Fiscal deductibility of intra-group service fees and judicial power to order tax credit adjustment in administrative litigation

Şedinţa publică din data de 25 martie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Acţiunea judiciară

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. South Central Europe S.A. a chemat în judecată pe pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Buzău şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună:

1. anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 5676/08.12.2016, comunicată la data de 08.12.2016, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia fiscală înregistrată la organele fiscale sub nr. x/02.11.2016, în ceea ce priveşte solicitarea de recunoaştere a deductibilităţii cheltuielilor cu serviciile achiziţionate, în sumă totală de 9.086.269 RON, şi în consecinţă, stabilirea în minus a sumelor reprezentând impozit pe profit declarat şi achitat de societate, dar nedatorat, în cuantum de 1.453.803.04 RON;

2. anularea în parte a Deciziei de impunere nr. x/26.09.2016 şi constatarea nelegalităţii Raportului de inspecţie fiscală nr. x/26.09.2016 în ceea ce priveşte nerecunoaşterea de către organele de inspecţie fiscală a deductibilităţii cheltuielilor cu serviciile achiziţionate, în sumă totală de 9.086.269 RON, în perioada 2013 - 2014 şi primul trimestru al anului 2015 şi refuzul de a stabili în minus suma de 1.453.803,04 RON, reprezentând impozit pe profit declarat şi achitat de Societate, dar nedatorat;

3. anularea în parte a Deciziei nr. 60/26.05.2017 emisă de pârâta DGAMC, numai cu privire la pct. 2 din dispozitivul acestei decizii, prin care aceasta a constatat necompetenţa de soluţionare a contestaţiei fiscale în ceea ce priveşte solicitarea de recunoaştere a deductibilităţii cheltuielilor cu serviciile achiziţionate de USCE;

4. obligarea pârâtei DGAMC la restituirea sumelor plătite suplimentar şi nedatorate ca urmare a recunoaşterii deductibilităţii cheltuielilor cu serviciile primite de la societăţi afiliate, în sumă totală de 9.086.269 RON la calculul rezultatului fiscal aferent anilor fiscali 2013, 2014 şi primului trimestru al anului 2015;

5. obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentei cauze, conform art. 453 C. proc. civ.

2. Soluţia instanţei de fond

2.1. Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 131 din 29.06.2018:

- a admis în parte acţiunea reclamantei;

- a anulat Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 5676/8.12.2016;

- a anulat în parte Decizia de impunere nr. x/26.09.2016 şi Raportul de inspecţie fiscală nr. x/26.09.2016 în ceea ce priveşte nerecunoaşterea de către organele de inspecţie fiscală a deductibilităţii cheltuielilor cu serviciile achiziţionate de USCE în sumă totală de 9.086.269 RON, în perioada 2013-2014 şi primul trimestru al anului 2015, şi refuzul de a stabili în minus suma de 1.453.803,04 RON, reprezentând impozit pe profit;

- a respins capătul de cerere privind anularea pct. 2 al Deciziei nr. 60/26.05.2017 emisă de pârâta DGAMC;

- a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii în ceea ce priveşte capătul de cerere prin care se solicită obligarea pârâtei DGAMC la restituirea sumelor plătite suplimentar şi nedatorate de societate, invocată de pârâta DGAMC, şi, în consecinţă, a respins acest capăt de cerere, ca inadmisibil;

- a obligat pârâta DGRFP Galaţi - A.J.F.P. Buzău să plătească reclamantei suma de 3820 RON, reprezentând onorariu expert şi taxă timbru, precum şi suma de 10.000 RON, cu titlu de onorariu de avocat, redus de instanţă, potrivit art. 451 C. proc. civ.

2.2. Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 177 din 17.10.2017, a admis excepţia inadmisibilităţii cererii invocată de DGAMC şi, în consecinţă, a respins cererea de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 131/29.06.2018, ca inadmisibil.

3. Calea de atac exercitată

3.1. Recurenta A. South Central Europe S.A. a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 131/29.06.2018 prin care a solicitat casarea în parte a acesteia, în sensul admiterii capătului 4 din acţiunea introductivă de instanţă şi obligării intimatelor- pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut faptul că sentinţa contestată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs partea a arătat faptul că instanţele de contencios administrativ sunt competente să dispună repararea prejudiciilor pe care le-au suferit persoanele vătămate, ca urmare a emiterii actelor administrative a căror anulare se cere, ceea ce echivalează cu consacrarea unei contencios administrativ de tip subiectiv, de plină jurisdicţie.

