Non-reimbursable financing contract termination: Pre-litigation complaint deadline under administrative law and inadmissibility of the action.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea instanţei de fond

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2016, reclamanta Administraţia Fondului pentru Mediu (AFM) a chemat în judecată pe pârâtul Judeţul Ilfov, prin Consiliul Judeţean Ilfov, solicitând să se constate rezilierea de drept a Contractului de finanţare nerambursabilă nr. x/10.12.2009 încheiat cu pârâtul şi să fie obligat acesta la plata sumei de L491J50,55 RON, reprezentând 1.268.756,98 RON - valoare finanţată şi 222.993,57 RON - dobândă legală calculată până la data de 09.10.2015, sumă la care se adaugă dobânda legală pentru suma acordată, calculată la nivelul ratei dobânzii Băncii Naţionale a României, până la data plăţii.

Prin Sentinţa nr. 1938 din 7 iunie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca inadmisibilă, cererea formulată de către reclamanta Administraţia Fondului pentru Mediu în contradictoriu cu pârâtul Judeţul Ilfov- Prin Consiliul Judeţean Ilfov.

2. Recursul exercitat în cauză

Reclamanta Administraţia Fondului pentru Mediu a declarat recurs împotriva Sentinţei nr. 1938 din 7 iunie 2016 pronunţate Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, susţinând în temeiul prevederilor art. 488 alin. (8) din C. proc. civ., că sentinţa a fost pronunţată cu încălcarea normelor de drept material.

În opinia recurentei, instanţa de fond s-a aflat într-o gravă eroare atunci când a apreciat că Administraţia Fondului pentru Mediu a formulat plângerea prealabilă peste termenul de prescripţie

Suma finanţată pentru proiectul aferent Contractului de finanţare nerambursabilă nr. x/10.12.1009 face parte din bugetul Fondului pentru Mediu şi reprezintă o creanţă bugetară. Astfel, obligaţia autorităţii judeţene la plata sumelor acordate din Fondul pentru Mediu, este supusă regulilor prevăzute de Codul de procedură fiscală.

Recurenta consideră neîntemeiate considerentele instanţei de fond referitoare la faptul că, în speţă Contractul de finanţare nerambursabilă nr. x/10.12.2009 este un act administrativ în conformitate cu definiţia acestuia din Legea contenciosului administrativ şi ca atare sunt aplicabile termenele de prescripţie prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Intimatul-pârât era obligat, conform Ordinului nr. 1090/13.08.2009 pentru aprobarea Ghidului de finanţare a Programului de îmbunătăţire a calităţii mediului prin împădurirea terenurilor agricole degradate şi a Ordinului nr. 1653/31.10.2000 privind aprobarea Normelor tehnice pentru efectuarea controlului anual al regenerărilor, să întocmească controlul anual pentru anul 2012.

Totodată, a arătat faptul că ICAS nu este de acord cu modificări asupra proiectului prin NR. şi NCS şi transmite către AFM, în data de 21.07.2010 solicitare de refacere a documentaţiei şi transmiterea finală a acesteia.

În derularea contractului pentru finanţare nerambursabilă, părţile au purtat următoarea corespondenţă:

- Prin Adresa nr. x/02.10.2012 s-a solicitat pârâtului-intimat prezentarea Controlului anual al regenerărilor pentru anul 2012, în conformitate cu prevederile "Normelor tehnice pentru efectuarea controlului anual al regenerărilor" - ediţia 2000, aprobate prin Ordinul M.A.P.P.M. nr. 1653/31.10.2000.

- În data de 06.11.2012 s-a depus la AFM procesul-verbal privind controlul anual al regenerărilor din anul 2011, unde s-a constatat că în unitatea staţionată nr. 2 reuşita a fost de 0% din cauza terenului mlăştinos şi a vegetaţiei existente.

- În data de 23.01.2013 beneficiarul a transmis către AFM adresa nr. x prin care informează că pentru anul 2012 nu există suprafeţe calamitate.

- În data de 15.02.2013 s-a solicitat din nou prin adresa nr. x controlul anual al regenerărilor pentru anul 2012, cu termen 7 zile.

- În data de 13.03.2013 pârâtul a transmis către AFM adresa nr. x prin care informează că pentru anul 2012, controlul anual al regenerărilor nu a fost efectuat.

- În data de 18.03.2013 s-a solicitat din nou controlul anual, prin adresa nr. x, cu termen 30 zile.

- În data de 14.05.2013 s-a solicitat beneficiarului să justifice răspunsul privind neexecutarea controlului anual pentru anul 2012, fişa perimetrului - document care lipseşte de la dosar, precum şi justificarea neconcordanţelor dintre Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice (ICAS) şi ofertă, cu termen 7 zile.

- În data de 24.05.2013 s-a revenit cu adresă nr. x/14.05.2013, cu termen 7 zile.

- În data de 30.05.2013, intimatul a răspuns prin adresa nr. x, prin care a comunicat următoarele:

"Controlul anual al regenerărilor pentru anul 2012 nu s-a efectuat deoarece executantul are facturi restante neachitate şi acesta va putea participa la control numai după decontarea facturilor. Neconcordantele dintre observaţiile ICAS şi ofertă au apărut ca urmare a faptului că procedura de atribuire a contractului de execuţie s-a desfăşurat ulterior analizei ICAS, iar executantul a luat la cunoştinţă de observaţiile ICAS şi a fost actualizată oferta prin Note de Comandă Suplimentară. Fişa perimetrului nu se regăseşte la sediul Consiliului Judeţean Ilfov."

