Forest-owner association’s bid to compel government norm adoption dismissed as inadmissible.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea formulată de reclamantul Composesoratul Joseni în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României s-a solicitat instanţei obligarea pârâtului să adopte şi să publice în Monitorul Oficial al României Hotărârea Guvernului privind aprobarea normelor metodologice de acordare a compensaţiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, modificată; obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii în cuantum de 5.000 RON/zi, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti şi până la îndeplinirea obligaţiei, cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 54 din 27 mai 2015, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată din oficiu şi a respins acţiunea formulată de Composesoratul Joseni în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 54 din 27 mai 2015, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul Composesoratul Joseni, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În susţinerea recursului, reclamantul a arătat că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 8 din Legea nr. 554/2004, pot fi supuse controlului de legalitate actele administrative tipice sau asimilate şi numai în acest cadru procesual instanţa este investită să analizeze existenţa unei atingeri aduse unui drept sau interes legitim.

Recurentul a criticat aceasta abordare a instanţei de fond, arătând că potrivit art. 1 alin. (11) din aceeaşi lege "orice persoana care se considera vătămata într-un drept al sau ... sau prin nesoluţionarea în termen legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzata".

Recurentul a susţinut că legiuitorul a prevăzut dreptul său la acordarea de compensaţii pentru suprafeţele de teren forestier care nu pot fi exploatate în regim normal din cauza restricţiilor din amenajamentele silvice şi a prevăzut şi un termen limita pentru guvern -90 de zile-în care acesta să adopte normele metodologice de acordare a acestor compensaţii, prin hotărâre de guvern.

A mai susţinut recurentul că, întrucât Guvernul nu s-a conformat obligaţiei stabilite de legiuitor, a formulat o cerere pentru a putea beneficia de dreptul său legal, cerere pe care pârâtul a refuzat să o soluţioneze.

În opinia recurentului, nu poate fi vorba de o imixtiune nepermisă în activitatea puterii executive, dimpotrivă, a considerat că puterea executiva a făcut o imixtiune în puterea legislativa, prin faptul ca nu s-a conformat termenului de 90 de zile stabilit de Parlament. Ori, daca legislativul stabileşte un termen în interiorul căruia executivul trebuie să execute o sarcina iar acesta din urma nu se conformează, imixtiunea la care face trimitere instanţa de fond nu există.

Recurentul a mai arătat că executivul, la fel că oricare alta persoană fizică sau juridica, trebuie sa respecte legea, iar daca respectarea legii este încălcata justiţia este cea care trebuie să intervină pentru ca această respectare să se producă.

În fine, recurentul a apreciat că oportunitatea, necesitatea şi posibilitatea adoptării şi publicării acestei H.G. a fost stabilită de către Parlament, Guvernul fiind obligat să adopte şi să publice aceste norme.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul Composesoratul Joseni este nefondat, pentru următoarele considerente:

În cauză, instanţa de contencios administrativ a fost sesizată cu cererea reclamantului de obligare a pârâtului Guvernul României la adoptarea şi publicarea în Monitorul Oficial al României a Hotărârii Guvernului privind aprobarea normelor metodologice de acordare a compensaţiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, modificată.

Soluţia de respingere a cererii de chemare în judecată formulată de recurenta-reclamantă este împărtăşită de instanţa de control judiciar, după efectuarea propriei evaluări asupra elementelor de drept ale cauzei.

Înalta Curte constată că din actele şi lucrările aflate la dosar rezultă că Guvernul României a comunicat, în temeiul dispoziţiilor art. 8, art. 97-99 din Legea nr. 46/2008, ale H.G. nr. 1284/2007 şi H.G. nr. 38/2015, către Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, cererea Composesoratului Joseni nr. 79/04.02.2016 de emitere a unei hotărâri privind aprobarea normelor metodologice de acordare a compensaţiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, modificată şi completată.

Ulterior, reclamantului i-a fost comunicat răspunsul Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor - formulat cu adresa nr. x/10.03.2016, prin care i s-a adus la cunoştinţă că după primirea tuturor observaţiilor şi propunerilor de la persoanele interesate se va organiza o dezbatere publică în baza căreia de va finaliza proiectul de hotărâre a Guvernului ce va fi transmis Comisiei Europene pentru avizare.

Potrivit dispoziţiilor art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, modificată şi completată, invocate de reclamant în susţinerea cererii, "În scopul gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice şi a celui proprietate publică şi privată a unităţilor administrativ-teritoriale, statul alocă anual de, la, buget, prin bugetul autorităţii publice centrale care răspunde, de, silvicultură, sume pentru (...) acordarea unor compensaţii reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă".

De asemenea conform prevederilor art. 99 din Codul silvic "(I) Normele metodologice de acordare, utilizare şi control al sumelor anuale prevăzute la art. 98 se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, în termen de 90 de sile de la data intrării în vigoare a prezentului cod.

(2) Prin normele metodologice prevăzute la alin. (1) se aprobă şi procedura de realizare a serviciilor silvice şi de efectuare a controalelor de fond".

Dispoziţiile art. 6 pct. U.1 din H.G. nr. 38/2015, stabilesc că Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, în exercitarea funcţiei de reglementare şi avizare, "elaborează proiecte de acte normative în domeniile de activitate ale ministerului, precum şi pentru asigurarea armonizării legislaţiei naţionale în domeniile sale de activitate cu acquis-ul european specific şi cerinţele la nivel european şi internaţional".

Prin urmare, instanţa de control judiciar constată că raportat la dispoziţiile legale menţionate, Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor îi revine sarcina de elaborare a Studiului privind calculul compensaţiilor ce trebuie acordate proprietarilor de păduri încadrate în tipurile funcţionale TI şi T2, inclusiv Natura 2000.

După elaborarea proiectului actului normativ, în conformitate cu dispoziţiile imperative şi inderogabile ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative şi ale Regulamentului aprobat prin H.G. nr. 561/2009, acesta va fi transmis autorităţilor avizatoare şi, numai după definitivarea proiectului conform eventualelor observaţii şi propuneri, acesta va putea fi supus aprobării Guvernului.

În esenţă, se reţine că în cadrul procedurilor de elaborare şi aprobare a Normelor metodologice de acordare a compensaţiilor prevăzute de art. 97 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 46/2008, modificată şi completată, Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor are competenţa exclusivă de a elabora şi supune aprobării Guvernului proiectul de hotărâre solicitat de composesoratul reclamant.

În consecinţă, este inadmisibilă acţiunea prin care se tinde la obligarea Guvernului să adopte o hotărâre la solicitarea unei persoane private în condiţiile în care legea prevede că respectivul act normativ se aprobă "la propunerea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură."

Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul Composesoratul Joseni împotriva sentinţei civile nr. 54 din 27 mai 2015 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul Composesoratul Joseni împotriva Sentinţei civile nr. 54 din 27 mai 2015 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 martie 2019.

GGC - OB