, "în anul 2010, personalul aflat în funcţie la 31 decembrie 2009 îşi va păstra salariul avut fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:

- noul salariu de bază, solda funcţiei de bază sau, după caz, indemnizaţia lunară de încadrare vor fi cele corespunzătoare funcţiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acestea potrivit anexelor la prezenta lege;

- sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, a soldei la funcţia de bază sau, după caz, la indemnizaţia lunară de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009."

Ulterior, la data de 27.01.2010, a fost aprobată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, act normativ căreia art. 5 alin. (1) stipula faptul că "începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcţie la 31 decembrie 2009 îşi păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizaţia lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009, care se calculează după cum urmează:

- la salariul de bază, solda/salariul funcţiei de bază sau, după caz, indemnizaţia lunară de încadrare corespunzătoare funcţiilor avute la data de 31 decembrie 2009 se adaugă cuantumul sporurilor şi indemnizaţiilor care se introduc în acesta/aceasta, prevăzute în notele la anexele Ia Legea-cadru nr. 330/2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii;

- sporurile, indemnizaţiile şi alte drepturi salariale prevăzute în anexele la Legea-cadru nr. 330/2009 care nu se introduc în salariul de bază, solda/salariul funcţiei de bază sau, după caz, indemnizaţia lunară de încadrare se acordă în aceleaşi cuantumuri de la 31 decembrie 2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, cu respectarea prevederilor art. 23 din Legea-cadru nr. 330/2009."

Dispoziţiile respective nu făceau nicio distincţie în ceea ce priveşte elementele componente ale salariului avut în luna decembrie 2009, singura obligaţie referindu-se la menţinerea integrală a acestuia.

Conform pct. 1 din Nota la anexa nr. IV/IA la Legea-cadru nr. 330/2009, în coeficienţii de ierarhizare minimi şi maximi corespunzători salariilor/soldelor funcţiilor de bază ai funcţionarilor publici cu statut special - poliţişti, respectiv ale cadrelor militare, erau cuprinse solda/salariul de merit, indemnizaţia de dispozitiv/sporul de misiune permanentă, sporul pentru păstrarea confidenţialităţii în legătură cu informaţiile clasificate şi sporul de fidelitate.

Conform art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010, în cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 şi cu ordonanţa de urgenţă sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcţia respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferenţa, în măsura în care persoana îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcţiei de bază sau indemnizaţia lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcţie de acestea.

În consecinţă, conform regulilor instituite prin art. 23 din Legea-cadru nr. 330/2009, art. 4 alin. (4), art. 5 alin. (1) şi (3), art. 6 alin. (1) şi (3) şi art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010, s-a urmărit, în măsura în care activitatea personalului se desfăşoară în aceleaşi condiţii, menţinerea cuantumurilor drepturilor salariale avute la 31 decembrie 2009, indiferent din ce sume erau constituite (sporuri, indemnizaţii, alte drepturi, etc).

Începând cu anul 2011, nici în conţinutul Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, sporul de fidelitate nu se regăseşte ca element salarial distinct, fapt pentru care sumele aferente nu mai pot face obiectul vreunei analize referitoare la salarizarea poliţiştilor, acest element fiind "îngheţat" practic la nivelul din luna decembrie 2009, prin abrogare, sumele fiind incluse în salariul funcţiei de bază doar în cazul persoanelor beneficiare aflate în plată la data de 31.12.2009.

Legile anuale de aplicare etapizată a Legii-cadru nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare, aplicabile în anii 2011, 2012, 2013, 2014, 2015, 2016, 2017 (Legea nr. 285/2010; Legea nr. 283/2011; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017), nu mai fac absolut nicio trimitere la elemente salariale ci doar la cuantumurile acestora, sporul de fidelitate nefiind reglementat nici în noile acte normative.

Menţionăm că acelaşi traseu legislativ 1-a urmat şi cuantumul salariului de merit, dar în anul 2016 salariul de merit a fost recuperat parţial potrivit modificării exprese a legislaţiei, respectiv a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, cu modificările şi completările ulterioare (a se vedea Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016).

