Revision for contradictory decisions requiring substantive merits resolution; time-bar for appealing constitutional referral

Asupra cererii de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2010, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul General al camerei Deputaţilor, suspendarea executării actelor administrativ, în temeiul dispoziţiilor art. 14 alin. (1) şi art. 8, art. 10 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004, Legea Contenciosului Administrativ, respectiv a Ordinelor nr. 481./30.09.2003 şi nr. 39/31.01.2006, şi să se cerceteze" (….) sub aspectul legalităţii aceste acte administrative unilaterale cu caracter individual, emise de către secretarul general (...) în regim de putere publică, în vederea organizării legii sau a executării În concret a legii ..."

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin Sentinţa civilă nr. 1077 din data de 14.02.2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul General al Camerei Deputaţilor, ca inadmisibilă.

3. Cererea de revizuire.

Prin cererea înregistrată la data de 12.03.2015 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2015 revizuentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii Secretariatul General al Camerei Deputaţilor şi Secretarul General al Camerei Deputaţilor, în temeiul art. 322 pct. 5 din C. proc. civ., revizuirea Sentinţei civile nr. 1077/14.02.2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, în Dosar nr. x/2010, invocând înscrisuri noi, respectiv "Fişa pentru drepturile băneşti ale pensionarului A. aferentă perioadei septembrie 2007 - decembrie 2014", comunicată acestuia în şedinţa publică din data de 12 februarie 2015 de către Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti într-o cauză de asigurări sociale care formează obiectul Dosarului nr. x/2013 şi aflată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

La data de 07.05.2015 revizuentul A., a solicitat în contradictoriu, cu intimatul Secretarul General al Camerei Deputaţilor, în temeiul dispoziţiilor art. 322 Teza I pct. 7 din C. proc. civ., să se constate că există contrarietate de hotărâri între Sentinţele civile nr. 6034/24.10.2012, 6114/30.10.2012 şi nr. 2580/16.09.2013 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia A VIII-A contencios administrativ şi fiscal, în Dosarele nr. x/2012, y/2012 şi nr. 5277/2/2013, rămase definitive prin neapelare, fiind îndeplinită şi tripla identitate de obiect cauză şi părţi, revizuirea şi anularea ultimei hotărâri, respective Sentinţa civilă nr. 1021/0704.2015 pronunţată de aceeaşi instanţă în Dosarul nr. x/2015, care încalcă puterea de lucru judecat.

La data de 09.07.2015 revizuentul a invocate excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 din Legea nr. 7/2006, privind Statutul funcţionarului public parlamentar, cu modificările şi completările ulterioare, republicată, susţinând că nu sunt în concordanţă cu prevederile Convenţiei privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prevăzută de Legea nr. 7/2006 şi actul adiţional la aceasta, încălcându-se drepturile câştigate, precum şi art. 44 alin. (1) şi 47 alin. (2) din Constituţia României.

4. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal cu privire la cererea de revizuire.

Prin Sentinţa civilă nr. 2951 din data de 10.11.2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României, ca inadmisibilă. A respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimatul Secretariatul General al Camerei Deputaţilor, ca nefondată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 din Legea nr. 7/2006, privind Statutul funcţionarului public parlamentar, cu modificările şi completările ulterioare, republicată, Curtea de Apel a reţinut că excepţia invocată nu are legătură cu fondul cauzei, respectiv cu cererea de revizuire, formulată pentru contrarietate de hotărâri, în temeiul art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. întrucât instanţa, în măsura în care ar considera cererea de revizuire întemeiată, ar proceda la anularea hotărârii care încalcă puterea lucrului judecat, prin urmare nu va face aplicarea dispoziţiilor defăimate a fi neconstituţionale.

În aceste condiţii, excepţia de neconstituţionalitate neavând legătură cu obiectul cauzei, Curtea de Apel a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României ca inadmisibilă.

În ceea ce priveşte cererea de revizuire Curtea de Apel a apreciat-o ca fiind nefondată, întrucât nu s-a conturat existenţa a două sau mai multe hotărâri potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane cu aceeaşi calitate.

5. Cererea de recurs.

Împotriva Sentinţei civile nr. 2951 din data de 10.11.2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 7 şi 9 şi art. 3041 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României arată că, în mod greşit Curtea de Apel a admis excepţia inadmisibilităţii acesteia deoarece, dispoziţiile art. 97 din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, cu modificările şi completările ulterioare, "prevăd că ...prezenta lege se completează în mod corespunzător cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, republicată cu modificările şi completările ulterioare, cu cele ale Legii nr. 7/2004 privind Codul de conduită al funcţionarilor publici, republicată, cu cele ale Legii nr. 19/2000 privind sistemul de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu orice alte dispoziţii legale", iar acestea au legătură cu prezenta cauză.

