Securitate collaborator status: validity of ex officio verification and Council decision nullity despite pensioner status

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A., pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se constate calitatea de colaborator al securităţii în ceea ce o priveşte pe pârâtă.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 1957 din 7 iunie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional Pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâta A. şi a constatat calitatea pârâtei de colaborator al securităţii .

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei nr. 1957 din 7 iunie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, pârâta A. formulat recurs, criticând soluţia instanţei de fond.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare şi respingerea acţiunii.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 488 al 1 pct. 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă a arătat că sentinţa atacată este nelegală pentru următoarele considerente:

Instanţa de fond a făcut o greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 35 din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a CNSAS.

În opinia recurentei, în discuţie este modul în care Colegiul CNSAS a luat Hotărârea din 17.12.2015 prin procesul-verbal Nr. 71 pentru "trimiterea dosarului la instanţa".

Art. 35 din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a CNSAS priveşte procedurile pe care trebuie sa le îndeplinească factorii de răspundere competenţi să " întocmească dosarul " şi mai ales să fundamenteze Hotărârea Colegiului CNSAS.

Recurenta a arătat că reclamantul CNSAS nu a înştiinţat-o de verificarea efectuată din oficiu şi nici nu i-a solicitat în copie, cartea de identitate şi carnetul de munca, sau un curriculum vitae amănunţit şi actualizat.

De altfel, a arătat recurenta, din data de 22 iunie 2015 este pensionară pentru limita de vârstă în baza Deciziei nr. 169750 emisă de Casa de Pensii Călăraşi.

Sub acest aspect, recurenta solicită să se constate că la art. 3 lit. b)-h) din O.U.G. Nr. 24/2008 între persoanele cărora li se face, chiar din oficiu, verificarea calităţii de colaborator al Securităţii nu sunt nominalizate şi persoanele pensionate, chiar daca anterior pensionarii au ocupat funcţii de demnitate publica.

Recurenta a mai arătat faptul că acţiunea introductivă a fost formulată şi înregistrată la instanţă în lipsa aprobării notei de constatare arătată, în conformitate cu dispoziţiile art. 35 alin. (5) lit. a) din Hotărârea Nr. 2/2008 privind Regulamentul de organizare şi funcţionare al CNSAS.

Astfel din conţinutul extrasului procesului-verbal Nr. 71/17.12.2015 al Şedinţei Colegiului CNSAS nu rezulta că acest Colegiu ar fi aprobat sau ar fi infirmat Nota de Constatare.

În lipsa acestei dispoziţii exprese, stabilită clar de legiuitor rezultă că, implicit procesul-verbal este lovit de nulitate absolută, conform art. 174 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.

În consecinţa conform art. 178 alin. (1) din C. proc. civ., invocă nulitatea absoluta a procesului-verbal Nr. 71/17.12.2015 pentru nerespectarea cerinţelor de fond ale art. 35 alin. (5) lit. a) din Hotărârea Nr. 2/2008.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului dar şi de prevederile legale incidente, constată că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., în considerarea celor în continuare arătate.

Instanţa de control judiciar constată că în motivarea cererii de recurs, în lipsa unor argumente juridice pertinente şi concludente, recurenta-pârâtă reiterează sub o altă formă apărările prezentate prin întâmpinarea formulată în faţa primei instanţe, fără a dezvolta un raţionament juridic pentru care apreciază că sentinţa recurată este neîntemeiată.

Înalta Curte va înlătura toate criticile formulate pe fondul cauzei constatând că judecătorul fondului a făcut o corectă interpretare şi aplicare a legii precum şi o corectă apreciere a probatorului administrat în cauză.

În speţă, după cum rezultă din cererea de chemare în judecată, recurenta-pârâtă A. a fost verificată din oficiu, conform prevederilor art. 3 lit. f), coroborat cu art. 5 alin. (1) teza II din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008.