Potrivit art. 4 alin. (2) şi (3) din Anexa VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul poliţiştilor, "salariul lunar se compune din salariul funcţiei de bază, indemnizaţii, compensaţii, sporuri, prime, premii şi din alte drepturi salariale", salariul funcţiei de bază fiind "compus din salariul de funcţie, salariul gradului profesional deţinut, gradaţii şi, după caz, salariul de comandă".

După cum se observă, potrivit reglementărilor legale precizate, poliţiştii nu beneficiază de salariu de bază ca element de salarizare specific acestei categorii de personal, fapt reţinut de altfel şi de către înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la pct. 70 din Decizia nr. 30/2016 privind interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 5 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/1996, astfel că noţiunea de "salariu de bază al poliţiştilor" nu mai este una de actualitate în contextul legislativ în vigoare.

Menţionăm că salariul de bază este un element de salarizare care face parte din sistemul de salarizare al personalului civil şi nu din cel specific poliţiştilor, acest fapt fiind clar reglementat în cuprinsul Legii-cadru nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legii-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare.

În considerarea prevederilor art. 37 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a precizat că noţiunea de salariu de bază este specifică doar legislaţiei privind salarizarea personalului şi nu celei privind salarizarea personalului militar şi poliţiştilor, astfel că dispoziţiile art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015 nu sunt aplicabile personalului militar şi poliţiştilor.

Din analiza art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, cu modificările şi completările ulterioare, se observă că legiuitorul a identificat exact acele elemente distincte ale sistemelor de salarizare diferite astfel cum le-am menţionat, prin utilizarea expresiei "cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare", fiind identificate cu uşurinţă în această situaţie şi categoriile de personal care fac obiectul măsurilor adoptate.

De asemenea la art. 1 alin. (5A1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, cu modificările şi completările ulterioare, se prevede că "prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

De altfel, această expresie se regăseşte în toate legile anuale speciale de aplicare etapizată a Legii-cadru nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu anul 2011, asigurându-se astfel şi un context istoric unitar de tratament legal în politicile salariale, cu această ocazie eliminându-se şi eventualele interpretări eronate vis-a-vis de neînţelegerea elementelor de salarizare în unele modificări sau completări legislative ale legilor anuale.

În condiţiile în care soluţiile legislative cuprinse la art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv la art. 31 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, cu modificările şi completările ulterioare, au fost adoptate prin excepţie de la art. 1 alin. (1) şi (2), respectiv art. 1 alin. (1) din aceleaşi ordonanţe de urgenţă, este clar faptul că aplicarea soluţiei legislative nu se poate realiza decât în sfera situaţiilor pentru care s-a creat excepţia, adică, în acest caz, pentru situaţia personalului plătit din fonduri publice "care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază".

În consecinţă, soluţiile legislative prevăzute la art. 1 alin. (5)1din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. art. 31 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, cu modificările şi completările ulterioare, nu pot fi aplicate în situaţia poliţiştilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, situaţie în care nu este necesară nici dezbaterea asupra Deciziei nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale şi nici a Deciziei nr. 23/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

De altfel, trebuie reţinut faptul că potrivit pct. 42 din Decizia nr. 21/2016 privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 30 alin. (6) şi art. 48 alin. (1) pct. 7 din Legea nr. 330/2009, art. 4 alin. (1), art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010, art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 şi art. 8 din anexa nr. 5 a Legii nr. 63/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, conform căreia "rezultă, aşadar, din citarea textului mai sus menţionat că, prin legile anuale de salarizare, aceste sume compensatorii ar fi trebuit incluse în salariul de bază, indiferent de data dobândirii titlului ştiinţific de doctor", considerentele instanţei sunt bazate pe existenţa unei soluţii legislative adoptate în vederea acordării sporului de doctorat, iar în cazul de faţă, pentru sporul de fidelitate, nu există un act normativ ca cel invocat în Decizia nr. 21/2016 (Legea nr. 193/2016).

În ceea ce priveşte Decizia nr. 32/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la nivelul instituţiei intimate a fost analizată situaţia drepturilor salariale acordate în prezent poliţiştilor, prin prisma considerentelor/argumentelor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care au fost transpuse în mod corespunzător în cazul categoriei de personal menţionate, dar nu au fost constatate/identificate norme de aplicare a prevederilor legale contrare acestor considerente/argumente.