În acest context, este vădit nelegal considerentul decizoriu reţinut în sentinţa recurată, în sensul că:

"potrivit prevederilor art. 169 din Legea nr. 207/2015 şi a OM.F.P. nr. 1899/2004, care reglementează procedura de restituire şi de rambursare a sumelor de la buget, restituirea poate fi dispusă ca urmare a unei cereri formulate de reclamantă la organul fiscal în raza căruia îşi are sediul [...] reclamanta va putea solicita restituirea sumelor numai în temeiul acestor prevederi legale care stabilesc o procedură administrativă specială în acest sens." Acest considerent denotă ignorarea completă a sensului clar al prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care impun instanţei de contencios, ca atunci când este sesizată cu un capăt de cerere prin care i se solicită repararea pagubei pricinuite de emiterea unui act administrativ nelegal, să asigure ea înseşi, pe calea contenciosului administrativ, restabilirea dreptului încălcat şi înlăturarea consecinţelor negative ale actului nelegal emis în regim de putere publică.

3.2. Recurenta A. South Central Europe S.A. a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 177/17.10.2018 prin care a solicitat casarea acesteia şi, în urma rejudecării, admiterea cererii de completare a dispozitivului sentinţei nr. 131/29.06.2018 cu menţiunea de obligare a pârâtelor la stabilirea în minus a sumelor reprezentând impozit pe profit declarat şi achitat de societate, în sumă de 1.453.803,04 RON, astfel cum a fost solicitat prin cererea de chemare în judecată.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut faptul că instanţa a omis să se pronunţe asupra acestei cereri care reprezintă efectul firesc al constatării nelegalităţii refuzului ANAF de a stabili în minus impozitul pe profit în cuantum de 1.453.803,04 RON. Această omisiune ar putea conduce la posibilitatea ca societatea să nu poată pune în executare sentinţa, în condiţiile în care organul fiscal s-ar putea prevala de faptul că doar actele administrativ-fiscale au fost anulate, fără însă a fi obligat la stabilirea în minus a acestor sume.

3.3. Recurenta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Buzău, a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 131/29.06.2018 prin care a solicitat casarea acesteia şi, în urma rejudecării cauzei, respingerea acţiunii reclamantei, ca neîntemeiată.

În motivarea căii de atac, întemeiată în drept pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a prezentat istoricul litigiului şi a susţinut faptul că prima instanţă nu a dat eficienţă dispoziţiilor legislaţiei aplicabile în speţă, respectiv art. 21 alin. (4) lit. m) din Codul fiscal, în raport de care deductibilitatea cheltuielilor cu serviciile de management, consultanţă, asistenţă sau alte prestări de servicii este determinată şi de disponibilitatea documentelor justificative ce trebuie să ateste prestarea efectivă şi beneficiul societăţii. Întrucât la momentul finalizării calculului rezultatului fiscal pentru anii 2013, 2014 şi semestrul I din 2015, la nivelul departamentului financiar al societăţii nu existau suficiente documente justificative, inspectorii fiscali in mod corect au considerat cheltuielile cu aceste servicii drept nedeductibile.

3.4. Recurenta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 131/29.06.2018 prin care a solicitat casarea în parte a acesteia, în sensul respingerii acţiunii reclamantei, ca neîntemeiată.

În dezvoltarea căii de atac, partea a susţinut faptul că prima instanţă nu s-a pronunţat cu privire la excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, invocată în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar, pe capetele de cerere prin care s-a solicitat:

- anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 5676/08.12.2016;

- anularea în parte a Deciziei de impunere nr. x/26.09.2016 şi constatarea nelegalităţii Raportului de inspecţie fiscală nr. x/26.09.2016 în ceea ce priveşte nerecunoaşterea de către organele de inspecţie fiscală a deductibilităţii cheltuielilor cu serviciile achiziţionate, în sumă totală de 9.086.269 RON, în perioada 2013 - 2014 şi primul trimestru al anului 2015 şi refuzul de a stabili în minus suma de 1.453.803,04 RON, reprezentând impozit pe profit declarat şi achitat de societate.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Recurenta A. South Central Europe S.A. a formulat întâmpinare la recursurile declarate de pârâte.

Partea a invocat excepţia nulităţii recursului promovat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Buzău, întrucât acesta nu a fost motivat în fapt şi în drept, iar întemeierea căii de atac pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este efectuată decât cu titlu formal.

