Territorial jurisdiction conflict over EU-funded administrative disputes: Public authority claimant subject to exclusive defendant-venue rule under Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 18 martie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 25 martie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul Municipiul Bistrita a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltarii Regionale şi Administratiei Publice anularea Deciziei nr. 38/26.02.2019 privind contestaţia formulată de către Unitatea Administrativ Teritorială municipiul Bistriţa şi înregistrată la MDRAP sub nr. x/29.01.2019 - aferentă Cererii de rambursare nr. x; admiterea Contestaţiei privind Nota neconformitate nr. 127755/08.11.2018 cu privire la Contractul de finanţare, cod SMIS: 117975 încheiat în cadrul Programului Operaţional regional 2014-2020 pentru proiectul "îmbunătăţirea eficienţei energetice a blocurilor de locuinţe Bistriţa 6" - aferentă Cererii de rambursare nr. x; anularea Notei de neconformitate nr. x/08.11.2018 cu privire la Contractul de finanţare, cod SMIS: 117975 încheiat în cadrul Programului Operaţional regional 2014-2020 pentru proiectul "îmbunătăţirea eficienţei energetice a blocurilor de locuinţe Bistriţa 6", şi drept urmare eliminarea corecţiei financiare în procent de 100% - aferentă Cererii de rambursare nr. x; obligarea pârâtului la achitarea sumelor aferente corecţiilor în procent de 100%, aplicate Contractului de finanţare pentru proiectul "îmbunătăţirea eficienţei energetice a blocurilor de locuinţe Bistriţa 6", cod SMIS 117975 - aferentă Cererii de rambursare nr. x

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 6549 din 9 octombrie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucuresţi, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul Bistriţa şi pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a se pronunţa astfel, s-a apreciat că, în raport de normele de competenţă teritorială exclusivă prevăzute de art. 10 alin. (3) prima teză din Legea nr. 554/2004 instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză este Tribunalul Bistriţa Năsăud, ca instanţă de la sediul reclamantului, care în opinia instanţei, în raportul de drept administrativ dedus judecăţii nu are calitatea de autoritate publică în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, Municipiul Bistriţa fiind un beneficiar, o persoană vătămată care acţionează ca subiect de sesiză pentru protejarea propriilor drepturi/interese legitime invocate în contradictoriu cu autoritatea publică pârâtă emitentă a actelor administrative contestate.

2.2. Prin sentinţa nr. 26 din data de 25 februarie 2020 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bistriţa Năsăud invocată de reclamantul Municipiul Bistriţa prin primar şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe şi s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

S-a suspendat din oficiu judecarea cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 134 C. proc. civ.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut incidenţa în cauză a prevederilor art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, prin raportare la calitatea de persoană juridică de drept public a reclamantului, astfel cum este reglementată de dispoziţiile art. 21 alin. (1) teza I din Legea nr. 215/2001 şi art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, situaţie în raport cu care s-a apreciat că Tribunalul Bucureşti este instanţa competentă să soluţioneze prezentul dosar.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere care vizează anularea Deciziei nr. 38/26.02.2019 de soluţionare a contestaţiei şi a Notei de neconformitate nr. x/08.11.2018 emisă în aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, în contextul verificării contractelor de achiziţie publică nr. x şi nr. 26/L/08.03.2018 atribuite de reclamantul UAT Municipiul Bistriţa în cadrul contractului de finanţare pentru proiectul "Îmbunătăţirea eficienţei energetice a blocurilor de locuinţe Bistriţa 6" prin Programul Operaţional Regional 2014-2020 elaborat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice

În cauză, reclamanta, autoritate publică - unitate administrativ teritorială - beneficiar al unui contract privind finanţarea nerambursabilă din fonduri europene critică, în primul rând, legalitatea actului administrativ reprezentat de Nota de neconformitate nr. x/08.11.2018, prin care s-a decis aplicarea unei reduceri procentuale de 100% cu privire la Cererea de rambursare nr. x în valoare totală de 753.361,20 RON, demersul judiciar privind, aşadar, un act administrativ având ca obiect o sumă reprezentând finanţare nerambursabilă din partea Uniunii Europene, a cărei valoare este mai mică de 3.000.000 RON.

Instanţele aflate în conflict s-au declarat necompetente din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză, faţă de aplicarea dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018 prin raportare la interpretarea dată calităţii de autoritate publică în ceea ce îl priveşte pe reclamant.

Înalta Curte constată că, în raport de obiectul litigiului reţinut anterior, sub aspectul competenţei de soluţionare, cauza intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018 (în vigoare de la data de 02.08.2018, anterior sesizării primei instanţe - 25.03.2019), care prevăd că:

(1) "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

(11) Cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene se soluţionează potrivit criteriului valoric". (...)

(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

În ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei sunt aplicabile normele de la art. 10 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, care statuează în mod expres că, în situaţia în care reclamant în cauză este o autoritate publică, o instituţie publică sau asimilată acestora, instanţa competentă este cea de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Aşa fiind, suntem în prezenta unei necompetenţe teritoriale exclusive, de ordine publică, prevăzută de dispoziţii speciale, pe care părţile nu o pot înlătura, instanţa putând să o invoce din oficiu în condiţiile art. 130 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin urmare, în considerarea calităţii de autoritate publică a reclamantului Municipiul Bistriţa şi a locului situării sediului pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, care este în municipiul Bucureşti, faţă de cele anterior arătate, Înalta Curte constată că instanţa competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză, în fond, este Tribunalul Bucureşti.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul Bistriţa şi pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 martie 2020.