Cu privire la cererea de revizuire arată că, în mod greşit a fost respinsă, ca nefondată, deşi condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. erau îndeplinite, după cum urmează:

- prima condiţie este îndeplinită întrucât Sentinţele civile nr. 6034/24.10.2012, nr. 6114/30.10.2012 şi nr. 2580/16.09.2013 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarele nr. x/2012, y/2012 şi nr. 5277/2/2013, sunt hotărâri definitive prin neapelare, date de instanţe de fond cu recurs în 15 zile de la comunicare;

- a doua condiţie este îndeplinită întrucât, hotărârile deduse controlului judecătoresc sunt potrivnice. Din interpretarea prevederilor art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. rezultă că, în cazul revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, trebuie să fie în analiză hotărârile contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul pricinii"

- a treia condiţie privind tripla identitate de obiect, cauză şi părţi prevăzută în mod limitativ de dispoziţiile art. 1201 din C. civ. este îndeplinită atât timp cât Dosarele nr. x/2012, y/2012, nr. z/2013 şi nr. 1548/2/2015 înregistrate pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au ca: obiect - revizuirea unor hotărâri rămase definitive prin neapelare, hotărâri contradictorii, pronunţate în dosare diferite care au soluţionat în mod contrar excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 şi 7 din C. proc. civ. cauză - anulare acte administrative privind modificarea nelegală a salariului de bază brut lunar al funcţionarului public parlamentar; părţi - revizuent A. şi intimat - Secretariatul General al Camerei Deputaţilor;

- a patra condiţie este aceea de a solicita, în temeiul art. 327 alin. (1) din C. proc. civ. anularea celei din urmă hotărâri, în speţă fiind vorba de Sentinţa civilă nr. 1021 din data de 07.04.2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2015.

6. Apărările formulate în cauză.

Intimatul Parlamentul României - Camera Deputaţilor a depus concluzii scrise prin care a invocat tardivitatea recursului declarat împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 96 din Legea nr. 7/2006, iar pe fondul cererii de revizuire a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

7. Soluţia instanţei de recurs.

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Cu privire la cererea de recurs formulată împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului de fond Înalta Curte constată că, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, hotărârea de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale poate fi atacată cu recurs, în termen de 48 de ore de la data pronunţării hotărârii.

Potrivit art. 302 alin. (1) lit. c) din vechiul C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Dispoziţiile art. 303 din vechiul C. proc. civ. statuează că:

"(1) Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. (2) Termenul pentru depunerea motivelor se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte".

La calculul termenelor se au în vedere dispoziţiile art. 101 alin. (1) pct. 1 din Noul C. proc. civ., potrivit cărora atunci când termenul se socoteşte pe ore, acesta începe să curgă de la ora zero a zilei următoare.

În raport de aceste dispoziţii rezultă că, pentru înregistrarea declaraţiei de recurs, partea recurentă avea obligaţia de a respecta termenul de 48 ore de la pronunţarea hotărârii, iar pentru înregistrarea motivelor de recurs avea obligaţia de a respecta termenul de 48 ore de la comunicarea hotărârii atacate.

Având în vedere faptul că sentinţa instanţei de fond a fost pronunţată la data de 10.11.2015, rezultă că ultima zi în care recurentul-reclamant avea posibilitatea să înregistreze declaraţia de recurs cu privire la soluţia pronunţată asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 96 din Legea nr. 7/2006 a fost data de 16.11.2015.

De asemenea, în cazul în care recurentul-reclamant ar fi înregistrat declaraţia de recurs în termenul stabilit de dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, ţinând cont şi de faptul că hotărârea recurată a fost comunicată reclamantului la data de 16.06.2016, conform procesului-verbal de înmânare, se constată că ultima zi în care se putea depune motivele de recurs a fost data de 20.06.2016.