În urma analizei documentelor s-a constatat faptul că beneficiarul se află în caz de culpă potrivit art. 6, pct. 6.1 din contractul de finanţare nerambursabilă nr. x/10.12.2009: "nerespectarea de către Beneficiar a oricăreia dintre obligaţiile sale asumate prin prezentul contract constituie caz de culpă".

În fine, recurenta a susţinut că intimatul-pârât nu şi-a respectat obligaţiile asumate prin contract, respectiv cele prevăzute la art. 5 pct. 5.3 lit. h) "să furnizeze AFM copii ale situaţiilor financiare trimestriale/semestriale şi anuale, inclusive balanţele lunare de verificare aferente acestora şi să transmită AFM în termen de maximum 7 zile de la solicitare orice altă informaţie sau orice alt document relevant pentru prezentul contract". Din acest motiv, reclamanta consideră că pârâtul Judeţul Ilfov se află în caz de culpă, în conformitate cu prevederile art. 6 pct. 6.1 din contractul de finanţare nr. x/10.12.2009, acesta putând fi reziliat la iniţiativa AFM, în baza art. 7 pct. 7.2 lit. a) "Beneficiarul nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contract.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Recurenta -reclamantă a reiterat în motivarea cererii de recurs, în lipsa unor argumente juridice pertinente şi concludente, apărările prezentate prin cererea de chemare în judecată formulată în faţa primei instanţe, fără a dezvolta un raţionament juridic pentru care apreciază că sentinţa este nelegală.

Argumentele de fapt şi de drept reţinute în considerentele sentinţei demonstrează că judecătorul fondului a procedat la o analiză efectivă a susţinerilor şi apărărilor formulate de părţi pe parcursul procesului raportat la materialul probator administrat în cauză şi la prevederile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii.

Prima instanţă a respins acţiunea ca inadmisibilă, opinie împărtăşită şi de Înalta Curte.

Astfel, se reţine că în speţă, controlul judiciar declanşat de recurenta-reclamantă are ca obiect rezilierea Contractului de finanţare nerambursabilă nr. x/10.12.2009 încheiat cu pârâtul-intimat Consiliul Judeţean Ilfov şi obligarea acestuia la plata sumei de L491J50,55 RON, reprezentând 1.268.756,98 RON - valoare finanţată şi 222.993,57 RON - dobândă legală calculată până la data de 09.10.2015.

Din actele aflate la dosar, rezultă că în cadrul şedinţei Comitetului Director din data de 26.08.2015 s-a decis rezilierea Contractul de finanţare nerambursabilă nr. x/10.12.2009 şi recuperarea sumelor decontate, cu dobânda aferentă, iar în data de 21.10.2015 recurenta-reclamantă a transmis intimatului-pârât Notificarea nr. 120796/21.10, prin care a pus în vedere acestuia restituirea sumei de 1.491.750,55 RON.

Contrar susţinerilor recurentei, Contractul de finanţare nerambursabilă nr. x/10.12.2009 este un contract încheiat în condiţiile O.U.G. nr. 196/2005, fiind asimilat actului administrativ astfel cum este definit de dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora actul administrativ este "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice (…)".

În acest context, Înalta Curte constată în acord cu judecătorul fondului că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Pentru motive temeinice, persoana vătămată, destinatar al actului, poate introduce plângerea prealabilă, în cazul actelor administrative unilaterale, şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului."

Iar conform prevederilor art. 7 alin. (6) lit. c) din Legea nr. 554/2004 "Plângerea prealabilă în cazul acţiunilor care au ca obiect contracte administrative trebuie făcută în termen de 6 luni, care va începe să curgă de la data încălcării obligaţiilor contractuale în cazul litigiilor legate de executarea contractului."

Înalta Curte constată că, astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, între momentul încălcării obligaţiilor contractuale - 2013 şi data Notificării AFM nr. 120796/21.10.2015, termenul scurs este mult mai mare de 6 luni, ceea ce înseamnă că notificarea menţionată - chiar dacă i s-ar da valoarea plângerii prealabile - este tardiv formulată.

Prevederile art. 12 din O.U.G. nr. 196/2005 nu sunt incidente în speţă întrucât recurenta nu a emis acte administrative fiscale pentru recuperarea sumelor acordate în baza contractului de finanţare ci a formulat o acţiune al cărui capăt principal de cerere îl constituie rezilierea contractului respectiv.

În aceste condiţii, instanţa de fond s-a raportat în mod în mod corect la prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, nu la normele speciale de procedură fiscală.

Prin urmare, în cauză nu s-a respectat termenul de îndeplinire a procedurii prealabile nici în ceea ce priveşte capătul de cerere privind rezilierea contractului şi nici în ceea ce priveşte cererea de acordare a despăgubirilor.

Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta Administraţia Fondului pentru Mediu împotriva Sentinţei civile nr. 1938 din 7 iunie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Administraţia Fondului pentru Mediu împotriva Sentinţei civile nr. 1938 din 7 iunie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 martie 2019

GGC - OB