Territorial jurisdiction for administrative acts issued by a central ministry in disputes over EU funding reductions, governed by exclusive rules for public authority plaintiffs

Şedinţa publică din data de 18 martie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la data de, sub nr. x/2019, reclamantul Judeţul Cluj în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, a solicitat instanţei să dispună:

- anularea Deciziei nr. 36/27.02.2019 a Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală Programul Operaţional Regional;

- anularea Notei de neconformitate nr. x/11.12.2018, comunicată prin adresa nr. x/27.12.2018 a Direcţiei Generale Programul Operaţional Regional din cadrul MDRAP, si a notei de neconformitate nr. x/4.12.2018, înlăturarea reducerilor procentuale, reduceri aplicate din sumele solicitate la plată de către reclamant, respectiv 5% din valoarea Acordului cadru nr. 16124/29.11.2011 (contractul subsecvent de lucrări nr. x/26.09.2014, contractul subsecvent de lucrări nr. x/18.03.2015 si acordul subsecvent de lucrări nr. x/18.03.2018) si 5% la Acordul cadru nr. x/11.08.2011 (contractul subsecvent nr. x/11.08.2011) cu consecinţa admiterii la plată a sumei de 934.469,39 RON respectiv a cererii de rambursare nr. x inclusiv a sumei de 35.626,68 RON.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 8082 din 25 noiembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul Bistriţa şi pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, în favoarea Tribunalului Cluj.

Pentru a se pronunţa astfel, s-a apreciat că, în raport de normele de competenţă teritorială exclusivă prevăzute de art. 10 alin. (3) prima teză din Legea nr. 554/2004 instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză este Tribunalul Cluj, ca instanţă de la sediul reclamantului, întrucât, în opinia instanţei, în raportul de drept material în care părţi sunt o unitate administrativ teritorială şi o autoritate publică de rang central, anume un minister, nu are relevanţă calitatea de autoritate publică pentru că aceasta nu acţionează în raport cu statul în regim de putere publică.

2.2. Prin sentinţa nr. 408 din data de 27 februarie 2020 pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale s-a admis excepţia excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Cluj în privinta soluţionării cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul Judeţul Cluj în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi a fost declinată competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a-II-a de contencios administrativ şi fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe şi s-a dispus suspendarea cauzei şi înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut incidenţa în cauză a prevederilor art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018 - norme care stabilesc competenţa teritorială exclusivă în favoarea instanţei de la sediul pârâtului -, prin raportare la calitatea de autoritate publică a reclamantului, situaţie în raport cu care s-a apreciat că Tribunalul Bucureşti este instanţa competentă să soluţioneze prezentul dosar.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere care vizează anularea Deciziei nr. 36/27.02.2019 de soluţionare a contestaţiei, a Notei de neconformitate nr. x/11.12.2018 si a Notei de neconformitate nr. x/04.12.2018 emise în aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, în contextul verificării Acordului - cadru de execuţie lucrări nr. x din 29.11.2011 atribuit de reclamantul Judeţul Cluj în cadrul proiectului "Modernizarea şi reabilitarea Traseului Judeţean 3 format din sectoare de drum ale DJ 161H, DJ 150, DJ 161A şi DJ 151 C, parte a Traseului Regional Transilvania de Nord".

În cauză, reclamantul - autoritate publică - beneficiar al unui contract privind finanţarea nerambursabilă din fonduri europene critică, în primul rând, legalitatea actelor administrative reprezentate de Nota de neconformitate nr. x/11.12.2018 si Nota de neconformitate nr. x/04.12.2018 prin care s-au stabilit reduceri procentuale şi, pe cale de consecinţă, solicită admiterea, în totalitate a cererii de rambursare nr. x, inclusiv a sumei de 934.469,39 RON, respectiv a cererii de rambursare nr. x, inclusiv a sumei de 35626,68 RON (în total 970.096,07 RON), demersul judiciar privind, aşadar, acte administrative având ca obiect sume reprezentând finanţare nerambursabilă din partea Uniunii Europene, a căror valoare este mai mică de 3.000.000 RON.

Instanţele aflate în conflict s-au declarat necompetente din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză, faţă de aplicarea dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018 prin raportare la interpretarea dată calităţii de autoritate publică în ceea ce îl priveşte pe reclamant.

Înalta Curte constată că, în raport de obiectul litigiului reţinut anterior, sub aspectul competenţei de soluţionare, cauza intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018 (în vigoare de la data de 02.08.2018, anterior sesizării primei instanţe - 30.08.2018), care prevăd că:

(1) "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

(11) Cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene se soluţionează potrivit criteriului valoric". (...)

(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

În ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei sunt aplicabile normele de la art. 10 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, care statuează în mod expres că, în situaţia în care reclamant în cauză este o autoritate publică, o instituţie publică sau asimilată acestora, instanţa competentă este cea de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Aşa fiind, suntem în prezenta unei necompetenţe teritoriale exclusive, de ordine publică, prevăzută de dispoziţii speciale, pe care părţile nu o pot înlătura, instanţa putând să o invoce din oficiu în condiţiile art. 130 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin urmare, în considerarea calităţii de autoritate publică a reclamantului Judeţul Cluj şi a locului situării sediului pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, care este în municipiul Bucureşti, faţă de cele anterior arătate, Înalta Curte constată că instanţa competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză, în fond, este Tribunalul Bucureşti.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Judeţul Cluj şi pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 martie 2020.