Faţă de aceste aspecte, având în vedere că recurentul nu a depus o declaraţie de recurs în termen de 48 ore de la pronunţarea hotărârii, precum şi faptul că înregistrarea motivelor de recurs s-a realizat la data de 05.07.2016, cu depăşirea termenului de 48 ore de la comunicarea hotărârii atacate, Înalta Curte va admite excepţia tardivităţii şi va respinge ca tardiv declarat recursul reclamantului A., împotriva dispoziţiei de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, din cadrul Sentinţei nr. 2951 din 10 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Cu privire la recursul declarat împotriva modului de soluţionare a cererii de revizuire, Înalta Curte reţine următoarele:

În primul rând, Înalta Curte constată că deşi recurentul a indicat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5, 7 şi 9 din C. proc. civ., acestea sunt indicate pur formal, recurentul neindicând argumentele ce justifică incidenţa acestor motive de recurs şi va soluţiona cauza din perspectiva dispoziţiilor art. 3041 din C. proc. civ., ce permite examinarea cauzei sub toate aspectele, a actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi a normelor de drept incidente în cauză.

Calea extraordinară de atac a revizuirii unei hotărâri judecătoreşti, fundamentată pe contrarietate de sentinţe, reprezintă o creaţie legislativă, în baza căreia legiuitorul a înţeles să nu lase să subziste în circuitul juridic hotărâri judecătoreşti contrare, respectiv să se nege printr-o hotărâre ulterioară ceea ce s-a rezolvat irevocabil printr-o altă sentinţă anterioară. Aceasta este expresia principiului stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice.

Conform art. 322 alin. (1) pct. 7 din vechiul C. proc. civ., cererea de revizuire este admisibilă în condiţiile în care există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate. Aceste dispoziţii normative se aplică şi atunci când hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs.

Invocarea motivului de revizuire prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

1) Există hotărâri definitive contradictorii.

2) Hotărârile potrivnice să fie pronunţate în aceeaşi pricină.

Ca atare, trebuie reţinută tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, care sunt elementele autorităţii de lucru judecat.

3) Hotărârile să fie date în dosare diferite.

4) În al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei.

5) Să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri.

În speţa de faţă, Înalta Curte reţine faptul că prin cererea de chemare în judecată ce a format obiectul Dosarului nr. x/2015, reclamantul A. a solicitat anularea celei din urmă hotărâri, respectiv a Sentinţei civile nr. 1021 din data de 07.04.2015 pronunţată în Dosarul nr. x/2015, de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în raport de Sentinţele civile nr. 6034/24.10.2012, nr. 6114/30.10.2012 şi nr. 2580/16.09.2013 (hotărâri definitive prin neapelare), pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarele nr. x/2012, nr. y/2012 şi nr. 5277/2/2013.

Prin Sentinţa civilă nr. 1021 din data de 07.04.2015 pronunţată în Dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de revizuire a Sentinţei civile nr. 1077/14.02.2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, în Dosar nr. x/2010 formulată de revizuentul A. în contradictoriu cu intimaţii Secretariatul General al Camerei Deputaţilor şi Secretarul General al Camerei Deputaţilor, ca neîntemeiată.

Prin Sentinţa civilă nr. 6034 din data de 24 octombrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. x/2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii şi a respins ca nefondată cererea de revizuire a Sentinţei civile nr. 1077/14.02.2011 a Curţii de Apel Bucureşti, pronunţată în Dosar nr. x/2010, formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimatul Secretariatul General al Camerei Deputaţilor.

Din cuprinsul celor două hotărâri (nr. 1021 din data de 07.04.2015, pronunţată în Dosarul nr. x/2015 şi nr. 6034 din data de 24 octombrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. x/2012) rezultă că reclamantul a înţeles să formuleze două cereri de revizuire distincte cu privire la Sentinţa civilă nr. 1077 din data de 14.02.2011, pronunţată în Dosar nr. x/2010. prin care instanţa de judecată a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul General al Camerei Deputaţilor.

Or, prin Sentinţa civilă nr. 1077 din data de 14.02.2011, pronunţată în Dosar nr. x/2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, nu a soluţionat fondul cauzei, ci a respins ca inadmisibilă acţiunea reclamantului A., în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul General al Camerei Deputaţilor.

Într-adevăr, instituţia autorităţii de lucru judecat împiedică "o nouă judecată" a unei cereri deja soluţionate, însă principiul autorităţii lucrului judecat, care rezultă din art. 1201 din C. civ., împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, care are acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi este purtat între aceleaşi părţi, ci şi contrazicerile dintre două hotărâri judecătoreşti, în sensul că drepturile recunoscute unei părţi printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre ulterioară, pronunţată într-un alt proces.

Din cele anterior prezentate, Înalta Curte reţine faptul că în cele două dosare reclamantul a înţeles să atace pe calea revizuirii aceeaşi hotărâre, fiecare privind alt caz de revizuire prevăzut de art. 322 din C. proc. civ.