De asemenea, partea a precizat că recursul declarat de Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili este vădit nefondat în condiţiile în care instanţa de fond s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive prin încheierea de şedinţă din data de 17.10.2017, pronunţată în primul ciclu procesual.

În acelaşi timp, recurenta a menţionat şi faptul că sentinţa atacată este legală şi temeinică, prima instanţă reţinând în mod corect deductibilitatea cheltuielilor efectuate de societate cu achiziţionarea serviciilor de asistenţă şi management.

4.2. Recurenta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a formulat întâmpinare la recursurile declarate de reclamantă prin care a solicitat respingerea acestora ca neîntemeiate, pentru argumentele prezentate la dosar.

4.3. Recurenta A. South Central Europe S.A. a formulat răspuns la întâmpinarea recurentei Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili .

5. Soluţia instanţei de recurs

5.1. Consideraţii generale

Aşa cum s-a precizat la pct. 1 al prezentei decizii, controlul judiciar declanşat de recurenta A. South Central Europe S.A., în temeiul prevederilor art. 218 alin. (2) C. proc. civ..fiscală, are ca obiect verificarea legalităţii:

- Deciziei nr. 5676/08.12.2016 prin care Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Buzău a respins ca neîntemeiată contestaţia fiscală înregistrată la organele fiscale sub nr. x/02.11.2016, în ceea ce priveşte solicitarea de recunoaştere a deductibilităţii cheltuielilor cu serviciile achiziţionate, în sumă totală de 9.086.269 RON, şi în consecinţă, stabilirea în minus a sumelor reprezentând impozit pe profit declarat şi achitat de societate, dar nedatorat, în cuantum de 1.453.803.04 RON;

- Raportului de inspecţie fiscală nr. x/26.09.2016 şi Deciziei de impunere nr. x/26.09.2016 emise de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Buzău - Activitatea de Inspecţie Fiscală

- pct. 2 din Decizia nr. 60/26.05.2017 emisă de Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.

Prima instanţă a admis în parte acţiunea reclamantei şi, în consecinţă:

- a anulat Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 5676/8.12.2016;

- a anulat în parte Decizia de impunere nr. x/26.09.2016 şi Raportul de inspecţie fiscală nr. x/26.09.2016 în ceea ce priveşte nerecunoaşterea de către organele de inspecţie fiscală a deductibilităţii cheltuielilor cu serviciile achiziţionate de USCE în sumă totală de 9.086.269 RON, în perioada 2013-2014 şi primul trimestru al anului 2015, şi refuzul de a stabili în minus suma de 1.453.803,04 RON, reprezentând impozit pe profit;

- a respins capătul de cerere privind anularea pct. 2 al Deciziei nr. 60/26.05.2017 emisă de pârâta DGAMC;

- a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii în ceea ce priveşte capătul de cerere prin care se solicită obligarea pârâtei DGAMC la restituirea sumelor plătite suplimentar şi nedatorate de societate, invocată de pârâta DGAMC, şi, în consecinţă, a respins acest capăt de cerere, ca inadmisibil;

- a obligat pârâta DGRFP Galaţi - A.J.F.P. Buzău să plătească reclamantei suma de 3820 RON, reprezentând onorariu expert şi taxă timbru, precum şi suma de 10.000 RON, cu titlu de onorariu de avocat, redus de instanţă, potrivit art. 451 C. proc. civ.

În considerentele sentinţei, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele aspecte:

* Sunt nefondate susţinerile reclamantei vizând nulitatea deciziei de impunere şi a deciziei de soluţionare a contestaţiei, ca urmare a emiterii acestora de un organ fiscal necompetent, precum şi solicitarea de anulare a pct. 2 din Decizia nr. 60/26.05.2017 emisă de pârâta D.G.A.M.C.

Astfel, structurile specializate de soluţionare a contestaţiilor din cadrul D.G.A.M.C. soluţionează contestaţiile formulate împotriva actelor administrative fiscale strict enumerate la art. 272 alin. (1) din Legea nr. 207/2015, privind Codul de procedură fiscală, iar contestaţiile formulate împotriva altor acte administrative fiscale decât cele prevăzute la alin. (1) se soluţionează de către organele fiscale emitente. Aşadar, structura specializată de soluţionare a contestaţiilor din cadrul D.G.A.M.C. nu se putea investi cu soluţionarea cererii de recunoaştere a deductibilităţii cheltuielilor cu serviciile primite de U.S.C.E. de la societăţi afiliate, în sumă totală de 9.086.269 RON, cât timp nerecunoaşterea acestei deductibilităţi nu era o măsură stabilită prin decizia de impunere contestată. În acest sens este şi adresa nr. x/14.11.2016 emisă de ANAF- Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor.

