Judicial seniority for pension purposes: exclusion of military higher education teaching despite law discipline focus

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I Cererea de chemare în judecată

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 08.10.2015, sub nr. x/2015, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a solicitat: anularea adresei nr. x/05.08.2015 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de resurse umane şi documentare, a Ordinului nr. 2066/15.09.2015 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a notei nr. x/2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de resurse umane şi documentare; recunoaşterea ca vechime în magistratură a perioadei 01.09.1991 - 01.09.1996, în care a îndeplinit funcţia de "lector de drept" în cadrul Institutului Militar de Auto "Basarab I" Piteşti, beneficiind de drepturile şi obligaţiile unui cadru didactic din învăţământul superior, şi obligarea pârâtului să-i elibereze adeverinţa privind baza de calcul pentru stabilirea pensiei de serviciu începând cu data de 01.09.2015, în condiţiile art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 republicată, modificată şi completată ulterior, incluzându-se ca vechime în magistratură şi perioada 01.09.1991 - 01.09.1996.

II Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

2. Prin Sentinţa nr. 531 din 19 februarie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea, a anulat adresa nr. x/05.08.2015 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia resurse umane şi documentare, precum şi Ordinul nr. 2066/15.09.2015 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a obligat pârâtul să recunoască drept vechime în magistratură pentru reclamant perioada 01.09.1991 - 01.09.1996 şi să îi elibereze acestuia adeverinţa privind baza de calcul pentru stabilirea pensiei de serviciu, în măsura în care sunt îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute de lege.

III Recursul formulat de pârât

3. Împotriva Sentinţei civile nr. 531 din 19 februarie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu invocarea motivelor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 pct. 4) şi 8) C. proc. civ.

4. În motivarea recursului, recurentul a arătat că în mod greşit instanţa de fond a constatat că perioada cât reclamantul a fost cadru didactic în învăţământul superior militar fără profil juridic constituie vechime în magistratură în înţelesul art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările ulterioare.

5. Art. 82 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare operează cu noţiunea de "vechime în funcţie". Art. 82 alin. (3) foloseşte noţiunea de vechime în magistratură, astfel cum este definită la art. 86 din aceeaşi lege. Legiuitorul, în tot cuprinsul Legii nr. 303/2004, a înţeles să facă o distincţie clară între noţiunile de "vechime în funcţie" şi "vechime în magistratură". Cele două noţiuni nu se confundă, producând efecte diferite, pentru situaţii diferite. În materia pensiei de serviciu, noţiunea de "vechime în magistratură" are incidenţă exclusiv în ipotezele reglementate de art. 82 alin. (3) şi (5), care se aplică numai în situaţia în care solicitantul a împlinit vârsta de 60 de ani.

6. Reclamantul a fost cadru didactic (lector) din iunie 1992, până la acea dată ocupând postul de asistent universitar în învăţământul superior miliar, şi nu în învăţământul juridic superior, aşa cum prevede expres art. 86 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Învăţământul juridic superior are ca domeniu de studiu ştiinţele juridice, în timp ce învăţământul superior militar are ca domeniu de studiu ştiinţele militare, informaţii şi ordine publică. Deşi, potrivit H.G. nr. 580/2014, aceste două domenii de ramură fac parte din domeniul fundamental ştiinţe sociale, totuşi ele sunt distincte, neputând fi considerate nici domenii apropiate. De asemenea, şi titlurile conferite absolvenţilor celor două programe de studii sunt diferite: primii vor fi licenţiaţi în drept, iar cei din a doua categorie licenţiaţi în ştiinţe militare şi informaţii sau licenţiaţi în ordine şi siguranţă publică.

7. Pe de altă parte, potrivit art. 114 alin. (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, învăţământul superior este organizat în universităţi, academii de studii, institute, şcoli de studii superioare şi altele asemenea, denumite instituţii de învăţământ superior sau universităţi. Ca atare, şi învăţământul juridic superior este organizat în instituţii de învăţământ superior sau universităţi, dar cu profil juridic. În consecinţă, prin cadru didactic în învăţământul juridic superior se înţelege acel cadru didactic care funcţionează la asemenea instituţii; în aceste condiţii, perioada în care reclamantul a fost cadru didactic în învăţământul superior militar fără profil juridic nu constituie vechime în magistratură şi astfel nu poate beneficia de pensia de serviciu conform dispoziţiilor art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004.