Ca atare, Înalta Curte apreciază că nu prezintă relevanţă juridică împrejurarea că în cele două dosare s-a urmărit finalitatea aceleaşi probleme juridice, respectiv revizuirea hotărârii prin care s-a respins, ca inadmisibilă, în mod definitiv, cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 481 din data de 30 septembrie 2003 privind stabilirea salariilor personalului din cadrul Secretariatului General al camerei Deputaţilor, atât timp cât niciuna dintre hotărâri nu a soluţionat fondul problemei de drept deduse judecăţii.

O situaţie similară se regăseşte şi cu privire la Dosarul nr. x/2010 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. În acest dosar, la data de 16.05.2012, a fost pronunţată Sentinţa civilă nr. 3245, prin care s-au respins ca nefondate capetele de cerere, având ca obiect anularea şi suspendarea următoarelor acte: Ordinul Preşedintelui Casei Naţionale de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale nr. 671 din 30.07.2010; Convenţia privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prev. de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar înregistrată la Camera Deputaţilor sub nr. x/10.01.2007; Actul adiţional la Convenţia privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prev. de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar înregistrat la Camera Deputaţilor sub nr. x/28.12.2007.

Prin Sentinţa civilă nr. 6114 din data de 30.10.2012, pronunţată în Dosarul nr. x/2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile de inadmisibilitate şi lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei Casa Naţională de Pensii Publice (CNPP). A respins cererile de revizuire principală şi conexă, formulate de către revizuentul A., împotriva Sentinţei civile nr. 3245/16.05.2012, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a în Dosarul nr. x/2010 în contradictoriu cu intimatele Casa Naţională de Pensii Publice (CNPP) şi Camera Deputaţilor - Secretariatul General (CD).

Prin Sentinţa civilă nr. 2580 din data de 16.09.2013, pronunţată în Dosarul nr. x/2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, invocată de intimata Casa Naţională de Pensii Publice (CNPP), ca neîntemeiată. A respins cererea de revizuire a Sentinţei civile nr. 3245 din data de 16.05.2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul cu nr. x/2010, formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimatele Casa Naţională de Pensii Publică (fosta Casă Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale) şi Camera Deputaţilor - Secretariatul General, ca neîntemeiată.

Revenind la analiza cererii de revizuire de faţă, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că autoritatea de lucru judecat are în vedere situaţia în care, prin cea de-a doua hotărâre, pronunţată în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane şi având aceeaşi calitate, se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară, iar executarea lor nu ar fi posibilă. Rezultă că revizuirea va fi admisibilă doar în situaţia în care hotărârile au fost pronunţate în dosare diferite şi privesc două cereri de chemare în judecată distincte.

Pentru a se constata incidenţa dispoziţiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. ar fi trebuit ca prin cele două hotărâri rămase definitive să fi fost analizate pe fond cererile de chemare în judecată, iar soluţiile pronunţate să fi fost contradictorii.

Or, în toate sentinţele invocate, instanţele au respins cererile de revizuire ca nefondate, astfel încât nu suntem în prezenţa unor hotărâri contrarii, nefiind încălcată prin urmare puterea de lucru judecat.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că prin cererea de revizuire ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2015 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în care s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 1021 din data de 07 aprilie 2015, s-au invocat dispoziţiile art. 322 pct. 5 din C. proc. civ., înscrisuri noi reţinute de partea potrivnică.

Soluţionând cauza, Curtea de Apel a reţinut în mod corect că cererea de revizuire este nefondată pentru că, în condiţiile în care soluţia pronunţată de instanţa de fond nu a vizat fondul ci a soluţionat cauza pe excepţie, hotărârea pronunţată nu poate fi supusă revizuirii ca urmare a depunerii unui înscris privind Fişa de evidenţă a drepturilor băneşti ale pensionarului A., întrucât acest înscris priveşte fondul litigiului.

8. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, văzând că nu sunt motive de modificare sau casare a sentinţei atacate, în temeiul art. 312 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat împotriva Sentinţei nr. 2951 din 10 noiembrie 2015, cu privire la soluţionarea cererii de revizuire, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia tardivităţii şi respinge ca tardiv declarat recursul reclamantului A., împotriva dispoziţiei de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, din cadrul Sentinţei nr. 2951 din 10 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2015.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva aceleiaşi sentinţe, cu privire la soluţionarea cererii de revizuire.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 martie 2019.

GGC - OB