Verificarea recurentei-pârâte a fost determinată de împrejurarea că aceasta ocupa funcţia de director executiv în cadrul Direcţiei de Sănătate Publică Călăraşi.

Din actele aflate la dosar, respectiv din cuprinsul Notei de Constatare nr. x/16.09.2014, rezultă că doamna A., fiind medic stagiar la Spitalul Judeţean Călăraşi, a fost recrutată de Inspectoratul Judeţean de Securitate Călăraşi, pe linia serviciului de contraspionaj, în scopul încadrării informative a unor "medici care sunt în relaţii cu cetăţeni străini"a semnat, indescifrabil, un Angajament, olograf, la data de 01.06.1983 şi i s-a atribuit numele conspirativ "B.".

Prin urmare, Înalta Curte constată că în speţă s-a dovedit îndeplinirea tuturor condiţiilor legale necesare pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii.

Astfel, instanţa de control judiciar constată că sunt nefondate criticile recurentei-pârâte referitoare la nerespectarea prevederilor art. 35 alin. (2) din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a CNSAS, acestea nefiind incidente în speţă, câtă vreme aceste dispoziţii vizează verificările la cerere, iar pârâta-recurentă a fost verificată din oficiu.

În acest sens, Înalta Curte constată, în acord cu prima instanţă, că în Regulament nu se prevede în mod expres o sancţiune pentru neinformarea persoanei în cauză şi nesolicitarea de informaţii şi nici nu se impune anularea, în speţă a actului pentru acest motiv, întrucât stabilirea calităţii de colaborator al securităţii se face de către instanţă, partea având posibilitatea să prezinte instanţei punctul său de vedere, înainte de luarea unei decizii.

În cauză, recurenta-pârâtă nu contestă că a deţinut calitatea care a generat demararea verificării, ci doar că la momentul trimiterii dosarului la instanţă, nu mai deţinea această calitate, fiind pensionată începând cu data de 22.06.2015, însă la acea dată, verificările erau deja demarate, dovada în acest sens fiind Nota de Constatare din 16.09.2014.

Înalta Curte constată că sunt nefondate susţinerile recurentei referitoare la nulitatea procesului-verbal nr. x/17.12.2015 al Colegiului CNSAS motivat de faptul că din conţinutul procesului-verbal nu rezultă că nota de constatare ar fi fost infirmată sau aprobată de către Colegiul CNSAS.

Astfel, potrivit extrasului nr. 896/22.12.2015 din procesul-verbal nr. x/17.12.2015(aflat la dosarul de fond), Colegiul CNSAS a aprobat cu majoritate de 9 voturi nota de constatare şi a dispus Direcţiei Juridice sesizarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII- a contencios administrativ şi fiscal, în legătură cu persoana doamnei A..

Reevaluând probele administrate de către prima instanţă, prin prisma criticilor recurentului, Înalta Curte constată că în speţă s-a dovedit îndeplinirea tuturor condiţiilor legale necesare pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii.

Astfel, din definiţia legală cuprinsă în corpul reglementării indicate, rezultă că este colaborator al Securităţii "persoana care a furnizat informaţii indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului".

Fără a mai evoca conţinutul ansamblului probator prezentat în cauză, Înalta Curte constată, în acord cu judecătorul fondului, că din analiza materialului probator aflat la dosarul cauzei rezultă că pârâtul-recurent a informat cu privire la anumite persoane şi evenimente, în mod punctual.

Având în vedere aceste aspecte, în acord cu instanţa de fond, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt întrunite cele două condiţii prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv calitatea recurentului-pârât de colaborator al Securităţii şi desfăşurarea de către acesta a unor activităţi prin care au fost încălcate drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, prima instanţă interpretând şi aplicând corect aceste prevederi legale.

În consecinţă, Înalta Curte constată că recursul este nefondat iar sentinţa este temeinică şi legală.

Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul A. împotriva Sentinţei civile nr. 1957 din 7 iunie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 martie 2019.

GGC - OB