8. Totodată, nici la data numirii reclamantului în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Costeşti (01.09.1996) sub imperiul Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, perioada în care un procuror a fost cadru didactic "în învăţământul superior" nu era considerată vechime în magistratură, în acest sens sunt prevederile art. 48 din lege (forma aplicabilă la acea dată), art. 47 alin. (2), art. 66 al aceluiaşi act normativ. Se observă că legiuitorul a extins paleta funcţiilor pe care trebuie să le îndeplinească un candidat pentru a fi numit fără a mai susţine examenul de capacitate prevăzut de lege în vigoare la acel moment, fără însă a considera aceste funcţii ca vechime în magistratură conform dispoziţiilor art. 48 din Legea nr. 92/1992 în vigoare la acel moment.

9. În consecinţă, adeverinţa solicitată privind baza de calcul pentru stabilirea pensiei de serviciu începând cu data de 1 septembrie 2015 nu se poate elibera, întrucât reclamantul nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 82 alin. (3) din legea nr. 303/2004 şi anume -procuror sau judecător cu o vechime în magistratură între 20 şi 25 de ani.

IV Apărările formulate de intimatul reclamant

10. Intimatul pârât a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului ca nefondat.

11. A arătat că recursul formulat nu este admisibil în principiu, întrucât motivele invocate nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 C. proc. civ., prin motivele de recurs nu se indică în concret modalitatea prin care prima instanţă a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti şi nu se indică modalitatea prin care prima instanţă a încălcat sau aplicat greşit normele de drept material şi care sunt normele de drept material pretins a fi încălcate.

12. Motivele de recurs invocate de recurentul-pârât sunt neîntemeiate şi contrazise de toate probele administrate în cauză. Dispoziţiile art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se interpretează prin prisma activităţii concrete pe care a desfăşurat-o şi nu în funcţie de alte criterii care vizează organizarea învăţământului, esenţială fiind specialitatea juridică a funcţiei de lector de drept pe care a îndeplinit-o în perioada 01.09.1991 - 01.09.1996, fiind cadru didactic în învăţământul superior acreditat şi predând disciplina "Drept şi Legislaţie", şi nu titlurile conferite absolvenţilor institutului superior la care a activat ca lector de drept; este indubitabil că activitatea pe care a îndeplinit-o ca şi cadru didactic în învăţământul superior a avut profil juridic, aspect recunoscut, de altfel, şi la numirea în funcţia de procuror, esenţial fiind faptul că a fost numit în această funcţie recunoscându-se şi avându-se în vedere că în perioada 01.09.1991 - 01.09.1996 a fost cadru didactic în învăţământul superior, îndeplinind funcţia de "lector de drept", funcţie de specialitate juridică, predând disciplina "Drept şi Legislaţie" în cadrul Institutului Militar de Auto "Basarab I" Piteşti; recunoscându-se că a fost cadru didactic în învăţământul superior, îndeplinind o funcţie de specialitate juridică (lector de drept) pe o perioadă de 5 ani, a fost numit, în baza art. 66 teza a II-a din Legea nr. 92/1992, ca procuror definitiv, fără a mai susţine examenul de capacitate prevăzut de legea în vigoare la acel moment.

13. Prin raportare la Legea nr. 92/1992, Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin art. 86, a extins paleta funcţiilor şi profesiilor îndeplinite de magistrat şi pentru care perioada respectivă constituie vechime în magistratură. Această extindere a avut menirea de a realiza o simetrie între numirea în magistratură pe bază de concurs a persoanelor care se regăsesc în ipotezele prevăzute de art. 33 şi perioada care constituie vechime în magistratură. Art. 8 din Legea nr. 303/2004 recunoaşte ca vechime în magistratură toate perioadele care au fost recunoscute şi cărora li s-a dat eficienţă la numirea în magistratură, atât sub imperiul Legii nr. 92/1992 cât şi sub imperiul Legii nr. 303/2004.

14. Dispoziţiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care reglementează numirea în magistratură a cadrelor didactice din învăţământul juridic superior acreditat, cu o vechime în specialitate de cel puţin 5 ani, sunt avute în vedere şi li se dă eficienţă la stabilirea vechimii în magistratură, această perioadă fiind recunoscută ca vechime în magistratură conform art. 86 din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

15. Noţiunea de personal didactic din învăţământul superior, funcţie de specialitate juridică, menţionată în art. 66 din Legea nr. 92/1992, este similară cu noţiunea de cadru didactic în învăţământul juridic superior acreditat, menţionată de art. 33 şi art. 86 din Legea nr. 303/2004, specialitatea juridică a învăţământului superior fiind esenţială atât sub imperiul Legii nr. 92/1992 cât şi al Legii nr. 303/2004.

V Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

16. Apărările intimatului pârât privind anularea recursului, raportat la dispoziţiile art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., potrivit cărora "(1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3). (2) Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.", sunt neîntemeiate. Recurentul a invocat, prin cererea de recurs, motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 pct. 4) şi 8) C. proc. civ., şi a expus argumente, urmând a fi examinată temeinicia acestora în cadrul analizei ce urmează.

17. Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, prevăzute de dispoziţiile art. 488 pct. 4) şi 8) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

18. Prin adresa nr. x/05.08.2015, formulată ca răspuns la cererea din 21.07.2015, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de resurse umane şi documentare i-a adus la cunoştinţă reclamantului, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, că nu poate beneficia de pensie de serviciu conform dispoziţiilor art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, întrucât perioada în care a fost cadru didactic în învăţământul superior militar fără profil juridic nu constituie vechime în magistratură.

19. Prin cererea de chemare în judecată, admisă prin sentinţa recurată, reclamantul a solicitat anularea adresei nr. x/05.08.2015 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia resurse umane şi documentare, precum şi a Ordinului nr. 2066/15.09.2015 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia formulată de reclamant împotriva acestei adrese, pârâtul fiind obligat să recunoască drept vechime în magistratură pentru reclamant perioada 01.09.1991 - 01.09.1996 şi să elibereze acestuia adeverinţa privind baza de calcul pentru stabilirea pensiei de serviciu, în măsura în care sunt îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute de lege.

20. Motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 4) C. proc. civ., depăşirea de către instanţă a atribuţiilor puterii judecătoreşti, este nefondat.

21. Acest motiv de casare se referă la situaţia în care instanţa a pronunţat o hotărâre cu exces de putere, altfel decât în limitele prevăzute de lege, prin depăşirea atribuţiile care îi revin, cu încălcarea principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat, prin imixtiune în atribuţiile puterii legislative sau executive sau în domenii excluse puterii judecătoreşti.

22. Simpla susţinere a recurentului în sensul că instanţa a adăugat la lege nu constituie o argumentare suficientă care să permită analiza acestui motiv de casare, urmând a fi avută în vedere în contextul celorlalte argumente invocate în cererea de recurs, care vizează modalitatea în care instanţa a interpretat şi a aplicat dispoziţiile legale incidente în vigoare, în examinarea motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

23. Motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) C. proc. civ. este fondat.

24. Dispoziţiile art. 86 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, forma în vigoare la data emiterii adresei a cărei anulare s-a solicitat, prevăd că "Constituie vechime în magistratură perioada în care judecătorul, procurorul, personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1) sau magistratul-asistent a îndeplinit funcţiile de judecător, procuror, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, magistrat-asistent, auditor de justiţie, judecător financiar, judecător financiar inspector, procuror financiar, procuror financiar inspector, consilier şi consilier de conturi în secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, grefier cu studii superioare juridice sau personal de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1), precum şi perioada în care a fost avocat, notar, asistent judiciar, cadru didactic în învăţământul juridic superior acreditat, jurisconsult, consilier juridic, ofiţer de poliţie judiciară cu studii superioare juridice, expert criminalist cu studii superioare juridice, autorizat potrivit legii, personal de probaţiune cu studii superioare juridice sau care a îndeplinit funcţii de specialitate juridică în Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române, Institutul Român pentru Drepturile Omului, în Parlament sau în aparatul acestuia ori în cadrul Administraţiei Prezidenţiale, Guvernului, Curţii Constituţionale, Avocatului Poporului, Curţii de Conturi, Consiliului Legislativ.".

