Nurse’s reclassification and pay claims rejected for lack of prior administrative request.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2015 pe rolul Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamanta A. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Sănătăţii, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligat pârâtul să aprobe modificarea statutului de organizare al Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, în sensul modificării funcţiei pe care este încadrată, din funcţia de asistent medical principal în funcţia de asistent medical principal cu studii superioare, începând cu data de 27.06.2012, obligarea pârâtului de a dispune Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova s-o promoveze pe funcţia de asistent medical principal cu studii superioare începând cu data de 27.06.2012, precum şi obligarea Ministerului Sănătăţii de a dispune Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova să-i plătească diferenţa de salariu dintre salariul de încadrare până la data depunerii cererii, respectiv, 27.06.2012, şi salariul de încadrare în urma absolvirii studiilor superioare cu toate sporurile aferente şi dobânda legală, de la data formulării cererii, 27.06.2016, şi până la plata efectivă a acestor drepturi şi în continuare, cu cheltuieli de judecată.

La data de 05.01.2016, reclamanta a depus la dosar o cerere, prin care a solicitat să se ia act de faptul ca invocă excepţia de necompetenţă a Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, şi trimiterea cauzei spre soluţionare la Curtea de Apel Craiova.

Prin Sentinţa nr. 38 din data de 13 ianuarie 2016, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2015, s-a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, din cadrul Tribunalului Dolj.

S-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova sub nr. x/2016.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 57 din 10 februarie 2016, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins în totalitate acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin primul capăt al acţiunii reclamanta solicita obligarea pârâtului să aprobe modificarea statutului de organizare al Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, în sensul modificării funcţiei pe care este încadrată, din funcţia de asistent medical principal în funcţia de asistent medical principal cu studii superioare, începând cu data de 27.06.2012.

A mai reţinut instanţa de fond că reclamanta, anterior introducerii acţiunii la instanţa de judecată, nu a adresat pârâtului o cerere prin care să solicite modificarea statutului de organizare al Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, în sensul modificării funcţiei pe care este încadrată, din funcţia de asistent medical principal în funcţia de asistent medical principal cu studii superioare, începând cu data de 27.06.2012, astfel încât în cauză nu suntem în prezenţa unui act administrativ propriu-zis sau asimilat.

Cum în materie de contencios administrativ obiectul acţiunii judiciare îl constituie actele administrative tipice sau asimilate, conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond a reţinut ca întemeiată excepţia inadmisibilităţii capătului principal al acţiunii, astfel încât excepţia a fost admisă, iar capetele accesorii ale acţiunii au fost respinse în consecinţă.

Faţă de soluţia adoptată de instanţa de fond asupra capătului principal, celelalte capete de cerere, care sunt accesorii, au fost respinse, fără a mai fi analizate alte aspecte legate de admisibilitatea cererilor prin care se solicită obligarea unui pârât de a dispune către o terţă persoană faţă de litigiu de a adopta anumite măsuri.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile atacate a formulat recurs reclamanta

Prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă a arătat că în mod greşit s-a dispus declinarea competenţei cauzei către Curtea de Apel Craiova, deoarece cererea sa vizează obligaţia de a face (înregistrată corect la Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă) şi nu a contestat în contencios administrativ vreun act emis de către pârât, cererea sa având ca obiect obligaţia de a face, astfel încât nu se poate face aplicarea disp. art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

A apreciat recurenta că cererea sa este admisibilă, în condiţiile în care obiectul cererii este obligaţia de a face şi nu plângere împotriva vreunui act administrativ emis de pârât, în cauză fiind aplicabile normele juridice ce ţin de raporturile de muncă dintre reclamantă şi pârât ce are calitatea de organ tutelar al angajatorului Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova.

A mai susţinut recurenta că, prin Decizia nr. 2203/04.05.2015 pronunţată în Dosarul nr. x/2014, Curtea de Apel Craiova a stabilit calitatea pârâtului, în sensul că Ministerul Sănătăţii se află în culpă pentru refuzul angajatorului de a o promova pe reclamantă, respectiv de a refuza transformarea postului pe care aceasta este încadrată într-un post prevăzut cu studii superioare.

Astfel, faţă de aceste considerente, recurenta a arătat că secţia de contencios administrativ a Curţii de Apel Craiova a fost sesizată în mod greşit cu soluţionarea prezentei cauze prin declinarea competenţei de la Tribunalul Craiova, întrucât obiectul cererii sale nu este plângere împotriva unui act administrativ, ci se referă la dreptul reclamantei de a fi promovată pe postul prevăzut cu studii superioare izvorând dintr-un act normativ ce reglementează raporturile de muncă, respectiv art. 1961 din Legea nr. 95/2006 introdus prin O.G. nr. 35/2012.

Totodată, recurenta a susţinut că dispoziţiile art. 1961 din Legea nr. 95/2006 se referă la studii superioare în profil şi nu în specialitate, legiuitorul având în vedere profilul şi nu specialitatea, deoarece în România există, în cadrul Universităţilor de Medicină, Facultatea în profilul Asistenţă Medicală şi nu există nici un fel de facultate într-o anume specialitate medicală.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Craiova, secţia civilă şi conflicte de muncă, şi ataşarea de către această instanţă a Dosarului nr. x/2014 al Tribunalului Dolj, pentru a se pronunţa pe fondul cauzei.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât prin întâmpinare a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Sănătăţii şi excepţia autorităţii de lucru judecat.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Ministerului Sănătăţii intimatul-pârât a susţinut că Ministerul Sănătăţii este autoritate de reglementare conform prevederilor Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii precum şi prevederilor H.G. nr. 144/2001 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei, iar potrivit art. 222 din C. civ., persoana juridică având în subordine o altă persoană juridică nu răspunde pentru neexecutarea obligaţiilor acesteia din urmă şi nici persoana juridică subordonată nu răspunde pentru persoana juridică faţă de care este subordonată, dacă prin lege nu se dispune altfel. În acest sens a invocat Decizia nr. 10/2011 prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Suceava.