* Prin Raportul de inspecţie fiscală nr. x din 26.09.2016 şi Decizia de impunere nr. x din 26.09.2016, emisă în baza acestuia, s-a reţinut faptul că societatea nu ar avea dreptul de a deduce TVA în sumă de 2.180.705 RON, aferentă serviciilor de "management şi cercetare de piaţă", în valoare de 9.086.269 RON, prestate de societăţile A. Polonia, A. Ungaria şi A. Cehia, în perioada 2013-2015.

Societatea comercială a considerat din proprie iniţiativă şi a inclus în profitul impozabil al anilor fiscali 2013, 2014 şi pentru semestrul 1 din anul 2015, contravaloarea serviciilor de management şi a serviciilor de cercetare pe piaţa intracomunitară, respectiv din Polonia, Ungaria, Cehia, pentru suma totală de 9.086.269,13 RON, ca fiind cheltuieli nedeductibile fiscal. În acest mod a fost influenţat calculul impozitului pe profit astfel:

- pentru anul 2013, cheltuiala nedeductibilă fiscal, în sumă de 4.068.611,50 RON, inclusă în profitul impozabil;

- pentru anul 2014, cheltuiala nedeductibilă fiscal, în sumă de 4.748.586,63 RON, inclusă în profitul impozabil;

- pentru semestrul I din anul 2015, cheltuiala nedeductibilă fiscal în sumă de 269.071 RON.

Pentru valoarea totală de 9.086.269,13 RON, reprezentând servicii de management şi servicii de cercetare pe piaţa intracomunitară din Polonia, Ungaria, Cehia, considerate cheltuieli nedeductibile fiscal de către societate, a fost dedusă prin deconturile de TVA din perioada respectivă prin aplicarea taxării inverse, rezultând o TVA deductibilă în sumă de 2.180.704,59 RON (9.086.269,13 RON x 24%).

Prin Decizia nr. 5676/8.12.2016, D.G.R.F.P. Galaţi - A.J.F.P. Buzău a respins contestaţia formulată de reclamantă, ca neîntemeiată, întrucât a apreciat că nu au fost prezentate documente justificative suficiente.

Societatea reclamantă îndeplinea condiţii cumulative impuse de art. 21 alin. (4) lit. n) din Codul fiscal pentru ca organul fiscal să considere deductibile la calculul impozitului pe profit cheltuielile efectuate pentru achiziţionarea serviciilor prestate de societăţile afiliate.

În concret, societatea reclamantă a făcut dovada prestării efective a serviciilor în beneficiul USCE prin documentele justificative prezentate organului fiscal şi depuse la dosarul cauzei. Cheltuielile efectuate cu serviciile prestate au fost necesare desfăşurării activităţii societăţii şi au condus la obţinerea de venituri impozabile. Serviciile în discuţie au fost prestate în baza unui contract, după cum impun dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Codul fiscal, coroborate cu cele ale pct. 41 din H.G. nr. 44/2004 privind Normele Metodologice ale Codul fiscal, respectiv Contractul de servicii CEE A. nr. 18/1.07.2013.

* Capătul de cerere prin care se solicită obligarea pârâtei DGAMC la restituirea sumelor plătite suplimentar şi nedatorate de societate este inadmisibil, întrucât legea specială, respectiv Legea nr. 207/2015, precum şi O.M.F.P. nr. 1899/2004 stabilesc o procedură derogatorie de la normele de drept comun pentru restituirea sumelor de la bugetul de stat.

Înalta Curte împărtăşeşte soluţia judecătorului fondului cauzei adoptată prin sentinţa nr. 131/29.06.2018.

Reevaluând ansamblul materialului probator administrat în cauză prin prisma dispoziţiilor legale incidente şi răspunzând la criticile formulate în cadrul memoriilor de recurs, subsumate motivelor de casare reglementate de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., dar şi la apărările prezentate în cadrul întâmpinărilor depuse la dosar, instanţa de control judiciar reţine următoarele:

5.1. Referitor la recursul declarat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Buzău

Recurenta A. South Central Europe S.A. a invocat excepţia nulităţii recursului promovat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Buzău, întrucât acesta nu a fost motivat în fapt şi în drept.