25. Ceea ce interesează în prezenta cauză, cu privire la vechimea în magistratură, este calitatea de "cadru didactic din învăţământul juridic superior acreditat". Art. 86 a fost modificat, în acest sens, prin O.U.G. nr. 100/2007.

26. Instanţa de fond a constatat că perioada 1991-1996, în care reclamantul a avut funcţia de lector de drept în cadrul Institutului Militar Auto Basarab I din Piteşti, constituie vechime în magistratură în înţelesul art. 86 din Legea nr. 303/2004, întrucât noţiunea de "învăţământ juridic superior" trebuie considerată ca referindu-se la activitatea prestată de persoana care a avut calitatea de cadru didactic (respectiv predarea unei discipline de învăţământ ce aparţine ştiinţelor juridice) şi nu la o structură organizatorică (instituţie de învăţământ superior cu profil juridic), adoptarea acestei din urmă interpretări a noţiunii menţionate determinând concluzia inadmisibilă conform căreia, indiferent de caracterul juridic sau nu al disciplinei de învăţământ predate, perioada în care o persoană are calitatea de cadru didactic la o facultate de ştiinţe juridice constituie vechime în magistratură.

27. Motivele de recurs sunt fondate. În mod greşit instanţa de fond a interpretat dispoziţiile legale în sensul că noţiunea de "învăţământ juridic superior" trebuie considerată ca referindu-se la activitatea prestată de persoana care a avut calitatea de cadru didactic, respectiv predarea unei discipline de învăţământ ce aparţine ştiinţelor juridice, şi nu la structura organizatorică, instituţia de învăţământ superior cu profil juridic.

28. Prevederea legală se referă la calitatea de cadru didactic în învăţământul juridic superior acreditat, în sensul de instituţii de învăţământ superior juridic acreditat în care s-a deţinut calitatea de cadru didactic.

29. Perioada în care reclamantul a fost cadru didactic în învăţământul superior militar, şi anume "lector de drept" în cadrul Institutului Militar de Auto "Basarab I" Piteşti, nu constituie vechime în magistratură în sensul art. 86 din Legea nr. 303/2004. Institutul Militar de Auto "Basarab I" Piteşti nu a fost instituţie de învăţământul juridic superior, ci de învăţământ superior militar, iar învăţământul superior militar nu constituie învăţământ juridic.

30. La data modificării art. 86 din Legea nr. 303/2004 era în vigoare Hotărârea nr. 676/2007 privind domeniile de studii universitare de licenţă, structurile instituţiilor de învăţământ superior şi specializările organizate de acestea; potrivit anexei 1 - Nomenclatorul domeniilor de studii universitare de licenţă şi al specializărilor din cadrul acestora, al specializărilor reglementate sectorial şi/sau general, precum şi numărul de credite de studiu transferabile, ştiinţele juridice şi ştiinţele militare şi informaţii sunt domenii fundamentale distincte, cu domenii de studii universitare de licenţă diferite, drept, respectiv ştiinţe militare şi informaţii. În acelaşi sens sunt şi reglementările ulterioare cu privire la nomenclatorul domeniilor de studii universitare.

31. Potrivit H.G. nr. 580/2014, în vigoare la data formulării solicitării de recunoaştere a vechimii de către reclamant, de aprobare a Nomenclatorului domeniilor şi al specializărilor/programelor de studii universitare şi a structurii instituţiilor de învăţământ superior pentru anul universitar 2014 - 2015, precum şi a titlurilor conferite absolvenţilor învăţământului universitar de licenţă înmatriculaţi în anul I în anii universitari 2011 - 2012, 2012 - 2013 şi 2013 - 2014, deşi atât ştiinţele juridice, cât şi ştiinţele militare, fac parte din domeniul fundamental al ştiinţelor sociale, ştiinţele juridice şi ştiinţele militare, informaţii şi ordine publică sunt ramuri de ştiinţă distincte, iar domeniile universitare în cadrul celor două ramuri de ştiinţe sunt diferite, dreptul, respectiv informaţii şi securitate naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, ştiinţe militare, cu domenii de licenţă diferite, drept, respectiv ştiinţe militare, informaţii şi ordine publică.