În ceea ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat, intimatul-pârât a invocat Decizia nr. 2205/04.05.2015 definitivă, pronunţată în Dosarul nr. x/2014 prin care Curtea de Apel Craiova a admis apelul şi schimbând sentinţa atacată a respins cererea reclamantei ca nefondată.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Examinând motivele invocate în cererea de recurs, raportat la hotărârea atacată, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat şi îl va respinge, având în vedere următoarele considerente:

Obiectul cauzei prezente îl formează cererea reclamantei A. privind obligarea pârâtului Ministerul Sănătăţii sa aprobe modificarea statutului de organizare al Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, în sensul modificării funcţiei pe care aceasta este încadrată, din funcţia de asistent medical principal în funcţia de asistent medical principal cu studii superioare, începând cu data de 27.06.2012, obligarea pârâtului de a dispune Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova s-o promoveze pe această, precum şi obligarea Ministerului Sănătăţii de a dispune Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova sa-i plătească diferenţa de salariu dintre salariul de încadrare până la data depunerii cererii, şi salariul de încadrare în urma absolvirii studiilor superioare cu toate sporurile aferente şi dobânda legala.

A. Cu privire la excepţiile invocate de către intimatul-pârât Ministerul Sănătăţii prin întâmpinare, respectiv excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Sănătăţii şi excepţia autorităţii de lucru judecat, Înalta Curte constată că acestea nu vizează criticile invocate de către recurenta-reclamantă prin cererea de recurs.

Pe de altă parte, se constată că intimatul-pârât a invocat aceste excepţii şi în faţa instanţei de fond, prin apărările formulate prin întâmpinare, instanţa de fond pronunţându-se pe aceste excepţii.

În situaţia în care intimatul-pârât era nemulţumit de soluţia instanţei cu privire la aceste excepţii, se putea adresa instanţei cu formularea unei căi de atac, pe care intimatul a înţeles să nu o exercite.

Astfel, pentru aceste considerente, Înalta Curte nu va analiza şi nu se va pronunţa cu privire la aceste excepţii în calea de atac a recursului reclamantei.

B. Cu privire la cererea de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Cererea principală formulată de reclamantă vizează aprobarea modificării statutului de organizare al Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, în sensul modificării funcţiei pe care aceasta este încadrată, din funcţia de asistent medical principal în funcţia de asistent medical principal cu studii superioare.

În cauză, din actele dosarului rezultă că, anterior sesizării instanţei de contencios administrativ cu cererea care face obiectul prezentei cauze, aceasta nu s-a adresat autorităţii publice competente a pârâtului, în sensul dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu solicitarea formulată prin cererea de chemare în judecată. Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal, fiind asimilate actelor administrative unilaterale conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, neexistând un act administrativ, un refuz nejustificat de soluţionare a cererii sau lipsa unui răspuns în termenul legal, nefiind contestat, aşadar, un act administrativ propriu-zis sau asimilat, ca urmare a căruia reclamanta să fi fost lezată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către autoritatea publică, soluţionarea acţiunii acesteia, de obligare a pârâtului sa aprobe modificarea statutului de organizare al Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, direct pe calea acţiunii la instanţa de contencios administrativ, este inadmisibilă, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, celelalte capete de cerere fiind accesorii cererii principale inadmisibile.

C. De asemenea, Înalta Curte nu poate primi, având în vedere dispoziţiile art. 129 - 132 C. proc. civ., nici critica recurentei potrivit căreia instanţa competentă să soluţioneze cererea în cauză nu este instanţa de contencios administrativ, ci este instanţa de litigii de muncă, întrucât obiectul cererii sale nu este plângere împotriva unui act administrativ, ci se referă la dreptul său de a fi promovată pe postul prevăzut cu studii superioare izvorând dintr-un act normativ ce reglementează raporturile de muncă, respectiv art. 1961 din Legea nr. 95/2006 introdus prin O.G. nr. 35/2012.

Din analiza actelor dosarului rezultă că iniţial reclamanta a învestit Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2015, care a declinat cauza în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal. Hotărârea de declinare a competenţei cauzei, respectiv Sentinţa nr. 38 din data de 13 ianuarie 2016, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2015, a avut în vedere chiar cererea reclamantei din data de 05.01.2016, prin care aceasta a invocat excepţia de necompetenţă a Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, şi a solicitat trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Curţii de Apel Craiova. Tribunalul Dolj a avut în vedere dispoziţiile art. 8 alin. (1) şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nefiind competent material să soluţioneze cauza, faţă de obiectul cererii formulate de reclamantă, modificarea statului de organizare a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă. Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a constatat că este competentă material, raportat la art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată, şi art. 96 pct. 1 din Noul C. proc. civ., în raport de obiectul cererii.

Astfel, instanţa de recurs constată că nici această critică nu este întemeiată, instanţa de contencios administrativ fiind legal învestită cu cererea de chemare în judecată, care putea fi analizată pe fond doar în situaţia în care reclamanta s-ar fi adresat, anterior, pârâtului, obiectul acţiunii în contencios administrativ fiind constituit de actele administrative tipice sau asimilate, conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru aceste considerente în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă.

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva Sentinţei civile nr. 57 din 10 februarie 2016 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 ianuarie 2019.

GGC - GV