Conform dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În temeiul prevederilor art. 489 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., în situaţia în care motivele invocate de parte nu se încadrează în motivele de casare reglementate la art. 488 C. proc. civ., recursul este nul.

Analizând conţinutul memoriului de recurs promovat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Buzău, Înalta Curte constată că acesta redă fidel conţinutul întâmpinării depuse de parte în primul ciclu procesual. Prin urmare, recurenta nu a formulat critici de nelegalitate cu privire la sentinţa atacată care să poată fi circumscrise motivelor de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., ci doar s-a rezumat să reia prezentarea situaţiei de fapt, fără să facă vreo referire la motivarea instanţei din cuprinsul hotărârii judecătoreşti contestate. Aşadar, simpla indicare formală a încadrării recursului în motivul reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este suficientă pentru a se putea considera îndeplinită condiţia motivării căi de atac promovate, împrejurare faţă de care, în raport de prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul.

5.2. Referitor la recursul declarat de Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili

Critica de nelegalitate prezentată de recurentă, subsumată motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., vizează omisiunea primei instanţe de a analiza şi a se pronunţa cu privire la excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive invocată în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar.

Înalta Curte apreciază că este nefondată critica recurentei, în condiţiile în care, aşa cum rezultă din conţinutul încheierii de şedinţă de la termenul de judecată din data de 17.10.2017, judecătorul fondului cauzei a pus în discuţia părţilor excepţiile invocate de pârâte prin întâmpinări şi a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Direcţiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili, "întrucât prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a indicat expres capetele de cerere, mai exact cadrul procesual şi instituţiile chemate în judecată în calitate de pârâte la fiecare capăt de cerere în parte."

Procedând astfel, instanţa a respectat dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. care îi stabileau obligaţia de a se pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură sau de fond care făceau inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori cercetarea în fond a cauzei.

De asemenea, curtea de apel a avut în vedere şi prevederile alin. (5) al articolului anterior arătat care stipulează în mod expres faptul că excepţiile se soluţionează de către instanţă printr-o încheiere de şedinţă care, în situaţia respingerii excepţiei, are un caracter interlocutoriu, adică nu se mai poate reveni asupra ei în cursul procesului, ea putând fi atacată numai odată cu fondul cauzei, dacă prin lege nu se dispune altfel.

În plus de aceasta, după cum s-a precizat anterior, societatea recurentă a stabilit cadrul procesual, în sensul că înţelege să formuleze acţiunea în contradictoriu cu:

- Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Buzău, pârâtă în calitate de organ emitent al Deciziei de impunere şi a Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 5676/08.12.2016 şi,

- Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, pârâtă în calitate de organ de administrare al societăţii, precum şi în calitate de emitent al Deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative nr. 60/26.05.2017.

Instanţa de control judiciar constată că recurenta, deşi a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu a formulat critici de nelegalitate care ar fi putut fi subsumate acestui motiv de casare.

5.3. Referitor la recursul declarat de A. South Central Europe S.A. cu privire la sentinţa nr. 131/29.06.2018

Recurenta precizează faptul că soluţia pronunţată pe prima instanţă cu privire la capătul 4 din acţiunea introductivă de instanţă nu a ţinut seama de prevederile art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care consacră un contencios administrativ de tip subiectiv, de plină jurisdicţie, în cadrul căruia se poate dispune repararea prejudiciului pe care le-a suferit persoana vătămată, ca urmare a emiterii actelor administrative a căror anulare se cere.

Înalta Curte apreciază că este nefondată critica recurentei, subsumată motivului de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., deoarece textul legal invocat nu este aplicabil în cauză.

Într-adevăr, după cum a reţinut şi prima instanţă, este inadmisibil capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei DGAMC la restituirea sumelor plătite suplimentar şi nedatorate ca urmare a recunoaşterii deductibilităţii cheltuielilor cu serviciile primite de la societăţi afiliate, în sumă totală de 9.086.269 RON la calculul rezultatului fiscal aferent anilor fiscali 2013, 2014 şi primului trimestru al anului 2015.

Legislaţia specială în materie stabileşte o procedură derogatorie de la normele de drept comun pentru restituirea sumelor de la bugetul de stat. În concret, în art. 168 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 se precizează faptul că se restituie, la cerere, contribuabilului/plătitorului orice sumă plătită sau încasată fără a fi datorată. Prin O.M.F.P. nr. 1899/2004 a fost aprobată Procedura de restituire şi de rambursare a sumelor de la buget, precum şi de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depăşirea termenului legal. Aşadar, în aplicarea acestor norme cu caracter special, contribuabilul poate solicita restituirea sumelor plătite suplimentar şi nedatorate prin formularea unei cereri adresate organului fiscal căruia îi revine competenţa de administrare a creanţelor bugetare.