32. În acest sens este şi H.G. nr. 575/2015 privind aprobarea Nomenclatorului domeniilor şi al specializărilor/programelor de studii universitare şi a structurii instituţiilor de învăţământ superior pentru anul universitar 2015-2016, în vigoare la data emiterii adresei contestate şi a pronunţării sentinţei recurate, şi H.G. nr. 158/2018 privind aprobarea Nomenclatorului domeniilor şi al specializărilor/programelor de studii universitare şi a structurii instituţiilor de învăţământ superior pentru anul universitar 2018-2019, în vigoare la data prezentei decizii.

33. Raportat la toate aceste dispoziţii, instituţia de învăţământ superior militar nu poate fi asimilată unei instituţii de învăţământ juridic superior, astfel că perioada în care reclamantul a fost cadru didactic în învăţământul superior militar nu constituie vechime în magistratură în temeiul dispoziţiilor art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, care se referă la învăţământul juridic superior.

34. Deşi instanţa de fond a reţinut că nu există nicio justificare rezonabilă pentru tratamentul diferit al cadrelor didactice ce au predat ştiinţe juridice la nivel de învăţământ superior, în funcţie de instituţia în care au activat, în cauză nu se pune problema unui tratament diferit, ci a calităţii deţinute într-o structură de învăţământ superior din domeniul ştiinţele juridice, având ca domeniu universitar, domeniu de licenţă şi specializare drept, şi nu într-o structură de învăţământ superior din domeniul ştiinţelor militare.

35. Faptul că reclamantului i s-ar fi recunoscut perioada în care a fost cadru didactic în învăţământul superior, îndeplinind funcţia de "lector de drept", cu predarea disciplinei "Drept şi Legislaţie" în cadrul Institutului Militar de Auto "Basarab I" Piteşti, la numirea în funcţie de procuror definitiv, prin Ordinul nr. 1012 din 31 iulie 1996 al Procurorului General al Parchetului General de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, în baza art. 66 teza a II-a din Legea nr. 92/1992, nu conduce la o altă concluzie.

36. La data emiterii acestui ordin au fost avute în vedere dispoziţiile art. 66 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, potrivit cărora "Pentru a fi numit judecător la judecătorie sau procuror la parchetul de pe lângă această instanţă, candidatul trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute la art. 50 şi să fi fost declarat reuşit la examenul de capacitate prevăzut de lege sau să fi ocupat cel puţin 5 ani funcţii de avocat, jurisconsult, notar, membru al personalului didactic din învăţământul superior sau al celui de cercetare din Institutul de Cercetări Juridice al Academiei ori funcţii de specialitate juridică în administraţia publică, în aparatul Parlamentului sau al instituţiei prezidenţiale, Curţii Constituţionale, al instituţiei Avocatul Poporului, Curţii de Conturi sau al Consiliului Legislativ", calitatea incidentă, la acea dată, fiind aceea de a fi fost membru al personalului didactic din învăţământul superior; la acel moment, de altfel, noţiunea de vechime în magistratură era definită de art. 48 din Legea nr. 92/1992 ca fiind perioada în care o persoană a îndeplinit funcţiile de judecător ori procuror sau funcţia de magistrat-asistent la Curtea Supremă de Justiţie, precum şi perioada în care a îndeplinit una din funcţiile prevăzute la art. 47 alin. (2), inclusiv funcţii de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, fără a fi inclusă, astfel, calitatea de membru al personalului didactic din învăţământul superior, avută în vedere la acea dată la numirea în funcţie.

37. Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că instanţa de fond a reţinut în mod nelegal că este întemeiată cererea formulată de reclamant pentru recunoaşterea ca vechime în magistratură a perioadei 01.09.1991 - 01.09.1996, în care acesta a îndeplinit funcţia de "lector de drept" în cadrul Institutului Militar de Auto "Basarab I" Piteşti, cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 86 din Legea nr. 303/2004, care se referă la calitatea de cadru didactic în învăţământul juridic superior acreditat.

VI Soluţia instanţei de recurs

38. Pentru aceste considerente, fiind incident motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi, în rejudecare, va respinge în tot acţiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva Sentinţei civile nr. 531 din 19 februarie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând, respinge în totalitate acţiunea ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 martie 2019.

GGC - GV