Mai exact, având în vedere obiectul sesizării care s-a judecat pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, respectiv diferenţele de salarizare pentru persoane care se înscriu în aceeaşi tranşă de vechime în muncă, în funcţie de data la care au fost îndeplinite condiţiile de vechime prin raportare la data intrării în vigoare a Legii nr. 285/2010, se constată că dezlegarea chestiunii de drept nu vizează în mod direct cazul poliţiştilor salarizaţi în condiţiile Anexei VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, ale căror salarii de funcţie "sunt diferenţiate prin clase de salarizare şi coeficienţi de ierarhizare, în raport cu nivelul studiilor, pregătirea profesională, atribuţiile ce revin fiecărei funcţii, solicitările la efort, complexitatea şi gradul de răspundere cerut de îndeplinirea acesteia, precum şi cu eşalonul la care se desfăşoară activitatea".

Totuşi, chiar dacă se analizează considerentele/argumentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ţinând cont de acestea ca principii generale ce trebuie să guverneze modalitatea de plată efectivă a drepturilor salariale, prin raportare la elementul salarial specific poliţiştilor, gradaţia, similar tranşelor de vechime, considerăm că prin Decizia nr. 32/2015 nu au apărut date noi care să modifice modalitatea de stabilire a drepturilor salariate cuvenite poliţiştilor, modalitate utilizată la nivelul ministerului conform reconstrucţiei salariale prevăzute de lege începând cu data de 01.01.2010.

II. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

2.1. Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a cadrului normativ aplicabil şi a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că reclamanţilor este fondat potrivit argumentelor care vor fi expuse în continuare:

Reclamanţii au învestit instanţa de fond cu o cerere prin care solicitau sancţionarea pasivităţii pârâtului în emiterea unui act administrativ prin care să le fie recunoscut sporul de fidelitate de care beneficiau angajaţii ministerului pârât, în concret poliţiştii ca funcţionari public cu statut special, prevalându-se de dispoziţiile Legii nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice.

Prima instanţă a respins acţiunea reclamanţilor, analizând dacă şi în ce măsură acest spor salarial s-a mai regăsit în legile de salarizare începând cu data adoptării Legii nr. 330/2009 şi până la momentul sesizării instanţei de fond, constatând că acest spor a fost abrogat în luna decembrie 2009, sumele fiind incluse în salariul funcţiei de bază doar în cadrul persoanelor beneficiare aflate în plată la data de 31.12.2009. S-a mai reţinut că soluţiile legislative prevăzute la art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, cu modificările şi completările ulterioare şi ale art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015, nu pot fi aplicate în situaţia poliţiştilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, întrucât poliţiştii nu mai beneficiază de salariu de bază ca element de salarizare specific acestei categorii de personal.

Verificarea reglementării acestui spor salarial pentru reclamanţi prin legile anuale de salarizare ulterioare Legii nr. 330/2009 din perspectiva art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014 era irelevantă pentru soluţionarea justă a cauzei. Ceea ce interesa sub acest aspect era dacă acest spor se regăsea ca element salarial sub forma sumelor compensatorii în pachetele salariale ale unor angajaţi în funcţie ai Ministerului Afacerilor Interne la data în luna decembrie 2014.

Or, în această privinţă, nu este contestată situaţia unor angajaţi care anterior intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009 beneficiau de sporul de fidelitate în procentele diferenţiate prevăzute de lege şi care ulterior intrării în activitate a acestui act normativ, urmare a abrogării acestui drept salarial, spre a se conserva cuantumul salariului anterior, li s-au acordat sume compensatorii corespunzătoare întinderii acestui spor la data incidenţei actului normativ mai sus menţionat.

Pe de altă parte, în analiza refuzului nejustificat de a emite actul administrativ solicitat de către reclamanţi se impunea a fi verificat dacă la nivelul pârâtului Ministerul Afacerilor Interne existau funcţionari publici cu statut special - poliţişti angajaţi, numiţi sau promovaţi care să îndeplinească aceleaşi condiţii de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării însă cu un cuantum al salariului mai mic decât categoria anterior analizată.

O atare analiză a fost refuzată reclamanţilor, conduită validată de instanţa de fond, motivat de faptul că poliţiştii nu beneficiază de salariu de bază, astfel că art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014 nu s-ar aplica acestei categorii socio - profesionale.