5.4. Referitor la recursul declarat de A. South Central Europe S.A. cu privire la sentinţa nr. 177/17.10.2018

Recurenta a solicitat primei instanţe admiterea cererii de completare a dispozitivului sentinţei nr. 131/29.06.2018 cu menţiunea de obligare a pârâtelor la stabilirea în minus a sumelor reprezentând impozit pe profit declarat şi achitat de societate, în sumă de 1.453.803,04 RON, astfel cum a fost solicitat prin cererea de chemare în judecată.

Instanţa a respins cererea ca inadmisibilă, întrucât a apreciat că nu este vorba despre o omisiune de pronunţare asupra unui capăt de cerere, întrucât obligaţia recurentelor-pârâte de a stabili în minus suma de 1.453.803,04 RON, reprezentând impozit pe profit, rezultă, implicit, din anularea actelor administrativ-fiscale contestate.

Înalta Curte reţine faptul că societatea recurentă a solicitat:

"Anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 5676/08.12.2016, comunicată la data de 08.12.2016, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia fiscală formulată de societate, înregistrată la organele fiscale sub nr. x/02.11.2016, în ceea ce priveşte solicitarea de recunoaştere a deductibilităţii cheltuielilor cu serviciile achiziţionate, în sumă totală de 9.086.269 RON, şi în consecinţă, stabilirea în minus a sumelor reprezentând impozit pe profit declarat şi achitat de societate, dar nedatorat, în cuantum de 1.453.803.04 RON."

Instanţa de fond s-a pronunţat doar cu privire la anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei, precum şi a Deciziei de impunere atacate în cauză, însă, a omis să se pronunţe cu privire la obligarea pârâtelor la stabilirea în minus a sumelor reprezentând impozit pe profit contestat, deşi societatea a solicitat acest lucru în mod expres în cuprinsul primului capăt de cerere al acţiunii introductive.

Conform art. 444 alin. (1) C. proc. civ., dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau un fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare; în cazul hotărârilor definitive pronunţate în apel sau recurs, completarea acestora se poate cere în termen de 15 zile de la comunicare.

Contrar celor menţionate de prima instanţă, cererea de completare a dispozitivului sentinţei nr. 131/29.06.2018 îndeplineşte toate condiţiile impuse de textul legal anterior redat, aceasta fiind pe deplin admisibilă, având în vedere ca fost formulată de societate în cadrul termenului legal de declarare a recursului împotriva sentinţei aflate în discuţie, iar instanţa a omis să se pronunţe cu privire la acest petit.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că este fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte:

- constată nul recursul declarat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Buzău; împotriva sentinţei nr. 131 din 29 iunie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal;

- respinge recursurile declarate de A. South Central Europe S.A. şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondate;

- admite recursul declarat de A. South Central Europe S.A. împotriva sentinţei nr. 177 din 17 octombrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal;

- casează sentinţa atacată şi, rejudecând:

- respinge excepţia inadmisibilităţii cererii, invocată de Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili;

- admite cererea formulată de A. South Central Europe S.A;

- dispune completarea dispozitivului sentinţei nr. 131 din 29 iunie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în sensul obligării pârâtelor la stabilirea în minus a sumelor reprezentând impozit pe profit declarat de societate, în cuantum de 1.453.803,04 RON.

- obligă recurentele-pârâte la 3.000 RON cheltuieli de judecată către recurenta-reclamantă A. South Central Europe S.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Buzău, împotriva sentinţei nr. 131 din 29 iunie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Respinge recursurile declarate de A. South Central Europe S.A. şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondate.

Admite recursul declarat de A. South Central Europe S.A. împotriva sentinţei nr. 177 din 17 octombrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând:

Respinge excepţia inadmisibilităţii cererii, invocată de Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.

Admite cererea formulată de A. South Central Europe S.A.

Dispune completarea dispozitivului sentinţei nr. 131 din 29 iunie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în sensul obligării pârâtelor la stabilirea în minus a sumelor reprezentând impozit pe profit declarat de societate, în cuantum de 1.453.803,04 RON.

Obligă recurentele-pârâte la 3.000 RON cheltuieli de judecată către recurenta-reclamantă A. South Central Europe S.A.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 martie 2020.