Este însă de observat că prin art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, introdus prin Legea nr. 71/2015, se prevede că, prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Art. 5 prevede că "(1) În anul 2015, pentru personalul nou-încadrat pe funcţii, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, precum şi pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat sau din instituţiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcţie similară în plată.

Prin alin. (11) legiuitorul statuează că "Prin nivel de salarizare în plată pentru funcţiile similare se înţelege acelaşi cuantum al salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum şi sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării.

În plus, este de subliniat că Decizia nr. 23 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2016 în soluţionarea unei sesizări privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, a statuat cu caracter obligatoriu conform art. 521 C. proc. civ., că:

"în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma "salarizat la acelaşi nivel" are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenţei, al Curţii de Conturi, precum şi din cadrul celorlalte autorităţi şi instituţii publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea şi aplicarea aceleiaşi norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice."

Este fără îndoială că poliţiştii, funcţionari publici cu statut special, se încadrează în ipoteza art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010, beneficiind de o reglementare specială a drepturilor lor salariale în anexa VII din acest act normativ, aserţiunile instanţei de fond şi ale pârâtului intimat în sens contrar fiind nefondate.

În acest context, nu este relevantă denumirea specifică a retribuţiei primite pentru serviciile efectuate în exercitarea funcţiei publice în care au fost numiţi, ci întinderea ei, care trebuie să fie la nivelul maxim celei în plată dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, studii şi vechime, pentru că scopul normelor juridice anterior expuse a fost înlăturarea inechităţilor salariale la condiţii egale de muncă, studii şi vechime din sistemul bugetar, de la care angajaţii pârâtului nu fac excepţie.

Prin urmare, refuzul pârâtului de a face o analiză a componentei salariale a angajaţilor săi în sensul identificării diferenţelor de salarizare între aceştia, poliţişti - funcţionari cu statut special, care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii de studii şi vechime pentru aplicarea art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 este nejustificat, iar hotărârea instanţei de fond care a validat o asemenea conduită este dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material anterior enunţate.

Însă, în valorificarea pretenţiilor reclamanţilor, pârâtul nu poate fi obligat la emiterea unui act administrativ pentru recunoaşterea sporului de fidelitate, care aşa cum s-a arătat în precedent era abrogat la data intrării în vigoare a art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, ci la emiterea unui act administrativ care să aibă ca obiect stabilirea drepturilor lor salariale, urmare a verificării prealabile, în privinţa fiecărui reclamant, a salarizării lor la nivel maxim prin raportare la ceilalţi angajaţi ai pârâtului, care la momentul de referinţă îndeplineau aceleaşi condiţii de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii cu reclamanţii, însă în a căror componentă salarială era inclusă ca sumă compensatorie sporul de fidelitate abrogat prin Legea nr. 330/2009.

De asemenea, instanţa nu poate obliga la emiterea unui act administrativ normativ, pentru că actul administrativ prin care se stabilesc drepturile salariale a unui funcţionar public este un act administrativ esenţialmente individual, care poate produce efecte numai în ceea ce priveşte reclamanţii.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru toate considerentele expuse de fapt şi de drept expuse, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul reclamanţilor împotriva sentinţei nr. 304 din 31 ianuarie 2018 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, va casa hotărârea şi rejudecând va fi admisă în parte acţiunea reclamanţilor şi va obliga pârâtul Ministerul Afacerilor Interne să emită un act administrativ în aplicarea art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, introdus prin Legea nr. 71/2015, în cazul diferenţelor salariale decurgând din existenţa în plată a sumelor compensatorii aferente sporului de fidelitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. şi O. împotriva sentinţei nr. 304 din 31 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează hotărârea atacată şi rejudecând cauza:

Admite în parte acţiunea reclamanţilor în contradictoriu cu pârâtul pârâtul Ministerul Afacerilor Interne şi în consecinţă obligă pârâtul Ministerul Afacerilor Interne să emită un act administrativ în aplicarea art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, introdus prin Legea nr. 71/2015, în cazul diferenţelor salariale decurgând din existenţa în plată a sumelor compensatorii corespunzătoare cuantumului sporului de fidelitate, în privinţa acestora.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 02 aprilie 2020.